Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 65/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-05-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 65/C DOSAR NR._
Ședința publică din 19 mai 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CC9:
Președinte- A. C. M. – judecător
- Grefier- C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației formulate de condamnatul F. C. împotriva sentinței penale nr. 115/S din 27 martie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 09 mai 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 19 mai 2014, când,
CURTEA
Prin sentința penală nr. 115/S din 27.03.2014 a Tribunalului B. s-a respins cererea formulată de condamnatul F. C., având ca obiect contestație contra executării hotărârii penale nr. 71/2000 a Tribunalului B. – sentință modificată în contestație la executare prin sentința penală 673/2004 a Tribunalului B..
În baza art. 275 al 2 Cod procedură penală condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, petentul a învederat că la data de 1.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal, iar concomitent a intrat în vigoare și Legea nr. 187/2012. Se susține că noul cod penal este aplicabil și în ceea ce-l privește pe acesta, astfel încât se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune de la 9 ani la 5 ani închisoare.
La dosar s-a atașat sentința penală nr. 71/2000 a Tribunalului B. cu mențiunea rămânerii definitive, precum și sentința penală nr. 673/2004 a aceleiași instanțe prin care s-a admis o contestație contra executării pedepsei închisorii aplicate prin sentința penală nr. 71/2009. De asemenea, s-a depus sentința penală nr. 89/2008 a Judecătoriei G. și mandatul de executare al pedepsei închisorii.
Examinând cauza, Tribunalul a constatat că prin sentința penală nr. 71/2000 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 4255/003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus condamnarea lui F. C. la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, printre altele fiind aplicate sancțiuni și pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Prin sentința penală nr. 673/2004 Tribunalul B. a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 71/2000 a Tribunalului B. și emiterea unui nou mandat de executare conform dispozițiilor cuprinse în decizia penală nr. 4255/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Petentul a început executarea pedepsei la data de 2.10.2002, astfel cum rezultă din mandatul de executare nr.887/2004 al Tribunalului B., din durata pedepsei fiind dedusă și perioada cuprinsă între 30.07.1998 la 19.03.1999.
La data de 22.01.2008 petentul condamnat a fost pus în libertate, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 1115 zile închisoare.
Astfel, la data de 10.02.2011 s-ar fi considerat pedeapsa ca executată, respectiv la finalul celor 1115 zile de închisoare.
Condamnatul a depus concluzii scrise la dosar la care atașează sentința penală 783/9.10.2013 a Tribunalului București – secția I penală, precum și înscrisuri – copie de pe site-ul „portalul instanțelor” potrivit cărora această sentință este apelată și are termen de judecată la data de 18.04.2014. Prin această sentință s-a dispus –în mod nedefinitiv însă după cum chiar petentul prezintă – revocarea restului de pedeapsă de 1115 zile închisoare rămas neexecutat din sentința penală nr. 71/2000 a Tribunalului B.; acest rest de pedeapsă nu devine însă executabil (după februarie 2011) decât în cazul în care se dispune în acest sens printr-o sentință penală definitivă. Ori sentința penală nr. 783/2013 a Tribunalului București nu se bucură de autoritate de lucru judecat.
„Efectele” pe care le produce condamnarea din sentința penală nr. 71/2000 a Tribunalului B. au în vedere starea de recidivă ce va putea fi reținută de instanțele de judecată în cazul dispunerii condamnării inculpatului pentru vreo infracțiune. Stabilirea săvârșirii unei noi infracțiuni are loc cu efectul autorității de lucru judecat cu ocazia pronunțării hotărârii definitive de condamnare, aceasta având rolul de a transforma o stare de fapt verificată prin intermediul probațiunii într-o stare de drept de natură să producă efecte juridice. În același moment, cel al stabilirii vinovăției pentru o nouă faptă, se stabilește și săvârșirea de către făptuitor a infracțiunii în stare de recidivă, aplicându-se tratamentul sancționator corespunzător.
Prin urmare, solicitările din cererea prezentă pot fi invocate în alt cadru procesual, cel ce permite analizarea stării de recidivă și nicidecum în prezenta cerere care nu poate acorda eficiență juridică dispozițiilor din art. 6 Cod penal; spunem aceasta întrucât la acest moment, fără ca instanța să fie sesizată cu vreo solicitare de revocare a restului de pedeapsă, nu poate constata decât că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 Cod penal, pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 71/2000 a Tribunalului B. fiind considerată, până la proba contrară (revocarea ei), ca și executată.
Așa fiind, constatând că nu se poate dispune nici declinarea prezentei cereri în favoarea altei instanțe (dat fiind împrejurarea că instanțele sunt de grad diferit), s-a respins contestația contra executării hotărârii penale formulată de condamnat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul condamnat, solicitând desființarea sentinței și rejudecând cauza să se dispună aplicarea dispozițiilor art. 6 din Noul Cod penal, apreciind că îi sunt aplicabile petentul care a executat dintr-o pedeapsă de 9 ani închisoare, dispusă prin sentința Tribunalului B., o durată de până la 5 ani și 8 luni închisoare și a fost liberat condiționat în luna februarie 2008 prin hotărârea Judecătoriei G.. Ulterior, începând cu anul 2009, conform actelor de la dosarul cauzei s-a apreciat, în mod nedefinitiv, de către o altă instanță (cauza se află, în apel, pe rolul Curții de A. București) că acesta se face vinovat de săvârșirea unei infracțiuni și pe calea unei hotărârii dată în primă instanță de Tribunalul București aceasta fost condamnat la o pedeapsă, iar la acea pedeapsă s-a aplicat prin modalitatea de revocare, în raport de dispozițiile art.37 lit. b Cod penal, s-a aplicat o dispoziție referitoare la aplicarea restului rămas neexecutat din pedeapsa din care a fost liberat condiționat, potrivit dispozițiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie, astfel s-a dat spre executare un rest de 1115 de zile de închisoare.
C. analizând actele și lucrările dosarului urmează a respinge contestația formulată de petentul condamnat F. C. pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin sentința penală nr. 71/2000 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 4255/003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus condamnarea lui F. C. la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, printre altele fiind aplicate sancțiuni și pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Prin sentința penală nr. 673/2004 Tribunalul B. a dispus anularea mandatului de executare emis în baza sentinței penale nr. 71/2000 a Tribunalului B. și emiterea unui nou mandat de executare conform dispozițiilor cuprinse în decizia penală nr. 4255/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Petentul a început executarea pedepsei la data de 2.10.2002, astfel cum rezultă din mandatul de executare nr. 887/2004 al Tribunalului B., din durata pedepsei fiind dedusă și perioada cuprinsă între 30.07.1998 la 19.03.1999.
La data de 22.01.2008 petentul condamnat a fost pus în libertate, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 1115 zile închisoare.
Astfel, la data de 10.02.2011 s-ar fi considerat pedeapsa ca executată, respectiv la finalul celor 1115 zile de închisoare.
Faptul că prin sentința penală nr. 783 a Tribunalului B., nedefinitivă, fiind în apel pe rolul Curții de A. București, în baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată acordată inculpatului cu privire la restul rămas neexecutat de 1115 zile, nu impune aplicarea dispozițiilor art. 6 din Noul Cod penal, atâta timp cât subzistă prezumția de nevinovăție pentru infracțiunile pentru care petentul este judecat în prezent.
C. apreciază că, nefiind sesizată cu vreo solicitare de revocare a restului de pedeapsă, astfel cum a arătat și instanța de fond, nu se poate pronunța cu privire la aplicabilitatea art. 6 din Noul Cod penal, iar analiza stării de recidivă poate forma obiectul analizei în cadrul cauzei aflată pe rolul instanțelor din București.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se va respinge contestația formulată de petentul F. C..
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b cu aplicarea art. 597 alin. 8 Noul Cod de procedură penală respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul condamnat F. C. împotriva sentinței penale nr. 115/S din 27.03.2014 a Tribunalului B., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de procedură penală obligă pe contestator să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2014.
PREȘEDINTE,
A. C. M.
GREFIER,
C. G.
Red.A.C.M./30.06.2014
Dact.C.G./02.07.2014
2 ex.
Jud fond/E. M. T.
| ← Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
