Ultrajul. Art.257 NCP. Decizia nr. 189/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-04-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.189 /Ap.DOSAR NR._
Ședința publică din data de 16 aprilie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ5:
PREȘEDINTE – A. C. M.
JUDECĂTOR – C. G.
- Grefier - A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. – în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 2488/S din 18 decembrie 2013 pronunțată de J. B., în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 10 aprilie 2014, iar, apoi, pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 16 aprilie 2014.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 2488/18.12.2013 a Judecătoriei B., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului, în sensul ca fapta reținută în sarcina inculpatului să fie cea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) Cod penal și nu cea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) Cod penal.
S-a condamnat inculpatul JAKAB G., fiul lui G. și V., născut la data de 03.12.1983 în mun. S., jud. B., cu domiciliul în mun. S., ., jud. B., necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, având CI . nr._, CNP_, pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) Cod procedură penală, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
Conform art. 81 și art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. (5) Cod penal, sens în care stabilește un termen de încercare de 2 ani și 5 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, în sensul că dacă săvârșește o nouă infracțiune în termenul de încercare, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, executându-se în întregime pedeapsa, ce nu se va contopi cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal, în sensul că dacă nu își îndeplinește obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 5 luni închisoare, executându-se în întregime pedeapsa.
În temeiul prevederilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, precum și cele ale art. 1357 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A. și, pe cale de consecință, s-a obligat inculpat să plătească părții civile suma de 4.450 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului cauzat, respectiv, daune morale.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitorul întocmit în cauză s-a reținut în sarcina inculpatului Jakab G. faptul că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în noaptea de 31/01.04.2012, în jurul orei 05.30, l-a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată B. A., pădurar în cadrul R.P.L.P. Kronstadt R.A., ce se deplasa pe . mun. S., intenționând a ajunge la fondul forestier pentru a desfășura o acțiune de patrulare preventivă, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale, faptele inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) Cod penal din 1968.
În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului, în sensul ca fapta reținută în sarcina sa să fie cea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) Cod penal și nu cea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) Cod penal, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată pentru considerentele ce se succed.
Astfel, partea vătămată este în mod evident un funcționar public în sensul legii penale (a se vedea înscrisurile de la filele 18-25 dosar urmărire penală din care calitatea de funcționar public), iar din înscrisul de la fila 16 dosar urmărire penală a rezultat că acesta are un program de muncă flexibil, nefiind condiționat de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu într-un anume interval orar, iar la momentul agresiunii inculpatului era în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, întrucât plecase de la domiciliu cu intenția de a ajunge la fondul forestier pentru a desfășura o acțiune de patrulare preventivă. Prin urmare, în speță, nu se impune schimbarea de încadrare juridică, fapta fiind corect încadrată raportat la aspectele ce rezultă din cele precizate anterior.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că inculpatul a avut pe parcursul urmăririi penale o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, menționând ca element circumstanțial doar faptul că l-a lovit pe partea civilă după ce acesta din urmă l-a înjurat. De altfel, și în cursul judecății, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele pentru care au fost trimis în judecată, astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare, fără a solicita administrarea altor probe, fiind de acord cu obligarea sa la despăgubirea părții civile, apreciind însă ca excesive pretențiile sale (a se vedea în acest sens declarațiile inculpatului de la fila 17), context în care sunt aplicabile prevederile art. 3201 alin. (7) Cod procedură penală, în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Recunoașterea de vinovăție a inculpatului s-a coroborat cu probele administrate în cursul urmăririi penale (declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, proces-verbal de recunoaștere, certificat medico-legal, etc.), fiind probată săvârșirea faptei de către inculpat.
Instanța nu a făcut aplicarea prevederilor 76 Cod penal, apreciind că nu se poate reține conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, acesta având o amendă administrativă prin care a fost înlocuită răspunderea penală tot pentru violențe exercitate pe fondul consumului de băuturi alcoolice, nici repararea pagubei pricinuite și niciun alt aspect care să poată conduce la acordarea de circumstanțe atenuante.
Referitor la circumstanțele personale, instanța a remarcat faptul că inculpatul nu este la prima faptă penală comisă, el fiind vinovat și de săvârșirea altei infracțiuni de violență. Astfel, din înscrisul de la fila 8, instanța a reținut că inculpatul mai are o sancțiune cu amendă administrativă aplicată pentru fapta de lovire sau alte violențe, fiind înlocuită răspunderea penală. În acest context, instanța a apreciat că, față de inculpat, clemența organelor de cercetare și urmărire penală nu a dus la rezultatul scontat, în sensul că acesta în loc să își adapteze propriul comportament normelor de conduită socială, dimpotrivă, a continuat să manifeste un comportament violent pe fondul consumului de băuturi alcoolice, astfel că s-a impus aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Însă, raportat la lipsa antecedentelor penale, la numărul relativ mic de zile de îngrijiri medicale, fiind aplicată o singură lovitură cu pumnul, la atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, în cazul îndeplinirii tuturor cerințelor legale în acest sens.
Pe cale de consecință, instanța a aplicat prevederile art. 3201 alin. (7) Cod procedură penală, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru faptele ce au făcut obiect al rechizitoriului și al prezentei cauze penale, și ținând cont de circumstanțele producerii faptelor (prin aplicarea unei lovituri cu pumnul părții vătămate, prin provocarea de leziuni ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale, partea vătămată fiind un funcționar public ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, etc.), raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, în acest sens remarcându-se consecvența comiterii de fapte cu violență, dar ținând cont și de lipsa antecedentelor penale, precum și de atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului, instanța l-a condamnat pe Jakab G., fiul lui G. și V., pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) Cod procedură penală, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
Raportat la pedeapsa aplicată și la circumstanțele cauzei, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea prevederilor art. 81 și art. 82 din Codul penal din 1968, în sensul că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. (5) Cod penal, sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 5 luni, atrăgând atenția asupra dispozițiilor art. 83 din Codul Penal, în sensul că dacă săvârșește o nouă infracțiune în termenul de încercare s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, executându-se în întregime pedeapsa respectivă, ce nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, precum și asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal, în sensul că dacă nu își îndeplinește obligațiile civile stabilite prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 5 luni închisoare, executându-se în întregime pedeapsa.
În ceea ce privește latura civilă, fiind reținută îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale câtă vreme inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei penale și a fost de acord cu obligarea sa la plata despăgubirilor, în temeiul prevederilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, precum și cele ale art. 1357 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A. și, pe cale de consecință, a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 4.450 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru repararea prejudiciului cauzat, respectiv, daune morale. În acest sens, instanța de fond a apreciat că, deși durerea resimțită de suferințele fizice și psihice ale părții civile nu poate fi cuantificată din punct de vedere material, fiind greu de apreciat ce sumă de bani ar acoperi prejudiciul moral suferit de această parte, totuși suma solicitată de aceasta cu titlul de daune morale este apreciată ca nefiind excesivă, fiind acordate daune morale în cuantum de 4.450 lei, echivalentul a aproximativ 1.000 euro, calculat la un curs mediu de 1 euro = 4,45 lei, curs valabil la data pronunțării hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă J. B.. În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală parchetul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în sensul majorării pedepsei. Consideră că pedeapsă aplicată de către prima instanță de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu corespunde gravității infracțiunii comise de către inculpat și, de asemenea, solicită și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 861 Cod penal. În ce privește legea penală mai favorabilă, consideră că anteriorul cod penal este cel favorabil inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului C. constată că recursul parchetului nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive:
Fapta inculpatului Jakab G., de a lovi un pădurar, în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, este una deosebit de periculoasă. Inculpatul a lovit partea civilă pe stradă, aparent fără nici un motiv, doar pentru că acesta îndeplinește funcția de pădurar. Activitatea părții civile este deosebit de dificilă, având în vedere specificul zonei unde se desfășoară, precum și numărul mare de infracțiuni la regimul silvic comise în zona respectivă. Or, în această situație, având în vedere necesitatea asigurării unei protecții reale a autorității statului, pe care o reprezintă partea civilă, C. apreciază că modalitatea de individualizare a executării pedepsei constând în suspendarea simplă nu este de natură să ofere o protecție adecvată acestei valori sociale. În această situație se impune exercitarea unei supravegheri stricte a inculpatului, având în vedere necesitatea asigurării unei prevenții generale și speciale, supraveghere care nu se poate asigura decât în cadrul modalității de individualizare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În plus, în exercitarea acestei supravegheri, se asigură într-un mod eficient și protecția părții civile, luându-se față de inculpat obligația de a nu intra în legătură cu aceasta.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentința penală nr. 2488/18.12.2013 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o va casa sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei.
Rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 861 și art. 862 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată inculpatului Jakab G., pe un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal anterior se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal anterior se va dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal anterior se va dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal anterior se va dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună obligației de a nu intra în legătură cu persoana vătămată B. A.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală anterior se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 raportat la art. 83 și art. 84 Cod penal anterior potrivit cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare atrage revocarea suspendării sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.
C. va menține restul dispozițiilor sentinței apelate, inclusiv cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, deoarece nu se impune majorarea acestuia. Instanța de fond a motivat cuantumul pedepsei de 5 luni închisoare, prin lipsa antecedentelor penale și prin atitudinea de recunoaștere și regret a inculpatului, aspecte pe care C. le reține ca suficiente pentru aplicarea unui cuantum orientat spre minimul special al pedepsei.
În ce privește legea mai favorabilă, C. constată că vechiul Cod este mai favorabil, sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei, deoarece inculpatul este reabilitat de drept supă termenul de încercare și nu este obligatorie prestarea unei munci în folosul comunității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentința penală nr. 2488/18.12.2013 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o casează sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei.
Rejudecând în aceste limite,
În temeiul art. 861 și art. 862 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată inculpatului Jakab G., pe un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 71 alin. 1 Cod penal anterior interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal anterior dispune suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal anterior dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal anterior dispune ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor obligații:
a) să nu intre în legătură cu persoana vătămată B. A.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală anterior atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 raportat la art. 83 și art. 84 Cod penal anterior potrivit cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare atrage revocarea suspendării sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. C. M. C. G.
GREFIER
A. O.
Red. C.G./25.04.2014
Dact.A.O./29.04.2014/2ex.
Jud. fond C.-V. O.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 529/2013. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 167/2014. Curtea... → |
|---|
