Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 868/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 868/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 15-12-2015
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2015:002._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 868/ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 15 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A4:
Președinte: S. F. - judecător
Judecător: C. G.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul G. G. A. împotriva sentinței penale nr. 1712 din data de 06 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 15 decembrie 2015.
CURTEA,
Constată că prin sentința penală nr. 1712/06.10.2015 a Judecătoriei B., în baza art. 396 alin.1, 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. g Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul G. G. A., fiul lui I. și V., născută la data de 28.06.1984 în Caracal, jud O., domiciliat în Caracal, .. 47, ., județul O., CNP_, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, ca urmare a împăcării cu persoana vătămată M. A., cu domiciliul în B., ., ., ..
În baza art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului G. G. A., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat (persoana vătămată C. A.).
În temeiul art. 104 alin. 1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 2645/19.11.2013, pronunțată de Judecătoria Tg. J. și s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 688 zile.
În temeiul art. 104 alin. 2 teza ultimă Cod penal raportat la art. 41 alin.1 și 43 alin.1 Cod penal, s-a adăugat la pedeapsa stabilită prin prezenta de 4 luni închisoarea restul rămas neexecutat de 688 zile, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 luni și 688 zile închisoare.
În baza art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, s-a condamnat inculpatul G. G. A., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat (persoana vătămată S. A. Z.).
În temeiul art. 104 alin. 1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.2645/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J. și dispune executarea restului de pedeapsă de 688 zile.
În temeiul art. 104 alin. 2 teza ultimă Cod penal raportat la art.41 alin.1 și 43 alin.1 Cod penal, s-a adăugat la pedeapsa stabilită prin prezenta de 4 luni închisoarea restul rămas neexecutat de 688 zile, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 luni și 688 zile închisoare.
În baza art. 32 alin.1 Cod penal raportat la art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală, s-a condamnat inculpatul G. G. A., la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat (persoana vătămată A. F.).
În temeiul art. 104 alin. 1 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr.2645/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J. și dispune executarea restului de pedeapsă de 688 zile.
În temeiul art. 104 alin. 2 teza ultimă Cod penal raportat la art.41 alin.1 și 43 alin.1 Cod penal, s-a adăugat la pedeapsa stabilită prin prezenta de 4 luni închisoarea restul rămas neexecutat de 688 zile, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 4 luni și 688 zile închisoare.
În baza art. 38 alin.1, 39 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (4 luni și 688 zile), la care s-a adăugat un spor de 538 zile (o treime din suma celorlalte 2 pedepse), inculpatul G. G. A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 luni și 1226 zile închisoare.
În baza art. 72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 luni și 1226 zile închisoare, durata reținerii din data de 12.06.2015 și a arestării preventive de la data de 13.06.2015 la zi.
În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea nr.72 din data de 12.06.2015, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
S-a luat act că în cauză persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, s-a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 340 lei (240 lei în cursul urmăririi penale și 100 lei în cursul judecății). În temeiul art. 274 alin.1 teza finală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 300 lei (av. Oproaia G.) rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în noaptea de 12.06.2015, în jurul orei 01:00, inculpatul G. G.-A. a plecat din anexa în care locuiește, situată pe Dealul Melcilor din mun. B., cu intenția de a sustrage bunuri din boxele de la subsolurile imobilelor din zonă, purtând asupra sa un rucsac cu unelte (patent, șurubelnițe, clește, levier). Ajungând pe . orei 02:30, inculpatul G. G.-A. a observat că ușa de la imobilul cu nr. 37 era larg deschisă, iar după ce a pătruns în scară a observat că ușa care asigură accesul la subsol era descuiată. Astfel, inculpatul a coborât în subsolul imobilului, iar când a ajuns în dreptul în boxei utilizate de persoana vătămată M. A., a forțat lacătul cu ajutorul levierului până a cedat, a pătruns în interior, de unde a sustras trei borcane cu compot, un pet de un litru din plastic cu pălincă și un pet de 5 litri cu vișinată.
Ulterior, având intenția de a continua să sustragă bunuri, inculpatul a pătruns în alte trei boxe din același imobil situat pe . din mun. B. (aparținând persoanelor vătămate C. A., S. A. și A. F.) folosind același mod de operare, respectiv cu ajutorul levierului a forțat și rupt lacătele de la ușile de acces. Întrucât nu a găsit bunuri alimentare în interiorul boxelor, inculpatul G. G. A. a părăsit subsolul imobilului nr. 37.
Ajungând pe .. B., inculpatul G. G.-A. a fost observat de către organele de ordine publică, moment în care a aruncat rucsacul în care se aflau bunurile sustrase în apropierea unui gard viu. Rucsacul a fost însă găsit de către organele de cercetare penală în spatele imobilului de pe ., între scara A și scara B, în interiorul său fiind identificate atât bunurile sustrase din boxa persoanei vătămate M. A. (trei borcane de compot, un pet de un litru din plastic cu pălincă și un pet de 5 litri cu vișinată, plin pe jumătate), cât și diferite unelte folosite de către inculpat la pătrunderea prin efracție în interiorul boxelor, respectiv: un patent cu mânere albastru cu galben, trei șurubelnițe cu mânere de diferite culori, un clește tip foarfecă de forță, cu mânere galbene și un levier.
Situația de fapt anterior expusă reiese din declarațiile de recunoaștere date de inculpat în cauză: „în data de 12.06.2015, în jurul orei 01:00 am plecat de la anexa în care locuiesc cu intenția de a sustrage diferite bunuri din boxele situate la subsolul imobilelor. Am luat un rucsac în care am pus un clește, 3 șurubelnițe, un levier și un patent. Am coborât de pe dealul Melcilor în .-am uitat pe la diferite uși de intrare în blocuri dar nu am observat nici una deschisă astfel că mi-am continuat deplasarea pe . aici pe . observat că imobilul de la nr. 37, scara A avea ușa deschisă. Am intrat în imobil și am găsit ușa de la subsol deschisă. Am coborât și la prima boxă la care am ajuns am forțat lacătul cu ajutorul levierului.” (fila 29, 30 dup); “Arăt că ideea de a săvârși faptele mi-a venit spontan întrucât trecând pe lângă blocul respective am văzut că ușa imobilului era deschisă și de asemenea și ușa de la . faptul că aveam levierul asupra mea dinainte întrucât ieșisem cu intenția de a sustrage bunuri. Bunurile pe care le-am sustras din boxa lui M. A. erau exclusiv pentru consum personal.”(fila 113 dosar instanță) Susținerile inculpatului se coroborează sub toate aspectele cu concluziile procesului verbal de cercetare la fața locului (fila 13, 14 dup), cu planșa foto (fila 15-21 dosar urmărire penală) și cu procesul verbal de depistare a inculpatului. De asemenea, susținerile persoanelor vătămate M. A., C. A. și S. A. Z. confirmă prejudiciul cauzat precum și modul de operare al inculpatului. Astfel, persoana vătămată M. A. a precizat că „de vreo 4 zile nu am mai coborât la boxă. Am aflat de la organele de poliție că au fost sparte boxele. Am constatat că lacătul cu care era asigurată ușa nu mai este, iar ușa era întredeschisă.” (fila 22 dosar urmărire penală) De asemenea, persoana vătămată C. A. a relatat că „în data de 12.06.2015 mi-a fost spart beciul situat la subsolul blocului prin tăierea lacătului dar nu mi-au fost sustrase bunuri” (fila 23 dup)
În drept, s-au reținut prevederile art. 228 alin.1 Cod penal „luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul însușirii pe nedrept, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda”, ale art. 229 alin.1 lit.b, d Cod penal – „Furtul săvârșit în următoarele împrejurări: b) în timpul nopții; d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase; se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani”.
Din punct de vedere al infracțiunii de furt calificat (săvârșit în dauna persoanei vătămate M. A.), elementul material al laturii obiective, s-a realizat prin acțiunea inculpatului care a sustras bunuri alimentare din boxa persoanei vătămate. Urmarea imediată este constituită de prejudiciul cauzat persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate reiese cu evidența din materialitatea faptei. În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de furt calificat, instanța de fond a reținut forma de vinovăție a intenției directe, în sensul art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, inculpatul a prevăzut și a urmărit comiterea furtului, rezoluția infracțională sub aspectul modalității de săvârșire a faptelor fiind anterioară săvârșirii actelor materiale de sustragere. Împrejurarea rezultă și din declarația inculpatului care a susținut în fața instanței că a plecat de la domiciliul său cu scopul de a sustrage bunuri, sens în care a luat asupra sa un levier, surubelnițe etc.
În ceea ce privește celelalte 3 infracțiuni reținute în sarcina inculpatului – tentativă la furt calificat, sub aspectul formei tentate a infracțiunii, instanța de fond învederează că, potrivit art. 32 Cod penal, tentativa reprezintă „punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost întreruptă sau nu și-a produs efectul.” Pentru a se reține că făptuitorul a pus în executare hotărârea de a săvârși o infracțiune, este necesar ca actele sale să corespundă tipicității obiective prevăzute de lege sau să fie intim legate de activitățile interzise de norma de incriminare, evidențiind fără echivoc rezoluția infracțională.
Instanța de fond învederează că deși autorul nu a săvârșit acte materiale care să se circumscrie activității de deposedare sau imposedare, ca acte materiale specifice infracțiunii de furt, totuși probatoriul administrat pentru dovedirea adoptării rezoluției infracționale și actele materiale săvârșite în concret în vederea pătrunderii în boxele persoanelor vătămate C. A., S. A. Z., A. F. (faptul că avea asupra sa instrumente necesare pătrunderii prin efracție - levier, șurubelnița, faptul că a tăiat lacătele celor 3 boxe) constituie acțiuni anterioare, legate nemijlocit de modul de săvârșire a elementului material și angajate în mod neechivoc în sensul săvârșirii faptei. Din ansamblul probator, rezultă nu numai că inculpatul a luat hotărârea de a sustrage bunuri, ci și faptul că a pătruns în boxele, distrugând lacătele și a pătruns efectiv în cele 3 boxe. Prin urmare, activitatea infracțională a inculpatului a depășit sfera actelor preparatorii, ea conturând din punct de vedere obiectiv punerea în executare de către inculpat a hotărârii de a sustrage bunuri, aflându-ne așadar în prezența tentativei la infracțiunea de furt calificat. În cauză nu poate fi reținută o desistare din partea autorului infracțiunii întrucât conform art. 34 alin.1 Cod penal, desistarea presupunând o acțiune de renunțare voluntară de către făptuitor la continuare actelor de executare a infracțiunii începute, înainte de terminarea executării acțiunii tipice. Faptul că inculpatul nu a sustras nici un bun a fost determinat de faptul că nu a găsit nimic in cele 3 boxe ale persoanelor vătămate. Mai mult, simplul fapt că inculpatul nu a luat nici un bun din cele 3 boxe nu atrage decât incidența formei tentate a infracțiunii, neputând fi asimilată unei desistări.
Cu privire la conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța de fond reține că tentativa este o infracțiune autonomă care, din punct de vedere al obiectului juridic, se prezintă în mod identic cu infracțiunea consumată, fiind vorba de relații sociale cu caracter patrimonial, iar în ceea ce privește obiectul material, în speță acesta nu există întrucât infracțiunea a rămas în formă tentată.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material, astfel cum s-a expus mai sus, nu a fost executat în forma clasică a deposedării, respectiv imposedării, infracțiunea rămânând în formă tentată. Elementul material a debutat prin acte de executare care au avut aptitudinea prin ele însele și raportat la împrejurările în care au fost efectuate de a da în vileag rezoluția infracțională în vederea căreia au fost comise. Constituie un asemenea act de executare al infracțiunii de furt calificat fapta inculpatului care în noaptea de 12.06.2015 a pătruns prin efracție, respectiv prin spargerea lacătelor, în boxele persoanelor vătămate C. A., S. A. Z., A. F., fără însă a sustrage nimic. Această faptă este un act de executare care lasă să se vadă limpede legătura cu infracțiunea de furt pe care inculpatul se hotărâse să o comită.
Specific formei tentate a infracțiunii și în speță se constată că urmarea imediată nu s-a produs, relațiile sociale ocrotite fiind doar puse în primejdie, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei – ex re.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța de fond reține că pentru configurarea poziției psihice a făptuitorului, acțiunea de luare a unui bun trebuie să se realizeze cu scopul însușirii pe nedrept, intenția fiind astfel calificată. Instanța constată că inculpatul a comis faptele de tentativă la furt calificat cu intenție directă, calificată prin scop, în sensul art.16 pct.1 lit.a Cod penal, pătrunderea în fiecare din cele 3 boxe, făcându-se în scopul însușirii fără drept a unor bunuri. Astfel, inculpatul cu intenție a început punerea în executare a activității infracționale, însă pentru că nu a găsit bunuri care să prezinte interes nu a mai sustras nimic, realizând astfel o tentativă proprie și imperfectă.
Poziția subiectivă a inculpatului rezultă cu evidență din declarațiile acestuia conform cărora „văzând că sunt mai mult goale, neavând ce să iau din ele, am plecat, ieșind din imobil” (fila 31 dosar urmărire penală).
În analizarea circumstanțelor agravante in rem ale celor 4 infracțiuni ce urmează a fi reținute în sarcina inculpatului, instanța de fond constată că întreaga activitate infracțională s-a desfășurat în timpul nopții de 12.06.2015, în jurul orei 01:00. Referirea temporală la care face trimitere legiuitorul nu are un conținut predeterminat, însă raportat la luna în care a fost săvârșită fapta, în intervalul orar 01.00 este în mod cert instalat întunericul, fiind așadar întrunită circumstanța agravantă a săvârșirii faptei pe timpul nopții prevăzută de art. 229 alin.1 lit.b Cod penal. De asemenea, se constată că fiecare din cele 4 infracțiuni a fost comisă prin efracție, respectiv prin spargerea lacătelor care securizau fiecare boxă.
Cu privire la infracțiunea săvârșită în dauna persoanei vătămate M. A., instanța de fond a reținut incidența prevederilor art. 231 alin. 2 Cod penal – „În cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.” Se constată că atât inculpatul cât și persoana vătămată M. A. au declarat în fața instanței că doresc să se împace total și necondiționat, manifestarea lor de voință întrunind exigențele prevederilor art. 159 Cod penal și ale art. 231 alin. 2 Cod penal.
În acest context, în temeiul art. 396 alin.1, 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. g Cod procedură penală, instanța de fond a dispus încetarea procesul penal având ca obiect săvârșirea de către inculpatul G. G. A. a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, d cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, ca urmare a împăcării cu persoana vătămată M. A..
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 396 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză a operat răspunderea penală a inculpatului față de infracțiunea comise.
Având în vedere cele expuse și luând în considerare că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța va proceda la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului G. G. A., instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin.10 Cod procedură penală, vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii vinovăției de către inculpat. Totodată, constată că inculpatul are 31 de ani, nu are ocupație și este multiplu recidivist figurând cu antecedente penale din sfera infracțiunilor contra patrimoniului (fila 102-103 dosar instanță).
Punând în balanță toate aceste aspecte, instanța de fond a aplicat inculpatului pentru fiecare din cele trei fapte o pedeapsă orientată spre minim, calculată potrivit dispozițiilor art. 79 Cod penal – „când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin.1, după care limitele se majorează conform alin.2 ” În speță cauzele de reducere a limitelor de pedeapsă sunt tentativa care determină reducerea cu ½ a limitelor de pedeapsă și parcurgerea procedurii simplificate prevăzut de art. 396 alin.10 Cod procedură penală și care atrage o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, infracțiunea de furt calificat săvârșită de inculpat urmând a fi evaluată în noile limite speciale de 4 luni și 1 an și 8 luni. În continuare, cauzele de majorare a limitelor de pedeapsă sunt reținerea circumstanțelor agravante (care atrag aplicarea unui spor facultativ de până la doi ani) și a recidivei postcondamnatorii al cărei regim sancționator nu va fi aplicat, în speță fiind incident regimul sancționator specific revocării liberării condiționate (cumulul aritmetic). Pentru a aprecia astfel, instanța de fond constată din fișa de cazier a inculpatului că, prin sentința penală nr. 2645/19.11.2013 a Judecătoriei Târgu J., acesta a fost liberat condiționat cu un rest rămas de executat de 688 de zile.
Instanța a avut în vedere modul de operare al inculpatului care nu a pătruns în imobile locuite ci în boxele de la subsolul unui . că a sustras bunuri alimentare pentru consumul propriu, iar prejudiciul cauzat este deosebit de redus sunt împrejurări care determină instanța de fond să aplice o pedeapsă orientată spre minim. În susținerea acestei opțiuni instanța de fond face referire și la poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut în mod constant și de la început săvârșirea faptelor precum și modul în care a acționat.
Evaluând toate aceste aspecte, instanța de fond a aplicat inculpatului pentru fiecare din cele 3 infracțiuni de tentativă la furt calificat pentru care a fost trimis în judecată o pedeapsă în cuantum de 4 luni închisoare.
Instanța de fond învederează inculpatului că modalitatea de executare a pedepsei, respectiv executarea efectivă, este impusă de antecedentele penale cu care figurează înregistrat și, mai cu seamă, faptul că infracțiunile au fost săvârșite în termenul de încercare a liberării condiționate, împrejurări care, coroborat, nu permit modalități de executare neprivative de libertate.
În continuare, analizând fișa de cazier a inculpatului precum și sentințele atașate la dosarul cauzei instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta au fost săvârșite în termenul de încercare a liberării condiționate dispusă prin sentința penală nr. 2645/19.11.2013 a Judecătoriei Târgu J., având un rest de pedeapsă neexecutat de 688 zile. În acest context, instanța de fond reține în raport de fiecare din cele trei infracțiuni incidența prevederilor art. 104 alin. 1 Cod penal, în temeiul cărora a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr.193/06.02.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 748/R/2009 a Curții de Apel B. și a dispus executarea restului de pedeapsă de 688 zile. Totodată, în temeiul art. 104 alin. 2 teza ultimă Cod penal raportat la art.41 alin.1 și 43 alin.1 Cod penal, instanța a adăugat la fiecare pedeapsa stabilită prin prezenta de 4 luni închisoarea, restul rămas neexecutat de 688 zile, inculpatul urmând să execute pentru fiecare infracțiune de tentativă la furt calificat o pedeapsă rezultantă de 4 luni și 688 zile închisoare.
În continuare, instanța de fond a constatat, prin raportare la prevederile art. 38 Cod penal, că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză sunt concurente între ele, fiind săvârșite înainte ca pentru vreuna dintre ele să se fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare. În speță sunt incidente prevederile de la concurs întrucât, deși inculpatul a acționat în același context infracțional și sub imperiul aceleiași rezoluții infracționale, fiecare din cele 3 fapte a fost săvârșită în dauna unor persoane vătămate diferite, împrejurare care nu permite reținerea în cauză a formei continuate a infracțiunii. În consecință, în baza art. 38 alin.1, 39 lit. b Cod penal, instanța de fond a contopit pedepsele rezultante stabilite mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (4 luni și 688 zile), la care a adăugat un spor de 538 zile (o treime din suma celorlalte 2 pedepse), inculpatul G. G. A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 luni și 1226 zile închisoare.
Cu privire la măsurile preventive dispuse în cauză, în baza art.72 alin.1 Cod penal, instanța a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 luni și 1226 zile închisoare, durata reținerii din data de 12.06.2015 și a arestării preventive de la data de 13.06.2015 la zi.
În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală cu referire la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, instanța de fond a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea nr.72 din data de 12.06.2015, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, apreciind că în speță temeiurile care stau la baza arestului preventiv a inculpatului subzistă în continuare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond constată că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 340 lei (240 lei în cursul urmăririi penale și 100 lei în cursul judecății). În temeiul art. 274 alin.1 teza finală Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 300 lei (av. Oproaia G.) va rămâne în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul G. G. A..
Apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1712 din data de 06 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria B. vizează modalitatea de aplicare a dispozițiilor referitoare la starea de recidivă și la concursul de infracțiuni. Instanța de fond, în mod nelegal a făcut aplicarea dispozițiilor legale și a ajuns la o pedeapsă mult prea mare în urma efectuării concursului de infracțiuni. Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și rejudecând, instanța de apel să pronunțe o soluție legală.
Apelantul inculpat G. G. A.susține că văzând dispozițiile art. 43 alin. 2 Cod penal se impune admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. cât și apelul promovat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 1712 din data de 06 octombrie 2015 pronunțată de Judecătoria B..
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că apelurile parchetului și inculpatului sunt întemeiate, urmând a fi admise, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a aplicat mai întâi dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie, pentru fiecare infracțiune, și ulterior a aplicat dispozițiile privind concursul de infracțiuni. În acest caz, ordinea de efectuare a operațiunilor de contopire este cea prevăzută de art. 43 alin. 2 Cod penal.
Potrivit art. 43 alin. 2 Cod penal, când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat. Or, aceasta este situația în speță, când inculpatul a săvârșit cele trei infracțiuni de tentativă la furt calificat în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2645/2013 a Judecătoriei Tg. J., restul rămas neexecutat fiind de 688 de zile. Acest procedeu de efectuare a contopirii are consecințe asupra cuantumului pedepsei rezultante, care va fi mai redusă decât cea stabilită de instanța de fond.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul G. G. A., împotriva sentinței penale nr. 1712/06.10.2015 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, care va fi desființată sub aspectul modului de aplicare a dispozițiilor privind recidiva postcondamnatorie și concursul de infracțiuni.
Rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 lit. b Cod penal se vor contopi cele trei pedepse de câtre 4 luni închisoare, aplicate prin sentința apelată pentru infracțiunile de tentativă la furt calificat reținute în sarcina inculpatului G. G. A., și se va aplica pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 2 luni și 20 de zile, aplicând o pedeapsă rezultantă de 6 luni și 20 de zile.
În temeiul art. 104 alin. 2 teza ultimă Cod penal raportat la art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 2 Cod penal se va adăuga la pedeapsa rezultantă de 6 luni și 20 de zile restul rămas neexecutat, de 688 de zile, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă rezultantă de 6 luni și 708 zile.
Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv pe perioada judecării apelului, se va deduce în continuare perioada arestului preventiv al inculpatului, de la 6.10.2015 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 260 de lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul G. G. A., împotriva sentinței penale nr. 1712/06.10.2015 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul modului de aplicare a dispozițiilor privind recidiva postcondamnatorie și concursul de infracțiuni.
Rejudecând în aceste limite,
În temeiul art. 38 alin. 1, art. 39 lit. b Cod penal contopește cele trei pedepse de câtre 4 luni închisoare, aplicate prin sentința apelată pentru infracțiunile de tentativă la furt calificat reținute în sarcina inculpatului G. G. A., și aplică pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare, la care adaugă un spor de 2 luni și 20 de zile, aplicând o pedeapsă rezultantă de 6 luni și 20 de zile.
În temeiul art. 104 alin. 2 teza ultimă Cod penal raportat la art. 41 alin. 1 și art. 43 alin. 2 Cod penal adaugă la pedeapsa rezultantă de 6 luni și 20 de zile restul rămas neexecutat, de 688 de zile, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă rezultantă de 6 luni și 708 zile.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Deduce în continuare perioada arestului preventiv al inculpatului, de la 6.10.2015 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu al inculpatului, în cuantum de 260 de lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.12.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
S. FranguloiuCristinel G.
Grefier
D. S.
Red.CG/11.01.2016
Tehnoredact.DS/11.01.2016/2 ex.
Jud.fond.M. T.
- conform cu originalul -
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 883/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
