Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 373/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 20-04-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 373/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 20 aprilie 2012
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR1:
Președinte - M. D.
Judecător - C. E.
Judecător - N. Țînț
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. DE PE L. J. B., împotriva sentinței penale nr. 2584/S din 22.12.2011, pronunțată de J. B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 aprilie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 aprilie 2012, când,
CURTEA
Constată că, prin sentința penală nr. 2584/22.12.2011 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, s-a dispus, în baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului M. F., fiul lui M. și V., născut la data de 01.06.1988, în municipiul B., jud. B., fără ocupație, cetățean român, stagiul militar neîndeplinit, necăsătorit, cu antecedente penale, legitimat cu CI . nr._, CNP_, domiciliat în comuna Budila, ., jud.B., în prezent deținut în Penitenciarul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat parte vătămată B. G..
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, parte vătămată B. C..
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, M. F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat parte vătămată C. I..
S-a constatat că, cele trei infracțiuni au fost comise de către inculpatul M. F. în condițiile art. 33 lit. a Cod penal și că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1011/11.06.2009 pronunțată de J. B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.06.2009 (fapta din 20.04.2006).
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii de 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 1011/11.06.2009 pronunțată de J. B. rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.06.2009.
Prima instanță a constatat că, raportat la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1011/11.06.2009 pronunțată de J. B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.06.2009, faptele din datele de 07.07.2009 și 21.07.2009 se află în stare de pluralitate intermediară.
S-a constatat că, prin sentința penală nr.588 /13.04.2009 pronunțată de J. B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.228/17.08.2009 a Tribunalului B., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare efectivă, iar față de faptele din 12.04.2009, 06.07.2009 și 21.07.2009 sunt concurente.
S-a constatat că faptele din data de 06.07.2011 și 21.07.2009 din prezenta cauză și fapta prin care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr.588/13.04.2009 pronunțată de J. B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.228/17.08.2009 a Tribunalului B. sunt concurente.
S-a constatat că infracțiunea din data de 12.04.2009 și faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1011/11.06.2009 pronunțată de J. B. rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.06.2009 și sentința penală nr. 588/13.04.2009 pronunțată de J. B., definitivă prin decizia penală nr. 228/17.08.2009 a Tribunalului B. sunt concurente.
În baza art.33 Cod penal, 34 Cod penal, art.36 Cod penal și art. 40 Cod penal, pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 6 luni închisoare (aplicată inițial prin sentința penală nr. 1011/11.06.2009 pronunțată de J. B.) și pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.588/13.04.2009 pronunțată de J. B., definitivă prin decizia penală nr.228/17.08.2009 a Tribunalului B. au fost contopite, fiind aplicată în final inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a, b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.36 Cod penal, din pedeapsa aplicată a fost dedusă durata executată din data 09.09.2009 de la zi.
Prima instanță a anulat mandatul de executare a pedepsei emis în baza sentinței penale nr.588/13.04.2009 pronunțată de J. B., definitivă prin decizia penală nr.228/17.08.2009 a Tribunalului B. și a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, a fost menținută măsura confiscării speciale de la inculpat a sumei de 119 lei dispusă prin sentința penală nr. 588/13.04.2009 pronunțată de J. B., definitivă prin decizia penală nr. 228/17.08.2009 a Tribunalului B..
S-a constatat că partea vătămată B. G. nu s-a constituit ca parte civilă în cauză întrucât prejudiciul a fost recuperat.
În baza art.14,346 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. C., inculpatul fiind obligat să plătească părții civile suma de 300 lei reprezentând daune materiale.
S-a constatat că, partea vătămată C. I. nu s-a constituit ca parte civilă în cauză întrucât prejudiciu a fost recuperat.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei s-a dispus a fi virat din fondurile Tribunalului B. în contul Baroului Avocați B., fiind inclus în cheltuielile judiciare.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 830 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, faptul că în data de 12.04.2009, în jurul orei 13.00 inculpatul M. F. a observat-o pe partea vătămată B. G., din comuna Budila, ., jud. B., plecând de la domiciliu, motiv pentru care s-a decis să intre în locuința acesteia să sustragă bunuri. Astfel, a pătruns în curte prin escaladarea gardului împrejmuitor din partea din spate și din portbagajul autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, parcat în curte, a sustras o drujbă marca Stihl, în valoare de 700 lei, pe care a vândut-o a doua zi numitului G. A., contra sumei de 100 lei . La rândul său G. A. a vândut drujba numitului G. E. contra sumei de 220 lei, de unde a fost recuperată de organele de poliție și predată părții vătămate.
În data de 06.07.2009, în jurul orei 16,00, inculpatul M. F. a pătruns în locuința părții vătămate B. C., din comuna Budila ., jud. B., prin escaladarea gardului împrejmuitor și a unei ferestre, după ce a observat proprietarul plecând de acasă. Din prima cameră a locuinței părții vătămate B. C. a sustras două telefoane mobile marca Nokia, aflate pe o masă și suma de 300 lei dintr-un dulap, după care a părăsit locuința pe poartă.
În cursul serii respective, inculpatul a vândut unul dintre telefoanele mobile martorului M. I. pentru suma de 30 lei. A doua zi, organele de politie au ridicat telefoanele de la inculpat și de la martorul M. I. și le-au restituit părții vătămate.
În data de 21.07.2009, în jurul orei 14,00, inculpatul M. F. s-a deplasat pe . B. și la un moment dat a observat autoturismul cu numărul de înmatriculare_, aparținând părții vătămate C. I., folosit de către acesta la transportul de persoane pe traseul B. - Budila. Inculpatul circulase de mai multe ori cu autoturismul respectiv și cunoștea faptul că ușile din spate sunt obicei descuiate. Astfel, a intrat în autoturism prin partea din spate și a sustras din bord un CD player marca LG, în valoare de 600 lei, cu care s-a întors la Budila, unde a încercat să-l vândă martorului Țăreanu I., însă a fost depistat de către partea vătămată și organele de poliție înainte de efectuarea tranzacției.
La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a invocat dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special va avea efectul preventiv și educativ scontat.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului, prevăzute de art. 998 – 999 Cod civil.
Din fișa de cazier judiciar s-a reținut că inculpatul M. F. a fost condamnat prin sentința penală nr.1011/11.06.2009 pronunțată de J. B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.06.2009, iar fapta pentru care este cercetat în prezentul dosar a fost comisă înainte de pronunțarea acestei sentințe, motiv pentru care s-a făcut aplicarea art. 85 alin. 1 Cod penal, reținându-se totodată că faptele din datele de 07.07.2009 și 21.07.2009 se află în stare de pluralitate intermediară.
Prin sentința penală nr.588 /13.04.2009 pronunțată de J. B. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 228/17.08.2009 a Tribunalului B., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare efectivă pentru fapte concurente cu cele din 12.04.2009, 06.07.2009 și 21.07.2009.
De asemenea, s-a reținut și faptul că infracțiunea din data de 12.04.2009 și faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penale nr.1011/11.06.2009 pronunțată de J. B., rămasă definitivă prin neapelare la data de 29.06.2009 și sentința penală nr.588/13.04.2009 pronunțată de J. B., definitivă prin decizia penală nr.228/17.08.2009 a Tribunalului B. sunt concurente.
În raport de această situație, pentru a hotărî cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor legale, instanța a reținut opinia exprimată în doctrină și practică, în conformitate cu care „sfera concursului de infracțiuni, ca pluralitate infracțională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru unele dintre infracțiunile concurente. Astfel, toate infracțiunile săvârșite anterior acelei condamnări fac parte din concurs, chiar dacă pentru ele nu s-au pronunțat condamnări definitive. Dimpotrivă, infracțiunile comise ulterior unei condamnări definitive nu pot fi concurente cu cele care preced condamnarea respectivă, chiar dacă în ceea ce privește unele dintre acele infracțiuni, anterioare, nu s-a dat nici o hotărâre”. Aceeași opinie a fost exprimată și prin decizia penală nr. 4190/2000 a Curții Supreme de Justiție – Secția penală, care a arătat că o condamnare nu poate fi, pe de o parte, cel de-al doilea termen al recidivei și, pe de altă parte, componentă a concursului de infracțiuni, concurs care a luat sfârșit înainte de săvârșirea noii infracțiuni, odată cu rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare.
Raportat la toate acestea, s-a reținut că sfera concursului de infracțiuni în ceea ce-l privește pe inculpat s-a închis prin rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare, respectiv, la data de 29.06.2009, când a devenit definitivă sentința penală nr.1011/11.06.2009 pronunțată de J. B.. Prin urmare, toate infracțiunile comise înainte de această dată fac parte din concursul de infracțiuni.
S-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile privind recidiva, ci sunt incidente prevederile privind pluralitatea de infracțiuni, respectiv, art. 40 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. B., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul omisiunii de aplicare a unui spor pentru concursul de infracțiuni.
În esență, în memoriul cuprinzând motivele de recurs, recurentul a invocat faptul că prin aplicarea pedepsei de 4 ani închisoare (stabilită inițial prin sentința penală nr.588/13.04.2009) inculpatul nu a fost afectat în nici un fel prin condamnările aplicate ca urmare a comiterii celor trei infracțiuni de furt calificat judecate în prezenta cauză; având în vedere activitatea infracțională prodigioasă a inculpatului, ce relevă o specializare în comiterea unor astfel de fapte, ce reprezintă pentru acesta un mod de viață și singura sursă de venituri, precum și periculozitatea inculpatului care a comis faptele prin pătrunderea în locuințele părților vătămate, pentru o justă individualizare a pedepsei se impune aplicarea unui spor de pedeapsa pentru concursul de infracțiuni.
Examinând sentința recurată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul primei instanțe, în aplicarea dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul promovat este fondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul înțelegând să solicite aplicarea procedurii reglementate de art.3201 Cod procedură penală; din analiza acestora a rezultat, fără nici un dubiu, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
La individualizarea pedepsei aplicate pentru fiecare infracțiune, instanța de fond, analizând criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, a ținut seama atât de circumstanțele reale de comitere a faptelor, cât și de datele care caracterizează persoana inculpatului, astfel încât pedepsele de câte 3 ani închisoare sunt apte să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispozițiile art.52 Cod penal.
În mod corect s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni incident în privința infracțiunilor comise în datele de 12.04.2009, 06.07.2009 și 21.07.2009 și faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.588/13.04.2009 a Judecătoriei B., definitivă la data de 03.09.2009 (comise în datele de 20.04.2006, 23.05.2006, 02.08.2006, septembrie 2006, pentru care a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal), respectiv, prin sentința penală nr.1011/11.06.2009 a Judecătoriei B., definitivă la 29.06.2009 (faptă comisă în data de 20.08.2007, pentru care a fost stabilită pedeapsa de 6 luni închisoare, în baza art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.74 alin. 1 lit.a,c, alin.2 Cod penal și art.76 lit.c Cod penal).
Opțiunea primei instanțe în sensul aplicării pedepsei celei mai grele obținută prin contopirea pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente este de natură a lipsi de eficiență sancțiunile aplicate inculpatului pentru faptele deduse prezentei judecăți dat fiind faptul că pedepsele de câte 3 ani închisoare sunt mai mici decât aceea aplicată prin sentința penală nr.588/13.04.2009 a Judecătoriei B..
Constatând însă că inculpatul a comis o pluralitate de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului, care prezintă un grad ridicat de pericol social, Curtea apreciază că pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, nu este suficientă pentru a asigura prevenirea comiterii altor infracțiuni, educarea și reinserția inculpatului în societate, fiind necesar a fi sporită cu 1 an închisoare, astfel încât inculpatul să aibă de executat pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În considerarea celor mai sus expuse, reținând că în speță este incident cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr.2584/22.12.2011 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, pe care o va casa sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului M. F..
Rejudecând în aceste limite, hotărârea recurată va fi reformată în sensul celor de mai sus, fiind menținute celelalte dispoziții.
Față de împrejurarea că prima instanță a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr.588/13.04.2009 a Judecătoriei B., în a cărui executare se găsește inculpatul și a computat din durata pedepsei perioada executată începând din data de 09.09.2009 la zi, va fi dedusă în continuare perioada executată începând din data de 22.12.2011 până în prezent.
În baza art.189 Cod procedură penală, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și se va plăti Baroului B. suma de 200 lei, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat recurentului inculpat, care se va include în cheltuielile judiciare avansate de stat, care, față de dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală, vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr.2584/22.12.2011 pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, pe care o casează sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului M. F..
Rejudecând în aceste limite,
Sporește cu 1 an închisoare pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, astfel încât inculpatul M. F. execută pedeapsa de 5 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
Deduce în continuare din durata pedepsei perioada executată începând din data de 22.12.2011 până în prezent.
Se suportă din fondurile Ministerului Justiției suma de 200 lei, onorariul cuvenit avocatului din oficiu, care se plătește Baroului B., sumă ce se include în cheltuielile judiciare avansate de stat, care rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 aprilie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. D. C. E. N. Țînț
Grefier,
C. G.
Red.N.Ț./24.04.2012
Dact.C.G./30.04.2012
4 exemplare
Jud fond/A.E.A.
| ← Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 412/2012. Curtea... → |
|---|
