Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 607/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 607/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 19-06-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 607/R Dosar penal nr._
Ședința publică din 19 iunie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte – C. C. G. - judecător
Judecător – A. D.
Judecător- S. F.
- Grefier – D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către P. DE PE L. J. B. și recurenta parte civilă Z. C. împotriva sentinței penale nr. 444 din data de 13 martie 2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta parte civilă Z. C., lipsă, apărător ales, respectiv avocat A. Tit L., pentru intimatul – inculpat C. M., lipsă, se prezintă avocat ales O. M. A., lipsă fiind intimata parte civilă S.C. G. ASIGURĂRI S.A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că recursul declarat vizează netemeinicia cuantumului pedepsei aplicate inculpatului C. M.. În opinia sa, aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 1000 lei este neîndestulătoare raportat la modul de comitere a faptei, la urmările produse, la circumstanțele agravante, respectiv la faptul că, premeditat, inculpatul a urmărit partea vătămată constituită parte civilă în scopul de a se răzbuna aplicând acesteia o corecție cu bâta pe care o avea asupra sa.
Pentru aceste considerente, amenda penală aplicată de către instanța de fond este neîndestulătoare, și solicită ca în urma reaprecierii probelor să fie admis recursul formulat împotriva sentinței penale nr. 444 din data de 13 martie 2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, în sensul de a se dispune aplicarea unei pedepse cu închisoare, pedeapsă ce urmează a fi executată conform dispozițiilor art. 861 Cod penal sau în subsidiar, a suspendării condiționate.
Apărătorul ales al recurentei părți civile Z. C., respectiv avocat A. Tit L., solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr. 444 din data de 13 martie 2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ și instanța de control judiciar să constate că, din punct de vedere al laturii civile instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpat la plata a 10.600 lei reprezentând atât daune morale, cât și daune materiale. Consideră că, în ceea ce privește daunele materiale, acestea au fost dovedite, deopotrivă există înscrisuri la dosarul cauzei din care rezultă că acesta trebuie acordat în cuantum mai mare. În ceea ce privește daunele morale consideră că vizavi de fapta săvârșită și de consecințele ei, suma de 10.000 lei acordată de prima instanță, este neîndestulătoare, având în vedere că există probe la dosarul cauzei, constând în declarațiile martorilor care vorbesc despre suferințele atât fizice, cât și psihice suferite de partea civilă.
În ceea ce privește recursul declarat de P. de pe lângă J. B. solicită a fi admis, având în vedere împrejurarea că periculozitatea inculpatului este mare vizavi de modul cum a planificat această faptă și cum a hotărât să se răzbună; discuția în contradictoriu a avut loc într-un loc din B., iar fapta a fost săvârșită în S., când furia inculpatului ar fi trebuit să se domolească.
Apărătorul ales al intimatului inculpat C. M., respectiv avocat O. A. M. solicită respingerea recursului formulat de Ministerul Public și consideră că soluția instanței de fond este legală și temeinică și a fost dată în urma administrării tuturor probelor aflate la dosarul cauzei. Solicită a fi avute în vedere declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta săvârșită, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor oculari. Arată că, instanța de fond a apreciat, în mod corect, cuantumul pedepsei pe care acesta trebuie să îl suporte și a considerat că aplicarea unei amenzi penale este în măsură să atingă scopul pedepsei astfel cum este el definit de prevederile art. 52 Cod penal.
Cu privire la recursul formulat de recurenta parte civilă Z. C. solicită a fi respins, ca fiind nefondat, în mod corect, instanța de fond a apreciat cuantumul despăgubirilor morale și materiale.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de recurenta parte civilă Z. C., pune concluzii de admitere a acestuia pe latură civilă ți majorarea cuantumului despăgubirilor civile.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 444/13.03.2013 a Judecătoriei B., în baza art 180 alin 2 C.penal s-a condamnat inculpatul C. M., fiul lui Vicenzo și Paola, n. 12.11.1953 în localitatea Lauria, Italia, cu domiciliul în Castel del Rio, via G Falcone, nr 16, Italia la o pedeapsă de 1000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, față de partea vătămată Z. C..
În baza art 217 alin 1 Cod penal s-a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art 33 lit a, art 34 lit c Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art 63/1 Cod penal.
În baza art 346 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Z. C. și în consecință s-a obligat inculpatul să plătească suma de 611,39 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale, respingând celelalte pretenții; s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G. Asigurări SA și în consecință obligă inculpatul să plătească suma de 22.584,76 lei cu titlu de pretenții.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pe fondul unei stări conflictuale între inculpatul C. M. și partea vătămată Z. C., generată de faptul că partea vătămată este concubinul fostei soții a inculpatului, în data de 18.08.2010, în jurul orei 20.00, inculpatul C. M., însoțit de martorii O. C. și B. C. D., s-a deplasat în Parcul Trandafirilor din cartierul Răcădău, pentru ca S. M., fosta soție, să o încredințeze acestuia pe minora C. S. V., conform programului de vizită stabilit prin hotărâre judecătorească; fiind prezent și partea vătămată Z. C., între acesta și inculpat a izbucnit un conflict verbal, fiind reciproc adresate injurii și cuvinte jignitoare; deranjat de discuția purtată cu partea vătămată Z. C., inculpatul C. M. s-a deplasat la locuința părții vătămate din localitatea S., fiind însoțit în autoturism de martorii O. C. și B. C. D. și de minora C. S. V.; ajungând la imobilul părții vătămate Z. C. de pe . din . nu ajunsese încă la domiciliu, inculpatul a intenționat să se întoarcă spre municipiul B., dar pe drum a observat autoturismul marca Mercedes CLK, cu numărul de înmatriculare_, condus de partea vătămată Z. C., îndreptându-se spre . care inculpatul s-a întors; partea vătămată a ajuns în fața imobilului în care locuiește, intenționând să pătrundă cu autoturismul în curte, moment în care în stânga sa a oprit autoturismul marca F. Stilo, cu numărul de înmatriculare C2 448 H2, condus de inculpatul C. M., blocând portiera stânga față a autoturismului și posibilitatea acestuia de a mai coborî din mașină; inculpatul a coborât din autoturismul său, a scos din portbagaj o bâtă cu care a spart luneta și geamurile de la portierele din dreapta ale autoturismului aparținând părții vătămate, după care, prin geamul spart, i-a aplicat și părții vătămate mai multe lovituri cu bâta în zona capului; partea vătămată a reușit să mute autoturismul câțiva metri mai în față și să coboare, încercând să se apere, trăgând mai multe focuri de armă cu pistolul de autoapărare pe care îl deținea în mod legal, inculpatul continuând să lovească partea vătămată, între cei doi intervenind martorul O. C., care a încercat să aplaneze conflictul, moment în care pareta vătămată a reușit să fugă; nervos fiind, inculpatul s-a întors la autoturismul părții vătămate, a mai aplicat o lovitură cu bâta în geamul de la portiera stânga față, după care, împreună cu martorul O. C., s-au urcat în autoturismul cu care au venit și au plecat; urmare loviturilor primite, partea vătămată Z. C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 10-12 zile de îngrijiri medicale.
Pe baza celor de mai sus, în drept, s-a reținut că faptele inculpatului C. M., care în data de 18.08.2010, în jurul orei 20,00, i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă în zona capului și a corpului părții vătămate Z. C., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 10-12 zile de îngrijiri medicale și a distrus autoturismul marca Mercedes Benz, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea S.C. Z. Service S.R.L., reprezentată de Z. C., aplicând mai multe lovituri cu o bâtă, fiind distruse geamurile autoturismului și caroseria, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 180 alin 2 Cod penal și distrugere, prevăzută de art. 217 alin 1 Cod penal.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a considerat ca fiind dovedite, atât comiterea faptelor cât și vinovăția inculpatului, elementul material al laturii obiective cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe, regăsindu-se în conduita acestuia, care a lovit partea vătămată, urmarea produsă fiind leziunile constatate prin certificatul medico-legal și care au necesitat un număr de 10-12 zile de îngrijiri medicale, legătura de cauzalitate fiind implicită; latura subiectivă fiind caracterizată de intenție indirectă, pe fondul discuțiilor purtate în contradictoriu.
Cu privire la infracțiunea de distrugere, elementul material al laturii obiective există în condițiile în care inculpatul a comis acțiuni (lovituri cu bâta) prin care au fost sparte geamurile autoturismului și a fost afectată și caroseria, în plus, pentru infracțiunea de distrugere, aceasta fiind una de rezultat, urmarea imediată a faptei săvârșite constă în avarierea autoturismului, urmare constatată prin procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente; legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă fiind evidentă, săvârșirea faptei având drept consecință producerea avariilor; iar referitor la latura subiectivă a infracțiunii, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, conform propriilor declarații.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului C. M., în sensul aplicării dispozițiilor art. 73 lit. b Cod penal, din probele administrate rezultând că deși inițial între părți a existat un conflict verbal, caracterizat de injurii și cuvinte jignitoare adresate reciproc, acesta nu a fost de natură a genera părții vătămate o tulburare/emoție de așa manieră încât să determine comportamentul violent al acestuia, în condițiile în care inculpatul a acționat cu scopul declarat de „a se descărca”.
În aceste condiții inculpatul a fost condamnat, la individualizarea judiciară a pedepselor se vor avea în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social al faptelor, împrejurarea în care acestea s-au produs, urmările produse dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a acționat pe fondul unei stări conflictuale acumulate în timp, sens în care, în baza art. 180 alin 2 Cod penal s-a condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1000 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, față de partea vătămată Z. C. și în baza art. 217 alin 1 Cod penal la o pedeapsă de 1000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, apreciindu-se că în acest cuantum pedepsele aplicate reprezintă un mijloc de reeducare, scopul acestora, acela de a preveni săvârșirea de noi fapte, fiind atins.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. c Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 63/1 Cod penal, în sensul că dacă acesta se sustrage cu rea-credință de la plata amenzii aplicate, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii.
Cu privire la latura civilă a cauzei, având în vedere probele administrate, dar și condițiile răspunderii delictuale care sunt îndeplinite în cauză, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Z. C. și în consecință va obliga inculpatul să plătească acestuia suma de 611,39 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile dovedite și efectuate (consultații, medicamente), fiind respinse ca nedovedite pretențiile în sumă de 6000 lei și 309.600 lei, reprezentând prejudiciul cauzat urmare lipsei de folosință a autoturismului și prejudiciul cauzat de pierderea unui contract de execuție, fiind administratorul unei societăți și 10.000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere leziunile produse, urmările suferite și perioada necesară recuperării; și va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă G. Asigurări SA și în consecință s-a obligat inculpatul să plătească suma de 22.584,76 lei cu titlu de pretenții, înscrisurile depuse în probațiune demonstrând că societatea de asigurare a achitat contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri P. de pe lângă J. B. și parte civilă Z. C..
Recursul declarat de parchet vizează netemeinicia cuantumului pedepsei aplicate inculpatului C. M.. În opinia acestuia, aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 1000 lei este neîndestulătoare raportat la modul de comitere a faptei, la urmările produse, la circumstanțele agravante, respectiv la faptul că, premeditat, inculpatul a urmărit partea vătămată constituită parte civilă în scopul de a se răzbuna aplicând acesteia o corecție cu bâta pe care o avea asupra sa.
Pentru aceste considerente, amenda penală aplicată de către instanța de fond este neîndestulătoare, și solicită ca în urma reaprecierii probelor să fie admis recursul formulat împotriva sentinței penale nr. 444 din data de 13 martie 2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, în sensul de a se dispune aplicarea unei pedepse cu închisoare, pedeapsă ce urmează a fi executată conform dispozițiilor art. 861 Cod penal sau în subsidiar, a suspendării condiționate.
Recurenta parte civilă Z. C. solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței penale nr. 444 din data de 13 martie 2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ și constatarea faptului că din punct de vedere al laturii civile instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpat la plata a 10.600 lei reprezentând atât daune morale, cât și daune materiale. Consideră că, în ceea ce privește daunele materiale, acestea au fost dovedite, deopotrivă există înscrisuri la dosarul cauzei din care rezultă că acesta trebuie acordat în cuantum mai mare. În ceea ce privește daunele morale consideră că vizavi de fapta săvârșită și de consecințele ei, suma de 10.000 lei acordată de prima instanță, este neîndestulătoare, având în vedere că există probe la dosarul cauzei, constând în declarațiile martorilor care vorbesc despre suferințele atât fizice, cât și psihice suferite de partea civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursurile declarate nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse.
Recursul declarat de parchet nu este întemeiat, deoarece instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului C. M., ținând cont atât de gravitatea faptelor comise, cât și de persoana inculpatului. La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate trebuie ținut cont în primul rând de mobilul și contextul în care au fost săvârșite faptele supuse judecății, deoarece scopul principal al aplicării pedepsei este reeducarea infractorului astfel încât acesta să nu mai săvârșească alte infracțiuni. În speță, inculpatul a comis faptele împotriva părții vătămate Z. C., prietenul fostei soții a inculpatului, pe fondul unor discuții contradictorii între cei doi. Din faptul că inculpatul C. M. nu are antecedente penale până la această vârstă rezultă că acesta nu are preocupări infracționale și că faptele sale reprezintă niște acte antisociale izolate, determinate de o anumită situație tensionată declanșată între el și prietenul fostei sale soții. Inculpatul a recunoscut faptele comise, le-a însușit și nu a încercat să se sustragă de la răspunderea penală, ceea ce determină concluzia că nu se impune aplicarea unei pedepse mai ridicate pentru a se atinge scopul reeducării inculpatului.
În ceea ce privește eventualele temeri pe care le-ar avea partea vătămată Z. C. de pe urma săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor supuse judecății, curtea constată că, având în vedere diferența de vârstă dintre cele două persoane, inculpatul având 60 de ani iar partea vătămată 36 de ani, precum și faptul că inculpatul domiciliază în Italia, iar partea vătămată în România, există elemente care să conducă la concluzia că acestea nu pot justifica aplicarea unei pedepse mai ridicate inculpatului. De altfel, partea vătămată a fost în măsură să-și asigure singură apărarea, folosind un pistol cu bile în timpul incidentului cu inculpatul.
Pentru toate aceste motive, având în vedere inutilitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea cu suspendare unei persoane cetățean străin, domiciliat în Italia, curtea va respinge recursul parchetului împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care se solicita aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea acesteia. Nu este nevoie de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru a se preveni săvârșirea din nou a unei infracțiuni contra părții vătămate, deoarece în cazul în care inculpatul ar comite din nou o astfel de infracțiune instanța de judecată are posibilitatea individualizării pedepsei, inclusiv sub aspectul individualizării modalității de executare a acesteia.
Referitor la recursul declarat de partea civilă Z. C., curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că în speță nu sunt dovedite pretențiile părții civile referitoare la sumele de 6000 de lei și suma de_ de lei, reprezentând prejudicial cauzat ca urmare a lipsei de folosință a autoturismului și de pierderea unui contract de execuție. Pentru a se putea reține răspunderea civilă delictuală a inculpatului pentru aceste prejudicii partea civilă ar fi trebuit să dovedească existența atât a acestor prejudicii, cât și a legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului și acestea. De asemenea, pentru a se putea dispune repararea unui prejudiciu civil, partea civilă trebuie să dovedească certitudinea acestui prejudiciu, certitudine care se analizează atât sub aspectul existenței prejudiciului, cât și sub aspectul întinderii acestuia. Or, în speță se constată că prejudiciul material invocat de partea civilă, constând în lipsa de folosință a autoturismului, nu este cert sub aspectul întinderii sale. Nu s-a făcut dovada că această lipsă de folodință a autoturismului ar fi produs o pagubă în cuantumul indicat de partea civilă. În ce privește pierderea unui contract de execuție, curtea constată că nu s-a făcut dovada vreunei legături de cauzalitate plauzibile între fapta săvârșită de inculpate și existența acestui prejudiciu.
Referitor la daunele morale acordate de instanța de fond părții civile, curtea constată că acestea au fost just individualizate, ținând cont de prejudiciul moral produs părții civile ca urmare a infracțiunii de lovire, prin care i s-au produs acesteia leziuni ce au necesitat 10-12 zile de îngrijiri medicale. Pentru infracțiunea de distrugere a unui bun proprietatea părții vătămate nu pot fi acordate daune morale decât în cazul în care s-ar face dovada unei legături subiective deosebite dintre partea vătămată și bunul distrus (care poate fi un manuscris, o colecție de obiecte, etc.). Autoturismul nu este un bun care să implice o astfel de legătură subiectivă deosebită, care să atragă existența unui prejudiciu moral în cazul distrugerii acestuia. Singurul prejudiciu apt a fi produs prin fapta de distrugere a autoturismului părții vătămate este un prejudiciu material, care a fost acordat în cauză.
Prejudiciul moral produs prin infracțiunea de lovire comisă asupra părții civile a fost just individualizat de instanța de fond, nefiind nevoie de majorarea acestuia. Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat un număr relativ redus de îngrijiri medicale, iar contextul în care inculpatul a comis fapta și mobilul acesteia, persoana inculpatului și a părții vătămate precum și posibilitatea redusă de persistență a unei stări de temere a părții vătămate, justifică acordarea unui cuantum al daunelor morale de_ de lei.
Pentru aceste considerente
În numele legii
DECIDE
Respinge recursurile declarate de P. de pe lângă J. B. și partea civilă Z. C. împotriva aceleiași sentinței penale nr. 444/13 martie 2013 pronunțată de J. B., pe care o menține.
Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
C. C. G. A. D. S. F.
Grefier,
D. C.
Red.C.C.G./02.07.2013
Dact.D.C./02.07.2013/2 exemplare
Jud.fond.N.C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 584/2013. Curtea de... → |
|---|
