Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 537/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 537/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-10-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 537/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 29 octombrie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ3
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – L. T. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 1493 din 11 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 09 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru a da posibilitatea intimatului inculpat B. Ș. de a depune la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere, respectiv chitanțe care fac dovada că a mai achitat o parte din restanțele la pensia alimentară stabilită în favoarea copiilor săi minori B. Ș. și B. M., a amânat pronunțarea pentru data de 23 octombrie 2014 și apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 29 octombrie 2014, când,
C U RT E A,
P. sentința penală nr. 1493/11.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, s-a constatat că prin încheierea din data 22.04.2014 s-a dispus schimbarea de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. Ș. dintr-o infracțiune de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969 ( în prezent art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal ) în două infracțiuni concurente de abandon de familie, fiecare cu încadrarea de mai sus.
În baza art. 396 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 80 Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal, Judecătoria B. a renunțat la aplicarea pedepsei inculpatului B. Ș., fiul lui Ș. și A., născut la data de 03.10.1973 în B., județul B., domiciliat în S., ., județul B., C.I. . nr._, CNP_, pentru săvârșirea a două infracțiuni de abandon de familie, fiecare prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În baza art. 81 alin. 1, 3 Cod penal, a aplicat inculpatului sancțiunea avertismentului.
În baza art. 575 alin. 2 Cod procedură penală, sancțiunea se execută după rămânerea definitivă a prezentei, prin comunicarea unei copii a prezentei hotărâri.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății nu comportă latură civilă și, pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă formulată în cauză de persoanele vătămate – prin reprezentant legal, ca inadmisibilă
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, suma de 150 lei onorariu apărător desemnat din oficiu pentru persoanele vătămate rămânând în sarcina statului conform art. 274 alin. 1 teza finală Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr._/2007, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre inculpatul B. Ș. și numita B. G., încredințarea minorilor M. ( născut în 02.09.2004 ) și Ș. ( născută în 12.08.1999 ) mamei lor și obligarea inculpatului la plata pensiei de întreținere în favoarea celor doi copii, în cuantum de câte 95 lei pentru fiecare, începând cu data de 20.04.2007 și până la majoratul acestora.
Inculpatul nu a achitat pensia de întreținere în perioada 2007-2011 pe fondul lipsei unui loc de muncă și a disponibilului bănesc. Începând cu luna ianuarie 2011 inculpatul a fost angajat al unei societăți comerciale, obținând venituri cu caracter de stabilitate, achitând pensie de întreținere doar începând cu luna octombrie 2011 și doar parțial.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei coroborate cu declarația inculpatului.
Astfel, existența obligației de plată rezultă din înscrisul depus la dosar, respectiv, copia sentinței civile nr._/2007 a Judecătoriei B. care atestă că inculpatul avea obligația plății pensiei de întreținere în favoarea copiilor săi, persoanele vătămate B. Ș. și B. M., în cuantum de 95 lei/lună pentru fiecare, începând cu data de 20.04.2007 și până la majoratul acestora.
În ceea ce privește neîndeplinirea acestei obligații, instanța de fond a avut în vedere că plângerea formulată în acest sens de reprezentanta legală a minorilor, numita B. G., cu privire la faptul că inculpatul nu a achitat pensie de întreținere până în luna octombrie 2011, se coroborează cu înscrisurile depuse, respectiv extrasul de cont precum și cu declarațiile inculpatului cu privire la imposibilitatea achitării pensiei pe fondul existenței altor obligații.
De asemenea, s-a reținut și faptul că inculpatul a depus la dosar dovezi privind achitarea unor sume cu titlu de pensie de întreținere începând cu luna octombrie 2011 când a plătit 100 lei, efectuând în continuare plăți în cuantum de 100 lei ( noiembrie, decembrie 2011, ianuarie 2012 ), 250 lei ( martie 2012, mai 2013, iulie 2013 etc. ), 240 lei ( iunie, iulie 2012, ianuarie 2013 etc. ) sau 500 lei ( septembrie, noiembrie 2012 ), existând și luni în care nu a achitat nicio sumă de bani ( februarie 2012, mai 2012, octombrie 2012, decembrie 2012, februarie, aprilie, iunie, august, septembrie, octombrie, noiembrie 2013 ).
Cu privire la posibilitatea achitării sumelor de bani stabilite cu titlu de pensie de întreținere, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu relațiile comunicate de I.T.M. B., inculpatul a fost angajat în cadrul societății SILNEF Security începând cu luna ianuarie 2011 ( dată care a fost avută în vedere și de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpatului ).
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului B. Ș. care, în perioada ianuarie 2011 – ianuarie 2014, nu a achitat pensia de întreținere astfel cum a fost stabilită pe cale judecătorească prin sentința civilă nr._/2007 a Judecătoriei B., în favoarea copiilor săi minori, persoanele vătămate B. Ș. și B. M. ( în perioada ianuarie – octombrie 2011 nefăcând nicio plată, iar în perioada următoare efectuând plăți parțiale și de regulă din două în două luni ), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal din 1969, în prezent art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal.
De asemenea, prin încheierea din data de 22.04.2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, considerându-se că este vorba de două infracțiuni de abandon de familie, în raport cu fiecare dintre cele două persoane vătămate.
S-a constatat că de la momentul comiterii faptei ( respectiv epuizarea infracțiunii continue intervenite în ianuarie 2014, momentul la care s-a dispus trimiterea în judecată ) și până în prezent, a existat o succesiune de legi penale în timp, infracțiunea de abandon de familie în forma pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, fiind reglementată relativ similar, singura diferență constituind-o durata minimă de timp după care se poate reține existența infracțiunii, respectiv, două luni conform art. 305 Cod penal din 1969 și trei luni în varianta prevăzută de art. 378 Cod penal. S-a reținut că în speță, în ambele variante, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a reținut că există atât o neplată totală în intervalul ianuarie-septembrie 2011 și apoi în lunile februarie, mai, august, octombrie, decembrie 2012, februarie, aprilie, iunie, august-noiembrie 2013, cât și o plată parțială în lunile octombrie 2011-ianuarie 2012, plată parțială care, de asemenea, realizează conținutul infracțiunii de abandon de familie astfel cum s-a arătat în mod constant în doctrina și practica judiciară.
Relativ la săvârșirea faptei cu rea-credință, după cum s-a arătat în literatura și practica judiciară, aceasta presupune faptul că inculpatul, deși are posibilitatea de îndeplinire a obligației de plată, nu și-o îndeplinește, după cum reaua-credință nu există ( și, de asemenea, este exclusă intenția ) în situația în care făptuitorul nu poate să achite sumele stabilite. În speță, inculpatul a beneficiat de salariu în toată perioada de timp amintită astfel că ar fi avut posibilitatea plății pensiei de întreținere, alegând însă să folosească disponibilul pentru plata altor datorii.
În concepția noului Cod penal, în situația în care se reține săvârșirea unei infracțiuni de o persoană, nu se pronunță automat o soluție de condamnare, legea prevăzând și posibilitatea renunțării la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei.
În speță, în opinia instanței de fond, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 și 2 Cod penal pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.
Astfel, nu există niciunul dintre cazurile prevăzute de alineatul 2 care fac inaplicabilă o astfel de soluție, nefiind pronunțată anterior o condamnare față de inculpat sau o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei în ultimii doi ani anterior comiterii infracțiunilor pentru care este judecat în prezenta cauză. De asemenea, inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală sau judecată, prezentându-se în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost chemat și nici nu a încercat în vreun fel zădărnicirea aflării adevărului. În același timp, este îndeplinită și condiția ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită să nu fie mai mare de 5 ani închisoare, maximul legal pentru art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal fiind de 3 ani închisoare.
Cu privire la condițiile prevăzute la alineatul 1, s-a reținut că infracțiunile săvârșite prezintă o gravitate redusă raportat la criteriile prevăzute de lege, respectiv, natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.
Astfel, neplata pensiei timp de mai multe luni consecutiv în cursul anului 2011 a fost de natură a afecta mai puternic persoanele vătămate însă dificultățile financiare ale inculpatului din perioada respectivă sunt reale în condițiile în care acesta abia obținuse un loc de muncă și acumulase datorii ( la dosar fiind depus înscris atestând existența unei proceduri de executare silită îndreptată împotriva inculpatului pentru un titlu executoriu datând din anul 2008 ); prin urmare, neplata pensiei, chiar dacă nu este de natură a atrage exonerarea de răspundere penală, este parțial justificată și demonstrează că inculpatul nu a intenționat să lipsească copiii săi de un drept ce le revenea. În plus, deși au existat și ulterior acestei perioade luni în care nu a achitat pensia sau a plătit mai puțin, inculpatul a plătit totuși constant sume de bani, de regulă din două în două luni, în astfel de situații plătind mai mult decât s-a stabilit de instanță, ceea ce dovedește grija pentru asigurarea celor necesare copiilor săi.
Pe de altă parte, instanța de fond a dat eficiență în special dispozițiilor alineatului 2, care prevede ca și condiție pentru amânarea pedepsei ca, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea pedepsei ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.În speță, inculpatul a depus eforturi pentru achitarea pensiei de întreținere, conform celor expuse mai sus după o lună sau mai multe de neplată achitând sume mai mari decât cele datorate ( de regulă, 240 lei, ajungând însă să plătească și 500 lei într-o lună – septembrie și noiembrie 2012 ), în prezent fiind achitată aproape întreaga sumă datorată pentru perioada avută în vedere la trimiterea în judecată, s-a prezentat în fața instanței și și-a asumat responsabilitatea în mod real, demonstrând înțelegerea obligațiilor ce îi revin, situație în raport de care se poate aprecia că pe viitor nu va mai adopta o astfel de conduită, pentru îndreptarea sa nefiind necesară aplicarea unei pedepse. Mai mult, în contextul existenței obligațiilor financiare față de copiii săi precum și față de alți creditori, condamnarea sa ar putea să-l afecteze în ceea ce privește păstrarea sau obținerea unui loc de muncă, astfel că o astfel de soluție ar fi disproporționată în raport cu fapta comisă și persoana inculpatului, putând afecta corecta integrare socială a acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., criticând-o pentru netemeinicia soluției de renunțare la aplicarea pedepsei, solicitând condamnarea inculpatului sau stabilirea unei pedepse și amânarea aplicării acesteia.
În memoriul depus la dosarul cauzei, P. a arătat că a fost dovedit faptul că inculpatul a săvârșit două infracțiuni de abandon de familie întrucât nu a achitat pensia de întreținere în perioada 2007-2011, pe fondul lipsei locului de muncă și a disponibilului bănesc; începând cu luna ianuarie 2011, inculpatul a fost angajat al unei societăți comerciale, obținând venituri cu caracter de stabilitate, achitând pensie de întreținere doar începând din luna octombrie 2011 și doar parțial. Pericolul social ridicat al faptei, precum și lipsa de considerație pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 305 alin. 1 Cod penal din 1969, în prezent, art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal, rezultă din faptul că inculpatul nu a achitat o bună perioadă pensia de întreținere în favoarea propriilor copii, ignorând nevoile materiale ale acestora și dând dovadă de o puternică indiferență față de situația acestora.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, inculpatul a arătat că nu dorește să furnizeze o nouă declarație; a depus la dosarul cauzei chitanțe din care rezultă plata pensiei de întreținere în perioada aprilie – septembrie 2014, precum și adeverința nr._/07.10.2014, emisă de Primăria Comunei Tărlungeni din care rezultă reținerea din salariu și virarea cu titlu de pensie de întreținere a sumei totale de 7.600 lei ( 380 lei în ianuarie 2008, 285 lei/lună în perioada februarie 2008 – ianuarie 2009, 190 lei/lună în perioada februarie 2009 – septembrie 2010 ).
Examinând sentința apelată în raport cu toate actele și lucrările aflate la dosarul cauzei și ținând totodată seama de motivele de apel invocate, C. constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, în aplicarea procedurii prevăzută de art. 374 alin. 4, art. 375 Cod procedură penală la care inculpatul a înțeles să apeleze; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, faptele constând în aceea că, în perioada ianuarie 2011 – ianuarie 2014, nu a achitat pensia de întreținere astfel cum a fost stabilită pe cale judecătorească prin sentința civilă nr._/2007 a Judecătoriei B., în favoarea copiilor săi minori, persoanele vătămate B. Ș. și B. M..
De asemenea, întemeiat s-a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abandon de familie și că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal.
Relativ la opțiunea instanței de renunțare la aplicarea pedepsei, constatăm că este în afara oricărei critici.
În acest sens, reținem că noul Cod penal prevede posibilitatea instanței de a aprecia că nu se impune condamnarea inculpatului, deși a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
În cauză sunt îndeplinite toate condițiile legale impuse de art. 80 Cod penal pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei. Inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, iar prin natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care au fost comise, motivul și scopul urmărit, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului prezintă o gravitate redusă. Relevant este sub acest aspect faptul că inculpatul a avut loc de muncă începând din luna ianuarie 2011, la dosarul primei instanțe existând dovezi din care rezultă existența unei proceduri de executare silită îndreptată împotriva sa pentru alte datorii; de asemenea, din chitanțele aflate la dosar rezultă că inculpatul a plătit constant sume de bani, mai mari sau mai mici decât ce s-a stabilit prin sentința civilă, iar acest aspect este de natură să demonstreze grija pentru situația copiilor săi, faptul că nu a intenționat să îi lipsească de dreptul cuvenit.
Totodată, în cursul judecății a recunoscut acuzațiile care i-au fost aduse, depunând eforturi pentru achitarea pensiei de întreținere în continuare, inclusiv în anul 2014 ( filele 20-25 dosar apel ), aspecte care denotă intenția acestuia de diminuare a consecințelor faptelor sale, dar și dorința sa de îndreptare.
Se constată așadar că argumentele invocate de apelant, privind ignorarea nevoilor materiale ale copiilor și puternica indiferență manifestată față de aceștia, nu sunt confirmate de înscrisurile ( chitanțele ) aflate la dosarul cauzei
Așa fiind, constatând că nu este incident niciun motiv de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1493/11.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 272, art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat persoanelor vătămate minore, în sumă de 300 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției, se va plăti Baroului B., urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat, care vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 1493/11.06.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat intimatelor persoane vătămate, B. Ș. și B. M., în sumă totală de 300 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se plătește Baroului B., urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat, care rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
N. H. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.Ț./24.11.2014
Dact. O.S./25.11.2014
2 exemplare
Jud. fond: M. C.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 531/2014. Curtea de... → |
|---|
