Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 721/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 721/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-12-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 721/Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din data de 11 decembrie 2014
Instanța constituită din:
-Completul de judecată CAJ4:
Președinte - M. Ș. - judecător
Judecător - S. F.
- Grefier- A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror L. T. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. J. SF. G. și inculpații B. L., B. I., B. E. împotriva sentinței penale nr. 117 din data de 23 septembrie 2014 pronunțată de J. Sf. G. în dosar nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie 2014, iar, apoi, pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11 decembrie 2014, când
C.,
Asupra apelurilor penale de față,
Constată că prin sentința penală nr. 117/23 septembrie 2014 a Judecătoriei Sf. G., în temeiul art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. L., din infracțiunile de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969, violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal din 1969, port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică al cuțitului prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și complicitate la lovire sau alte violențe prevăzută de art. 26 raportat la art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1969 (în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la lovire sau alte violențe), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunile de amenințare prevăzută de art. 206 Noul Cod penal, violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, portul sau folosire fără drept de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. 1 Noul Cod penal și complicitate la lovire sau alte violențe prevăzută de art. 48 alin. 1 Noul Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Noul Cod penal, art. 38 alin. 1 Noul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.
În baza art. 396 al.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al.1 lit. b, teza I Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul B. L. pentru săvârșirea infracțiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. 1 Cod penal. În baza art. 396 alin. 1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal cu aplicarea art. 396 al.10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost stabilită pedeapsa de 2 luni închisoare în sarcina inculpatului B. L., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 206 Cod penal. În baza art. 396 alin. 1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal cu aplicarea art. 396 al.10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal. În baza art. 396 alin. 1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal cu aplicarea art. 396 al.10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost stabilită pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la lovire sau alte violențe prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal.
În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (respectiv, 6 luni închisoare), spor reprezentând 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 396 al. 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 Cod penal, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 404 al. 3 Cod procedură penală au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 Cod penal, referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau săvârșește cu intenție sau intenție depășită o nouă infracțiune.
În temeiul art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. I., din infracțiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969, port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, al cuțitului prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1969 (cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, portul sau folosire fără drept de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. 1 Noul Cod penal și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Noul Cod penal, art. 38 alin. 1 Noul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.
În baza art. 396 al.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al.1 lit. b, teza I Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de port sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. 1 Cod penal. În baza art. 396 alin. 1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal cu aplicarea art. 396 al.10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal. În baza art. 396 alin. 1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal cu aplicarea art. 396 al.10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe prevăzută de. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a și d Cod penal. În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1, lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (respectiv, 6 luni închisoare), spor reprezentând 2 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 396 al. 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal, a fost dispusă amânarea aplicării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 Cod penal, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 404 al. 3 Cod procedură penală, au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 88 Cod penal, referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau săvârșește cu intenție sau intenție depășită o nouă infracțiune.
În temeiul art. 386 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. E., din infracțiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969 și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal din 1969 (pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe), cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal din 1969 și art. 33 lit. a Cod penal din 1969, în infracțiunile de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, cu aplicarea 113 și următoarele Noul Cod penal, art. 77 lit. a Noul Cod penal, art. 38 alin. 1 Noul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.
În baza art.114 raportat la art.115 alin.1 pct.1 lit. a Cod penal și art. 117 Cod penal cu aplicarea art. 129 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, s-a dispus luarea față de inculpatul B. E. a măsurii educative a stagiului de formare civică pe o durată de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Cod penal și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 38 alin. 1 Cod penal. În temeiul art. 117 alin. 2 Cod penal, s-a dispus ca organizarea, asigurarea participării și supravegherea minorului pe durata cursului de formare civică, să se facă sub coordonarea Serviciului de Probațiune C., fără a afecta programul școlar sau profesional al inculpatului.S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a stagiului de formare civică, respectiv înlocuirea acesteia cu o altă măsură educativă neprivativă de liberate mai severă.
În temeiul art. 26 Cod procedură penală, s-a dispus disjungea acțiunii civile formulată de partea civilă R. E. Laszo și formarea unui nou dosar. În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 120 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Sf. G. nr. 1270/P/2013 din data de 31.01.2014, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 06.02.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. L. pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969l, violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal din 1969, port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și complicitate la lovire sau alte violențe prevăzută de art. 26 raportat la art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1969, în ceea ce privește infracțiunea de lovire sau alte violențe, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; a inculpatului B. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969, port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1969, cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969, și a inculpatului B. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969 și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a și c Cod penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 și art. 99 și următoarele Cod penal din 1969.
În cuprinsul actului de sesizare, în sarcina inculpatului B. L. s-a reținut că la data de 06.04.2013 în jurul orelor 20.00 l-a amenințat cu cuțitul pe partea vătămată R. E. L. și a înlesnit, din punct de vedere moral, lovirea acestuia de către B. I. și B. E., după ce, anterior, a pătruns împreună cu aceștia, fără drept, în curtea imobilului părții vătămate D. Lazslo din satul L., jud. C.. În sarcina inculpatului B. I. s-a reținut că la data de 06.04.2013, în jurul orelor 20.00, a agresat fizic, împreună cu B. E., pe partea vătămată R. E. L., inclusiv cu briceagul, după ce anterior, a pătruns împreună cu B. E. și cu B. L. fără drept, în curtea imobilului părții vătămate D. L. din satul L., jud. C.. În sarcina inculpatului B. E. s-a reținut că la data de 06.04.2013, în jurul orelor 20.00, având vârsta de 17 ani și 5 luni, l-a agresat fizic, împreună cu B. I., pe R. E. laszlo, după ce anterior, a pătruns împreună cu B. I. și B. L., fără drept, în curtea imobilului părții vătămate D. L., din satul L., jud. C..
Situația de sus mai sus expusă a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângere prealabilă a părților vătămate, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, certificat medico-legale, declarații părți vătămate/părți civile, declarații inculpați, declarații martori, fișe cazier judiciar inculpați, procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 14.04.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 02.09.2014, instanța le-a pus în vedere inculpaților că pot solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 374, art. 375, art. 396 alin. (10) Cod procedură penală. Inculpații B. L., B. I. și B. E. au recunoscut săvârșirea faptelor în forma reținută în rechizitoriu precum și vinovăția lor, solicitând ca judecarea cauzei să se realizeze conform procedurii reglementate de art. art. 375 Cod procedură penală. După punerea în discuția părților a solicitării, instanța a admis-o, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 374 al.4 Noul Cod procedură penală. La același termen, instanța a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților.
Înainte de pronunțare, inculpații au formulat concluzii scrise, solicitând, în baza art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală cu aplicarea art. 4 Cod penal și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, achitarea ca urmare a dezincriminării infracțiuni de port fără drept, în locuri și împrejurările în care s-ar primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar tulbura ordinea și liniștea publică a cuțitului prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, iar în baza art. 80 Noul Cod penal, renunțarea la aplicarea pedepsei pentru celelalte fapte reținute în sarcina acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut ca situație de fapt că în data de 06.40.2013, persoana vătămată R. E. L. a jucat fotbal pe terenul din satul L., împreună cu mai mulți tineri, printre care martorii M. S., Fozokes Gyula, B. L., Hajdo Szilard și Gyorbiro T.. În jurul orelor 20:00, intenționând să joace în continuare miuță sau tenis de picior, din cauza întunericului, partea vătătmate R. E. L. și martorii mai sus enumerați s-a deplasat în curtea imobilului din ., aparținând persoanei vătămate D. L., care era iluminată. La un moment dat, persoana vătămată R. E. L. s-a deplasat cu un coș de lemne de foc în magazinul mixt amplasat în incinta aceluiași imobil, deținut de asemenea de persoana vătămată D. L.. În magazin se aflau vânzătoarea Uke Krizstina, inculpatul B. L., împreună cu soția și fii acestora, inculpații B. I. și B. E. și numitul Majlat A.. În urma unui conflict spontan, inculpatul B. I. a încercat să-l lovească pe R. E. L., care s-a eschivat și l-a împins pe inculpatul B. L. peste o ladă frigorifică, fugind apoi pe o ușă laterală în curtea imobilului. Inculpații B. L., B. I. și B. E. au ieșit din magazin pe ușa de acces dinspre stradă și au pătruns pe poarta de acces principală în curtea imobilului cu intenția de a-l prinde pe R. E. L. și a-i aplica o corecție. Văzând că aceștia au pătruns în curtea imobilului, persoana vătămată a fugit spre partea din spate a curții, însă a fost ajuns de către inculpații B. I. și B. E., care i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii, iar B. I. l-a înjunghiat în zona toracică cu un briceag. În acest timp, inculpatul B. L., care a fost oprit prin intervenția martorului M. S., i-a adresat persoanei vătămate amenințări cu acte de violență, având asupra sa un cuțit. De față la întregul incident au fost martorii M. S., Fozokes Gyula, B. L., Hajdo Szilard și Gyorbiro T.. Ulterior consumării incidentului, persona vătămată R. E. L. a apelat Serviciul de Urgență 112, iar la fața locului au sosit echipajele de poliție și salvarea, persoana vătămată fiind apoi transportată la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere că declarațiile de recunoaștere ale inculpaților B. L., B. I. și B. E. se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmării penale, aflate la dosarul cauzei. Astfel, persoana vătămată R. E. L. a relatat cum a intrat într-un conflict cu inculpatul B. L. în incinta magazinului aparținând unchiului sau, dar a reușit să fugă în curte, fiind urmat de inculpatul B. L., însoțit de fii săi, inculpații B. I. și B. E.; persoana vătămată a mai arătat că a fost lovit cu pumnul în zona nasului de către B. E. și în zona capului de către B. I., care l-a înțepat cu un obiect în spate, iar în timp ce era agresat fizic de către cei doi, inculpatul B. L. flutura un briceag în aer în fața martorului M. S., care nu-l lăsa să se apropie de persoana vătămată și îl amenința pe R. E. L. că îl va tăia și îl va omorî (fila16 dosar urmărire penală). Declarațiile persoanei vătămate sunt susținute și de constatările și concluziile certificatului medico-legal nr. 605/A2/131 din data de 08.04.2013 al Serviciului de Medicină Legală C., de unde rezultă că la examinarea medico-legală propriu-zisă a persoanei vătămate R. E. L. s-au constatat prezența următoarelor leziuni: echimoză violacee palidă și tumeficație piramidă nazală, echimoză violacee-albăstruie periorbital ochi stâng și unghi intern ochi drept edem palpebral inferior stânga moderată, pe fața vestibulară buza superioară median echimoză roșu-violacee de 0,5/0,5 cm, factură parcelară (0,1/0,1), margine incizală incisiv central superior stâng (dinte 21), pe față postero-laterală hemitorace stâng, în 1-3 medie, pe linia axiară posterioară, la 3 cm inferior de vârful scapulei, plagă aparent superficială, liniară, de 1,2 cm lungime, cu direcție oblică infero-lateral, unghi superior ascuțit, unghi inferior mai rotunjit, margini netede, acoperită cu crustă hematică, tegumentele din jur suple, fără fenomene inflamatorii. Prin același act medical s-a concluzionat că persoana vătămată prezintă leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar) și care necesită pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, putând data din 06.04.2013 (fila 23 dosar urmărire penală).
Persoana vătămată D. L. a declarat la rândul său că este proprietarul imobilului situat în localitatea L. la nr. 86, unde funcționează magazinul mixt pe care îi administrează, iar în data de 06.04.2013, în jurul orelor 20:00, a fost contactat telefonic de către vânzătoarea de la magazin, martora Uke Kristina, care l-a anunțat că inculpatul B. L. se află sub influența băuturilor alcoolice și provoacă scandal în magazin. Persoana vătămată D. L. a mai precizat că, după aproximativ o jumătate de oră, a fost anunțat telefonic că B. L. împreună cu fii săi E. și I. au pătruns în curtea imobilului menționat anterior, au făcut scandal și l-au lovit pe nepotul său R. E. L. (fila 20 dosar urmărire penală).
Declarațiile persoanelor vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor M. S., Fozokes Gyula, B. L., Hajdo Szilard, Gyorbiro T., care au confirmat că inculpații au pătruns în curtea magazinului, arătând că inculpatul B. L., aflat în stare de ebrietate și fluturând un briceag deschis, l-a amenințat cu acte de violență pe R. E. L., iar inculpații B. I. și B. E. au exercitat acte de violență asupra acestuia, lovindu-l cu pumnii în zona feței și a corpului. În plus față de acestea, martorii Gyorbiro T. și Hajdo Szilard au declarat că, în timp ce alerga spre R. E. L. pentru a-l prinde, inculpatul B. I. avea în mână un briceag cu lama deschisă (filele 45-57 dosar urmărire penală).
În legătură cu primul incident, în care au fost implicați inculpatul B. L. și persoana vătămată R. E. L., martora Uke C. a arătat că B. L. i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare și a încercat să-l lovească pe R. E. L., după ce a împins lada frigorifică din magazin, dar R. E. L. s-a ferit și a ieșit pe ușă în curtea magazinului, fiind urmat imediat de către B. L., apoi a auzit gălăgie din curtea imobilului, iar la final l-a văzut pe R. E. L., căruia îi curgea sânge din zona nasului și avea o rană în zona spatelui(filele 42-44 dosar urmărire penală).
De altfel, inclusiv în declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpații B. Istavan și B. L. au recunoscut că au pătruns fără drept în curtea magazinului, aspect confirmat și de inculpatul B. L. (filele 25-41 dosar urmărire penală).
Față de această situație de fapt instanța a reținut că în drept, fapta inculpaților B. L., B. I. și B. E., care în data de 06.04.2013, în jurul orelor 20:00, pe timp de noapte, au pătruns fără drept în curtea imobilului persoanei vătămate D. L. din satul L., jud. C., cu intenția de a exercita acte de violență asupra persoanei vătămate R. E. L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal din 1969 sau art. 224 al. 2 noul Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a noul Cod penal, ținând cont de faptul că în forma actuală a infracțiunii nu a mai fost preluată circumstanța agravantă ,,de două sau mai multe persoane”, fiind însă incidentă în cauză circumstanța agravantă generală ,,săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună”. În cazul inculpaților B. L. și B. I. sunt aplicabile și dispozițiile art. 75 alin. 1, lit. a Cod penal din 1969 (art. 77 lit. d noul Cod penal), iar în privința inculpatului B. E., minor la data săvârșirii infracțiunii, prevederile art. 99 și următoarele Cod penal din 1969 (art. 113 și următoarele noul Cod penal).
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B. L., care în data de 06.04.2013, în jurul orelor 20:00, ținând în mână un cuțit, a amenințat-o pe persoana vătămată R. E. L. cu acte de violență fizică, de natură a-i provoca acesteia o temere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințate, prevăzută de art. 193 Cod penal din 1969 (art. 206 noul Cod penal).
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B. I., care în data de 06.04.2013, în jurul orelor 20:00, împreună cu inculpatul B. E., a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate R. E. L., pe care a înjunghiat-o cu un briceag, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare sau a căror gravitate a fost evaluată la 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1, lit. a și c Cod penal din 1969 (art. 193 alin. 2 noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a și d noul Cod penal).
În drept, fapta inculpatului B. E., care în data de 06.04.2013, în jurul orelor 20:00, împreună cu inculpatul B. I., a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate R. E. L., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare sau a căror gravitate a fost evaluată la 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1, lit. a Cod penal din 1969 și art. 99 și următoarele Cod penal din 1969 (art. 193 alin. 2 noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a noul Cod penal și art. 113 și următoare noul Cod penal).
În drept, fapta inculpatului B. L., care în data de 06.04.2013, în jurul orelor 20:00, prin atitudinea ostilă manifestată față de persoana vătămată R. E. L. și prin prezența sa la locul faptei, i-a încurajat pe fii săi să îl urmărească pe cel din urmă în curtea magazinului și apoi să îl prindă și să-i aplice mai multe lovituri, acționând în consens cu inculpații B. I. și B. E. în desfășurarea întregi activități infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate morală la lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 26 raportat la art. 180 alin. 2 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 75 alin. 1, lit. a și c Cod penal din 1969 (art. 48 alin. 1 raportat la art. 193 alin. 2 noul Cod penal cu aplicarea art. 77 lit. a și d noul Cod penal).
Sub aspectul încadrării juridice a faptele reținute în sarcina inculpaților, instanța a constatat că de la momentul comiterii faptelor și până la judecarea lor a existat o succesiune de legi penale în timp. Comparând limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi și regimul sancționator prevăzut de lege în cazul celor două reglementări succesive, instanța a constatat că, spre deosebire de vechiul Cod Penal, în care infracțiunea de violare de domiciliu în varianta agravantă este sancționată cu pedeapsa închisorii de 3 la 10 ani, în reglementarea actuală, aceeași faptă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.
Instanța a considerat însă că raportat la modalitatea de săvârșire a faptei și la gravitatea rezultatului produs (cauzarea de leziuni traumatice persoanei vătămate R. E. L. care au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale) nu se justifică alegerea pedepsei amenzii penale, din aceste date rezultând gradul de pericol social mai ridicat al faptei care justifică alegerea pedepsei închisorii. Totodată, având în vedere necesitatea aplicării globale a legii penale mai favorabile, instanța a avut în vedere și alte prevederi legale, în special cele privind formele pluralității de infracțiuni. Prin urmare, analizând dispozițiile legale privind concursului de infracțiuni, prezente în cele două coduri, se reține că, deși tratamentul sancționator prevăzut de vechiul Cod penal nu presupune aplicarea unui spor de pedeapsă în mod obligatoriu, față de limitele de pedeapsă vădit mai mici ale infracțiunii de violare de domiciliu din noua reglementare și chiar prin adăugarea unui spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse ce urmează a fi stabilite în cauză, pedeapsă rezultată la care s-ar ajunge prin aplicarea dispozițiilor concursului de infracțiuni potrivit noului Cod penal este semnificativ mai redusă față de reglementarea corespondentă prevăzută de vechiul Cod penal.
Mai mult, în privința inculpatului B. E., minor la data săvârșirii faptei, este în mod evident mai favorabil actualul cod, având în vedere că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, care nu depășesc închisoarea de 7 ani, precum și la faptul că anterior trimiterii în judecată inculpatul nu a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă, față de acesta este obligatorie luarea unei măsuri educative neprivative de liberate.
Cu privire la renunțarea la aplicarea pedepsei solicitată de inculpați, instanța a reținut că art. 80 Cod penal permite aplicarea acestei instituții în cazul infracțiunilor de o gravitate redusă. Or, raportat la toate circumstanțele analizate mai sus instanța a constatat că în speță nu este vorba de infracțiuni cu gravitate redusă ci, dimpotrivă, faptele prezintă un grad ridicat de periculozitate prin prisma împrejurărilor în care au fost comisă, urmărilor posibile și scopul comiterii acestora, fiind exclusă o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei.
În ceea ce privește infracțiunea de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică al cuțitului, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, reținută în sarcina inculpaților B. L. și B. I. prin rechizitoriu, s-a constatată aceasta a fost transpusă în noul Cod penal sub forma infracțiunii de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 Noul Cod penal, însă potrivit noii norme de incriminare, locul săvârșirii infracțiunii a fost limitat la adunări publice, manifestări cultural-sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun.
Potrivit art. 4, teza I noul Cod penal,, legea penală se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă”, iar în aplicarea acestei norme art. 3 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 prevede că ,,dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii”.
În cauza s-a reținut că inculpații B. L. și B. I. au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în curtea imobilului proprietatea persoanei vătămate D. L. din ., spațiu care nu se circumscrie în cele limitativ enumerate în conținutul infracțiunii din noua lege.
Astfel, instanța a constatat că urmare a limitării domeniului de aplicare a infracțiunii, infracțiunea de port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică al cuțitului, în forma reținută în sarcina celor doi inculpați, a fost dezincriminată.
Cu toate acestea, pentru a da eficiență juridică principiului aplicării legii penale mai favorabile în mod global, conform deciziei Curții Constituționale nr.265/06.05.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din noul Codul Penal, Publicată în Monitorul Oficial nr.372 din 20.05.2014, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a tuturor faptelor reținute în sarcina inculpaților, potrivit dispozițiilor noului Cod penal, inclusiv a infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în sensul în care a fost pusă în discuție.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Noul Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 206 Noul Cod penal, art. 224 alin. 2 Noul Cod penal și art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora (prin pătrunderea pe timp de noapte în curtea locuinței persoanei vătămate D. Lazslo cu intenția agresării persoanei vătămate R. E. L., după ce anterior mai avusese loc un incident între victimă și unul dintre agresori în urma căruia victima s-a refugiat în curtea imobilului, spațiu de natură a-i conferi o stare de siguranță, fapt de care inculpații nu au ținut cont în nici un fel, asemenea fapte având un impact social extrem de negativ, mai ales într-o comunitate restrânsă cum este cea în care trăiesc părțile), motivul și scopul urmărit, urmarea produsă (șocul emoțional prin care a trecut persoana vătămată R. E. L. a fost unul deosebit de intens, fiind agresat prin lovirea cu pumnii și cu un obiect tăietor-înțepător în curtea unchiului său, la o oră înaintată din seară, precum și gravitatea leziunilor traumatice suferite de victimă, evaluată la 14-16 zile de îngrijiri medicale și, nu în ultimul rând, temerea insuflată prin amenințarea cu alte acte de violență de către inculpatul B. L.), persoana inculpaților și conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Sub acest ultim aspect, instanța a avut în vedere și referatele de evaluare din cuprinsul cărora rezultă că inculpatul B. L. prezintă o tendință combativă accentuată în condițiile consumului de băuturi alcoolice, context în care în anul 2010 a fost sancționat cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe și nu și-a asumat responsabilitatea față de faptele reținute în sarcina sa; inculpatul B. Istavan a fost sancționat în două rânduri prin aplicarea sancțiunii amnezii judiciare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și nu si-a asumat responsabilitatea față de faptele reținute în sarcina sa, dând dovadă de o exacerbare a instinctului combativ, de gândire alternativă scăzută și de o capacitate diminuată de a ieși dintr-o situație cu risc infracțional concret; inculpatul B. E., datorită insuficientei îndrumări și controlului slab din partea părinților, prezintă un grad redus de atașament față de valorile sociale și morale ale societății, fiind incapabil să gestioneze în mod eficient o situație cu potențial criminogen ridicat, luarea față de acesta a unei măsuri educative neprivative de liberate, care să-i permită menținerea legăturilor cu mediul familial și supravegherea comportamentului acestuia pe o perioadă determinată, putând facilita schimbarea comportamentului defectuos.
De asemenea, instanța a mai avut în vedere că faptele de violare de domiciliu și lovire sau alte violențe au fost comise de inculpații B. L. și B. I. împreună cu un minor, iar în cazul celei din urmă infracțiuni inculpatul B. L. a acționat în calitate de complice moral. Instanța a mai reținut că în speță ( în privința inculpaților B. L. și B. I.) este aplicabilă cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. art. 396 alin. 10 raportat la art. 374 alin 4 Noul Cod procedură penală, întrucât inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței, motiv pentru care a redus cu o treime limitele pedepselor prevăzute de lege.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; anterior faptelor, inculpatul B. L. a mai suferit condamnări la pedeapsa închisorii, însă pentru acestea s-a împlinit termenul de reabilitare; și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunilor, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. De asemenea, a constatat că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșită de inculpat este de 1 an închisoare, 3 ani închisoare și, respectiv 5 ani închisoare, valori inferioare celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Referitor la susținerea reprezentantului parchetului în sensul că inculpații s-au sustras de la urmărirea penală, instanța a reținut că, pentru a opina astfel, este necesar ca inculpații, având cunoștință de existența unui proces penal ce se desfășoară împotriva lor, să refuze să se prezinte la chemările organelor judiciare, evitând astfel să se supună procedurilor. Or, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpații au dat mai multe declarații în cauză (atât în etapa actele premergătoare, cât și în cursul urmăririi penale), s-au prezentat pentru a lua la cunoștință de învinuire și de drepturile și obligațiile pe care le au în timpul procesului și totodată pentru a li se prezenta materialul de urmărire penală, iar în cazul inculpatului minor la data săvârșirii faptei B. E. a fost efectuat un referat de anchetă socială.
De asemenea, instanța a constatat că la dosarul cauzei nu există procese verbale întocmite de către organele de urmărire penală, declarații de martori, procese verbale de redare a comunicațiilor, listinguri, citații și procese verbale de îndeplinire a procedurii de citare sau orice alte dovezi din care să rezulte că inculpații s-au sustras procedurilor.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 83 alin. 2 Cod penal, iar susținerea că inculpații s-a sustras de la urmărirea penală este neîntemeiată.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; anterior faptelor, inculpatul B. I. nu a mai suferit condamnări la pedeapsa închisorii; și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunilor, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunilor, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată. De asemenea, a constatat că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșită de inculpat este de 3 ani închisoare și, respectiv 5 ani închisoare, valori inferioare celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală (pentru considerente expuse anterior) ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
În baza art.114 raportat la art.115 alin.1 pct.1 lit. a Cod penal și art. 117 Cod penal cu aplicarea art. 129 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, a luat față de inculpatul B. E. măsura educativă a stagiului de formare civică pe o durată de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 Cod penal, și lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 113 și următoarele Cod penal, art. 77 lit. a Cod penal și art. 38 alin. 1 Cod penal.
Pe latură civilă, ținând cont de caracterul urgent al procedurii de recunoaștere a vinovăției, care permite acordarea a cel mult două termene pentru judecarea cauzei și având în vedere că inculpații nu au recunoscut pretențiile civile formulate în cauză, iar apărătorul persoanei vătămate a arătat că pentru dovedirea pretențiilor invocate solicită administrarea probei testimoniale cu martorii propuși prin rechizitoriu, instanța a dispus disjungea acțiunii civile formulată de partea civilă R. E. Laszo și formarea unui nou dosar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă J. Sf. G. și inculpații B. L., B. I. și B. E..
În motivele de apel, P. de pe lângă J. Sf. G. arată că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice cu privire la inculpații B. L. și B. I., din infracțiunea de „port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică al cuțitului, prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în infracțiunea de „portul sau folosire fără drept de obiecte periculoase” prevăzută de art. 372 alin. 1 din noul Cod penal, urmată de achitarea fiecărui inculpat pentru săvârșirea acestei infracțiuni, în condițiile în care procedura judecății a fost cea simplificată, prevăzută de art. 375 și următoarele din Codul de procedură penală, iar dispoziția de schimbare a încadrării juridice a vizat o faptă despre care instanța a constatat că nu mai este prevăzută de legea penală (motiv pentru care ar fi trebuit să nu dispună schimbarea încadrării juridice, achitarea urmând a se face cu privire la infracțiunea prevăzută în legea veche, care nu se mai regăsește sub forma unei infracțiuni-tip în legea nouă). Se mai arată că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice cu privire la inculpații B. L. și B. I., din infracțiunile reținute în sarcina lor prin rechizitoriu în cele prevăzute de legea nouă, în condițiile în care infracțiunile din legea veche erau mai favorabile inculpaților, deoarece acestora nu le erau aplicabile prevederile art. 83 din Codul penal, deoarece aceștia se aflau în situația prevăzută de art. 83 alin. 2 din Codul penal, fiind imposibilă amânarea pedepsei față de aceștia, deoarece s-au sustras de la urmărirea penală și au încercat zădărnicirea aflării adevărului. Se mai critică hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări a modalităților de executare a pedepselor aplicate inculpaților B. L. și B. I., respectiv al greșitei individualizări a măsurii educative aplicate inculpatului minor B. E., deoarece era necesară aplicarea unei pedepse suspendate sub supraveghere în cazul primilor doi inculpați, prin aplicarea art. 861 Cod penal din 1969, respectiv al unei măsuri educative neprivative de libertate, din cele prevăzute la art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. b-d Cod penal.
În motivele formulate de către inculpații B. L., B. I. și B. E. se arată că vor efectua demersurile necesare pentru obținerea declarațiilor notariale de retragere a plângerilor penale și împăcare și în subsidiar se solicită renunțarea la aplicarea pedepsei pentru faptele reținute în sarcina inculpaților.
În apel nu au fost administrate probe, iar inculpații B. L., B. I. și B. E. la termenul de judecată din 27 noiembrie 2014 nu au dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de apel în condițiile art. 83 lit. a din Codul de procedură penală.
Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, se constată că apelurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente :
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor legii penale mai favorabile reglementate de art. 5 din Codul penal, a legii penale de dezincriminare prevăzută de art. 4 din Codul penal, precum și a deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale, stabilind în mod întemeiat urmare unei analize complexe, faptul că dispozițiile legii penale noi sunt mai favorabile inculpaților. Instanța de apel constată de asemenea că limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 din sunt mult mai favorabile și profită inculpaților față de limitele de pedeapsă reglementate de art. 192 alin. 2 din vechiul Cod penal, chiar în ipoteza aplicării concursului de infracțiuni în condițiile art. 39 din noul Cod penal, ceea ce a atras în mod justificat aplicarea legii penale noi în situația săvârșirii tuturor infracțiunilor săvârșite de către inculpați.
În ceea ce privește soluția de achitare pronunțată de către instanța de fond pentru infracțiunea de portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. 1 din Codul penal săvârșită de către inculpații B. L. și B. I., pentru temeiul prevăzut de art. 16 lit. b teza I din Codul de procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, se constată că instanța de fond a dispus în prealabil schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, al cuțitului prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în infracțiunea de portul sau folosire fără drept de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. 1 din noul Cod penal, urmare aplicării globale a legii penale.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În cuprinsul acestei decizii se menționează în mod expres că indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când C. Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare, că în interpretarea legii, instanțele judecătorești, între care și Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuie să respecte cadrul constituțional, iar sancționarea depășirii/încălcării acestuia revine în exclusivitate Curții Constituționale, rațiuni care subzistă și în ce privește consacrarea unei anumite interpretări legale prin hotărâri prealabile pronunțate în temeiul art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, deoarece și aceste din urmă norme sunt, în concepția legiuitorului, o reflexie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (3) potrivit cărora "Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.". Se reafirmă faptul că, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, "De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". În jurisprudența sa, C. a statuat, cu valoare de principiu, că forța obligatorie ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, C. a reținut că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept. Se menționează că indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text atunci când C. Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare. De altfel, C. Constituțională a statuat că, în ceea ce privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, "aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze". Prin urmare, orice altă interpretare pe care practica judecătorească o atribuie textului conferă acestuia vicii de neconstituționalitate.
În aceste condiții, instanța trebuie să se conformeze deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, care este obligatorie, dispozițiile art. 5 din Codul penal fiind constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit articolului 4 din Codul penal, intitulat „Aplicarea legii penale de dezincriminare”, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi. Potrivit articolului 3 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Se constată deci că fapta săvârșită de către inculpații B. L. și B. I. de port fără drept al cuțitului este incriminată de legea nouă, dar în speță nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive prin faptul că noul Cod penal enumeră limitativ evenimentele și locurile în care portul, fără drept, la obiectelor periculoase constituie infracțiune, și anume adunările publice, manifestările cultural-sportive, locurile special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau mijloacele de transport în comun.
Singura soluție posibilă în cauză, obligatorie urmare aplicării legii penale de dezincriminare, indiferent de soluția pronunțată pentru restul infracțiunilor pentru care erau cercetați inculpații, era aplicarea dispozițiilor art. 16 lit. b teza I din Codul de procedură penală și pronunțarea unei soluții de achitare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 372 alin. 1 din Codul de procedură penală, așa cum de altfel a și procedat instanța de fond.
Critica parchetului care privește faptul că soluția de achitare nu este compatibilă cu procedura recunoașterii învinuirii în condițiile art. 375 din Codul de procedură penală nu este întemeiată, apreciindu-se și de către instanța de apel că cererea privind aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii în cazul săvârșirii mai multor infracțiuni și a existenței unei infracțiuni care nu mai este prevăzută de legea penală, urmare intervenirii unei succesiuni de legi penale, a fost în mod corect admisă de către instanță. Nu se impunea respingerea acestei cereri și recurgerea la aplicarea dispozițiilor art. 374 alin. 5-10 conform art. 375 alin. 3 din Codul de procedură penală, respectiv nu se impunea administrarea de probe pentru infracțiunile pentru care a fost recunoscută învinuirea în timp ce o altă faptă nu mai era incriminată de legea penală nouă urmare modificării elementelor constitutive.
O altă critică a parchetului vizează în speță incidența dispozițiilor art. 83 alin. 2 din Codul penal, care ar fi făcut imposibilă amânarea aplicării pedepselor în cazul inculpaților B. L. și B. I., indicându-se faptul că aceștia s-au sustras cercetărilor, evitând să se prezinte la solicitările organelor de poliție judiciară spre a fi a audiați, iar la momentul prezentării aceștia au dat declarații neconforme cu realitatea cu scopul împiedicării aflării adevărului.
Potrivit art. 83 alin. 2 din Codul penal, nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Examinând actele dosarului de urmărire penală, instanța de apel constată că nu există dovezi privind sustragerea inculpaților B. L. și B. I. de la urmărire penală. Astfel, din dosarul de urmărire penală, rezultă că începerea urmăririi penale a avut loc la data de 4 iunie 2013 pentru faptele care au avut loc în data de 6 aprilie 2013, urmare plângerii prealabile formulată la data de 25 aprilie 2013 de către persoanele vătămate. Nu există în cuprinsul dosarului de urmărire penală acte de căutare, citații sau mandate de aducere emise pe numele inculpaților B. L. și B. I. din care să rezulte că aceștia s-au sustras de la urmărire penală.
Faptul că inculpații B. L. și B. I. nu au dat în cursul urmăririi penale declarații conforme cu realitatea nu poate conduce la ipoteza că aceștia au zădărnicit aflarea adevărului, în motivele de apel procurorul neindicând care sunt efectiv declarațiile inculpaților care ar fi zădărnicit aflarea adevărului, sarcina probei aparținând procurorului în condițiile art. 99 din Codul de procedură penală, în timp ce suspectul sau inculpatul are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
Se constată chiar faptul că inculpații B. L. și B. I. au fost prezenți în fața instanței de fond și au apelat la procedura recunoașterii învinuirii în condițiile art. 375 din Codul de procedură penală la termenul de judecată din data de 2 septembrie 2014, ceea ce nu poate conduce la reținerea ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 83 alin. 2 din Codul penal.
Pedepsele stabilite în sarcina inculpaților majori B. L. și B. se situează între limitele de pedeapsă stabilite prin noul Cod penal, fiind corect individualizate în raport de dispozițiile art. 74 din noul Cod penal, în raport de împrejurările comiterii infracțiunilor, de trei persoane împreună, dintre care un minor, starea de pericol creată și datele care caracterizează persoana inculpaților.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 din Codul penal, în mod justificat instanța de fond s-a orientat spre a dispune amânarea aplicării pedepselor rezultante stabilite celor doi inculpați, B. L. și B. I., raportat la faptul că infracțiunile săvârșite nu prezintă totuși o gravitate redusă față de modul și împrejurările în care au fost comise, mijloacele folosite și urmărire produse, nefiind deci îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepselor.
În ceea ce privește situația inculpatului minor B. E., se constată că în mod justificat instanța de fond s-a orientat în a lua o măsură educativă neprivativă de libertate, cea mai puțin severă reglementată de noul Cod penal, cea a stagiului de formare civică, pe durata maximă prevăzută de lege de cel mult 4 luni, raportat la concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., potrivit căruia inculpatul prezintă unele resurse individuale și familiale iar o măsură educativă neprivativă de libertate care să permită inculpatului menținerea legăturilor sale cu mediul familial, care este unul suportiv, ar facilita schimbarea comportamentului defectuos. Din cazierul judiciar al inculpatului minor, rezultă doar mențiunea aplicării unei amenzi administrative aplicată în anul 2012 pentru săvârșirea unui alt gen de infracțiuni (furt calificat) decât cele pentru care este cercetat inculpatul în prezentul dosar.
În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, urmează a fi respinse ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă J. Sf. G. și inculpații B. L., B. I. și B. E. împotriva sentinței penale nr. 117/23 septembrie 2014 a Judecătoriei Sf. G., pe care o va menține, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge apelurile declarate de P. de pe lângă J. Sf. G. și inculpații B. L., B. I. și B. E. împotriva sentinței penale nr. 117/23 septembrie 2014 a Judecătoriei Sf. G., pe care o menține.
Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu în sume de câte 75 lei se suportă din fondurile MJ și se includ în cheltuielile judiciare.
Onorariul interpretului de limba maghiară K. K. în sumă de 86,8 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă inculpații B. L., B. I. și B. E. să plătească statului sumele de câte 175 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
M. Ș. S. F.
GREFIER,
A. O.
Red. M.Ș./12.02. 2015
Tehnoredact. A.O./12.02.2015/7 ex.
Jud. fond C. M. B.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
