Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 247/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-05-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 247/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 14 mai 2014
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CAT1:
Președinte- A. D. – judecător
Judecător- A. M.
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. C. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. T. C. și partea civilă S. R. P. A.N.A.F. P. DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. C. împotriva sentinței penale nr. 47 din 29 noiembrie 2013, pronunțată de T. C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 06 mai 2014, iar apoi în data de 14 mai 2014, când,
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Constată că prin sentința penală nr.47/29.11.2013 pronunțată de T. C. în dosar nr._ al acestei instanțe s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata S. M. A. a fost trimisă în judecată, din infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal și art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit.a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 și art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 al. 1 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe inculpata S. M. A., fiica lui A. și A., născută la data de 6 octombrie 1957 în mun. Sf. G., jud. C., cetățean român, studii 12 clase, în prezent lucrează ca îngrijitoare în Germania, necăsătorită, fără copii minori, domiciliată în mun. Tg. S., ., ., fără forme legale în ., jud. C., cu antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 al. 1 lit. a Cod procedură penală, a achitat pe aceeași inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 346 al. 3 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. C. și pe cale de consecință respinge și cererea de instituire a măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatei.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. C. cu nr. 30/P/2011 din data de 23.11.2012, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimisă în judecată, în lipsă, inculpata S. M. A., cu datele personale din dispozitivul prezentei hotărâri, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 și art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
P. actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatei S. M. A. faptul că, în calitate de administrator al S.C. MJ ..R.L. Tg. S., a omis să declare organelor fiscale competente, până la data de 25.04.2011, inclusiv, veniturile realizate în urma celor 27 de operațiuni comerciale de export de cartofi efectuate în perioada 1.01._10, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit aferent, în valoare de 2.310 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
S-a mai reținut în sarcina inculpatei S. M. A. faptul că nu a declarat organelor fiscale competente, până la data de 25.05.2011, inclusiv, veniturile obținute din cele 161 de operațiuni comerciale de export de cartofi efectuate, în nume propriu, în perioada 15.01._10, în valoare de 500.875 lei, ascunzând astfel sursa impozabilă și sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit aferent în valoare de 80.140 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.
În actului de sesizare al instanței s-a reținut că în data de 12.08.2010, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Tg. S. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numita S. M. A. a continuat să efectueze activități de comerț în cadrul firmei S.C. MJ ..R.L. Tg. S. și după data de 15.01.2010, deși începând cu această dată i s-a ridicat dreptul de administrare prin sentința civilă nr.10/S a Tribunalului C., societatea intrând în faliment, apoi prin ordonanța nr.1198/P/2010 din data de 31.01.2011 P. de pe lângă Judecătoria Tg. S. a declinat prezenta cauză în favoarea Parchetului de pe lângă T. C. spre competentă soluționare, aceasta fiind înregistrată sub nr.30/P/2011.
În urma solicitării organelor de poliție, Garda Financiară – Secția C. a efectuat o verificare financiar-contabilă la S.C. MJ ..R.L. Tg. S., aspectele constatate fiind cuprinse în sesizarea penală formulată și înregistrată la parchet în data de 01.06.2011.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că inculpata S. M. A. a fost asociat unic și administrator al S.C. MJ ..R.L. Tg. S., firmă înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă T. C. sub nr. J_ și având ca obiect principal de activitate intermedierile în comerțul cu produse diverse.
P. sentința civilă nr.10/S din data de 15.10.2010, T. C. a admis cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. C. și înregistrată pe rolul instanței la data de 25.11.2009 și în consecință, a deschis procedura falimentului pe cale simplificată a debitoarei S.C. MJ ..R.L., ridicând dreptul de administrare al acestei societăți și încredințând acest atribut lichidatorului judiciar CONTINENTAL 2000 SPRL.
Din adresa nr.1960/25.11.2010 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale B., procedura falimentului pe cale simplificată implică restrângerea capacității de exercițiu a persoanei juridice numai la actele și faptele de lichidare, societatea nemaifiind capabilă a stabili și întreține relații comerciale, vamale sau fiscale, cu excepția celor ce au în vedere derularea procedurii de lichidare judiciară. Ori în aceste circumstanțe de drept, începând cu data de 15.01.2010, S.C. MJ ..R.L nu putea fi reprezentată față de terți decât prin lichidatorul judiciar și numai sub mențiunea „societate în procedura insolvenței”.
Sentința anterior menționată a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare și a fost comunicată debitoarei, prin administratorul statutar, la data de 18.01.2010.
După notificarea lichidatorului judiciar nr.134/08.02.2010, inculpata S. M. A. a început să predea documentele contabile ale societății, cu patru ocazii diferite, cuprinse în perioada 24.02._10.
În aceste condiții, în perioada 1.01._10, inculpata, în calitate de reprezentant al S.C. MJ ..R.L., a desfășurat numeroase operațiuni comerciale constând în achiziționarea, în baza facturilor și a borderourilor de achiziție, de cartofi de pe piața internă și exportarea acestora către diverși beneficiari din Republica M..
Astfel, în perioada 1.01._10, în care inculpata deținea încă în mod legal calitatea de administrator al societății, a fost exportată cantitatea totală de 554.820 kg cartofi, fiind întocmite 27 de declarații vamale. Veniturile obținute din aceste tranzacții, în sumă de 156.470 lei, dar și cheltuielile aferente, în valoare de 142.034 lei, au fost înregistrate în evidența contabilă a S.C. MJ ..R.L., dar impozitele generate de aceste operațiuni nu au fost înregistrate, declarate la organul fiscal și achitate față de bugetul de stat. În consecință, așa cum rezultă din procesul - verbal nr.16/12.12.2011 întocmit de organele de inspecție fiscală, societatea a înregistrat un profit impozabil în sumă de 14.436 lei, pentru care trebuia calculat și achitat un impozit aferent în valoare de 2.310 lei.
În continuare se mai reține în rechizitoriu că, inculpata a continuat activitatea comercială și în perioada 15.01._10, interval de timp în care a efectuat, folosindu-se de numele societății al cărei administrator statuar era, 161 de exporturi de cartofi către diverși beneficiari din Republica M. și a obținut venituri impozabile în valoare totală de 500.875 lei, pe care nu le-a declarat organelor fiscale competente. În acest caz, inculpata a acționat în nume propriu, datorând bugetului de stat un impozit pe venit în procent de 16%, în valoare de 80.140 lei.
În consecință, prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului de către inculpata S. M. A., atât în calitate de administrator al S.C. MJ ..R.L., cât și în nume propriu, constă în impozitul pe profit în valoare de 2.310 lei și în impozitul pe venit în valoare de 80.140 lei, suma la care se adaugă și obligațiile fiscale accesorii.
Totodată, s-a mai reținut că, prin sentința civilă nr.91/S din data de 27.04.2012, T. C. a dispus radierea S.C. MJ ..R.L din registrul comerțului.
Fiind audiată, prin declarația olografă, inculpata a recunoscut realitatea operațiunilor de export a cantităților de cartofi efectuate în perioada 1.01._10, în număr de 188, însă a precizat că nu a avut cunoștință de faptul că nu mai are voie să reprezinte S.C. MJ ..R.L. după deschiderea procedurii falimentului pe cale simplificată. Totodată, aceasta nu și-a mai amintit dacă aceste operațiuni au fost înregistrate în totalitate în contabilitate.
Față de cele de mai sus, prin rechizitoriu s-a reținut că, în drept, faptele inculpatei S. M. A., care, până la data de 25.04.2011, inclusiv, a omis declararea către organele fiscale competente a veniturilor realizate în urma celor 27 de operațiuni comerciale de export de cartofi efectuate în perioada 01.01._10, în calitate de administrator al S.C. MJ ..R.L., sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit aferent, în valoare de 2310 lei și până la data de 25.05.2011, inclusiv, nu a declarat organelor fiscale competente veniturile obținute din cele 161 de operațiuni comerciale de export de cartofi efectuate în nume propriu în perioada 15.01._10, în valoare de 500.875 lei, ascunzând astfel sursa impozabilă și sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit aferent în valoare de 80.140 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 al. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 și de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr.241/2005.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că, potrivit art.10 al.1 raportat la art.1 al.1 din Legea nr. 82/1991, în cazul societăților comerciale, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității îi revine administratorului. Astfel, până la data de 15.01.2010, inculpata avea obligația conducerii contabilității societății și, prin urmare, și obligația întocmirii declarațiilor fiscale și că, deși veniturile obținute din tranzacțiile efectuate în perioada 01.01._10, în sumă de 156.470 lei și cheltuielile aferente, în valoare de 142.034 lei, au fost înregistrate în evidența contabilă a . EXPORT SRL, susnumita nu s-a conformat dispozițiilor cuprinse în al.12 și al.1 lit. a ale art.3 4 Cod fiscal, raportat la art. 35 Cod fiscal și nu a nedepus declarația anuală de impozit pe profit până în data de 25.04.2011 inclusiv.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al.1 lit. a din Legea nr.241/2005, s-a reținut că, după data de 15.01.2010, dreptul de decizie al inculpatei ca și administrator a fost ridicat și atribuit lichidatorului, iar evidențierea contabilă nu mai era posibilă.
Procedura falimentului pe cale simplificată implică restrângerea capacității de exercițiu a persoanei juridice numai la actele și faptele de lichidare, societatea nemaifiind capabilă a stabili și întreține relații comerciale, vamale sau fiscale cu excepția celor ce au în vedere derularea procedurii de lichidare judiciară. În aceste, circumstanțe de drept, începând cu data de 15.01.2010, S.C. MJ ..R.L. nu putea fi reprezentată față de terți decât prin lichidatorul judiciar și numai sub mențiunea „societate în procedura insolvenței”. Astfel, operațiunile comerciale desfășurate în perioada 15.01._10 au fost derulate de inculpata S. M. A. în nume propriu, dar folosindu-se fără drept de calitatea de administrator a unei societăți intrată în procedura falimentului pe cale simplificată, iar nedeclararea veniturilor obținute constituie o ascundere a sursei impozabile.
De asemenea, s-a reținut că veniturile obținute de inculpată în perioada 15.01._10 sunt consecința desfășurării unor fapte de comerț în nume propriu, acestea impozitându-se potrivit art. 41 lit. a, raportat la art. 43 al.1 lit. a, raportat la art. 46 al. 1, 2 Cod fiscal, însă inculpata nu s-a conformat obligațiilor instituite de art. 83 al.1 Cod fiscal și nu a depus declarația de impunere la organul fiscal competent.
Astfel, prin inacțiunile sale, inculpata a omis raportarea către organele fiscale competente a veniturilor obținute din derularea operațiunilor comerciale de export, atât în calitate de administrator al S.C. MJ ..R.L, cât și în nume propriu, prejudiciind bugetul consolidat al statului prin neplata obligațiilor fiscale aferente, respectiv impozitul pe profit și impozitul pe venit.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut prin rechizitoriu că inculpata a comis infracțiunile reținute în sarcina sa cu intenție directă, fiind conștientă că prin inacțiunile sale se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale și urmărind acest rezultat. Deși în declarația olografă inculpata a precizat că nu a avut cunoștință de faptul că nu mai are voie să reprezinte S.C. MJ ..R.L, după deschiderea procedurii falimentului pe cale simplificată, această susținere este contrazisă de însăși atitudinea sa ulterioară. Astfel, începând cu data de 25.01.2010, inculpata a demarat procedura pentru înființarea unei noi societăți comerciale cu același obiect de activitate și anume S.C. COMCART LMJ IMPEX S.R.L. prin intermediul căreia, la data de 24.02.2010, a efectuat prima declarație de export. Tot din această dată, 24.02.2010, a început să predea o parte din documentele contabile solicitate de către lichidator prin notificarea nr.134/08.02.2010.
În consecință, inculpata a continuat să desfășoare activități de export sub paravanul S.C. MJ ..R.L, până când a înființat S.C. COMCART LMJ IMPEX S.R.L, societate prin intermediul căreia a efectuat 311 operațiuni de export în perioada 24.02._11, potrivit adresei nr.5106/19.08.2011 a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale C.. De altfel, activitatea comercială desfășurată în această perioadă pe noua societate face obiectul dosarului nr. 328/P/2011 al Parchetului de pe lângă T. C., în care s-a început urmărirea penală față de învinuită relativ la comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal (4 acte materiale) și art. 37 lit. a Cod penal și de uz de fals, prevăzut de art. 291 teza a II-a Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal (40 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Față de cele de mai sus, s-a apreciat prin rechizitoriu că neraportarea către organele fiscale competente a veniturilor obținute din derularea operațiunilor comerciale de export a avut drept scop sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale aferente.
Totodată s-a reținut că, din fișa de cazier judiciar a inculpatei S. M. A. reiese că prin sentința penală nr. 66/26.05.2010 a Judecătoriei Tg. S., definitivă prin decizia penală nr.125/A/02.12.2010 a Tribunalului C., aceasta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe o durată de 4 ani și raportat la momentul consumării celor două infracțiuni de evaziune fiscală, în cauză s-au reținut și prevederile art. 37 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie.
De asemenea, s-a reținut că cele două infracțiuni de evaziune fiscală au fost săvârșite înainte de a exista vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, motiv pentru care se justifică incidența în cauză a prevederilor art. 33 lit. a Cod penal privind concursul de infracțiuni.
În final, s-a reținut prin actul de sesizare al instanței că, deși s-au efectuat toate actele de căutare a inculpatei (filele 121-163 vol.I dosar urmărire penală), aceasta nu a putut fi găsită pentru a i se aduce la cunoștință învinuirea și a i se prezenta materialul de urmărire penală.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila -121 vol.I), proces-verbal de sesizare din oficiu (fila -122 vol.I), sesizare penală a Gărzii Financiare (fila 13-14 vol.I), constituirea de parte civilă (filele 20-22 vol.I), procese-verbale întocmite de organele de poliție și înscrisuri atașate acestuia (filele 23- 29 vol.I), proces-verbal de instituire sechestru pentru bunuri imobile de către D.G.F.P.C. (filele 30-32 vol.I), declarația olografă a numitei S. M. A.(fila 33 vol.I), istoric al societății S.C. MJ ..R.L. (filele 35 – 38 vol.I.), procesul-verbal nr. 16 din 12.12.2011 al D.G.F.P. C. (fila 40-41 vol.I.), procesul-verbal nr. 7593 din 07.10.2011 întocmit de D.G.F.P. C. (fila 44-45 vol.I), procesul-verbal nr._ din 27.05.2011 întocmit de Garda Financiară C. (filele 47-49 vol.I.), adresele nr. 1454 din 15.03.2010 și nr. 4425 din 09.08.2010 ale D.J.A.O.V. C. (filele51,53 vol.I), adrese emise de lichidatorul judiciar CONTINENTAL 2000 S.P.R.L. (filele 54-59, 62-64, 66-67, 69 vol.I), sentința civilă nr. 10/S din 15.01.2010 a Tribunalului C. (fila 80-81 vol.I), adresă emisă de T. C. din 03.11.2010 (fila 83 vol.I), adresa nr._ din 25.11.2010 a D.R.A.O.V. B. (fila 85 vol.I.), procese-verbale întocmite de organele de poliție în datele de 17.01.2011 și 20.02.2012 (filele 86-88 vol.I.), adresa nr. 5106 din 19.08.2011 a D.J.A.O.V. C. și înscrisurile anexate (filele 95-110 vol.I.), cazierul judiciar al inculpatei (filele 111-113 vol.I.), acte de căutare a inculpatei (filele 121 – 163 vol.I.), Registru de casă întocmit de S.C. MJ ..R.L. (filele 1- 17 vol.II.), Jurnal pentru cumpărări (filele 18-23 vol.II), Situația operațiunilor de export efectuate de S.C. MJ ..R.L în perioada 01.01.2010 – 23.02.2010 (filele 24-33 vol.II), Situația privind cheltuielile efectuate în luna februarie 2010 (fila 34-35 vol.II), Situație privind plățile efectuate către persoane fizice (fila 36-37 vol.II), facturi și borderouri de achiziție (filele 38-108 vol.II), Situația exporturilor efectuate în luna februarie 2010 și facturile aferente (filele 109-251 vol.II) și declarații vamale și alte documente întocmite cu ocazia efectuării operațiunilor de export (filele 1-308 vol.III, 1-366 vol.IV, 1-404 vol.V, 1-357 vol.VI).
În faza urmăririi penale, nu s-au dispus măsuri preventive sau asigurătorii, nefiind identificate bunuri care să aparțină învinuitei, altele decât cele avute în vedere de D.G.F.P. C.. Astfel, prin procesul-verbal nr. 7407 din 26.06.2009 D.G.P.F. C. a procedat la sechestrarea unui imobil în suprafață de 180 mp., situat pe .. 7, în municipiul Târgu S., înscris în C.F. nr. 549 al localității Târgu S., evaluat la suma de 56.000 lei, aparținând S.C. MJ ..R.L.
Anterior începerii cercetării judecătorești, potrivit art. 320/1 al. 3 Cod procedură penală, instanța a întrebat-o pe inculpata dacă recunoaște faptele reținute în actul de sesizare și dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, dacă le cunoaște și le însușește, punându-i totodată în vedere și dispozițiile art. 320/1 al. 7 Cod procedură penală, potrivit cu care, în cazul judecății pe procedura prevăzută de art. 320/1 Cod procedură penală, va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, însă inculpata a declarat că nu solicită judecata cauzei potrivit procedurii simplificate reglementată de art.3201 Cod procedură penală (fila 71 dosar fond).
În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpata S. M. A. (filele 64-68 dosar fond) și martorii propuși de inculpată, respectiv I. R. (fila 98-99 dosar fond) și S. A. (filele 95-97dosar fond).
În cauză, la solicitarea inculpatei, a fost admisă și efectuată expertiza contabilă judiciară de către expertul contabil B. A. (filele 133-156), s-au solicitat relații de la Administrația Finanțelor P. Tg. S. (filele 119,126-127 dosar fond), de la S.C. Secuiana Trans S.A. Tg. S. (fila 84 dosar fond) și de la .. Tg. S. (filele 86-90, 105-113 dosar fond), iar din oficiu, instanța a pus în discuția părților și a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului de insolvență cu nr._ (vol. I și II) al Tribunalului C. – Secția civilă și a solicitat relații de la lichidatorul judiciar S.C. Continental 2000 SPRL (filele 55-62 dosar fond) și de la Primăria mun. Tg. S., privind bunurile mobile și imobile deținute de inculpată (fila 45 dosar fond) și totodată a solicitat copie de pe cazierul judiciar al inculpatei (fila 32 dosar fond).
De asemenea, în cauză, a fost efectuată de către Serviciul de Probațiune de pe lână T. C. referatul de evaluare privind pe inculpata S. M. A. (fila 82-83 dosar fond).
În ședința publică din 13 noiembrie 2013, anterior dezbaterilor în fond, văzând data săvârșirii presupuselor fapte, care se referă la operațiunile comerciale derulate de inculpata în perioada 1.01.2010 – 23.02.2010, precum și data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 66 din 26.05.2010 a Judecătoriei Tg. S., definitivă prin decizia penală nr. 125/A din 2.12.2010 a Tribunalului C., prin care inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare, cu suspendare condiționată a executării acesteia, în baza art. 334 Cod procedură penală, instanța, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, în infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 și din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, în infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 85 Cod penal privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată anterior.
Din probatoriul administrat, atât în faza urmăririi penale cât și în cea a judecății instanța a reținut următoarele:
Inculpata S. M. A. a fost asociat unic și administrator al S.C. M.J ..R.L. Tg. S., societate înființată în anul 2007 și înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă T. C. sub nr. J_, având ca obiect principal de activitate intermedieri în comerțul cu produse diverse, iar ca obiect secundar de activitate, printre altele import-export a acestor produse (filele 35-38 dosar urmărire penală).
În această calitate, prin societatea mai sus arătată, inculpata a desfășurat numeroase operațiuni comerciale, constând în achiziționarea de pe piața internă, în baza facturilor și a borderourilor de achiziție, de cartofi și exportarea acestora către diverși beneficiari din Republica M..
La data de 12 ianuarie 2009, comisarii Gărzii Financiare au efectuat un control inopinat la sediul societății administrată de inculpata, în urma căruia au constatat că pe borderourile de achiziție de cartofi de la persoane fizice nu au fost completate rubricile privind datele de identificare completă a vânzătorilor, motiv pentru care, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ din 12.01.2009, în temeiul art. 2 al. 1 lit. f din Legea nr. 12/1990, rep., societatea inculpatei a fost sancționată cu amendă contravențională de 6.000 lei și totodată, în baza art. 6 din aceeași lege, valoarea mărfii achiziționate în perioada 14 – 31 iulie 2008, în cuantum de 230.547 lei a fost confiscată, societatea fiind obligată să plătească această sumă la bugetul statului (filele 198, 197 dosar instanță nr._ vol.I).
În urma acestui incident, inculpata și-a continuat activitatea, însă profiturile obținute nu au fost suficiente pentru plata sumei de 230.547 lei confiscate, motiv pentru care organele fiscale au început executarea silită și, la data de 25 noiembrie 2009, D.G.F.P. C. a solicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva S.C. față de M.J ..R.L. Tg. S. (filele 1-3 dosar nr._ vol.I).
P. sentința civilă nr. 10/S din 15 ianuarie 2010 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul civil nr._ (fila 80-81 dosar urmărire penală vol.I), judecătorul sindic a admis cererea creditoarei D.G.P.P. C. și a dispus deschiderea procedurii falimentului pe cale simplificată a debitoarei S.C. MJ ..R.L. Tg. S., fiind desemnat ca lichidator judiciar Continental 2000 SPRL Sf. G..
P. aceeași sentință s-a dispus și ridicarea dreptului de administrare a debitoarei constând în activități de gestionare și dispoziție asupra bunurilor din avere, precum și notificarea de către lichidator, printre alți, și a debitoarei.
Aici trebuie reținut că, pentru ședința publică din data de 8 ianuarie 2010, când instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de deschidere a procedurii falimentului, procedura de citare cu societatea debitoare a fost realizată prin afișare, iar inculpata, ca reprezentată a societății debitoare, nu a fost prezentă la dezbateri, însă sentința civilă nr. 10/S/15.01.2010, i-a fost comunicată la data de 21.01.2010, tot prin afișare, la sediul societății (filele 63,87,93 dosar civil_ vol.I) și a rămas definitivă și irevocabilă la data de 2 februarie 2010, prin nerecurare (fila 80-81 dosar urmărire penală vol.I), fiind publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 882 din 3 februarie 2010 (fila 61-62 dosar fond).
În toată această perioadă inculpata a efectuat acte de comerț, astfel, în perioada 1.01.2010 – 15.01.2010, aceasta a derulat 27 operațiuni comerciale de export cartofi, continuându-și activitatea și după 15 ianuarie 2010, data deschidere procedurii falimentului, efectuând, în perioada 15.01.2010 – 23.02.2010, 161 operațiuni.
P. adresa nr. 134 din 8 februarie 2010 (fila 63 vol.I dosar urmărire penală), lichidatorul judiciar a notificat-o pe inculpata S. M. A., ca administrator al S.C. MJ ..R.L. Tg. S., societate în faliment, să predea actele societății lichidatorului judiciar și totodată a invitat-o, ca la data de 15 februarie 2010, orele 11,00, să se prezinte la sediul administratorului judiciar cu actele societății, în vederea predării acestora.
În urma acestei notificări, conform proceselor – verbale de predare – primire documente din data de 24.02.2010, 1.03.2010, 25.06.2010 și 28.07.2010, la data de 24 februarie 2010, la sediul lichidatorului judiciar, inculpata a predat lichidatorului, printre altele, actele societății, în original, jurnalul de cumpărări pe perioada octombrie 2009 – februarie 2010, registrul de casă pe perioada 16.06.2009 – 13.02.2010 și ștampilele societății ( 2 bucăți), (fila 59 vol.I dosar urmărire penală 59 verso dosar fond).
Apoi, la data de 1 martie 2010, în aceleași împrejurări, inculpata a predat lichidatorului judiciar, printre altele, balanța sintetică de verificare aferentă lunii ianuarie 2010, balanța analitică a conturilor 401,411 pt. ianuarie 2010, decont TVA – declarația 300 pt. ianuarie 2010 și soldul din casierie, în cuantum de 733,85 lei (filele 58 vol.I dosar urmărire penală și 59 dosar fond), iar la data de 25 iunie 2010 a predat facturi și acte contabile primare pentru perioada iunie 2009 – februarie 2010 (filele 57 vol.I dosar urmărire penală și 60 dosar fond). În final, la data de 28 iulie 2010, inculpata a predat lichidatorului și actele contabile din anul 2008, perioadă ce nu prezintă interes în cauză (fila 56 vol.I dosar urmărire penală).
Totodată, instanța constată că, în urma desemnării lichidatorului judiciar, prin sentința civilă nr. 10/S/15.01.2010 a Tribunalului C. și notificării tuturor creditorilor, Administrația Finanțelor P. a municipiului Tg. S., la datele de 19 martie 2010 și 16 mai 2010, l-a notificat pe lichidatorul judiciar să depună, până la data de 25.02.2010, respectiv 25.03.2010, declarațiile fiscale pentru luna ianuarie 2010, respectiv februarie 2010 privind S.C. MJ ..R.L. Tg. S., însă lichidatorul nu s-a conformat, motiv pentru care, la data de 31 august 2010, D.G.F.P. C. a formulat și depus o cerere la judecătorul sindic, prin care a solicitat sancționarea lichidatorului judiciar Continental 2000 SPRL Sf. G. cu amendă judiciară, pentru nedepunerea declarațiilor fiscale privind S.C. MJ ..R.L. Tg. S., cerere care însă nu a primit nici o rezolvare (filele 208 și verso, 209 și verso, 207 dosar insolvență nr._ ).
De asemenea, din procesul – verbal de predare – primire documente, încheiat la data de 4 martie 2011 de către lichidatorul judiciar Continental 2000 SPRL (filele 116,117 dosar fond), rezultă că la data de 4 martie 2011, la sediul lichidatorului judiciar, acesta din urmă a predat inspectorilor fiscali K. E. și L. O. actele contabile primare a S.C. MJ ..R.L. Tg. S., în original, ordonate în 2 bibliorafturi, pentru perioada ianuarie 2010 - 488 file și pentru februarie 2010 – 543 file, precum și balanța contabilă pe ianuarie 2010.
Din declarația inculpatei, dată la 18.04.2011 (fila 33 vol.I dosar urmărire penală), deci în faza actelor premergătoare, rezultă că, aceasta a luat la cunoștință de sentința civilă nr. 10/S/15.01.2010, la data de 18.01.2010, iar ulterior, la data de 8.02.2010, a fost înștiințată de lichidatorul judiciar să predea actele societății, ceea ce s-a și realizat la datele de 24.02.2010, 1.03.2010, 25.06.2010 și 28.07.2010, însă jurnalul de cumpărări, registrul de casă și actele constitutive ale societății, inclusiv ștampila, au fost predate la data de 24.02.2010. În aceeași declarație inculpata a arătat că, ea nu a avut cunoștință de faptul că nu mai are dreptul să efectueze acte de comerț prin societate, însă toate operațiunile comerciale de export efectuate în perioada 1.01._10 sunt reale și valorile trecute în declarațiile vamale sunt conforme cu realitatea, dar nu știe dată toate aceste operațiuni au fost înregistrate în totalitate în evidențele contabile ale societății.
Inculpata prezentă în instanță, la termenul de judecată din 17 aprilie 2013, prin declarația dată (filele 64-68 dosar fond), a arătat că nu se consideră vinovată de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. Astfel, a arătat că în luna ianuarie și februarie 2010 a efectuat operațiuni comerciale de export cartofi de consum către Republica M., iar actele contabile primare, pe care le întocmea ea, împreună cu facturile și actele vamale erau predate martorului S. A. pentru întocmirea contabilității, martor care întocmea balanța și bilanțul, iar apoi tot el le depunea la organele fiscale.
De asemenea, inculpata a arătat că nu a avut cunoștință de faptul că s-a deschis procedura falimentului împotriva societății sale, deoarece nu a primit nici o citație și nici o hotărâre, însă în ianuarie s-au februarie a primit o adresă de la lichidatorul judiciar, prin care a fost înștiințată că societatea a intrat în procedura falimentului și că trebuie să predea actele. Inculpata mai arată că, la data când a predat actele societății lichidatorului judiciar, care i-a și arătat hotărârea instanței, a aflat că instanța i-a ridicat dreptul de gestiune a bunurilor societății, din care ea a înțeles că nu mai are voie să vândă bunurile societății, dar nici atunci nu i s-a pus în vedere că nu are dreptul să desfășoare activități comerciale, însă, după ce a predat actele societății și ștampila, și-a dat seama că nu mai poate desfășura în mod legal nici o activitate și în consecință nu a mai întreprins astfel de operațiuni.
În continuare, inculpata a arătat că, toate operațiunile comerciale derulate în luna ianuarie 2010 și până la 23 februarie 2010, le-a efectuat în numele firmei, actele contabile pentru luna ianuarie fiind predate contabilului, iar cele de pe luna februarie, respectiv registrul de casă, notele de recepție și borderourile, fără să existe un centralizator, lichidatorului judiciar, care i-a spus că ei se vor ocupa de finalizarea contabilității, inclusiv predarea la organele fiscale, având în vedere că aceste atribuții îi revin lichidatorului după predarea ștampilei și nu contribuabilului.
Inculpata a mai arătat că, nu a făcut nimic ilegal, deoarece era condamnată la doi ani închisoare cu suspendare și știa că dacă face vre-o ilegalitate se revocă suspendarea.
Declarația inculpatei se coroborează cu probele administrate în cauză, respectiv adresa din 17 aprilie 2013, emisă de Continental 2000 SPRL Sf. G. (fila 55 dosar fond), din care rezultă că, ridicarea dreptului de administrare a administratorului statuar operează de la data comunicării sentinței, prin care s-a ridicat acest drept și că până la aceea dată societatea avea dreptul să desfășoare activități, precum și faptul că actele primare aferente perioadei ianuarie - februarie 2010 au fost predate lichidatorului. Din aceeași adresă mai rezultă și faptul că, după ridicarea dreptului de administrare, inculpata nu mai avea obligații, acestea fiind executate de lichidatorul judiciar, inclusiv obligația de depunere a declarațiilor fiscale, era în sarcina lichidatorului și că ultima balanță contabilă a societății, precum și decontul TVA au fost aferente lunii ianuarie 2010, cum de altfel, rezultă și din procesul – verbal din 24.02.2010 (fila 59 verso dosar fond).
De asemenea, din declarația martorei I. R. M. (fila 98-99 dosar fond), rezultă că toate actele contabile ale societății administrate de inculpată sunt la lichidatorul judiciar și aceasta a apreciat că, operațiunile comerciale efectuate cu bună-credință, în condițiile legale, sunt valabile, chiar dacă s-au efectuat după ridicarea dreptului de administrare, în ipoteza în care administratorul nu avea cunoștință de faptul că i s-a ridicat dreptul de administrare, însă nu a putut preciza ce se întâmplă cu aceste acte contabile, existând vid legislativ sub acest aspect.
Și martorul S. A., administratorul societății .. Tg. S., societate care ținea contabilitatea societății administrate de inculpata, confirmă cele susținute de inculpată, astfel în declarația dată în fața instanței (filele 95-97 dosar fond), a arătat că, din anul 2009, a avut un contract de prestări servicii cu S.C. MJ ..R.L. Tg. S., în baza căruia ținea contabilitatea acestei societăți. Astfel, a arătat că, în baza actelor contabile primare, care erau întocmite de inculpata și care erau predate împreună cu facturile până la data de 5 a lunii următoare pentru care se făcea contabilitatea, firma de contabilitate întocmea balanța contabilă, care era semnată de inculpata, apoi societatea de contabilitate depunea declarațiile la organele fiscale. Martorul a arătat că în mod obișnuit la administrația fiscală trebuia să depună, trimestrial declarația pe profit și în situația în care societatea era plătitoare de TVA, lunar declarația pentru TVA, apoi semestrial până la sfârșitul lunii următoare a sem. I, trebuia depus bilanțul semestrial și în final bilanțul anual, până la sfârșitul lunii mai a anului următor anului pentru care se făcea contabilitatea.
Tot, acest martor a arătat că actele primare erau bine întocmite de inculpată, chiar dacă cu predarea lor întârzia câteva zile, însă acest fapt nu împiedica întocmirea balanțelor contabile și că actele contabile primare puteau fi verificate pe baza facturilor depuse, sau se putea constata dacă lipsesc un nr. de facturi, deoarece acestea erau personalizate.
Martorul a mai arătat că, la începutul anului 2010, fără a putea preciza data exactă, inculpata a solicitat remiterea actelor contabile ale societății, spunând că societatea a intrat în lichidare și trebuie să le predea lichidatorului, dar că, în perioada derulării contractului de prestări servicii, societatea administrată de inculpată nu a avut probleme.
Față de cele de mai sus, sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei, instanța a apreciat că nu se poate reține starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 al. 1 lit. a Cod penal.
Astfel, s-a constatat că prin actul de sesizare al instanței s-a reținut în sarcina inculpatei faptul că, aceasta în calitate de administrator al S.C. MJ ..R.L. Tg. S., a omis să declare organelor fiscale competente, până la data de 25.04.2011, inclusiv, veniturile realizate în urma celor 27 de operațiuni comerciale de export de cartofi efectuate în perioada 1.01._10, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit aferent, în valoare de 2.310 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, precum și faptul că nu a declarat organelor fiscale competente, până la data de 25.05.2011, inclusiv, veniturile obținute din cele 161 de operațiuni comerciale de export de cartofi efectuate, în nume propriu, în perioada 15.01._10, în valoare de 500.875 lei, ascunzând astfel sursa impozabilă și sustrăgându-se de la plata impozitului pe venit aferent în valoare de 80.140 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005.
Totodată, s-a constatat că, prin sentința penală nr. 66 din 26.05.2010 a Judecătoriei Tg. S., definitivă prin decizia penală nr. 125/A din 2.12.2010 a Tribunalului C. (fila 32 dosar fond), inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei.
Însă, văzând dispozițiile art. 9 al. 1 lit. a și b din Legea nr. 241/2005, conform cărora constituie infracțiuni de evaziune fiscală faptele săvârșite, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, respectiv omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, instanța a apreciat că data săvârșirii faptelor este data comiterii acțiunilor ce constituie elementul material al infracțiunii, în speță, ascunderea bunului sau a sursei impozabile, în cazul infracțiunii prevăzută la lit. a, respectiv omisiunea evidențierii în cazul infracțiunii prevăzută la lit. b.
În susținerea acestei opinii instanța a avut în vedere, pe de o parte, faptul că acțiunile de ascundere, respectiv de neînregistrare, potrivit rechizitoriului, ar fi fost săvârșite de inculpată în legătură cu operațiunile comerciale de export desfășurate în perioada 1.01.2010 – 15.01.2010, respectiv 15.01.2010 – 23.02.2010, iar pe de altă parte, faptul că potrivit art. 34 al. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare în anul 2010, contribuabilii aveau obligația de a declara și plăti impozitul pe profit trimestrial până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, care este și momentul consumării presupusei infracțiuni, ori în speță, termenul prevăzut de lege era 25 aprilie 2010, când trebuia să fie declarat și plătit impozitul pe profit pentru veniturile realizate din operațiunile comerciale derulate în perioada 1.01.2010 – 31.03.2010, dată la care inculpata nu era condamnată definitiv, ba mai mult, nici nu mai avea dreptul de a depune declarațiile fiscale, aceste obligații revenind lichidatorului judiciar.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 9 al. 1lit. a din Legea nr. 241/2005, din probele administrate, contrar celor reținute în actul de sesizare, instanța a constatat că inculpata a acționat în numele societății și nu în nume propriu, operațiunile comerciale fiind efectuate prin și în numele societății, chiar dacă i s-a ridicat dreptul de administrare constând în activități de gestionare și dispoziție asupra bunurilor din avere, în consecință și pentru aceste operațiuni declararea și plata impozitului pe profit trebuia efectuată până la aceeași dată, cel prevăzut de art. 34 al. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, respectiv 25 aprilie 2010.
Așa fiind, văzând că sentința penală nr. 66 din 26.05.2010 a Judecătoriei Tg. S., definitivă prin decizia penală nr. 125/A din 2.12.2010 a Tribunalului C., prin care inculpata a fost condamnată la 2 ani închisoare, cu suspendare condiționată a executării pedepsei, a fost pronunțată și a rămas definitivă ulterior datei săvârșirii faptelor menționate în rechizitoriu, instanța a constatat că, aceste din urmă fapte sunt concurente cu fapta pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința menționată, nefiind îndeplinite condițiile recidivei, situație în care ar fi aplicabile dispozițiile art. 85 Cod penal privind anularea suspendării.
În consecință, instanța a apreciat că, momentul consumării presupuselor infracțiuni de evaziune fiscală reținute prin actul de sesizare, respectiv 25.04.2011 și 25.05.2011, este eronat.
Dacă am accepta ca moment al săvârșirii faptelor data de 25.04.2011, respectiv 25.05.2011, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu, și în funcție de acestea am analiza condițiile recidivei, atunci ar trebui să acceptăm și faptul că pot fi efectua acte premergătoare anterior datei săvârșirii presupuselor fapte de evaziune fiscală, având în vedere că, în cauză, organele judiciare s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptele imputate inculpatei la data de 12 august 2010 (filele 122, 121 vol.I dosar urmărire penală), inculpata fiind audiată pentru prima dată la 14.04.2011 (fila 33 vol.I dosar urmărire penală), deci anterior celor două date, urmărirea penală fiind începută la data de 20.10.2011 (fila 11 vol.I dosar urmărire penală).
Este de reținut și faptul că potrivit art. 219 al. 1 lit. b din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscale, în vigoare în anul 2010, neîndeplinirea la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile, sau după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, constituie contravenții, cum de altfel și în cazul persoanelor fizice, chiar dacă am accepta că inculpata a acționat în nume propriu, potrivit art. 219 al. 3 din aceeași ordonanță, nedepunerea la termenul prevăzut de lege a declarațiilor de venit constituie contravenție.
Așa fiind, în baza art. 334 Cod procedură penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata S. M. A. a fost trimisă în judecată, din infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal și art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 al. 1 lit. a Cod penal, în infracțiunile prevăzute de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 și art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, prin înlăturarea recidivei.
Referitor la infracțiunile reținute în sarcina inculpatei S. M. A. prin actul de sesizare, raportate la starea de fapt descrisă mai sus, ce rezultă din probele administrate și arătate anterior, instanța a constatat că, în realitate, inculpata nu a exercitat acțiuni sau inacțiuni, care ar constituii elementul material al infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 și art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni de evaziune fiscală, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective, prin urmare faptele nu există.
În acest sens, se constată că prin actul de sesizare s-a reținut că, deși inculpata, în calitate de administrator al S.C. MJ ..R.L. Tg. S., a înregistrat în evidența contabilă a societății veniturile realizate în urma celor 27 operațiuni comerciale de export de cartofi efectuate în perioada 1.01._10, a omis să declare aceste venituri către organele fiscale competente, până la data de 25.04.2011, inclusiv, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit aferent, în valoare de 2.310 lei.
Ori, față de prevederile art. 34 al. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare în anul 2010, inculpata avea obligația de a declara și plăti impozitul pe profit trimestrial până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, în speță 25 aprilie 2010.
Însă, văzând că, inculpata deși a înregistrat aceste venituri în actele contabile primare, pe care le-a predat societății .. Tg. S., care ținea contabilitatea societății în baza contractului de prestări servicii încheiat la data de 17.08.2009 (fila 106 dosar fond), în baza cărora s-a și întocmit Balanța sintetică de verificare aferentă lunii ianuarie 2010 (filele108-110 dosar fond) și Balanța analitică aferentă aceleiași luni (filele 111-113 dosar fond), precum și declarația 300 privind TVA pentru ianuarie 2010, aceasta fiind notificată de lichidatorul judiciar Continental 2000 SPRL Sf. G., la data de 24 februarie 2010, a predat actele societății și evidențele contabile, inclusiv stampila societății, lichidatorului judiciar, condiții în care nu mai avea posibilitatea și nici dreptul să mai depună declarațiile fiscale, această obligație revenind lichidatorului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. b din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În consecință, rezultă că, inculpata și-a îndeplinit obligația de a evidenția în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate în perioada 1.01._10, de unde rezultă că nu a intenționat să se sustragă de la plata îndeplinirii obligațiilor fiscale, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, nici sub aspectul laturii obiective și nici celei subiective, deci fapta nu există.
Împrejurarea că, după predarea actelor societății și a actelor contabile, inclusiv a ștampilei societății lichidatorului judiciar, acesta din urmă nu s-a achitat de obligațiile ce-i reveneau, nu justifică a se reține în sarcina inculpatei vreo culpă, din moment ce, așa cum s-a mai arătat mai sus, aceasta nu mai avea nici obligația, dar nici dreptul să administreze societatea.
Tot astfel, nu se poate reține nici faptul, după data de 15 ianuarie 2010 și până la data de 23 februarie 2010, inculpata ar fi efectuat operațiuni comerciale de export de cartofi în nume propriu, din moment ce aceste operațiuni au fost efectuate prin și în numele societății, toate documentele în baza cărora s-a și efectuat exportul fiind întocmite în numele S.C. MJ ..R.L., inculpata neavând cunoștință că nu mai are drept să deruleze operațiuni comerciale, deoarece, conform dispoziției din sentința civilă nr. 10/S/15.01.2010, de care inculpata a luat la cunoștință ulterior de la lichidatorul judiciar, inculpatei i s-a ridicat dreptul de administrate constând doar în activități de gestionare și dispoziție asupra bunurilor din avere, în atare situație inculpata a acționat în calitate de administrator al societății.
Mai mult, nu se poate reține nici faptul că inculpata ar fi ascuns, sau ar fi avut intenția de a ascunde bunul sau sursa impozabilă, din moment ce, și operațiunile comerciale de export derulate în perioada 15.01.2010 – 23.02.2010, au fost înregistrate în contabilitatea primară (filele 5-10, 21-22 vol.II dosar urmărire penală), cele din perioada 15.01.2010 – 31.01.2010 fiind cuprinse și în Balanța sintetică de verificare și Balanța analitică aferentă lunii ianuarie 2010, respectiv în decontul TVA din ianuarie 2010 (filele 108-110, 111-113 dosar fond), apoi o parte din operațiunile comerciale derulate în februarie 2010, au fost înregistrate atât în jurnalul de cumpărări (fila 23 vol.II dosar urmărire penală) cât și în registrul de casă (filele 11-17 vol.II dosar urmărire penală), iar celelalte facturi și borderouri au fost predate lichidatorului judiciar (fila 54 vol.I dosar urmărire penală), care avea obligația să depună declarațiile fiscale.
În plus, instanța a constatat că toate operațiunile comerciale de export au fost efectuate la vedere, cu întocmirea documentelor și formalităților la export, corespunzătoare, nefiind ascunsă sursa impozabilă, adică veniturile realizate din aceste operațiuni. Relevante sub acest aspect sunt declarațiile vamale și documentele întocmite cu ocazia efectuării operațiunilor de export aflate în dosarul de urmărire penală vol. II-VI, precum și adresa nr.758/2.05.2013 emisă de comisionarul în vamă S.C. Secuiana Trans S.A. Tg. Secueisc (fila 84 dosar fond), din care rezultă că, în perioada 1 ianuarie 2010 – 23 februarie 2010, S.C. MJ ..R.L., reprezentată de S. M. A., a efectuat un număr de 189 operațiuni de export către Republica M..
Trebuie reținut și faptul că, potrivit ultimei balanțe contabile întocmite pentru societatea administrată de inculpata la data de 31.01.2010, suma de 84.706 lei, nici nu a fost încasată, fiind evidențiată ca datorată de clientul S.C. TAIX P. S.R.L., cu sediul în Chișinău, Republica M., astfel cum rezultă și din „Raportul privind cauzele și împrejurările ce au condus la insolvență” întocmit la data de 25.06.2010 de către lichidatorul judiciar (fila 196 verso dosar civil nr._ vol.I), care ulterior a și făcut demersuri pentru recuperarea acestei sume (fila 219 dosar civil nr._ vol.I).
Astfel, infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, nu există, întrucât nu s-a realizat o ascundere a veniturilor impozabile, în condițiile în care acestea au fost evidențiate în actele contabile, sau documentele fiind predate, puteau fi evidențiate, situație în care organele fiscale competente au putut lua la cunoștință de veniturile realizate, prin simpla verificare a actelor contabile ale societății, indiferent în a cui posesie se aflau, ceea ce s-a și întâmplat în speță.
Tot astfel, nu există nici fapta de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, deoarece operațiunile comerciale și veniturile realizate în perioada 1.01.2010 – 15.01.2010, au fost evidențiate în actele contabile, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția penală, prin decizia de speță nr. 3907/28.11.2012.
Mai mult, în cauză, după ce inculpata, la data de 24.02.2010, a predat actele și ștampila societății, precum și documentele contabile, nu avea nici obligația și nici dreptul de a mai acționa și întocmi acte în numele societății, obligația de a finaliza și depune declarațiile fiscale revenindu-i în exclusivitate lichidatorului judiciar, care de altfel, după cum s-a arătat, a și fost notificat în acest sens de Administrația Finanțelor P. a Municipiului Tg. S..
Față de considerentele de mai sus, instanța a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatei nu există, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 al. 1 lit. a Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatei S. M. A., pentru săvârșirea infracțiuni lor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 și art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, conform dispozitivului de mai jos.
Cât privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 114.403 lei (fila 15-16 dosar fond), din care suma de 2.310 lei impozit pe profit și 823 lei accesorii aferente acestei sume, iar suma de 80.140 lei impozit pe venit, plus 31.030 lei accesorii aferente, pretenții pe care le-a majorat în cursul cercetării judecătorești, la suma de 116.171, diferența reprezentând accesoriile calculate până la data de 12.06.2013, solicitând obligarea inculpatei la plata acestei sume (filele 119,125, 126-127 dosar fond)
Văzând soluția de achitare ce s-a pronunțat în cauză, raportat la dispozițiile art. 346 al. 1 și 3 Cod procedură penală, potrivit cu care, în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile și că nu pot fi acordate despăgubiri civile în cazul când achitarea s-a pronunțat pentru că fapta imputată nu există, instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. C., precum și cererea de instituire a măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatei formulată de partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. C. și partea civilă A.N.A..F.-D.G.F.P.-B. prin A.J.F.P.-C..
Parchetul de pe lângă T. C. a criticat soluția de achitare pronunțată de prima instanță în ceea ce privește ambele infracțiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și înlăturarea stării de recidivă în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a din Legea nr.241/2005.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 apelanta a arătat că soluția de achitare în temeiul art. 10 lit. a V Cod de procedură penală este greșită deoarece inculpata nu a declarat organelor fiscale veniturile realizate în urma efectuării a 27 de operațiuni comerciale în perioada 01.-15.01.2010 de societatea . EXPORT SRL, al cărei administrator era, în evidențele contabile ale societății nefiind evidențiat și impozitul pe profit generat de aceste operațiuni ceea ce echivalează cu o înregistrare în contabilitate ce nu este completă. S-a mai arătat că, potrivit art. 34,36 din Codul fiscal coroborat cu art. 25 lit. b din Legea nr.85/2006, inculpata avea obligația de a depune declarația fiscală și nu lichidatorul judiciar, iar nedepunerea acestei declarații nu este contravenție, așa cum a reținut prima instanță, deoarece inculpata nu avea nicio intenție de a depune o atare declarație nefiind în prezența unei simple întârzieri.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.9 lit. a din Legea nr. 241/2005 apelanta a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că inculpata ar fi efectuat, în perioada 16.01.-23.02.2010, 161 operațiuni comerciale de export cartofi în numele societății . EXPORT SRL, fără a cunoaște că nu mai are dreptul de a efectua astfel de operațiuni, deoarece prin sentința civilă nr. 10/S/2010 a Tribunalului C. i s-a ridicat dreptul de administrare constând doar în operațiuni de gestionare și dispoziție a bunurilor din averea societății. Aceste operațiuni comerciale au fost înregistrate în documentele contabile primare doar până la data de 13.02.2010, astfel că, dacă se admite că inculpata a efectuat aceste operațiuni în numele societății, ele nu au fost înregistrate în contabilitate, deci fapta s-ar putea încadra în art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005. Totuși apelanta arată că inculpata a efectuat aceste operațiuni în nume propriu, în deplină cunoștință de cauză, cunoscând că utilizează în mod fraudulos numele societății . EXPORT SRL, deoarece ca persoană fizică nu avea dreptul să efectueze operațiuni comerciale de export-import. Potrivit art. 83 alin. 1 din Codul fiscal, până la data de 25.05.2011 ( aceasta fiind data săvârșirii infracțiunii în raport cu care se impune reținerea stării de recidivă), inculpata avea obligația să declare veniturile realizate din cele 161 de operațiuni comerciale, nedepunerea acestei declarații echivalează cu ascunderea sursei impozabile, împrejurarea că operațiunile comerciale de import-export de cartofi au fost evidențiate în declarații vamale și în alte documente nu înseamnă că acestea nu sunt ascunse, că ar avea un caracter public. Apelanta a arătat că, pornind de la premisa că o operațiune comercială licită este publică, infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr.241/2005 nu ar mai exista.
Partea civilă A.N.A.F.-D.G.F.P-B. prin A.J.F.P.-C. a criticat soluția de achitare pronunțată de prima instanță în ceea ce privește ambele infracțiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și soluția de respingere a acțiunii civile. A arătat că potrivit Codului fiscal și Legii nr. 85/2006 inculpata avea obligația de a depune declarația fiscală și de a plăti impozitul pe profit aferent operațiunilor comerciale derulate în perioada 01-15.01.2010. În ceea ce privește operațiunile comerciale efectuate în perioada 16.01._10, inculpata a desfășurat o operațiune de comerț individual fără a declara și plăti impozitul pe venit conform 81 din Codul fiscal. A solicitat ca, în rejudecare, instanța de apel să dispună obligarea inculpatei la plata prejudiciului în sumă de 80.140 lei aferent operațiunilor comerciale efectuate în perioada 16.01._10 și în sumă de 2310 lei aferent operațiunile comerciale efectuate în perioada 16.01._10 și a accesoriilor calculate până la data plății efective.
Analizând apelurile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 416-420 Cod procedură penală, C. constată că acestea sunt parțial fondate, pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 constând în fapta inculpatei, în calitate de administrator al . EXPORT SRL, de a omite declararea, până la data de 25.04.2010, a veniturilor aferente celor 27 de operațiuni comerciale de export cartofi efectuate în perioada 01.01._10, soluția de achitare a primei instanțe va fi menținută dar temeiul achitării va fi schimbat în prevederile art. 16 lit. b teza I ( fapta nu este prevăzută de legea penală) întrucât potrivit art.219 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în vigoare la data faptei nedeclararea în termenul prevăzut de lege a veniturilor impozabile este contravenție și nu infracțiune indiferent de împrejurarea că inculpata ar fi fost în simplă întârziere sau nu ar fi intenționat să dea niciodată această declarație. Potrivit art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 latura obiectivă a acestei infracțiuni o reprezintă omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate ori a veniturilor realizate, cele 27 de operațiuni comerciale de export cartofi efectuate în perioada 01.01._10 au fost evidențiate în contabilitatea societății ., împrejurarea că inculpata nu a evidențiat în contabilitate impozitele generate de operațiunile comerciale efectuate în perioada 01.01._10 nu echivalează cu o înregistrare incompletă în contabilitate, pe de o parte pentru că evidențierea incompletă în documentele contabile la care face referire art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 se referă la omiterea unor operațiuni comerciale de la evidențiere, ceea ce nu este cazul, iar pe de altă parte pentru că inculpata oricum nu era obligată la înregistrarea acestor operațiuni comerciale decât în actele primare, restul înregistrărilor fiind făcute de . Tg S., firmă care ținea contabilitatea societății . EXPORT.
Achiesând la argumentele apelantei P. de pe lângă T. C. potrivit cărora lichidatorul judiciar era obligat la depunerea declarației fiscale pentru calcularea impozitului pe profit, conform art. 25 lit. b din L85/2006, pentru operațiunile comerciale efectuate după deschiderea proceduri falimentului, astfel că pentru operațiunile comerciale efectuate în perioada 01.01._10, inculpatei îi revenea, în calitate de administrator al . obligație, C. constată că fapta inculpatei de a nu depune această declarație este contravenție potrivit dispozițiilor din Codul de procedură fiscală antemenționate.
În raport cu temeiul achitării prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, pretențiile civile aferente de 2310 lei vor fi lăsate nesoluționate conform art. 25 alin. 5 Vechiul Cod de procedură penală.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 constând în fapta inculpatei de a nu declara organelor fiscale veniturile realizate în urma celor 161 de operațiuni comerciale de export cartofi efectuate în perioada 16.01._10, în nume propriu, se constată că elementul material al acestei infracțiuni o constituie ascunderea sursei impozabile sau taxabile, ascundere în sens fizic ceea ce nu este cazul în speță, ori ascundere în sens juridic care nu este realizată, nefiind întrunit elementele constitutive ale infracțiunii, sens în care soluția de achitare pronunțată va fi menținută cu schimbarea temeiului achitării în prevederile art. 16 alin. 1 lit. b teza a-II-a Cod procedură penală.
Astfel, se constată că toate cele 161 de operațiuni comerciale de export cartofi efectuate în perioada 16.01._10 au fost realizate prin folosirea numelui societății . către inculpată în mod fraudulos întrucât așa cum, de altfel, inculpata recunoaște administratorul judiciar i-a adus la cunoștință împrejurarea deschiderii procedurii falimentului pe cale simplificată al societății. În plus inculpata a fost somată să predea actele societății, obligație a cărei îndeplinire a amânat-o până la înființarea unei noi societăți, timp în care a desfășurat operațiuni comerciale de export pe numele . legea nu permitea unei persoane fizice efectuarea unor astfel de operațiuni. Operațiunile efectuate au fost înregistrate în documentele primare și, după deschiderea procedurii falimentului și predarea acestor acte către lichidatorul judiciar, contabilitatea ar fi trebuit completată sub supravegherea acestuia.
Admițând că activitatea desfășurată de inculpată s-a realizat în nume propriu, toate cele 161 de operațiuni comerciale de export cartofi efectuate în perioada 16.01._10 au fost evidențiate în documentele vamale întocmite cu ocazia realizării operațiunilor de export așa cum rezultă din declarațiile vamale însoțite de documentele de export și adresa comisionarului vamal aflate la dosar (fila 84 dosar instanță ).
În acest sens nu a fost ascunsă sursa impozabilă, documentele vamale putând fi verificate de organele în drept, chiar neavând caracter public, nefiind întrunită latura obiectivă a acestei infracțiuni.
În raport cu temeiul achitării prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b teza a-II-a Cod procedură penală, pretențiile civile aferente de 80.140 lei vor fi admise ( suma rezultând din calculele efectuate în expertiza contabilă fila 133 și urm dosar instanță). Va respinge cererea părții civile de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatei deoarece nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile asupra cărora să se instituie măsura asiguratorie.
Față de cele arătate, în baza art.421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelurile declarate de P. de pe T. C. și partea civilă A.N.A.F.-D.G.F.P. B. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. C. împotriva sentinței penale nr. 47/29.11.2013 pronunțată de T. C. în dosarul penal nr._, pe care o va desființa, și rejudecând:
Va schimba temeiul achitării inculpatei S. M. A. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din L241/2005 din prevederile art. 10 alin. 1 lit. a V Cod de procedură penală în prevederile art. 16 alin. 1 lit. b teza a-II-a Noul Cod de procedură penală.
Va schimba temeiul achitării inculpatei S. M. A. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 din prevederile art. 10 alin. 1 lit. a V Cod de procedură penală în prevederile art. 16 alin. 1 lit. b teza I Noul Cod de procedură penală.
În baza art. 25 pct. 5 Noul Cod de procedură penală va lăsa nesoluționată acțiunea civilă, constând în plata sumei de 2310 lei plus dobânzi și penalități de întârziere reprezentând impozit pe profit corespunzător activității desfășurate de inculpată în calitate de administrator al . EXPORT SRL în perioada 01.01._10.
În baza art. 25 pct. 1 Noul Cod de procedură penală va obliga pe inculpata S. M. A. la plata către partea civilă A.N.A.F.-D.G.F.P. B. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. C. a sumei de 80.140 de lei plus dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data plății efective reprezentând impozit pe venit corespunzător activității desfășurate de inculpată în numele . EXPORT SRL în perioada 16.01._10. Va respinge cererea părții civile de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatei.
În baza art. 275 alin. 1 lit. c Noul Cod de procedură penală va obliga inculpata la plata sumei de 1600 de lei cheltuieli judiciare efectuate la judecata în fond a cauzei.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de procedură penală vor rămâne in sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe T. C. și partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. B. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. C. împotriva sentinței penale nr. 47/29.11.2013 pronunțată de T. C. în dosarul penal nr._, pe care o desființează, și rejudecând:
Schimbă temeiul achitării inculpatei S. M. A. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 din prevederile art. 10 alin. 1 lit. a Vechiul Cod de procedură penală în prevederile art. 16 alin. 1 lit. b teza a II-a Noul Cod de procedură penală.
Schimbă temeiul achitării inculpatei S. M. A. de sub acuza săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 din prevederile art. 10 alin. 1 lit. a Vechiul Cod de procedură penală în prevederile art. 16 alin. 1 lit. b teza I Noul Cod de procedură penală.
În baza art. 25 pct. 5 Noul Cod de procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă, constând în plata sumei de 2310 lei plus dobânzi și penalități de întârziere reprezentând impozit pe profit corespunzător activității desfășurate de inculpată în calitate de administrator al S.C. MJ ..R.L. în perioada 01.01._10.
În baza art. 25 pct. 1 Noul Cod de procedură penală, obligă pe inculpata S. M. A. la plata către partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. B. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. C. a sumei de 80.140 de lei plus dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data plății efective reprezentând impozit pe venit corespunzător activității desfășurate de inculpată în numele S.C. MJ ..R.L. în perioada 16.01._10. Respinge cererea părții civile de instituire a unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatei.
În baza art. 275 alin. 1 lit. c Noul Cod de procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 1600 de lei cheltuieli judiciare efectuate la judecata în fond a cauzei.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de procedură penală, rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. DumitrachepentruAurelia M., aflată
în concediu de odihnă, semnează
Președinte complet
A. D.
GREFIER
pentru O. S., aflată
în concediu de odihnă, semnează
Grefier șef secție
D. B.
Red.A.D./23.07.2014
Dact.C.Gh./24.07.2014
2 ex.
Jud fond/M. Erszebet
| ← Arestare preventivă propusă de DNA/DIICOT. Art.223 NCPP.... | Abandonul de familie. Art.378 NCP. Decizia nr. 252/2014. Curtea... → |
|---|
