Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 360/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-04-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.360/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 18 aprilie 2012
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR1:
Președinte - C. E.
Judecător - O. B.
Judecător - M. D.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE L. J. ZĂRNEȘTI și partea civilă S. R. P. M. FINANȚELOR – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – D.G.F.P. B., împotriva sentinței penale nr. 230/S, din 04 iulie 2011, pronunțată de J. Zărnești, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 martie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 22 martie 2012, 28 martie 2012, 04 aprilie 2012, 10 aprilie 2012, iar față de lipsa obiectivă a unui membru din completul de judecată pentru data de 18 aprilie 2012, când,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
I. P. sentința penală nr.230/04.07.2011, J. Zărnești a hotărât după cum urmează :
1. În baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal inculpatul B. E. a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
2. În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 al.1 lit.d Cod procedură penală, același inculpat a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente, după ce a fost somat de 3 ori, documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal.
În baza art.14, 346 al.1 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea vătămată ANAF - DGFP B., inculpatul fiind obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. “B.” S.R.L., la plata către aceasta a sumei de 9.066 lei cu titlu de daune civile.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 08.04.2008, prin adresa nr.4713/31.03.2008, AFP Zărnești a sesizat IPJ B. cu privire la faptul ca ., administrata de către B. E., nu a achitat in termen de 30 de zile de la scadenta contribuțiile cu reținere la sursa datorate statului, in perioada ianuarie 2007 - iulie 2007, in cuantum de 6.765 lei.
Atașat acestei sesizări AFP Zărnești a depus anexele de calcul a obligațiilor datorate bugetului de stat (filele 15-18 dosar instanța), din care rezulta ca la data de 31.03.2008 societatea figura cu următoarele debite: 2.416 lei debit plus 782 lei dobânzi aferent impozitului pe venituri din salarii, 2.636 lei debit plus 907 lei dobânzi aferent contribuției individuale a angajaților la fondul asigurărilor de sănătate, 273 lei debit plus 88 lei dobânzi aferent contribuției individuale a angajaților la fondul de șomaj, 1.440 lei debit plus 524 lei dobânzi aferent contribuției individuale a angajaților la asigurările sociale de stat.
P. adresa nr.7251/21.04.2008, ITM B. a comunicat statele de plată depuse de societate in perioada ianuarie 2007 - iulie 2007, din care reiese ca in perioada amintita societatea a avut un număr de 6 angajați pentru care s-au calculat si se impunea a se fi virat către bugetul de stat contribuțiile cu reținere la sursa.
D. fiind probatoriul administrat în cauză, coroborat cu atitudinea de recunoaștere a inculpatului și cu analiza rulajelor creditoare ale societății din extrasele de cont depuse la dosar – din acestea rezultând că societatea a dispus de lichidități în perioada amintită, prima instanță a reținut că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii deneachitare la bugetul de stat a sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursa.
În ceea ce privește infracțiunea de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente, după ce a fost somata de trei ori, documentele legale si bunurile din patrimoniu, in scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prevăzută de art.4 din Legea 241/2005, instanța retine in primul rând ca aceasta dispoziție legala s-a modificat in cursul judecații prin OUG nr.54/2010, publicata în Monitorul Oficial nr.421/23.06.2010, prin eliminarea din conținutul constitutiv al infracțiunii al cerinței ca persoana sa fi fost somata in prealabil de trei ori, concomitent cu introducerea cerinței de prezentare a documentelor in termen de cel mult 15 zile de la somație. Apreciind ca necesitatea somării în prealabil de la trei ori, cumulată cu lipsa unui termen imperativ de prezentare a documentelor reprezintă o dispoziție mai favorabila inculpatului, instanța va aprecia ca legea in forma in vigoare la momentul săvârșirii faptei este legea penala mai favorabila.
În analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, prima instanță a reținut că la dosar s-au atașat cele trei invitații emise de Garda Financiara B., astfel: invitația nr._, nr._ și nr._. Deși conform susținerilor din procesul verbal de constatare nr._/05.02.2008, se arată că primele două invitații au fost înmânate personal, fapt confirmat de semnătura de primire a inculpatului ce figurează pe cele două documente, iar cea de a treia a fost expediată prin posta cu confirmare de primire, la dosar nu a fost atașată această confirmare, deși se arată că inculpatul a luat cunoștință de conținutul ei în data de 18.01.2008.
Având în vedere că invitația a fost emisă în data de 16.01.2008, aceasta fiind și data înregistrării în evidențele instituției, iar data primirii de către inculpat se susține a fi la doua zile distanta, in lipsa semnăturii acestuia pe însuși documentul respectiv sau al confirmării de primire, in ciuda afirmației inculpatului ca a primit trei invitații, dar fiind totodată necesar a se putea stabili daca le-a primit . care să poată onora fizic solicitările instituției, în așa fel încât să se poată constata fără dubiu „un refuz nejustificat” de predare a documentelor, instanța retine ca in cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv, motiv pentru care va pronunța achitarea inculpatului vizavi de săvârșirea acestei fapte penale.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs :
-P. de pe lângă J. Zărnești și
-ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B..
Criticile aduse de P. de pe lângă J. Zărnești au vizat aspecte de netemeinicie relativ la greșita interpretare a probatoriului administrat care a condus prima instanță la pronunțarea unei soluții de achitare sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea 241/2005. În dezvoltarea acestor motive, procurorul a detaliat activitatea desfășurată de Garda Financiară în controlul activității societății comerciale administrate de inculpatul B. E. și somațiile de prezentare a documentele legale, în scopul efectuării acestor verificări financiare. Cu privire la lipsa de la dosar a confirmării de primire pentru cea de-a treia somație, parchetul a depus alăturat memoriului – solicitând administrarea sa, iar instanța de recurs încuviințând-o – originalul confirmării de primire ce a fost expediată prin poștă împreună cu somația de prezentare. Memoriul cu motivele de recurs dezvoltate pe larg se află la filele 10-11 dosar recurs, iar originalul confirmării de primire la fila 12 din același dosar.
Criticile aduse de ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. au vizat aspecte de nelegalitate. Partea civilă DGFP B. susține că sentința instanței de fond este criticabilă, deoarece în mod greșit a admis în parte constituirea de parte civilă formulată împotriva inculpatului, doar în ceea ce privește debitul principal, respingând majorările de întârziere și penalitățile solicitate și cererea de instituire a măsurilor asiguratorii, formulată în temeiul art. 163 Cod procedură penală. Se susține că întinderea calculului majorărilor și penalităților de întârziere trebuia să fie făcută până la data plății efective a acestuia de către inculpat. Recurenta consideră nejustificată respingerea cererii de instituire a măsurilor asiguratorii, în temeiul art. 163 Cod procedură penală, având în vedere infracțiunea săvârșită. Această măsură vizează protejarea intereselor statului român, care s-a constituit parte civilă. Memoriul cu motivele de recurs dezvoltate pe larg se află la filele 4-5 dosar recurs.
III. Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, dar văzând și dispozițiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat în cauză pentru următoarele considerente:
Astfel, având de analizat, în mod prioritar, criticile formulate de parchet, Curtea le găsește întemeiate. Soluția primei instanțe s-a întemeiat pe lipsa de la dosar a confirmării de primire în ceea ce privește cea de-a treia somație, textul de lege în baza căreia s-a formulat acuzația împotriva inculpatului impunând existența a trei astfel de somații.
În recurs, urmare a solicitării parchetului, Curtea a admis administrarea probei cu înscrisuri constând în confirmarea de primire a somației de către inculpatul B. E., acesta semnând personal pe acest înscris în data de 18.01.2008.
În aceste condiții, sunt îndeplinite cerințele textului de lege în redactarea în vigoare la acea dată, potrivit cu care Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
În drept, fapta inculpatului B. E. de a nu prezenta la sediul Gărzii Financiare B. documentele justificative contabile și registrele legale în vederea efectuării unui control fiscal, deși inculpatul a fost invitat să le prezinte în datele de 22.10.2007, 11.12.2007 și 24.01.2008, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce i se va aplica inculpatului, Curtea va avea în vedere dispozițiile prevăzute de art.72 Cod penal ce reglementează criteriile generale de individualizare, urmând a ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în legea specială – alegând pedeapsa amenzii, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, sens în care I se va stabili inculpatului B. E. pedeapsa amenzii de 1.000 lei.
Având în vedere soluția de condamnare dispusă de J. Zărnești cu privire la infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, în baza art.33 lit.a, art. 34 lit.c Cod penal, pedeapsa stabilită mai sus va fi contopită cu pedeapsa amenzii penale de 1.500 lei stabilită prin sentința ce face obiectul prezentei verificări în recurs și i se va aplica inculpatului B. E. pedeapsa cea mai grea de 1.500 lei amendă penală.
În ceea ce privește criticile aduse de partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B., acestea sunt parțial fondate, după cum se va arăta infra.
Potrivit art.1 din O.G.nr.92/2003, Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
În privința conținutului raportului de drept procedural fiscal, O.G.nr.92/2003 dispune că Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile și obligațiile ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal.
Printre obligațiile fiscale, este reglementată și obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligații de plată accesorii.
Rezultă că, în accepțiunea legiuitorului, sunt creanțe bugetare accesorii dobânzile și penalitățile de întârziere.
Veniturile bugetare curente provin, după cum este știut, din diverse forme de prelevare către bugetul public național a unor sume de bani pe care le datorează, în baza legii, diferitele categorii de contribuabili cu titlu de impozite, taxe, contribuții etc. Veniturile bugetare curente, ca obiect al raportului juridic bugetar, pot fi privite din două unghiuri diferite - cel al contribuabilului debitor și cel al statului creditor, cu consecința modificării naturii lor juridice.
Astfel, privite din perspectiva persoanelor care datorează la buget asemenea sume de bani, veniturile bugetare îmbracă forma obligațiilor financiar-bugetare, întrucât, pentru contribuabili, ele reprezintă veritabile obligații juridice, care sunt îndeplinite, în regulă generală, de bunăvoie, dar a căror îndeplinire este asigurată, la nevoie, prin forța de constrângere a statului.
Privite însă din perspectiva statului ca subiect creditor al raportului obligațional bugetar, veniturile bugetare îmbracă forma creanțelor financiar-bugetare, întrucât pentru stat, care, în temeiul legii, este îndreptățit să le încaseze la buget, ele reprezintă adevărate drepturi de creanță.
Așadar, obligația bugetară poate fi definită ca fiind îndatorirea stabilită de către stat, în mod unilateral, în sarcina persoanelor fizice sau juridice, denumite contribuabili, de a plăti o anumită sumă de bani, la termenul stabilit, în contul bugetului de stat.
Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează, iar pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Majorările de întârziere aferente impozitelor și taxelor neachitate în termenele legale, constând într-o sporire a sumelor de bani datorate bugetului, reprezintă o sancțiune bănească, deoarece, în esența ei, poate fi comparată cu amenda bănească, având însă alte condiții de calcul și de aplicare, elementul de sancțiune bănească a majorării de întârziere fiind decisiv pentru stabilirea naturii ei juridice.
În lumina acestor aspecte, Curtea, în baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală, art.998-999 cod civil coroborat cu art.120 din O.G.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, îl va obliga inculpatul B. E. la plata sumei de 9.066 lei, la care se vor calcula majorări de întârziere pe fiecare zi de întârziere, începând cu data săvârșirii faptei și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
În ceea ce privește criticile aduse cu privire la neinstituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului, Curtea le reține ca nefondate, având în vedere că partea civilă nu a indicat vreun bun al inculpatului, asupra căruia să se instituie o astfel de măsură și nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate al inculpatului asupra unui astfel de bun, fiind de prisos a mai analiza dacă era sau nu necesară o astfel de măsură în atingerea scopului prevăzut de lege pentru luarea unei astfel de măsuri asiguratorii.
Pe baza argumentelor de fapt și de drept de mai sus, Curtea, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Zărnești și partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. împotriva sentinței penale nr.230/04.07.2011 a Judecătoriei Zărnești, casarea acestei sentințe urmând a fi făcută în limitele expuse.
Vor fi menținute restul dispozițiilor.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de P. de pe lângă J. Zărnești și partea civilă ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B. împotriva sentinței penale nr.230/04.07.2011 a Judecătoriei Zărnești pe care o casează sub aspectul soluționării acțiunii penale relativ la infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005 cu aplic art.13 Cod penal și soluționării laturii civile.
Rejudecând în aceste limite,
I. În baza art.4 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.13 Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, condamnă inculpatul B. E. la pedeapsa amenzii de 1.000 lei.
În baza art.33 lit.a, art. 34 lit.c Cod penal, contopește pedeapsa stabilită mai sus cu pedeapsa amenzii penale de 1.500 lei stabilită prin sentința ce face obiectul prezentei verificări în recurs și aplică inculpatului B. E. pedeapsa cea mai grea de 1.500 lei amendă penală.
II. În baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil coroborat cu art.120 din O.G.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, obligă inculpatul B. E. la plata sumei de 9.066 lei, la care se vor calcula majorări de întârziere pe fiecare zi de întârziere, începând cu data săvârșirii faptei și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Menține restul dispozițiilor.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.04.2012.
Președinte, Judecator, Judecator,
C. E. O. B. M. D.
Grefier,
C. G.
Red.C.E./26.04.2012
Dact.C.G./30.04.2012
3 exemplare
Jud fond/A.C.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
