Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 599/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 599/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-06-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 599/R Dosar penal nr._

Ședința publică din 19 iunie 2013

Instanța constituită din:

- Complet de judecată CR4:

Președinte – C. C. G. - judecător

Judecător – A. C. M.

Judecător- A. D.

- Grefier – D. C.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către P. DE PE L. J. B. și recurenta parte civilă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B. împotriva sentinței penale nr. 747 din data de 18 aprilie 2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat P. N. A., asistat de avocat din oficiu M. Țînț și intimatul inculpat M. I. L., asistat de avocat T. C. în substituirea apărătorului din oficiu, respectiv avocat T. N., lipsă fiind recurenta parte civilă Primăria Municipiului B., prin P..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, motive de recurs formulate către recurenta parte civilă Primăria Municipiului B., prin P..

Întrebate fiind, părțile declară nu mai au alte cereri de formulat.

Având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385¹³Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentanta Ministerului Public învederează faptul că recursul declarat împotriva sentinței penale nr. 747 din data de 18 aprilie 2013 pronunțată de J. B., vizează un aspect de nelegalitate privind greșita confiscare a sumei de 350 lei de la inculpați în condițiile în care există constituire de parte civilă în prezenta cauză. Apreciază că din moment ce există constituire de parte civilă, instanța de fond trebuia să admită în parte acțiunea civilă cel puțin pentru suma primită de inculpați, ca urmare a valorificării bunului reprezentând parte din prejudiciul cauzat. Potrivit art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Astfel, consideră că prejudiciul a fost dovedit în parte chiar de către inculpați, aceștia obținând o sumă de bani în urma valorificării bunului. P. urmare, există o neconcordanță între dispozițiile instanței și prevederile legale privind confiscarea bunurilor și constituirea de parte civilă în cauză, acestea neputând fi corelate în modalitatea în care a dispus instanța.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, în urma rejudecării, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice prin care să se țină cont de criticile formulate.

Cu privire la recursul declarat de către recurenta parte civilă Primăria Municipiului B. pune concluzii de admitere a acestuia.

Apărătorul din oficiu desemnat să asigure asistența juridică intimatului – inculpat M. I. L., respectiv avocat T. C. pune concluzii de respingere a recursurilor formulate atât de către P. de pe lângă J. B., cât și de către recurenta parte civilă Primăria Municipiului B.. Precizează că, în condițiile în care s-a dispus confiscarea sumei, s-a dispus în temeiul art. 118 lit. e Cod penal ca fiind o sumă provenită urmare a săvârșirii infracțiunii. În opinia sa, această chestiune este distinctă raportat la faptul că suma a provenit din săvârșirea faptei. Cu privire la prejudiciu solicită a fi soluționat distinct, având în vedere faptul că prejudiciul continuă să fie nedovedit, nu s-au adus elemente noi care să stabilească acesta. Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursurilor declarate și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Apărătorul din oficiu desemnat să asigure asistența juridică intimatului – inculpat P. N. A., respectiv avocat M. Țînț solicită respingerea recursurilor declarate de către parchet și recurenta parte civilă. Faptul că există o constituire de parte civilă, nu înseamnă că instanța de fond, prin soluția pronunțată a dat și curs acestei constituiri de parte civilă, astfel încât soluția art. 118 lit. e Cod penal, pare fără critică. Cu privire la recursul declarat de recurenta parte civilă solicită a fi respins, instanța de fond, în mod corect, prin sentința pronunțată a avut în vedere probele de la dosar, mai mult decât atât nu se menționează în dreptul sumelor care totalizează suma de 85.000, fără a se preciza dacă sunt lei sau euro. Instanța de fond a avut în vedere împrejurarea că trebuiau depuse niște devize estimative de la societăți care urmau să realizeze placa de bronz.

Intimatul – inculpat M. I. L., având ultimul cuvânt, precizează că regretă fapta săvârșită.

Intimatul – inculpat P. N. A., având ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta săvârșită din inconștiență.

CURTEA

Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:

P. sentința penală nr. 747/18.04.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei B. s-au hotărât următoarele:

În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i cu aplicarea art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală condamnarea inculpatului M. I. L., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 86² Cod penal.

În baza art. 86³ al. 1, 3 Cod penal a obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență

- să urmeze programul de consiliere Unu la Unu organizat de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. sau un alt program de consiliere psihologică, la alegerea acestei instituții

- să desfășoare 100 de ore activitate în cadrul Atelierului de muncă în folosul comunității aflat sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.

În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴ raportat la art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse prin prezenta.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cp pe durata suspendării executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 07.02._13.

În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara impusă inculpatului prin decizia penală nr. 110/R/07.03.2013 a Tribunalului B., măsură executorie conform art. 350 al. 4 Cod procedură penală.

În baza art. 145¹ raportat la art. 145 al. 2¹ Cod procedură penală o copie a prezentei se comunică inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.

2. În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i cu aplicarea art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală condamnarea inculpatului P. N. A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 1, 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 86² Cod penal.

În baza art. 86³ al. 1, 3 Cod penal a obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență

- să urmeze programul de consiliere Unu la Unu organizat de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. sau un alt program de consiliere psihologică, la alegerea acestei instituții

- să desfășoare 100 de ore activitate în cadrul Atelierului de muncă în folosul comunității aflat sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în cauză în perioada 07.02._13.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă PRIMĂRIA B. ca neîntemeiată.

În baza art. 118 lit. e Cod penal s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 175 lei obținuți prin săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191 al. 1, 2 Cod procedură penală a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de câte 650 lei fiecare din care suma de 600 lei onorarii apărători desemnați din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..

Pentru a pronunța această sentință s-au r ținut următoarele:

P. rechizitoriul nr. 1605/P/2013 din data de 27.02.2013 al Parchetului de pe lângă J. B., înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.02.2013 sub număr de dosar_, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților P. N. A. și M. I. L., fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i Cod penal.

P. actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpaților faptul că în data de 18.01.2013, în jurul orei 21.00, au sustras, prin forțarea și dislocarea cu o rangă metalică, o placă din metal galben fixată pe postamentul din beton al statuii reprezentând pe Șt. O. I. situată în Parcul Central „N. T.” din B. după care au comercializat-o contra sumei de 400 lei la un centru de colectare fier vechi din B..

Această situație de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces verbal de constatare (fila 11), plângere penală formulată de partea vătămată Primăria B. (fila 12), proces verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă foto (fila 13, 14-16), adresă verificare în sistemul AFIS (fila 32), raport de constatare tehnico-științifică (fila 38), proces verbal de reconstituire însoțit de planșă foto (fila 46, 48-52), declarații martori M. V. (fila 53), O. E. (fila 58), Lăutar V. (fila 62), I. R. (fila 69), raport întocmit de agenți poliție (fila 74).

Inculpații au fost audiați în cursul urmăririi penale (filele 22-31 dosar de urmărire penală), recunoscând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, iar în cursul judecății au păstrat aceeași poziție, solicitând judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală.

Raportat la faptul că instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege a admis cererea inculpaților, astfel că în cauză nu au fost administrate alte probe, soluția fiind pronunțată pe baza probelor de la dosarul de urmărire penală care au fost însușite de inculpați.

La dosarul cauzei s-au depus fișele de cazier judiciar ale inculpaților (filele 17, 19).

Pe latură civilă, partea vătămată Primăria B. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 85.000 lei cu titlu de daune materiale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul serii de 18.10.2013 cei doi inculpați din prezenta cauză s-au hotărât să sustragă placa de bronz situată pe postamentul de beton al statuii reprezentându-l pe Ș. O. I. și amplasată în Parcul Central din B.. În baza acestei rezoluții infracționale cei doi s-au deplasat în locația indicată iar acolo folosind o rangă metalică, inculpatul M. I. a desprins de pe soclu placa, abandonând ranga în apropierea locului săvârșirii faptei.

Ulterior, inculpatul M. l-a contactat telefonic pe martorul O. E. căruia i-a solicitat să vină în zona parcului cu autoturismul său pentru a-i ajuta să transporte bunul. Martorul a fost de acord astfel că, împreună cu martorul M. V. cu care se afla la acel moment, s-a deplasat la parc cu autoturismul său marca VW Golf cu numărul de înmatriculare BV_, parcând în parcarea special amenajată de pe .>

Cei doi s-au întâlnit acolo cu inculpații care au încărcat placa în portbagajul mașinii după care toți s-au deplasat la locuința inculpatului P. unde placa a fost depozitată în curte. Inculpatul l-a contactat telefonic pe martorul Lăutar V., deținătorul unui centru de primire fier vechi și a discutat cu el despre vânzarea plăcii. Fiindcă acesta și-a exprimat acordul de a achiziționa bunul, inculpații i-au cerut martorului O. să-i conducă la centru, pe . din B. unde s-au întâlnit cu martorul L. căruia i-au vândut placa contra sumei de 400 lei din care au predat martorului O. suma de 50 lei, restul împărțindu-l între ei în mod egal.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere procesul verbal de constatare (fila 11 dosar de urmărire penală) în conformitate cu care agenții de poliție au fost sesizați cu privire la sustragerea plăcii de bronz de pe postamentul statuii poetului Șt. O. I. amplasată în Parcul Central din B., precum și plângerea formulată de reprezentanții părții vătămate Primăria B. în cuprinsul căreia s-a reclamat că în noaptea de 18/19.01.2013 persoane necunoscute au demontat placa în discuție și au sustras-o.

De asemenea, s-a avut în vedere raportul întocmit de agenții de poliție (fila 74 dosar de urmărire penală) cu privire la faptul că în data de 22.01.2013, cu ocazia desfășurării unei activități de curățire a parcului, în dreptul statuii, a fost găsită o pungă de plastic în interiorul căreia a fost identificat un levier metalic.

Existând suspiciunea posibilității folosirii acestuia la săvârșirea infracțiunii, s-a procedat la ridicarea de urme papilare de pe acesta, în urma verificărilor în sistemul AFIS stabilindu-se că urmele aparțin inculpatului M. I. (în acest sens adresa nr._/31.01.2013 – fila 32 dosar de urmărire penală). Ulterior, în cauză s-a efectuat și un raport de constatare tehnico-științifică cu numărul_/08.02.2013 (fila 38 dosar de urmărire penală) care a confirmat concluziile primelor verificări, stabilindu-se că urmele papilare existente pe levierul în cauză au fost create de inculpatul M. I..

Fiind audiat în legătură cu această împrejurare inculpatul a recunoscut (fila 22 dosar de urmărire penală) că, în baza unei rezoluții comune, s-a deplasat cu inculpatul P. în parc și, folosind un levier, a desprins placa pe care ulterior, cu ajutorul martorului O. E., au transportat-o în aceeași seară la centrul de colectare deșeuri aparținând martorului Lăutar V. unde au vândut-o contra sumei de 400 lei.

Declarațiile acestui inculpat se coroborează în totalitate și cu cele ale inculpatului P. (filele 28, 30 dosar de urmărire penală) care a descris aceeași modalitate de acțiune și a indicat la rândul său că transportul la centru s-a realizat cu vehiculul condus de martorul O. pe care inculpatul M. l-a apelat telefonic.

Singura diferența între declarațiile celor două persoane constă în faptul că fiecare a susținut că inițiativa a aparținut celuilalt, aspect care însă nu prezintă nici o relevanță în speță ținând cont că s-a admis de ambii inculpați că întreaga activitate infracțională a fost realizată împreună, în forma reținut mai sus în cuprinsul prezentei.

Instanța a avut în vedere și faptul că ambii inculpați au participat la efectuarea unei reconstituiri care a fost consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei (fila 46 dosar de urmărire penală), descriind modalitatea de acțiune într-o manieră similară relatării din cuprinsul declarațiilor lor.

De asemenea, martorii audiați în cauză au confirmat susținerile inculpaților. În acest sens s-a reținut declarația martorului O. E. (fila 58 dosar de urmărire penală) care a relata că a fost sunat de inculpatul M. care i-a solicitat să vină cu vehiculul în zona parcului pentru a-i ajuta să transporte ceva. Martorul a descris faptul că inculpatul M. mai era însoțit de o altă persoană precum și că cei doi au încărcat în vehicul o placă care a fost transportată la un centru de colectare fier vechi de pe . fost vândută.

Declarații similare au fost oferite și de martorul M. V. (fila 53 dosar de urmărire penală) care se afla împreună cu martorul O. la momentul la care acesta a fost sunat, confirmând că, la solicitarea telefonică a unei persoane pentru a transporta ceva, s-au deplasat la parcul din centrul Brașovului unde s-au întâlnit cu două persoane care au încărcat o placă în portbagajul vehiculului. Inițial s-au deplasat la domiciliul unuia dintre ei iar apoi au mers în zona Craiter unde au descărcat placa, pentru transport cei doi oferindu-i lui O. suma de 50 lei.

Toate aceste susțineri s-au coroborat și cu cele ale martorului Lăutar V. (fila 62 dosar de urmărire penală), administratorul centrului de colectare deșeuri metalice, care a relatat că a fost sunat de inculpatul P. care i-a propus să cumpere o placă metalică. În urma acordului verbal la sediul societății s-au deplasat două persoane însoțite de șofer care i-au prezentat placa pe care a achiziționat-o contra sumei de 400 lei, ulterior tăind-o în mai multe bucăți mici.

În drept, fapta fiecăruia dintre inculpații M. I. și P. N. A. care, în cursul serii de 18.01.2013, în jurul orei 21.00, prin folosirea unui levier metalic, au desprins placa de bronz situată pe postamentul de beton al statuii poetului Șt. O. I. amplasată în Parcul Central din B., sustrăgând-o, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prevăzută de art. 208 al. 1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, există o acțiune de luare a unui bun din detenția posesorului legal, fără consimțământul acestuia, producându-se rezultatul prevăzut de lege, respectiv o micșorare a patrimoniului părții vătămate, între acțiune și urmarea socialmente periculoasă existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpații au acționat cu intenție directă, urmărind producerea rezultatului păgubitor, existând și scopul însușirii pe nedrept a bunului în discuție.

Instanța a reținut că infracțiunea este calificată, fiind săvârșită în condițiile prevăzute de art. 209 al. 1 lit. a – de două persoane împreună, litera e – parcul fiind loc public în accepțiunea art. 152 al. 1 lit. a Cod penal, fiind în permanență accesibil publicului, litera g – pe timp de noapte și litera i, prin efracție, inculpații acționând în această modalitate pentru desprinderea plăcii de suportul pe care era fixată.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, instanța a reținut dispozițiile art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit si urmarea produsă, precum și persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a fi reținută și aplicabilitatea art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală.

În raport de aceste criterii, instanța a reținut că inculpații au acționat cu premeditare, pe timp de noapte pentru a micșora riscul surprinderii, prin folosirea unui levier, acțiunea lor nefiind determinată de o trebuință deosebită ci pe fondul dorinței de a câștiga facil o sumă de bani, împrejurări care demonstrează un grad de pericol mai ridicat al autorilor. De asemenea, conform fișelor de cazier, inculpații nu sunt la prima abatere, inculpatul M. fiind sancționat administrativ în trei rânduri iar inculpatul P. în 6 rânduri pentru săvârșirea de fapte contra patrimoniului, aspect de natură de a indica, de asemenea, tendința acestora de a apela la fapte ilicite pentru procurarea unor sume de bani. Pe de altă parte, s-a dat eficiență și atitudinii acestora adoptată pe parcursul urmării penale, faptul că au colaborat cu organele de urmărire penală ceea ce a facilitat justa soluționare a cauzei, aspect care a fost reținut ca un element în favoarea acestora. Față de toate aceste date instanța a aplicat inculpaților pedeapsa închisorii, într-un cuantum ușor mai ridicat decât minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320¹ al. 7 Cod procedură penală.

Ca urmare a aplicării unei pedepse cu închisoare, în baza art.71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, inculpaților li s-au interzis, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei stabilite, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 86¹ Cod penal vizând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la faptul că pedeapsa este închisoarea de cel mult 3 ani iar inculpații nu a fost condamnați anterior. Raportat însă la elementele analizate la momentul individualizării pedepsei și ținând cont că nu este primul contact al celor doi cu organele judiciare, instanța a considerat că se impune o supraveghere mai strictă a acestora pentru prevenirea adoptării în viitor a unui comportament infracțional, numai în această modalitate putându-se reține că nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, pronunțarea condamnării reprezentând un avertisment pentru inculpați care, și sub supravegherea unui organism specializat, nu vor mai săvârși în viitor astfel de fapte.

În raport de acestea, în baza art. 86¹ Cod penal instanța a dispus cu privire la ambii inculpați suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 86² Cod penal.

În baza art. 86³ al. 1 și 3 Cod penal instanța a obligat fiecare dintre inculpați, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

În baza art. 863 al. 1, 3 Cod penal a obligat inculpatul, pe durata termenului de încercare, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere și obligații:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență

- să urmeze programul de consiliere Unu la Unu organizat de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. sau un alt program de consiliere psihologică, la alegerea acestei instituții

- să desfășoare 100 de ore activitate în cadrul Atelierului de muncă în folosul comunității aflat sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.

În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 raportat la art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau al nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse prin prezenta.

Ca urmare a suspendării executării pedepsei principale în baza art. 71 al. 5 Cod penal instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II-a), b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Cu privire la ambii inculpați instanța a constatat că aceștia au fost reținuți și arestați preventiv în cauză în perioada 07.02._13.

De asemenea, cu privire la aceștia s-a dispus prin decizia penală nr. 110/R/07.03.2013 a Tribunalului B. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Analizând în prezent această măsură instanța a considerat că temeiurile care au justificat-o nu mai subzistă ținând cont de prezentarea inculpaților în fața instanței, faptul că aceștia și-au prezentat poziția față de învinuire, mai mult, recunoscând săvârșirea faptei, în plus neexistând indicii cu privire la intenția sustragerii acestora de la derularea în continuare a procesului penal. Față de acestea, în baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală instanța a revocat măsura preventivă amintită, dispoziție executorie în conformitate cu art. 350 al. 4 Cod procedură penală.

În baza art. 1451 raportat la art. 145 al. 21 Cod procedură penală o copie a prezentei se va comunică inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.

Pe latură civilă, partea vătămată Primăria B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 85.000 lei daune materiale.

În conformitate cu prevederile art. 1357 cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, text de lege în raport de care instanța a ținut cont la angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, ca temei al obligării la plata unor despăgubiri, trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv existența unei fapte ilicite, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția.

Cu privire la prejudiciu, după cum s-a arătat constant în literatura și practica judiciară acesta trebuie să fie cert atât cu privire la existența sa cât și la cuantum care trebuie să fie determinat sau determinabil. În speță, deși este cert că s-a cauzat un prejudiciu, partea civilă nu a administrat nici o probă din cuprinsul căreia să reiasă întinderea acestui prejudiciu și nici nu au fost oferite elemente în raport de care să fie stabilit de instanță. Astfel, deși prin adresa emisă de instanță s-a pus în vedere părții să depună la dosarul cauzei înscrisurile sau orice alte probe apreciate relevante cu privire la prejudiciul invocat în cauză, partea civilă s-a limitat la a depune un deviz pentru lucrările necesare (în acest sens fila 28 dosar instanță), deviz care exista de altfel și la dosarul de urmărire penală (fila 20 dosar de urmărire penală). Cu toate acestea, nu există nici un fel de probă din care să fi rezultat costurile estimate, sumele înscrise neavând acoperire, fiind simple afirmații provenind de la un angajat al părții civile care nu pot fi primite ca atare de instanță. Partea civilă ar fi putut depune la dosar devize estimative din partea societăților care ar urma să realizeze lucrarea în discuție atât vizând materialul necesar cât și manopera, în această modalitate dovedind realitatea sumelor înscrise în acest deviz, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.

În raport de acestea instanța a constatat că prejudiciul nu este dovedit, sub aspectul cuantumului, nefiind astfel îndeplinite condițiile pentru repararea sa, motiv pentru care s-a respins acțiunea civilă formulată în cauză ca neîntemeiată.

Raportat la faptul că inculpații au vândut placa pentru suma de 400 lei din care 50 lei au oferit martorului O. E. pentru transport, în baza art. 118 lit. e Cod penal a confiscat de la fiecare inculpat câte 175 lei obținuți prin săvârșirea infracțiunii.

Instanța a avut în vedere faptul că în adresa de înaintare a dosarului s-a menționat că acesta conține mijloc material de probă (probabil levierul care a fost ridicat pe bază de proces verbal – fila 75 dosar de urmărire penală). Cu toate acestea, nu există nici o dovadă privind înaintarea acestui levier la instanța de judecată (respectiv proces verbal vizând acest bun) situație în care, nedeținând informații cu privire la locul în care se află instanța nu a putut dispune cu privire la acesta.

În baza art. 191 al. 1, 2 Cod procedură penală instanța a obligat inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 650 lei fiecare din care suma totală de 600 lei onorarii apărători desemnați din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. B. care a criticat nelegalitatea soluției dispuse pe latura civilă a cauzei arătând că, din moment ce există constituire de parte civilă în cauză, în mod greșit instanța a făcut aplicarea art 118 lit. e Cod penal si a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de câte 175 de lei obținută din vânzarea bunului sustras, respingând totodată acțiunea civilă care, în opinia parchetului, trebuia admisă măcar în parte și acordată cel puțin suma de 350 de lei obținută de inculpați

Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs și partea civilă Primăria Municipiului B. care a solicitat admiterea pretențiilor civile în cuantum de 85.000 lei reprezentând contravaloarea plăcii din bronz sustrase, a cărei valoare a fost dovedită cu devizul aflat la dosarul cauzei

Analizând recursurile declarate, cu respectarea dispozițiilor art. 385/6 alin 3 Cod procedură penală, se constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează:

Prima instanță a stabilit, prin coroborarea tuturor probelor administrate, o stare de fapt și o încadrare juridică corectă a infracțiunii pentru care au fost condamnați inculpații M. I. L. și P. N. A., inculpați care au recunoscut în faza de judecată fapta comisă, solicitând judecarea conform procedurii simplificate prevăzută de art. 320/1 Cod procedură penală, Curtea însușindu-și argumentele primei instanțe fără a le mai reitera. Se constată că pe latura penală a cauzei nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii examinate din oficiu în baza caracterului devolutiv al căii de atac.

Recursul vizează nelegalitatea soluției dispuse pe latura civilă a cauzei

Stabilind existența vinovăției inculpaților, prima instanță a apreciat în mod eronat că nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpaților prevăzute de art. 1357 și urm. Cod civil, respingând acțiunea civilă

Cele patru condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt îndeplinite, existând vinovăția inculpaților, prejudiciu cert, determinabil ( devizul depus la fila 20 dup făcând dovada deplină a contravalorii lucrărilor de restaurare a statuii urmare a demontării plăcii de bronz sustrase de către inculpați) legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită, prejudiciul nu a fost reparat de inculpați.

Prima instanță ar fi trebuit să admită acțiunea civilă formulată, din aceleași considerente, în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 118 lit e Cod penal privind confiscarea de la inculpați a sumei obținute din vânzarea bunului sustras.

Față de cele arătate, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. B. și partea civilă Primăria Mun. B. împotriva sentinței penale nr.747 din data de 18.04.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, pe care o va casa în privința greșitei aplicări a prevederilor art. 118 lit. e Cod penal și a modalității de soluționare a acțiunii civile formulate în cauză și, rejudecând cauza în aceste limite:

Va înlătura din sentința atacată aplicarea prevederilor art. 118 lit. e Cod penal privind confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 175 de lei..

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și art.1357 și urm. Cod civil va admite acțiunea civilă formulată în cauză și va obliga în solidar pe inculpații M. I. L. și P. N. A. la plata sumei de_ lei reprezentând daune materiale către partea civilă Primăria Mun. B.

Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art. 189 Cod procedură penală onorariile avocaților din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 300 de lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și se vor include în cheltuielile judiciare

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

Pentru aceste considerente

În numele legii

DECIDE

Admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. B. și partea civilă Primăria Mun. B. împotriva sentinței penale nr.747 din data de 18.04.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, pe care o casează în privința greșitei aplicări a prevederilor art. 118 lit. e Cod penal și a modalității de soluționare a acțiunii civile formulate în cauză și, rejudecând cauza în aceste limite:

Înlătură din sentința atacată aplicarea prevederilor art. 118 lit. e Cod penal privind confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de câte 175 de lei..

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 Cod procedură penală și art.1357 și urm. Cod civil admite acțiunea civilă formulată în cauză și obligă în solidar pe inculpații M. I. L. și P. N. A. la plata sumei de_ lei reprezentând daune materiale către partea civilă Primăria Mun. B.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art. 189 Cod procedură penală onorariile avocaților din oficiu pentru inculpați în sumă de câte 300 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se includ în cheltuielile judiciare

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2013.

Președinte,Judecător,Judecător,

C. C. GhigheciAlina C. ManduAdina D.

aflată în concediu de odihnă

Semnează președintele completului

C. C. G.

Grefier,

D. C.

Red.A.D/02.07.2013

Dact.D.C./02.07.2013/2 exemplare

Jud.fond.C.M.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 616/2013. Curtea de...		Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... →

Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 599/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 599/2013. Curtea de Apel BRAŞOV