Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 120/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-02-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 120/R DOSAR NR._
Ședința publică din 13 februarie 2013
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR4:
PREȘEDINTE: A. C. M. - judecător
Judecător: A. P. D.
Judecător C. C. G.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de partea civilă A. B. împotriva sentinței penale nr. 235/S din data de 19 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosar penal nr. _ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 07 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13 februarie 2013.
CURTEA DE APEL B.
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 235 din 19.11.2012 a Judecătoriei F. în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal ( 3 acte materiale ) și art. 75 lit. „c” Cod penal și cu aplicarea art. 3201 alin.7 Cod procedură penală inculpatul R. G., a fost condamnat la o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art.81,82 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului R. G. și stabilește un termen de încercare de 4( patru) ani.
S-a atras atenția inculpatului R. G. asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 al.2 Cod penal inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 14 alin.3 lit. b Cod procedură penală și art. 998, 999 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească următoarele despăgubiri civile:
- către partea civilă B. I. suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
- către partea civilă A. B. suma de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat că partea vătămată N. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art. 191 Cod de procedură penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 20.10.2011, inculpatul R. G. s-a deplasat, cu căruța, din satul Ticușu Nou, unde locuiește, la imobilul aparținând părții vătămate B. I. din localitatea Șercaia, nr. 271, a desfăcut plasa de la gard și, din grădină, a sustras aproximativ 500 kg fier vechi, pe care la încărcat în căruță.
A doua zi inculpatul R. G. a vândut materialul feros martorului G. V. contra sumei de 400 lei. valoarea prejudiciului cauzai părții vătămate B. I. este de 400 lei.
Deși inițial inculpatul a declarat că la săvârșirea acestui furt au participat și numiții I. M., I. Ș. și I. C., ulterior a revenit asupra declarației arătând că a săvârșit fapta singur.
Pe de altă parte, probele administrate în cauză nu relevă participația acestora la săvârșirea furtului, existând un puternic dubiu care le profită, conform principiului „in dubio pro reo”.
Continuându-și activitatea infracțională, în noaptea de 05/06.11.2011, inculpatul R. G. s-a deplasat, cu căruța, la domiciliului învinuitului minor Benko F.-I., căruia i-a propus să meargă în satul Hălmeag să sustragă bunuri dintr-un imobil care cunoștea că este nelocuit.
După ce au ajuns la imobilul aparținând părții vătămate A. B., situat în satul Hălmeag, nr. 72, au lăsat căruța lângă grădina imobilului, au pătruns în curte prin forțarea porții de acces de unde au sustras 5 grinzi metalice, o sobă veche, un cazan confecționat din cupru deteriorat, precum și alte obiecte din fier, în cantitate totală de 500 kg iar, din veranda locuinței, au sustras două covoare, valoarea prejudiciului cauzat fiind de 850 lei.
Ulterior, au vândut materialului feros martorului G. V. contra sumei de 300 lei, sumă pe care au împărțit-o în mod egal.
În cursul cercetărilor cele două covoare au fost ridicate și predate părții vătămate.
În noaptea de 27/28.11.2011 inculpatul R. G. s-a deplasat de această dată la domiciliul învinuitului D. O., căruia i-a propus să meargă în localitatea Hălmeag să sustragă bunuri dintr-un imobil nelocuit.
Fiind de acord cu această propunere cei doi s-au deplasat la imobilul aprținând părții vătămate N. L., situat în satul Hălmeag nr.79, de unde au sustras cantitatea de 300 kg fier vechi, valoarea prejudiciului cauzat fiind de 370 lei, după care au vândut materialul feros martorului G. V. contra sumei de 300 lei, sumă pe care au împărțit-o în mod egal.
Reținând vinovăția inculpatului, în baza probelor administrate în cauză, instanța de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa arătată mai sus, cu aplicarea dispozițiilor art. 320/1 alin. 7 Cod de procedură penală.
Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că, în cursul urmăririi penale părțile vătămate B. I. și A. B. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 1.000 lei și respectiv 6.000 lei, pretenții civile pe care le-au menținut și în faza de judecată și pe care inculpatul a fost de acord să le plătească.
Așa fiind, în baza art. 14 alin.3 lit. b Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil, instanța l-a obligat pe inculpat să plătească următoarele despăgubiri civile:
- către partea civilă B. I. suma de 1.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
- către partea civilă A. B. suma de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Referitor la partea vătămată N. L., instanța a constatat că, în cursul urmăriri penale, această parte vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 300 lei iar în faza de judecată, la data de 22.10.2012, partea vătămată N. L. a depus cerere prin care a arătat că nu mai are nici o pretenție de la inculpat întrucât a primit suma de 200 lei ce reprezintă contravaloarea prejudiciului cauzat, astfel că, instanța a constatat că partea vătămată N. L. nu s-a mai constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea civilă A. B. solicitând casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună obligarea în solidar a inculpatului R. G. împreună cu D. O. și Benko F. I. la plata despăgubirilor civile, întrucât toți au participat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 385/6 alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive ce vor fi arătate în continuare.
Fapta comise de inculpatul R. G., împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.
Și pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 75 lit. c Cod penal, a fost bine individualizată ca întindere instanța de fond ținând seama de toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, pe care le-a aplicat în mod just.
Curtea apreciază că, în raport de recunoașterea vinovăției, cauza fiind soluționată pe procedura simplificată, în mod corect s-a reținut aplicarea dispozițiilor art. 320/1 Cod de procedură penală.
Totodată și în ceea ce privește latura civilă, în mod corect instanța de fond l-a obligat numai pe inculpatul R. G. la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă A. B..
Instanța de fond investită cu soluționarea cauzei, potrivit actului de sesizare al instanței nu putea dispune ca și D. O. și Benko F. I. să fie obligați alături de inculpatul R. la plata despăgubirilor civile către partea vătămată.
Prin rechizitoriul din dosarul nr. 1685/P/2011 din 07.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria F. numai inculpatul R. a fost trimis în judecată, față de învinuiții D. O. și Benko F. I. fiind dispusă scoaterea de sub urmărire penală și li s-au aplicat sancțiuni cu caracter administrativ, astfel că instanța nu avea nici un temei legal pentru a dispune și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile către partea civilă recurentă.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 385/6 Cod de procedură penală, îl va respinge.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A. B. împotriva sentinței penale 235 din 19.11.2012 a Judecătoriei F. pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în care s-a inclus și onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, ce va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2013.
Președinte Judecător Judecător
A. C. M. A. P. D. C. C. G.
Grefier
A. O.
red.ACM/22.02.2013
tehnoredact.DS/25.02.2013/2 ex./jud.fond. P. H.A..
| ← Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 19/2013. Curtea de Apel... | (Legea 161/2003 modificată şi completată. Decizia nr.... → |
|---|
