Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 46/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-09-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 46/CP DOSAR NR._
Ședința publică din 05 septembrie 2014
Instanța constituită din:
Complet de judecată CJCP 2:
PREȘEDINTE – C. G. – judecător de cameră preliminară
Grefier - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul Ș. A. împotriva încheierii nr. 194/CAMERĂ PRELIMINARĂ din ședința camerei de consiliu din 03.09.2014 a Judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului B., dată în dosarul nr._ 14
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat Ș. A., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat N. C..
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Judecătorul de cameră preliminară, văzând obiectul cauzei, respectiv contestație privind măsura preventivă, constatând că opinia majoritară a judecătorilor din cadrul secției penale a Curții de A. B. este aceea că judecătorul de cameră preliminară poate soluționa contestația privind măsurile preventive în faza camerei preliminare și în situația în care a fost judecător de drepturi și libertăți în faza de urmărire penală, întrucât acest obiect nu privește fondul cauzei, astfel că nu se impune formularea unei cereri de abținere în prezenta cauză.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri sau chestiuni prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri sau chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat oficiu N. C., pentru contestatorul inculpat Ș. A., pune concluzii de admitere a contestației formulate și, în temeiul art. 207 alin. 5 Cod procedură penală, solicită a nu se mai menține măsura preventivă și a se dispune revocarea ei.
Consideră că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă la această dată, având în vedere că inculpatul a fost arestat la data de 08.08.2014 pentru infracțiunea de tentativă la omor, care a fost săvârșită asupra soției sale.
De asemenea, mai solicită a fi avută în vedere vârsta înaintată a acestuia, respectiv 67 de ani, faptul că până la această etate nu s-a regăsit niciodată în fața unui complet de judecată, iar atitudinea pe care a avut-o în cursul urmăririi penale, modalitatea în care a înțeles să coopereze cu organele de urmărire penală și a explicat în ce fel și care a fost conjunctura în care s-a produs incidentul datorită căruia se află astăzi în fața instanței, în opinia sa, poate conduce la concluzia că, în ce-l privește pe acest inculpat, procesul poate fi continuat și cu acesta în stare de libertate.
Consideră că, în principal, perioada de timp scursă de la momentul arestării preventive și-a pus amprenta în mod definitoriu asupra comportamentului inculpatului și, în urma discuției purtată, acesta regretă foarte mult cele petrecute și este supărat pe reacția pe care a avut-o doar din disperare, fiind atacat de către unul dintre fii săi cu un par, soția venind în ajutorul său. Mai solicită a fi avută în vedere starea fizică a inculpatului, felul în care acesta se deplasează și în care apreciază distanțele datorită handicapului pe care îl are, precum și reacțiile acestuia în aceste condiții și, în opinia sa, fiind de apreciat modalitatea în care s-a petrecut acel incident.
Din punctul său de vedere, cel mai important lucru este acela că inculpatul a realizat gravitatea faptei săvârșite, iar împrejurarea că avea cuțitul asupra sa este justificată de faptul că se ocupa de confecționarea măturilor de nuiele, astfel că acest instrument se afla încontinuu asupra sa, fiindu-i necesar. În atare împrejurări, consideră că nu a fost o chestiune premeditată, inculpatul nu a luat cuțitul pentru a se duce la locuința fiului său, unde se afla soția sa, în scopul de a lovi-o pe acesta în mod intenționat. Mai precizează că soția l-a părăsit în urmă cu o lună și s-a mutat la fiul lor și, în aceste condiții, inculpatul a înțeles să se deplaseze la locuința fiului pentru a avea o discuție aceasta.
Solicită ca instanța să aprecieze dacă motivele care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă și în acest moment, însă, în opinia sa, motivele nu mai subzistă și, raportat strict la persoana inculpatului, apreciază că acesta poate fi judecat în stare de libertate.
Arată că, în condițiile în care se apreciază că împotriva inculpatului este necesară luarea unei măsuri restrictive de libertate și în urma discuției purtată cu inculpatul, solicită a se aprecia dacă este oportună luarea măsurii arestului la domiciliu, fiind îndeplinite condițiile legale.
Pentru aceste motive solicită admiterea contestației formulată de către inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că, deși inculpatul are 67 de ani, se impune a fi avută în vedere împrejurarea că partea vătămată nu a plecat de acasă și s-a mutat la domiciliul fiului lor fără un motiv. Din actele dosarului rezultă că motivul plecării soției sale este faptul că inculpatul, anterior acestei tentative de omor, a exercitat multiple violențe asupra părții vătămate, unele dintre acțiunile acestuia fiind reclamate de victimă, însă, așa cum a susținut și apărarea, aceste plângeri nu au ajuns în fața instanțelor de judecată, întrucât partea vătămată a renunțat la plângeri, sperând că inculpatul își va schimba atitudinea.
Arată că, astfel cum s-a reținut și în încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 03.09.2014, inculpatul, deși nu locuia în același imobil cu soția sa, la data săvârșirii faptei s-a deplasat la locuința fiului său și a agresat-o fizic pe victimă cu un cuțit, violență exercitată în zone vitale ale corpului părții vătămate, iar datorită faptului că soția sa s-a apărat, precum și a faptului că a intervenit și martorul, nimeni altul decât fiul lor, victima a rămas în viață.
Nu neagă că inculpatul are probleme de sănătate, însă, consideră că se impune a se ține seama că fapta reținută în sarcina acestui inculpat este una foarte gravă, având în vedere că, așa cum s-a și reținut în mod corect de către judecătorul de cameră preliminară, inculpatul este cercetat la acest moment pentru infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 188 alin. 1 Cod penal raportat la art. 199 Cod penal, violență în familie, articol care prevede pedepse majorate pentru astfel de violențe exercitate asupra unui membru de familie.
În atare situație, apreciază că judecătorul de cameră preliminară a analizat și modalitatea de comitere a faptei și oportunitatea măsurii preventive și, în mod corect acesta a considerat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, astfel că, din punctul său de vedere, încheierea pronunțată este legală și temeinică. În consecință, în temeiul art. 425 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, solicită respingerea contestației formulată de inculpat.
Inculpatul Ș. A., având ultimul cuvânt, solicită să fie pus în libertate întrucât dorește să se stea la domiciliul său.
Întrebat fiind de către instanță dacă soția locuiește împreună cu dânsul, inculpatul arată că soția nu mai locuiește la domiciliul conjugal, acesta s-a mutat la fiul lor, fiu care l-a lovit cu parul și a rămas fără ochi.
C.
Constată că prin încheierea nr. 194/CP din 3.09.2014 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B., în baza 348 alin 2 raportat la art. 202, 207 al 4, 223 alin 2 teza I Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul Ș. A., măsură care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul a reținut că la dosar există probe temeinice ce conturează o presupunere rezonabilă, în sensul art. 202 alin 1 Cod de procedură penală și art. 5 pct. 1 lit. c) din CEDO, că inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunile reținute în sarcina sa, respectiv: declarațiile persoanei vătămate Ș. A., declarațiile martorilor oculari Ș. D., Ș. V. și Ș. A. Iliuța, din care rezultă împrejurările și modul în care Ș. A. ar fi comis ., concluziile preliminare elaborate de către medicul legist, procesul verbal de cercetare la fața locului, actele medicale eliberate de Spitalul Clinic de Urgență B., raportul de expertiză medico-legală dar și din declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale. Deși în raportul de expertiză medico-legală se concluzionează că leziunile persoanei vătămate nu i-au pus viața în primejdie, atitudinea inculpatului, determinarea acestuia în săvârșirea faptei, obiectul tăietor-înțepător utilizat, intensitatea cu care inculpatul a aplicat loviturile cu cuțitul reflectată în caracteristicile leziunilor produse în zone vitale ale corpului persoanei vătămate - gât, torace, hemifață dreapta, presupun existența unei intenții indirecte de suprimare a vieții persoanei vătămate.
Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a recunoscut acuzația ce i se aduce, pe fondul stării de nervozitate, generate de lipsa soției de la domiciliu timp de o lună, datorată tot de un acces de violență extrema din partea inculpatului și nu a contestat îndeplinirea condiției privind existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă a comiterii faptelor. La acest termen și-a modificat apărarea în sensul că a fost în legitimă apărare, fiul său martorul Ș. D. ar fi inițiat o agresiune împotriva sa,apărări care nu au nici un suport probator.
De asemenea, se constată că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și a împiedicării aflării adevărului în cauză prin posibila influențare a victimei și martorilor oculari membrii de familie, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică reprezentată de posibilitatea repetării agresiunii, având în vedere istoricul actelor de violență expus și dovedit de persoana vătămată. Infracțiunea de omor în forma tentativei, prin natura sa și prin gradul de pericol social abstract pe care îl implică, creează un pericol concret pentru ordinea publică, prin gravitatea sa și limitele ridicate de pedeapsă stabilite de lege, astfel încât, într-o asemenea situație, privarea de libertate se justifică.
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației, raportat la circumstanțele cauzei - inculpatul a premeditat . exercitată asupra soției sale deoarece s-a deplasat de la locuința sa la locuința fiului său (unde locuia în fapt de o lună soția sa Ș. A.), purtând asupra sa un cuțit de bucătărie pe care îl utiliza în mod obișnuit la confecționarea de mături, . exercitată nu a fost provocată nici de atitudinea persoanei vătămate și nici de comportamentul celorlalți membrii ai familiei, inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu corpul tăietor-înțepător într-o zonă a corpului persoanei vătămate în care ar fi putut interveni cu ușurință decesul acesteia dacă nu s-ar fi apărat și dacă inculpatul nu ar fi fost oprit din acțiunea sa iar inculpatul și-a manifestat violența și agresivitatea în plină zi într-o încăpere în care se aflau 2 minori, ignorând strigătele acestora de ajutor și chiar proferând amenințări la adresa lor.
S-a mai constatat, prin prisma dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că în raport de complexitatea cauzei, de necesitatea administrării în bune condiții a probelor, de modul in care a fost instrumentată cauza până în prezent, la acest moment al procesului penal - după aproximativ o lună de la luarea măsurii arestării preventive nu au fost atinse limitele rezonabile ale acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul Ș. A., care a solicitat, în esență, lăsarea sa în libertate.
Consideră că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă la această dată, având în vedere că inculpatul a fost arestat la data de 08.08.2014 pentru infracțiunea de tentativă la omor, care a fost săvârșită asupra soției sale.
De asemenea, mai solicită a fi avută în vedere vârsta înaintată a acestuia, respectiv 67 de ani, faptul că până la această etate nu s-a regăsit niciodată în fața unui complet de judecată, iar atitudinea pe care a avut-o în cursul urmăririi penale, modalitatea în care a înțeles să coopereze cu organele de urmărire penală și a explicat în ce fel și care a fost conjunctura în care s-a produs incidentul datorită căruia se află astăzi în fața instanței, în opinia sa, poate conduce la concluzia că, în ce-l privește pe acest inculpat, procesul poate fi continuat și cu acesta în stare de libertate.
Consideră că, în principal, perioada de timp scursă de la momentul arestării preventive și-a pus amprenta în mod definitoriu asupra comportamentului inculpatului și, în urma discuției purtată, acesta regretă foarte mult cele petrecute și este supărat pe reacția pe care a avut-o doar din disperare, fiind atacat de către unul dintre fii săi cu un par, soția venind în ajutorul său. Mai solicită a fi avută în vedere starea fizică a inculpatului, felul în care acesta se deplasează și în care apreciază distanțele datorită handicapului pe care îl are, precum și reacțiile acestuia în aceste condiții și, în opinia sa, fiind de apreciat modalitatea în care s-a petrecut acel incident.
Din punctul său de vedere, cel mai important lucru este acela că inculpatul a realizat gravitatea faptei săvârșite, iar împrejurarea că avea cuțitul asupra sa este justificată de faptul că se ocupa de confecționarea măturilor de nuiele, astfel că acest instrument se afla încontinuu asupra sa, fiindu-i necesar. În atare împrejurări, consideră că nu a fost o chestiune premeditată, inculpatul nu a luat cuțitul pentru a se duce la locuința fiului său, unde se afla soția sa, în scopul de a lovi-o pe acesta în mod intenționat. Mai precizează că soția l-a părăsit în urmă cu o lună și s-a mutat la fiul lor și, în aceste condiții, inculpatul a înțeles să se deplaseze la locuința fiului pentru a avea o discuție aceasta.
Solicită ca instanța să aprecieze dacă motivele care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă și în acest moment, însă, în opinia sa, motivele nu mai subzistă și, raportat strict la persoana inculpatului, apreciază că acesta poate fi judecat în stare de libertate.
Arată că, în condițiile în care se apreciază că împotriva inculpatului este necesară luarea unei măsuri restrictive de libertate și în urma discuției purtată cu inculpatul, solicită a se aprecia dacă este oportună luarea măsurii arestului la domiciliu, fiind îndeplinite condițiile legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că nu este întemeiată contestația inculpatului, formulată împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive, dispuse de judecătorul din cadrul instanței de fond.
În cauză, s-a constatat la momentul arestării preventive a inculpatului, că sunt suficiente indicii temeinice, care să releve suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat. Încheierea de luare a măsurii arestării preventive a fost atacată și a rămas definitivă, inclusiv sub aspectul existenței suspiciunii rezonabile că inculpatul a comis infracțiunea de care este acuzat. Sub acest aspect, judecătorul de cameră preliminară nu va mai relua în această încheiere mijloacele de probă din care rezultă suspiciunea rezonabilă, având în vedere că nu au intervenit în cauză elemente noi, care să conducă la o altă concluzie, sub acest aspect. Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond a menționat în încheierea contestată probele din care rezultă aceste suspiciuni, iar inculpatul nu a criticat încheierea sub acest aspect.
Referitor la existența în continuare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în mod corect a apreciat judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond că acestea subzistă în totalitate. În principal, pericolul pe care îl prezintă în cauză lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din gravitatea faptei de care este acuzat acesta, respectiv o tentativă de omor, faptă care pune în pericol cea mai importantă valoare socială ocrotită de legea penală. Inculpatul este acuzat că a lovit-o de mai multe ori pe soția sa, cu un cuțit, în zone vitale ale corpului. Or, pentru o astfel de faptă nu este suficientă arestarea preventivă a inculpatului doar pentru 30 de zile, deoarece ecoul ei nu s-a stins în comunitate.
Inculpatul a invocat din nou vârsta sa înaintată, pentru punerea în libertate, însă acesta nu este un argument în favoarea lăsării în libertate a inculpatului, deoarece fapta de care acesta este acuzat denotă că acesta are puterea necesară să pună în pericol viața persoanelor, prin fapte periculoase.
Inculpatul a susținut în contestație că nu a avut antecedente penale, până la această vârstă, însă acest lucru nu este relevant, având în vedere modul în care acesta este acuzat că ar fi comis fapta, în public și de față cu doi copii minori, care au fost amenințați de acesta când au țipat, denotă o periculozitate ridicată a inculpatului. Acest comportament este unul deosebit de periculos, care impune prelungirea măsuri preventive pentru înlăturarea pericolului. Potrivit probelor de la dosarul de urmărire, există indicii că inculpatul ar fi fost oprit din acțiunea sa doar de intervenția brutală a fiului său, deoarece în caz contrar acesta ar fi suprimat viața victimei. Desigur că veridicitatea acestei variante, indicate de procuror în rechizitoriu, urmează a fi stabilită în urma cercetării judecătorești, având în vedere apărările inculpatului, care consideră că ar fi acționat în legitimă apărare. Acest lucru nu justifică însă luarea unei alte măsuri preventive, deoarece pericolul pentru ordinea publică nu a fost diminuat.
Faptul că, potrivit declarațiilor martorilor, inculpatul ar fi încercat să ajungă la persoana vătămată chiar în timp ce aceasta era internată în spital, cu scopul de a o agresa, denotă stăruința inculpatului în comiterea de fapte periculoase. Or, această atitudine justifică concluzia că nicio altă măsură preventivă nu este posibilă pentru înlăturarea stării de pericol, pe care inculpatul o prezintă pentru persoana vătămată și pentru ceilalți membri ai familiei sale.
În plus, starea conflictuală existentă în familia inculpatului, poate escalada în cazul lăsării în libertate a inculpatului, având în vedere leziunile pe care inculpatul susține că i le-ar fi făcut fiul său în momentul în care a intervenit în favoarea persoanei vătămate.
Inculpatul nu recunoaște comiterea faptei, fapt care impune luarea măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că persoanele ce trebuie audiate în cauză sunt membrii ai familiei inculpatului, care au cunoștință despre existența faptei.
De asemenea, având în vedere conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei, acesta obișnuind să își agreseze soția – dosarele penale anterioare finalizându-se prin retragerea plângerii părții vătămate -, judecătorul de cameră preliminară constată că măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea faptei, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste motive, în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 205 alin. 4 și 6-9 Cod de procedură penală respinge contestația formulată de inculpatul Ș. A. împotriva încheierii de ședință nr. 194/CAMERĂ PRELIMINARĂ din ședința camerei de consiliu din 03.09.2014 a Judecătorului de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului B., dată în dosarul nr. 4_ 14, pe care o menține.
În temeiul art. 272 Cod de procedură penală onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 100 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă contestatorul la plata sumei de 200 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.09.2014.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ GREFIER,
C. G. R. G.
Red. C.G./15.09.2014
Tehnored. R.G./15.09.2014/2ex.
Jud.fond.C.I.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 531/2014. Curtea de... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
