Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991 art.1 ind.1. Decizia nr. 615/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-06-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 615/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 20 iunie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR1:
Președinte – M. D. - judecător
Judecător – C. E.
Judecător- M. G. L.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror C. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către P. DE PE L. J. B. împotriva sentinței penale nr. 265 din data de 19 februarie 2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 6 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 13 iunie 2013 și pentru data de 20 iunie 2013, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
I. Prin sentința penală nr.265/19.02.2013, J. B. a hotărât :
În baza art.11 pct.2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.b1 Cod de procedură penală, achitarea inculpatuuil Bailă G. de sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar tulbura ordinea și liniștea publică a toporului, prevăzută de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 și distrugere prevăzută de art.217 alin.1 din Codul penal.
În baza art.181 alin.3 Cod penal raportat la art.91 Cod penal, aplicarea inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 300 lei.
În baza art.346 Cod de procedură penală, respingerea pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal de partea civilă P. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că inculpatul B. G. a fost angajat al ., administrată de partea civilă P. A..
În primăvara anului 2009, inculpatul a cumpărat de la partea civilă autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, fără a se întocmi un contract de vânzare-cumpărare, prețul stabilit urmând a fi plătit în rate de către inculpat. La sfârșitul lunii august a anului 2009, în urma unor discuții contradictorii, inculpatul a restituit părții civile autoturismul, fără ca din probele administrate să se fi stabilit dacă sumele plătite de inculpat ca și rate au fost restituite acestuia.
În acest context, la data de 08.09.2009, în timp ce inculpatul se afla într-un alt autoturism, a observat că autoturismul marca Mercedes condus de martorul D. I. se deplasa pe .. Inculpatul a efectuat o manevră prin care l-a determinat pe martorul D. I. să oprească autoturismul, apoi a coborât din autoturismul pe care îl conducea și, cu ajutorul unui cuțit, a tăiat toate anvelopele autoturismului marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, după care a părăsit zona respectivă.
J. B. a apreciat că faptele deduse judecații nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, ținând seama de vârsta inculpatului, atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal ce a constat în prezența la toate termenele de judecată, lipsa antecedentelor sale penale, timpul scurs de la data la care a avut loc incidentul, dar și împrejurările în care acesta a avut loc. În ceea ce privește persoana inculpatului, prima instanță a constatat că inculpatul nu a mai fost implicat în fapte de natură penală, a desfășurat activități lucrative înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, având o vechime în muncă la ultimul loc de muncă de 25 de ani, beneficiază de sprijinul moral și afectiv al partenerei de viață și, deși are grave probleme de sănătate, se preocupă să asigure mijloacele de existență necesare familiei sale. Toate aceste aspecte au condus prima instanță în a concluziona că incidentul în care a fost implicat inculpatul a reprezentat un episod izolat în viața acestuia. S-a reținut că nu este lipsit de relevanță pentru aprecierea gradului de pericol al faptelor săvârșite de către inculpat, faptul că de la data incidentului până în prezent au trecut aproape 4 ani, perioada de timp în care inculpatul nu a mai fost implicat în săvârșirea unor fapte antisociale.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă J. B..
Criticile aduse de procuror au vizat aspecte de netemeinicie relativ la greșita apreciere a lipsei de pericol social al faptelor comise de inculpat.
În dezvoltarea motivelor de recurs (filele 3-4 dosar recurs), parchetul a apreciat că aspectele avute în vedere de prima instanță nu sunt în măsură să conducă la diminuarea gradului de pericol social al faptelor comise de acesta încât să atragă achitarea acestuia. Astfel, în privința vârstei inculpatului, parchetul a apreciat că vârsta de 47 de ani nu poate fi considerată ca fiind una înaintată, ci o vârstă medie, iar lipsa antecedentelor penale și prezența inculpatului la toate termenele de judecată reprezintă o stare de normalitate. În ceea ce privește timpul scurs de la data comiterii faptelor, nu conduce la o diminuare a lipsei de pericol social al faptelor comise de acesta.
III. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor procurorului, dar văzând și dispozițiile art.3856 alin.3 C.pr.pen., Curtea va admite recursul, pentru următoarele considerente :
Astfel, potrivit art.181 C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în acre fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În cauza de față, starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, de altfel, nefiind contestată nici de inculpat.
Însă, Curtea nu poate îmbrățișa punctul de vedere al primei instanțe potrivit căruia faptele acestuia nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni. Este adevărat că, raportat la starea psihică a fiecărei persoane, anumite evenimente pot fi trăite cu o intensitate mai mare sau mai mică, punându-și o amprentă corespunzătoare acestor trăiri și asupra comportamentului în societate, însă nu se poate trece cu vederea peste faptul că inculpatul, aflându-se în trafic, a urmărit autoturismul condus de martorul D. I. și a efectuat o manevră prin care a blocat în trafic acest din urmă autoturism.
Mai mult decât atât, inculpatul avea asupra sa un cuțit pe care l-a și folosit pentru a imobiliza în trafic autoturismul condus de martor, toate aceste manifestări grefându-se pe raportul juridic dintre inculpat și fostul său angajator, P. A., în calitate de administrator al S.C. “VENERAMI ..
Curtea reține că, și în situația în care s-ar fi probat că inculpatul ar fi plătit prețul vânzării pentru autoturismul marca Mercedes, iar P. A. nu i-ar fi remis acest bun, nu este de conceput, într-o societate democratică având reguli de conduită și conviețuire clară, să se recurgă la “proceduri judiciare” paralele care nu au nici o legătură cu ordinea și statul de drept, ci intră în sfera ilicitului penal. Mai mult decât atât, acțiunile inculpatului s-au realizat după-amiaza și pe o stradă intens circulată din municipiul B..
Criticile aduse de procuror sunt pertinente situației de fapt din prezenta cauză, neputându-se pune un accent deosebit de mare pe circumstanțele personale ale inculpatului, în detrimentul celor reale, câtă vreme inculpatul, prin manifestările sale exterioare și prin poziția adoptată pe parcursul procesului penal, a lăsat să se înțeleagă că a încercat să-și facă singur dreptate, într-o manieră proprie. În acest condiții, inculpatul a încercat să se substituie organelor judiciare, ceea ce nu este admis într-o societate democratică, deoarece numai acestea sunt abilitate să rezole orice conflict de drept – civil sau penal, real sau aparent..
Dacă nu acceptăm un astfel de principiu ca fiind singurul ce trebuie să guverneze într-o societate democratică, ar însemna ca, pentru toți cetățenii, să existe posibilitatea de a-și face singuri dreptate, inclusiv prin conduite ce intră în sfera ilicitului penal, precum în cauza de față.
În lumina celor de mai sus, Curtea reține că sunt întrunite condițiile cerute de art.345 alin.2 Cod procedură penală, urmând a se dispune condamnarea inculpatului B. G..
În drept, faptele inculpatului B. G. care, în data de 08.09.2009, în jurul orei 17 :20, în timp ce conducea pe . B. autoturismul marca Ford Escort, a blocat autoturismul marca Mercedes înmatriculat sub nr._ condus de numitul D. I., după care a coborât din autoturism și a tăiat cele 4 anvelope ale acestui din urmă autoturism, distrugându-le, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prevăzute de art.11 pct.1 (actual art.2 pct.1) din Legea nr.61/1991 și de distrugere, prevăzut de art.217 alin.1 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedeselor care vor fi stabilite pentru cele două infracțiuni, Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal, iar argumentele oferite de prima instanță în ceea ce privește persoana inculpatului vor fi reținute de instanța de control judiciar în cadrul posibilităților conferite de lege la individualizarea judiciară a pedepsei, legiuitorul sancționând infracțiunile comise de inculpat cu pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii.
În aceste condiții, Curtea apreciază că pentru atingerea scopului și funcțiilor pedepsei este suficientă pedeapsa amenzii pentru fiecare din cele două infracțiuni, stabilind pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 500 lei pentru infracțiunea de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, respectiv pedeapsa principală a amenzii de 1.000 lei, pentru infracțiunea de distrugere.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.c Cod penal, vor fi contopite cele două pedepse principale stabilite prin prezenta decizie și i se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul B. G. având de executat pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
Îi vor fi aduse la cunoștința inculpatului dispozițiile art.631 Cod penal, referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de sustragere, cu rea-credință, de la executarea amenzii.
Urmare a soluției de condamnare pronunțată în cauză, Curtea va reține dispozițiile art.191 alin.1 Cod procedură penală ca temei de obligare a inculpatului B. G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE
În baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., admite recursul declarat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr.265/19.02.2013 pronunțată de J. B., pe care o casează sub aspectul soluționării acțiunii penale și temeiului de drept al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Rejudecând în aceste limite,
I. În baza art.11 pct.1 (actual art.2 pct.1) din Legea nr.61/1991 cu aplic. art.63 alin.3 teza a II-a C.pen., pentru comiterea infracțiunii de port fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, condamnă inculpatul B. G., fiul lui C. și Z., născut la data de 25.01.1962 în Întorsura Buzăului, domiciliat în municipiul B., ., ., CNP_, la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 500 lei.
II. În baza art.217 alin.1 C.pen. cu aplic. art.63 alin.3 teza a II-a C.pen., pentru comiterea infracțiunii de distrugere, condamnă același inculpat la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
III. În baza art.33 lit.a, art.34 lit.c C.pen., contopește cele două pedepse principale stabilite prin prezenta decizie și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul B. G. având de executat pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
Aduce la cunoștința inculpatului dispozițiile art.631 C.pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în caz de sustragere, cu rea-credință, de la executarea amenzii.
IV. Reține dispozițiile art.191 alin.1 C.pr.pen. ca temei de obligare a inculpatului B. G. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
M. D. C. E. M. G. L.
Aflat în concediu de odihnă
Semnează președintele completului
M. D.
Grefier,
D. C.
Red.C.E./23.07.2013
Dact. D.C./23.07.2013/2 exemplare
Jud.fond.L.B.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 599/2013. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 933/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
