Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 667/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 667/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-08-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 667/RDOSAR NR._
Ședința publică din 14 august 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CRUV7:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – S. F.
Judecător – M. G. L.
Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții inculpați D. M., D. N. și D. O. împotriva Încheierii pronunțată de Tribunalul B. la data de 9 august 2013 în dosar nr._ 13.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat D. M., recurentul – inculpat D. N., recurentul – inculpat D. O., toți în stare de arest preventiv (deținuți în Penitenciarul C. ) asistați de avocat ales V. M..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul asupra cererii de recurs formulată de inculpații D. M., D. N. și D. O..
Apărătorul ales al recurenților inculpați D. M., D. N. și D. O., respectiv avocat M. V. solicită admiterea recursurilor declarate împotriva Încheierii pronunțată de Tribunalul B. la data de 9 august 2013 în dosar nr._ 13 și casarea sentinței recurate. Arată că, în prezenta speță infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații sunt sub forma tentativei. Având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 2 potrivit cărora acestea se sancționează cu pedeapsa cuprinsă între jumătatea minimă și jumătatea maximă, apreciază că în prezenta speță este admisibilă cererea formulată de către inculpați, prin care aceștia solicită punerea în libertate sub control judiciar.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, în baza art. 38515 alin. 2 pct. b Cod procedură penală pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de către inculpații D. M., D. N. și D. O. împotriva Încheierii pronunțată de Tribunalul B. la data de 9 august 2013 în dosar nr._ 13, având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 1602 Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod penal, limitele de pedeapsă se raportează la fapta prevăzută de lege, chiar dacă infracțiunea este în faza de tentativă, împrejurare față de care limitele de pedeapsă se raportează la infracțiunea consumată.
Pentru aceste considerente, apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul inculpat D. N., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat și a se avea în vedere împrejurarea că are trei copiii minori în întreținere și este singurul întreținător de familie.
Recurentul inculpat D. O., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat D. M., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în libertate.De asemenea, a se avea în vedere că are în întreținere 4 copii minori .
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că prin încheierea din data de 09.08.2013, Tribunalul B. a respins ca inadmisibile cererile având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații D. N., -D. O. și D. M. .
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că prin cererile trimise la dosar_ 13 inculpații D. Niocolae, D. O. și D. M. au solicitat instanței liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 17/2013 emis de TMF B., 18/2013 emis de TMF B. și 19/2013 emis de TMF B.. Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor formulate Tribunalul a constatat că potrivit art. 160/2 al 1 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate dispune în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani.
Prin urmare, ca o condiție „sine qua non” a discutării pe fond a cererilor formulate, este necesar ca instanța să constate că sunt întrunite condițiile obiective prevăzute de textul de lege anterior menționat.
Prin expresia „pedeapsa prevăzută de legea penală” legiuitorul înțelege, conform art. 141/1 Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor în formă tentată prevăzută art. 20 al. 1 raportat la art. 174 – 175 lit. a și i Cod penal. Limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor trei inculpați este astfel mai mare de 18 ani închisoare.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații D. N., D. O. și D. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță a apreciat în mod greșit faptul că inculpații nu îndeplinesc condițiile de ordin obiectiv, în sensul că sunt acuzați de săvârșirea unei fapte penale pentru legea prevede o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare.
În susținerea recursului, inculpații au arătat că sunt acuzați de comiterea unei infracțiuni de omor sub forma tentativei, iar limitele de pedeapsă se reduc potrivit dispozițiilor art. 21 cod penal, la jumătate. Prin urmare, cererea de liberare provizorie sub control judiciar ar trebui să se raporteze din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă, la cuantumul de pedeapsă astfel cum se reduce în cazul infracțiunilor săvârșite sub forma tentativei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma recursurilor declarate, Curtea constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Inculpații D. N., D. O. și D. M. sunt acuzați că ar fi comis infracțiunea de omor sub forma tentativei prevăzută art. 20 al. 1 raportat la art. 174 – 175 lit. a și i Cod penal. Limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților sunt de la 15 la 25 de ani închisoare, motiv pentru care în mod judicios prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile obiective prevăzute de lege, pentru a se putea aprecia că cererea de acordare a liberării condiționate este admisibilă.
Potrivit art. 141 ind. 1 Cod penal, prin pedeapsă prevăzută de lege, se înțelege pedeapsa pentru fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În același sens, în ceea ce privește interpretarea sintagmei „ pedeapsă prevăzută de lege”, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 28/2006, a statuat faptul că se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege, în textul care incriminează fapta săvârșită în formă consumată.
Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care sunt acuzați cei trei inculpați recurenți este mai mare de 18 ani, iar dispozițiile art. 160 ind. 2 cod procedură penală, prevăd că o cerere de liberare este admisibilă doar pentru infracțiuni sancționate cu pedeapsă mai mică de 18 ani, Curtea constată că în mod judicios prima instanță a respins cererea celor trei inculpați ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, văzând și prevederile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații D. N., D. O. și D. M., iar în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpații D. N., D. O. și D. M. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul B. la data de 9 august 2013 în dosarul nr._ 13, pe care o menține.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 august 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. DarabanăSimona FranguloiuMarius G. L.
Grefier,
D. C.
Red. M.D./19.08.2013
Dact. D.C./19.08.2013/5 exemplare
Jud.fond.E.M.T.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 675/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
