Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 728/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 728/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-12-2014

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.728/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 18 decembrie 2014

Instanța constituită din:

Completul de judecată CAT1:

Președinte: A. D. – judecător

Judecător: A. M.

Grefier: A. I. P.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror A. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL B., inculpații M. B. și M. C. și părțile civile STATUL ROMÂN P. A.N.A.F. P. DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. B. și C. B. S.A. împotriva sentinței penale nr. 130/S pronunțată de Tribunalul B. la data de 04 aprilie 2014, în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 decembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 09 decembrie 2014 și 18 decembrie 2014, când,

CURTEA:

P. sentința penală nr.130/S/4.04.2014, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul B. a admis cererea formulată de M. Public de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, astfel:

Pentru inculpatul M. B.:

- din infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin.1 Cod Penal vechi, cu aplicarea art.33 lit. a Cod Penal ( 2 fapte) în infracțiunea prevăzută de art. 269 Noul Cod Penal – 2 fapte;

- din infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal ( 3 acte materiale) în infracțiunea prevăzută de art. 323 Noul Cod Penal – 3 acte materiale ;

- din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art. 244 al. 1,2 Noul Cod Penal.

Pentru inculpatul M. C.:

- din infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I Cod Penal, cu aplic art. 41 alin.2 Cod Penal ( 3 acte materiale) în infracțiunea prevăzută de art. 323 Noul Cod Penal – 3 acte materiale

- din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod Penal, în infracțiunea prevăzută de art. 244 al. 1,2 Noul Cod Penal.

A dispus condamnarea inculpaților, respectiv:

Inculpatul M. B. - fiul lui Ș. și A., născut la data de 18.01.1970, în ., identificat cu CI . nr._ eliberată de Poliția mun. C., CNP_1, cetățean român, studii medii, pensionar, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Hălchiu, ., jud. B.

- la pedeapsa închisorii de câte 3 ani pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție – 21 de fapte - prevăzută de art. 13/2 din Legea 78/2000 prin raportat la art. 246 Cod penal anterior;

- la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prevăzută de art.13/2 din Legea 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal vechi;

- la pedeapsa închisorii de câte 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de reținere sau distrugere de înscrisuri -21 fapte - prevăzută de art.272 Cod penal vechi;

- la pedeapsa închisorii de câte 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului- 2 fapte -, prevăzută de art. 269 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal;

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului societății cu rea credință, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 al. 2 Cod penal vechi raportat al art. 290 al. 1 Cod penal vechi;

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza II Cod penal;

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 al. 1 Cod penal vechi cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi (3 acte materiale);

- la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.323 Noul Cod Penal cu aplicarea art.5 Noul Cod penal și art.41 al. 2 Cod penal vechi (3 acte materiale);

- la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 al. 1, 2 Noul Cod Penal, art. 5 Noul Cod penal;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit.a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lib. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal vechi raportat la art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal vechi raportat la art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 Cod penal vechi raportat la art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 (2 acte materiale ) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi.

În baza art.. 33 lit. a Cod penal, 34 lit. b Cod penal, 35 al.3 Cod penal vechi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a doua Cod penal – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani.

În baza art. 86/1 Cod penal vechi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86/3 Cod penal vechi pe durata termenului de încercare, a impus inculpatului măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune B.:

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menționat;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal anterior.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 alin. 2 Cod penal.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și b ,c Cod penal vechi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 71 al.2 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal vechi, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Pe inculpatul M. C. - fiul lui Ș. și A., născut la 07.08.1978, în Or. Nehoiu jud. B., posesor al CI . nr._, eliberat de SPCLEP Nehoiu CNP_, cetățean român, studii 8 clase, administrator al . SRL HĂLCHIU, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în .. B.:

- la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit.a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lib. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit.a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lib. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (2 acte materiale)

- la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (2 acte materiale)

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art.292 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod Penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005;

- la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi (2 acte materiale);

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului societății cu rea credință, prevăzută de art. 272 pct.2 din Legea nr.31/1990.

În baza art. 396 al. 5 Noul Cod procedură penală raportat la art.16 lit.b Noul Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului M. C. relativ la săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prevăzută de art. 292 Cod penal vechi cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi (4 acte materiale) și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (12 acte materiale).

- la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 al. 1,2 Noul Cod Penal, art. 5 Noul Cod penal;

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 N Cod Penal, art. 5 Noul Cod penal, cu aplic art. 41 alin.2 Cod Penal vechi ( 3 acte materiale);

- la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 teza II Cod penal vechi.

În baza art.. 33 lit. a Cod penal, 34 lit. b Cod penal, 35 al.3 Cod penal vechi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit.a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lib. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani.

În baza art. 86/1 Cod penal vechi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acestui inculpat și în baza art. 86 indice 2 Cod penal vechi, stabilește termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86/3 Cod penal vechi pe durata termenului de încercare, a impus măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune B.:

- să se prezinte la fiecare convocare la serviciul menționat;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență ;

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal vechi pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

A constatat că nu s-au constituit părți civile în procesul penal următoarele persoane vătămate: M. F., E. C. V., M. B. V., C. E. D., A. C., I. Ș., B. Z., M. C., B. M., S. L.-I., P. D., B. F., M. V. I., C. P., M. V., ..

În baza art. 397 raportat la art.25 Noul Cod procedură penală și art.998, 999 ,1003 cod civil anterior a admis acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Statul Român prin A.-D. B. și în consecință: a obligat inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL B. să achite părții civile suma de 99.817 lei reprezentând prejudiciu nerecuperat. Obligă către aceeași parte civilă pe inculpatul M. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL B. la plata sumei de 555 lei reprezentând prejudiciul corespunzător infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (12 acte materiale) pentru care s-a dispus prin prezenta achitarea inculpatului .

În baza art. 397 raportat la art. 25 Noul Cod procedură penală și art. 998, 999, 1003 Cod civil anterior a admis în parte acțiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă C. B. S. B. și, în consecință, a obligat în solidar inculpații la plata sumei de 120.000 lei reprezentând prejudiciul efectiv, respingând restul pretențiilor.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Noul Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil anterior a admis acțiunea civilă a părții civile E. V. și, în consecință, a obligat pe inculpatul M. B. la despăgubirea acestei părți cu suma de 4000 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Noul Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil anterior a admis acțiunea civilă a părții civile I. P. A. și, în consecință, a obligat pe inculpatul M. B. la despăgubirea acestei părți cu suma de 500 lei reprezentând daune morale.

În baza art. 397 raportat la art.25 Noul Cod procedură penală și art. 998, 999 Cod civil anterior a admis acțiunea civilă a părții civile Ț. V. și, în consecință, a obligat pe inculpatul M. B. la despăgubirea acestei părți cu suma de 1000 euro reprezentând daune morale, respinge restul pretențiilor.

A atras atenția inculpaților și asupra dispozițiilor art. 84 Cp vechi privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul neexecutării obligațiilor civile.

În baza art. 6¹ alin. 1 din O.G. nr. 75/2001 a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, către Direcția Generală a Finanțelor P. în a cărei rază își are domiciliul fiscal inculpații.

În baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri la data rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru a face mențiunile corespunzătoare.

A menținut sechestrul asigurator prin inscripție ipotecară asupra imobilului situat în Com.Hălchiu, ., jud. B., proprietatea inculpatului M. B., evaluat la suma de aproximativ 288 000 lei.

A dispus anularea înscrisurilor false - factura fiscală nr. 1958/2.12.2009 emisă de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu și factura fiscală . nr. 10/01.12.2009 în valoare de 1.640 lei de . SRL Hălchiu emisă pentru inculpatul M. C., reprezentând „echipament tehnologic.

A dispus anularea declarațiilor tip 100,102,103 depuse la 30.12.2009 în dosarul C. B. S. B..

În baza art. 274 al. 2 Noul cod de procedură penală a obligat pe fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare la urmărirea penală și instanța de fond. În baza art. 275 al. 3 Noul cod de procedură penală restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul M. B. a deținut calitatea de agent de poliție începând cu anul 1993, iar în perioada anilor 1997-2010 a îndeplinit funcția de șef al Postului de Poliție Hălchiu.

P. dispoziția I.G.P.R. nr. 4140/11.04.2005 a Ministrului Administrației și Internelor cu avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție inculpatul a fost desemnat organ de cercetare al poliție judiciare.

Inculpatul a încetat raporturile de muncă la data de 23.02.2011 prin pensionare medicală.

La data de 30.06.2010 la domiciliul inculpatului M. B. - identic cu sediul . SRL Hălchiu, societate administrată de fratele său - inculpatul M. C., în care inculpatul avea calitatea de asociat - precum și la Postul de Poliție Hălchiu s-au desfășurat percheziții domiciliare, context în care la locuința inculpatului din . anexă gospodărească, s-au identificat un număr de 36 plângeri în original, cu un evident conținut penal, aferente perioadei 2005-2010, formulate de cetățeni ai comunei Hălchiu (în cea mai mare parte), toate neînregistrate în evidențele Postului de Poliție Hălchiu.

Din acestea, un număr de 24 de plângeri sunt formulate împotriva unor autori cunoscuți.

Au fost verificate toate registrele privind evidența cauzelor cu autori necunoscuți, cunoscuți, registrele de petiții/reclamații, din perioada 2005-2010 ce au fost ridicate în cursul anchetei de la sediul Postului de Poliție Hălchiu, constatându-se că aceste plângeri nu au fost înregistrate și, respectiv, cercetate.

În cazul tuturor acestor plângeri inculpatul a declarat în fața organelor judiciare faptul că el este cel care le-a adus la domiciliul său, fie pentru că, într-o manieră mai puțin formalistă (gen mediere), a soluționat pricina ce-i fusese adusă la cunoștință prin plângere/reclamație, iar petenții nu au mai insistat în cercetarea plângerii sau că persoanele care le-au depus au insistat, ulterior datei la care au depus plângerea, ca aceasta să nu mai fie înregistrate la poliție, pe motivul că „s-au împăcat” cu cei împotriva cărora au formulat-o. O altă explicație susținută a fost aceea că plângerile nu au fost instrumentate, fie pentru că petenții și-au recuperat prejudiciile, fie pentru că într-un fel sau altul petenții și-au satisfăcut interesul urmărit.

În majoritatea situațiilor, plângerile se refereau la infracțiuni pentru care urmărirea penală se declanșează și exercită din oficiu.

În cazul altor plângeri, inculpatul a declarat că s-a întâlnit cu autorii plângerilor pe raza comunei, că aceștia i-ar fi înmânat plângerile și că ajungând la domiciliu, a uitat plângerile în buzunarul uniformei, uitând să le ducă la postul de poliție și să le înregistreze.

Totodată, inculpatul a mai arătat că au mai existat situații în care a găsit plângeri în postul de poliție, probabil primite de colegii săi, pe care le-a găsit neînregistrate, așa că în loc să le înregistreze – el fiind singurul cu atribuții în acest sens, a luat decizia de a le duce la domiciliul său.

La data de 30.06.2010, la domiciliul inculpatului M. B. s-au identificat următoarele plângeri penale/sesizări/reclamații:

1. Partea vătămată B. M. a formulat la data de 25.11.2006 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că în cursul lunii noiembrie 2006, vecinul său Caplat C. ar fi lovit-o cu biciul pentru că petenta a depus împotriva sa două reclamații prin care sesizase că această persoană i-a sustras o butelie de aragaz din magazie; din declarația părții vătămate, rezultă că nu a fost audiată în cauză de către polițiștii din cadrul postului. Potrivit atribuțiilor inculpatului menționate în fișa atribuțiilor de serviciu, acesta avea obligația legală de a înregistra plângerea formulată, ulterior unui proces de evaluare a acesteia, pentru a stabili dacă plângerea urma a fi apreciată ca fiind o petiție, în sensul O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor sau ca plângere penală.

Din declarația părții vătămate a rezultat faptul că personal a depus plângerea la unitatea de poliție, în prezența inculpatului și a agentului de poliție Vârjoghe D. și că niciodată nu a fost audiată în legătură cu plângerea.

Inculpatul a susținut că, deși plângerea a dus-o acasă, a intervenit pentru dezamorsarea stării conflictuale existentă între partea vătămată și Caplat C., deși plângerea se referă la săvârșirea de către Caplat C. a infracțiunilor de „lovire și alte violențe”, „furt”, „amenințare”;

În declarația furnizată instanței relativ la această parte vătămată inculpatul a menționat că această plângere i-ar fi fost dată lui Vârjoghe D., că inculpatul ar fi găsit această plângere prin sertare în timpul serviciului și l-ar fi întrebat pe colegul său dacă a rezolvat acel conflict, acesta confirmând că da, plângerea a luat-o acasă crezând că situația este rezolvată.

În fața instanței această parte vătămată a arătat că: despre infracțiunea de lovire partea vătămată susține că nu a formulat o asemenea plângere, la momentul la care a depus plângerea i-a spus inculpatului care era șef de poliție să nu o înregistreze, deși a lăsat plângerea la poliție sperând că poliția îi va face dreptate. Nu se consideră vătămată prin modul în care s-a procedat referitor la plângerea sa.– f. 29 vol. II..

Partea vătămată B. M. nu și-a manifestat intenția de a își retrage plângerea penală, în privința infracțiunilor urmărite la plângerea prealabilă; în privința infracțiunii de furt, cercetările penale trebuiau declanșate din oficiu, ca de altfel, cu privire la ansamblul infracțiunilor sesizate, dată fiind existența raportului de conexitate cu infracțiunile urmărite a plângerii prealabile.

2. Partea vătămată P. D. a formulat în calitate de administrator al . Hălchiu, la data de 09.02.2010 două plângeri penale adresate Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că la data de 07.09.2009, doi foști angajați ai societății pe nume R. C. și B. G., au sustras mai multe scule electrice cu ajutorul cărora își efectuau activitatea în cadrul societății; din declarația părții vătămate rezultă că nu a fost audiată în cauză de către polițiștii din cadrul postului, că nu s-a realizat o cercetare la fața locului și că societatea nu și-a recuperat prejudiciul cauzat prin faptele ce se rețin în sarcina celor doi. În privința acestor plângeri, inculpatul a declarat faptul că aceste plângeri i s-au predat chiar la sediul . Hălchiu și că deplasându-se cu ele la domiciliu, le-a uitat acasă, variantă pe care o menține în fața instanței.

Audiat de către instanță – f. 31 vol. II această parte vătămată a arătat că în prezent nu se consideră lezat prin faptul că nu s-a dat curs la timp plângerii sale, dar dacă ar fi fost întrebat în urmă cu doi ani despre acest lucru ar fi răspuns că e lezat.

3. Partea vătămată M. F. a formulat la data de 12.05.2008 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că la data de 11.05.2008, în timp ce se afla în fața unui bar din . oferit numitului B. D. C. un telefon de vânzare; după o perioadă scurtă de timp în care acesta a examinat telefonul, nefiind hotărât să-l achiziționeze, petentul i-a cerut acestuia să-i restituie telefonul, moment în care a fost lovit în față de către B. D. C. ; potrivit declarației petentului, găsită atașată plângerii, cu ocazia percheziției la domiciliul învinuitului M. B., rezultă că acesta a fost spitalizat urmare agresiunii suferite; tot la percheziție au fost găsite și declarațiile martorului Seicu F. și declarația făptuitorului B. D. C., din prima rezultând că, într-adevăr, făptuitorul B. D. C. a lovit partea vătămată în momentul în care aceasta i-a solicitat telefonul înapoi; și B. D. C. recunoaște că a lovit partea vătămată când aceasta a încercat să reintre în posesia telefonului. Cu toate acestea, pe numele B. D. C. nu a existat alcătuit un dosar penal prin care să fie tras la răspundere penală pentru această faptă.

Din declarația inculpatului din cursul urmăririi penale a rezultat faptul că a fost sesizat verbal de către M. F. despre incident și că nu a înregistrat un dosar penal deoarece M. F. ar fi insistat în acest sens, în fața instanței relativ la această parte vătămată inculpatul a precizat că partea vătămată a lăsat plângerea colegului său G. C. care i-a raportat a treia zi că a aplanat conflictul sesizat în plângere și partea vătămată i-a cerut să nu mai înregistreze plângerea, nu își aduce aminte cum plângerea a ajuns la el, fiind găsită acasă la el.

Această apărare –nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât la percheziție au fost descoperite și declarațiile martorului ocular Seicu F. și ale autorului faptei. Așadar, luând la cunoștință în mod direct despre comiterea de către B. D. C. a infracțiunii de tâlhărie sau furt, după caz, inculpatul a avut posibilitatea concretă de a lua la cunoștință că o astfel de faptă a fost comisă, cât timp a existat un martor ocular pe care l-a și audiat, chiar făptuitorul manifestându-și disponibilitatea de a recupera prejudiciul cauzat părții vătămate; în contextul în care inculpatul a decis să nu înregistreze o astfel de plângere și să nu declanșeze urmărirea penală, activitate obligatorie, potrivit legii, acesta a zădărnicit, cu intenție, urmărirea penală împotriva numitului B. D. C..

4. Partea vătămată Ț. V. a formulat la data de 04.11.2005 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu, prin care a sesizat că a fost indus în eroare de către reprezentanții legali ai . Hălchiu, și prejudiciat, pe care de consecință, cu ocazia încheierii unui antecontract cu această societate la data de 23.12.2004. Din declarația părții vătămate rezultă că nu a fost audiată în legătură cu această plângere de către polițiștii din cadrul postului.

Din declarația inculpatului dată în fața organului de cercetare penală a rezultat faptul că nu a înregistrat plângerea penală pentru că aceasta a fost dorința petentului, care nu ar fi solicitat decât să intre în legătură cu reprezentanții legali ai . Hălchiu pentru a ajunge la un acord cu aceștia, lucru pe care el i l-a facilitat. De precizat este faptul că . Hălchiu este principatul furnizor și colaborator al . SRL Hălchiu.

În fața instanței inculpatul a menționat relativ la această parte vătămată că nu mai știe în ce context i-a fost dată plângerea, la sediu sau pe stradă, dar acesta i-a precizat expres că nu dorește să îi înregistreze plângerea ci doar să intervină la firma pe care o reclama să îi remedieze deficiențele la casă .A făcut acest lucru, Țapul V. fiind din S. nu a mai venit să îi restituie plângerea, considerând că i-a rezolvat plângerea a dus plângerea acestuia acasă.

Audiat fiind partea vătămată – f. 212 vol. I acesta a arătat instanței a arătat că așteptat ca plângerea să-i fie soluționată, nu i-a cerut niciodată inculpatului ca acesta să nu dea curs plângerii sale.

Această parte vătămată s-a constituit în cauză parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale și materiale - f.118 vol. 1 .

5. Partea vătămată I. Ș. a formulat în cursul anului 2008 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că la data de 24.04.2008, în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice din raza teritorială de competență a Postului de Poliție Hălchiu, a fost șicanat în trafic de către M. G. A.; încercând să lămurească situația cu acesta, a fost lovit în repetate rânduri de către sus numit. Din declarația părții vătămate rezultă că nu a fost audiată în legătură cu această plângere de către polițiștii din cadrul postului.

Inculpatul nu și-a formulat nicio apărare în privința acestei plângeri arătând instanței că nu își amintește nimic în legătură cu această plângere, cert este că a fost găsită la el acasă .

În fața instanței această parte vătămată a susținut - f. 209 vol. I – că a scris plângerea la postul de poliție în prezența inculpatului, a așteptat ca cele reclamate de el să fie cercetate, nu s-a cercetat însă nimic din cele reclamate, nu i-a cerut inculpatului să nu facă cercetări relativ la cele reclamate, a predat o rangă corp delict inculpatului cu ocazia deplasării la fața locului însă a constatat că la scurt timp după ce a formulat plângerea cel pe care l-a reclamat părăsea postul de poliție cu acea rangă în mână, motiv pentru care nu se miră de ce nu s-a întâmplat nimic în legătură cu plângerea lui, se consideră vătămat în drepturile sale pentru că nu a fost cercetat cazul sesizat de el.

6. Partea vătămată M. V. a formulat în cursul anului 2008, două plângeri penale adresate Postului de Poliție Hălchiu; în prima a sesizat că numitul M. G. i-a sustras din locuință mai multe bunuri; M. V. a mai depus în anul 2008 o plângere adresată aceleași unități de poliție prin care sesiza faptul că, în cursul lunii octombrie 2008, persoane necunoscute i-au sustras zece găini din curtea locuinței sale; din declarația părții vătămate rezultă că nu a fost audiată în legătură cu această plângere de către polițiștii din cadrul postului. La P. de pe lângă Judecătoria B. a fost înregistrată, abia la data de 2.02.2009, o plângere penală formulată de către partea vătămată, împotriva numiților M. G. și B. M., în care a reiterat aspectele sesizate deja în plângerile penale neînregistrate, iar prin rezoluția nr. 1125/P/2009 a acestei unități de parchet s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe cei doi, reținându-se că nu există alte probe care să confirme plângerea petentului (nu au existat martori și nici nu s-au identificat bunurile reclamate sustrase).

Dacă inculpatul ar fi dispus înregistrarea plângerilor la momentul la care au fost formulate, dacă ar fi procedat la efectuarea cercetării la fața locului, de îndată, și dacă ar fi realizat toate activitățile de cercetare penală impuse de obiectul sesizării, este legitim să considerăm că puteau fi identificați martori sau chiar bunurile obiect al infracțiunilor.

Inculpatul a susținut în cursul urmăririi penale că nu a înregistrat plângerile petentului deoarece acesta a sesizat inițial săvârșirea de către AN a infracțiunii de furt a unor obiecte din gospodăria sa, faptă comisă de către autori necunoscuți, deși știa cine este autorul, așa că i-a pretins să refacă sesizarea împotriva persoanei cunoscute, lucru pe care l-a făcut la data de 2.02.2009, când a înregistrat plângerea la P. de pe lângă Judecătoria B..

În fața instanței inculpatul a arătat că acesta s-a prezentat la sediu, nu își amintește dacă a făcut două plângeri, i-a lăsat plângerile, i-a spus să aplaneze conflictele, a încercat să medieze situațiile, a fost și petentul de față la una dintre întâlniri, în urma discuțiilor a considerat că părțile s-au împăcat, după circa 3 luni M. s-a prezentat din nou la poliție și a reclamat aceleași persoane într-o singură plângere pe care a înregistrat-o. Cele două plângeri inițiale ale acestuia au ajuns la el acasă după ce partea vătămată i-a cerut expres să nu înregistreze plângerile.

Această parte vătămată s-a constituit inițial în cauză parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 200 lei reprezentând daune morale – f. 118 vol. I însă la termenul de judecată din 05.09.2013 a revenit asupra acestei constituiri arătând că nu are nici un fel de pretenție civilă împotriva inculpatului .

7. Partea vătămată E. V. a formulat la data de 15.06.2009 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care s-a sesizat faptul că la data de 26.05.2009, deplasându-se la o suprafață de teren ce-i aparține, a constatat faptul că o persoană cunoscută lui a introdus animalele pe suprafața lui de teren, fapt pe care i l-a reproșat, context în care E. V. ar fi fost lovit de această persoană; pentru vindecarea leziunilor corporale suferite, petentului i s-au acordat 8-9 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico legal găsit atașat plângerii descoperite la percheziție. Din declarația părții vătămate rezultă că a depus personal plângerea la Postul de Poliție Hălchiu, unde se aflau atât inculpatul M. B. cât și agentul de poliție Vârjoghe D. S., dar că niciodată nu a fost chemat pentru a fi audiat în legătură cu aspectele sesizate, iar persoana care l-a agresat nu a fot niciodată audiată și trasă la răspundere penală.

Din declarația inculpatului a rezultat faptul că a decis să înregistreze plângerea ca lucrare generală, în pofida evidentului caracter penal al acesteia, deoarece a considerat ca fiind important să rezolve conflictul existent; a mai arătat că părțile s-ar fi împăcat, deși nu au fost luate declarații în acest sens.

În fața instanței inculpatul a declarat relativ la această parte vătămată că a procedat identic ca în cazul B. M..

Această parte vătămată a declarat instanței – f. 211 vol. I – l-a întrebat pe inculpat ce se întâmplă cu plângerea sa, acesta i-a spus că o să se rezolve, nu i-a solicitat niciodată inculpatului să nu rezolve cazul său, se consideră vătămat în interesele sale prin aceea că cele sesizate de el nu au fost cercetate.

Partea vătămată E. V. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 4000 lei daune morale - f.94 vol. I.

8. Părțile vătămate I. A. și C. P. au formulat la data de 8.03.2008 o plângere penală prealabilă, comună, adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care au sesizat faptul că la data de 8.03.2008 aflându-se într-un chioșc pe raza comunei Hălchiu, D. Piți i-a lovit pe ambii cu pumnii și picioarele; în plângere se menționează faptul că I. A. și C. P. ar fi fost urcați cu forța într-un autoturism cu care se deplasase la chioșcul respectiv D. Piți, că aceștia ar fi fost duși la domiciliul lui D. Piți unde acesta ar fi continuat să-i lovească. Din declarația părții vătămate I. A. rezultă că a depus personal plângerea la Postul de Poliție Hălchiu, inculpatului M. B., dar că niciodată nu a fost chemat pentru a fi audiat în legătură cu aspectele sesizate, iar persoana care l-a agresat nu a fot niciodată audiată și trasă la răspundere penală. Partea vătămată I. A. a declarat că a solicitat expres număr de înregistrare însă inculpatul l-a invitat să plece, fără a-i înregistra plângerea.

Inculpatul M. B., audiat fiind, a declarat faptul că nu a înregistrat plângerea deoarece a preferat să se ocupe de soluționarea conflictului și că nu-și mai amintește în ce împrejurări plângerea și declarațiile au ajuns la locuința sa.

Partea vătămată I. P. A. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 500 lei reprezentând daune morale f - 102 vol. I .

În cazul persoanelor mai sus arătate (cu excepția lui C. P.) toate acestea au declarat în curul audierilor realizate în cursul urmăririi penale că înțeleg sa participe în procesul penal în calitate de părți vătămate.

În cazul următoarelor plângeri, autorii acestora au declarat în cursul urmăririi penale că nu doresc să participe în calitate de părți vătămate, cu toate că plângerile lor nu au fost înregistrate și instrumentate, în cazul lor, neinstrumentarea plângerilor aducând în mod evident atingere interesului legitim al acestora, apreciat la data formulării plângerii și nu în prezent, la câțiva ani de la data săvârșirii faptelor penale de către persoanele împotriva cărora s-au formulat sesizările.

9. . a depus la datele de 10.11.2009 și 25.03.2010 două plângeri penale la Postul de Poliție Hălchiu în care s-a sesizat (în prima) faptul că în nopțile de 6,7,8.11.2009 autori necunoscuți au încercat să sustragă bunuri din incinta uneia dintre ferme aparținând societății, reușind să distrugă gardul împrejmuitor, iar la apariția unui angajat al fermei, au fugit.

În a doua plângere, înregistrată sub numărul_ din data de 25.03.2010 – potrivit ștampilei aplicată pe plângere, plângerea nefiind repartizată în lucru vreunui angajat al postului de poliție – se sesizează că în noaptea de 21/22.03.2010 persoane necunoscute au pătruns în incinta unei subunități de unde au sustras două radiatoare de la clădirea pompelor de apă. Totodată se mai arată că în noaptea de 22/23.03.2010 angajații unități au observat un autoturism care a înconjurat de mai multe ori sediul fermei și că, la un moment dat mai multe persoane din acel autoturism, au coborât din mașină și au escaladat gardul unității în zona rezervoarelor de motorină, fără a sustrage vreun bun; în noaptea de 23/24.03.2010 persoane necunoscute au pătruns în incinta fermei prin tăierea gardului de sârmă ghimpată, fără a sustrage vreun bun.

Din declarația numitului N. M., director general al ., a rezultat faptul că după depunerea primei plângeri, agentul de poliție Vârjoghe D. din cadrul Postului de Poliție Hălchiu s-a deplasat la fața locului unde i s-ar fi arătat gardul de sârmă tăiat, dar că nu s-au efectuat niciun fel de cercetări în vederea stabilirii autorilor faptei; la data de 22.03.2010 persoane necunoscute au reușit să sustragă cele două radiatoare, iar în nopțile ulterioare au tatonat terenul pentru a sustrage alte bunuri. N. M. a mai declarat că după depunerea celei de-a doua plângeri – neînregistrată – organele de poliție nu s-au deplasat la fața locului și nu au efectuat niciun fel de investigații ori audieri printre angajații societății și nici nu s-au deplasat la focul comiterii faptei, pentru a realiza constatările necesare.

Pentru infracțiunea de furt cercetările penale se efectuează din oficiu, astfel că prin neînregistrarea plângerii penale a fost vătămat interesul legitim al persoanei juridice în sensul obligației ce revine organelor judiciare ale statului de a întreprinde demersuri în sensul stabilirii autorilor faptei și al preîntâmpinării comiterii unor alte fapte în dauna acesteia.

Inculpatul a declarat constant în cauză că nu reține cum au ajuns aceste plângeri neînregistrate la locuința sa, admițând în cursul declarației furnizată în cursul urmăririi penale că este posibil să fi găsit plângerile neînregistrate la postul de poliție pe care îl conducea, astfel că i s-a părut firesc să ia plângerile acasă.

10. Numitul B. Z. a formulat la data de 22.06.2009 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că în numitul B. Z. i-a tulburat posesia, ocupându-i fără drept o suprafață de teren; sus numitul a declarat că plângerea a depus-o personal inculpatului și că acesta i-a promis că va face cercetările ce se impun și că va trimite plângerea la P. de pe lângă Judecătoria B., însă în cele din urmă, față de aspectul că plângerea nu a fost instrumentată deloc, petentul s-a adresat el însuși cu plângere la P. de pe lângă Judecătoria B.; la data de 25.08.2009, ca urmare a plângerii depusă de petent, la P. de pe lângă Judecătoria B. s-a format dosarul penal nr. 8431P/2009 soluționat la data de 9.04.2010 prin rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.

Plângerea depusă de petent personal inculpatului nu a fost înregistrată, nu s-au efectuat cercetări și nu s-au dispus alte măsuri legale care să fi fost aduse la cunoștința petentului, deși, pentru infracțiunile sesizate – tulburare de posesie - cercetările se efectuează din oficiu. Exclusiv ca urmare a demersurilor petentului, plângerea sa a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria B., fiind cercetată, chiar dacă soluția nu răspundea intereselor petentului.

Inculpatul a susținut în cursul urmăririi penale că i-a recomandat petentului să formuleze acțiune civilă și să se adreseze ulterior Primăriei comunei Hălchiu pentru sistarea unor lucrări efectuate de către B. Z. fără autorizației de construire, dar că, pentru a economisi timp, nu i-a mai înregistrat plângerea.

În fața instanței, relativ la această parte vătămată, inculpatul a susținut că acesta i-a prezentat o plângere ce nu era de competența poliției, cu toate acestea nu i-a restituit plângerea, apoi a revenit și a spus că plângerea îi era adresată agentului V. și găsind-o neînregistrată crede că a luat-o și a dus-o acasă

Audiat fiind, partea vătămată a arătat instanței – f. 213 vol. I – că a lăsat inculpatului o plângere pentru tulburare de posesie, nu a primit nici o soluție de la poliție cu toate că a cerut să se facă cercetări pentru cele sesizate .

În nici una dintre variantele prezentate organelor judiciare, inculpatul nu a înregistrat plângerea nici măcar ca și ca lucrare generală/petiție, putând ca, într-un astfel de cadru, să-i comunice petentului în scris un răspuns, așa cum prevăd dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

11. Numitul M. G. C. a formulat la data de 25.05.2006 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că la data de 19.05.2006, s-a deplasat la un bar de pe raza comunei Hălchiu, iar la ieșirea din bar, a constatat că persoane necunoscute i-ar sustras motoscuterul. Audiat fiind, sus numitul a declarat faptul că în momentul depunerii plângerii penale, în postul de poliție Hălchiu se aflau atât inculpatul cât și colegul său, agentul de poliție Vârjoghe D., cu care s-a întâlnit după câteva zile de la data formulării plângerii, aceștia dându-i asigurări că vor face cercetări pentru identificarea autorilor faptei. Petentul susține că s-a mai deplasat în patru sau cinci rânduri la postul de poliție, cu scopul de a se interesa de stadiul cercetărilor legate de plângerea pe care a formulat-o, de fiecare dată primind doar promisiuni, în realitate plângerea aflându-se, neînregistrată, la locuința inculpatului.

Inculpatul a declarat că nu-și amintește în ce împrejurări a ajuns această plângere la locuința sa.

În declarația furnizată instanței inculpatul a arătat că această plângere a fost adresată agentului șef principal Vârjoghe și găsind-o neînregistrată crede că a găsit-o și a dus-o acasă.

Audiat de instanță - f. 28 vol. II partea vătămată M. G. a arătat că după formularea plângerii la câteva zile s-a întâlnit cu inculpatul și cu agentul de poliție Vârjoghe D. care i-au spus că nu au găsit încă autorii întrebându-l dacă vrea să înregistreze plângerea, el spunând că nu . Apoi s-a mai întâlnit cu aceștia de 4-5 ori, i-a întrebat ce se mai întâmplă, el spera că își va recupera motoscuterul, dar nu a vrut să facă plângere gândindu-se că cel care i l-a luat este vreun prieten, a lăsat plângerea la poliție ca autorul să se sperie, nu știe dacă modalitatea de a nu înregistra o plângere lăsată la poliție este normală.

12. Numitul M. V. a formulat la data de 24.09.2008 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că numitul C. G., persoană pe care a însărcinat-o să administreze imobilul pe care îl deține în . sustras și vândut din imobil bunuri în valoare de 4000 lei. Din declarația petentului a rezultat faptul că după depunerea plângerii, C. G. i-a adus la cunoștință că nu el, ci alte persoane - pe care le cunoștea - au sustras bunurile in imobil, astfel că petentul a luat legătura cu inculpatul căruia i-a adus la cunoștință identitatea autorilor faptei. Petentul a mai declarat că inculpatul s-a deplasat el însuși pentru a discuta cu persoanele ce se presupunea că au comis faptele, însă organele de poliție nu au realizat niciun fel de acte de cercetare - cercetare la fața locului, inventarierea bunurilor reclamate a fi sustrase, audierea persoanei vătămate, audierea numitului C. G., etc., într-un cadrul procesual legal.

Inculpatul a declarat că după ce a primit plângerea de la petent acesta a insistat în neînregistrarea plângerii, aspect aflat în totală contradicție cu declarația lui M. V. atât la urmărire penală cât și la instanță (33 vol. II).

13. Numitul A. C. a formulat la data de 13.05.2008 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu, prin care a sesizat că în noaptea de 28/29.04.2008 numiții D. D. și D. C. i-au sustras, prin întrebuințarea de violențe, două lănțișoare din aur pe care le purta la gât, fiindu-i eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală B. un certificat medico legal din care rezulta faptul că i s-au acordat pentru vindecarea leziunilor 5-6 zile de îngrijiri medicale. Din declarația petentului a rezultat faptul că a depus plângerea la Postul de Poliție Hălchiu, unde a discutat chiar cu inculpatul, care i-a adus la cunoștință că nu se poate ocupa de pricina petentului, deoarece are o situație urgentă de rezolvat, anume aceea de a identifica autorii sustragerii unor cantități de motorină din camioanele . Hălchiu, și că abia după aceea se poate ocupa și de plângerea petentului.

Petentul a declarat faptul că din proprie inițiativă a luat legătura cu autorii infracțiunii sesizate, cărora le-a adus la cunoștință că a formulat o plângere penală împotriva lor, aceștia recuperând prejudiciul cauzat petentului, prin achiziționarea unui lănțișor din aur. Petentul i-a adus la cunoștință inculpatului despre faptul că și-a recuperat prejudiciul, iar din acea zi nu a mai fost niciodată la postul de poliție Hălchiu și nici nu a mai fost chemat pentru a da declarații suplimentare nici la postul de poliție, nici în fața altor organe judiciare.

Din declarația inculpatului din cursul urmăririi penale a rezultat faptul că i-a chemat la unitatea de poliție atât pe autorul plângerii cât și pe autorii faptei, fiind conștient de faptul că infracțiunea comisă de aceștia este cea de „tâlhărie”, dar pentru că părțile „s-au împăcat” a considerat că furtul nu mai există, iar în privința infracțiunii de „loviri și late violențe”, a intervenit împăcarea părților.

În declarația furnizată instanței inculpatul a menționat relativ la această parte vătămată că acesta i-a cerut expres să nu înregistreze plângerea, ci doar să îl ajute să își rezolve problema, lucru pe care l-a și făcut realizând împăcarea acestuia cu cei reclamați. Nu își amintește dacă petentul i-a cerut cu ocazia împăcării să nu înregistreze plângerea.

Audiat de instanță - f. 207 vol. I, această parte vătămată a descris fapta pe care a reclamat-o poliției locale, faptă care corespunde unei infracțiuni de tâlhărie, dar a aratat că după ce și-a recuperat banii a cerut inculpatului să nu mai cerceteze cazul mai departe.

În acest context, inculpatul a luat la cunoștință în mod direct despre comiterea de către D. D. și D. C. a infracțiunii de tâlhărie, având posibilitatea concretă de a lua la cunoștință că o astfel de faptă a fost comisă, cât timp chiar făptuitorii și-au manifestat disponibilitatea de a recupera prejudiciul cauzat părții vătămate; în contextul în care inculpatul a decis să nu înregistreze o astfel de plângere și să nu declanșeze urmărirea penală, activitate obligatorie, potrivit legii, acesta a zădărnicit, cu intenție, urmărirea penală împotriva numiților D. D. și D. C..

14. Petentul S. L. a formulat la data de 10.06.2009 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că, în noaptea de 5/6 iunie 2008, autori necunoscuți i-au sustras niște porți metalice ale unei stații de pompare, pe care a adjudecat-o la o licitație.

Din declarația petentului a rezultat faptul că plângerea a depus-o la unitatea de poliție, personal inculpatului, ca urmare a solicitării acestuia exprese. După trei zile de la data formulării plângerii, petentul a susținut că a aflat identitatea autorilor plângerii de la angajații săi, aspect pe care l-a adus la cunoștința inculpatului; cu toate acestea plângerea penală formulată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat nu a fost înregistrată la Postul de poliție Hălchiu, iar autorii faptei nu au fost trași la răspundere penală pentru comiterea acestei infracțiuni.

Inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că este posibil ca plângerea formulată de către S. L. să-i fi rămas într-un buzunar și, în aceste circumstanțe, să o fi dus la domiciliul său. În fața instanței inculpatul a arătat că nu își amintește împrejurările în care i-a dat plângerea și cum a ajuns aceasta la el acasă.

Audiat de instanță – f. 30 vol. II, această parte vătămată întrebat fiind de către inculpat dacă la înregistrarea plângerii i-a propus să mai stea câteva zile să vadă dacă nu este vorba despre vreun angajat al său pe care l-a disponibilizat, a arătat că acesta i-a propus să nu înregistreze deocamdată plângerea și să mai aștepte câteva zile. A scris plângerea în fața inculpatului și în timp ce o scria au discutat acest aspect. Partea vătămată a considerat că prin lăsarea plângerii la sediul postului de poliție l-a investit pe inculpat cu rezolvarea cazului reclamat, i-a comunicat exact acestuia cine sunt hoții, inculpatul i-a întrebat dacă vrea să continue procedura față de aceștia, el spunându-i că nu el a fost mulțumit că și-a recuperat prejudiciul.

15. Petentul M. B. V. a depus la data de 14.10.2008 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că la data de 1.10.2008 persoane necunoscute i-au sustras un telefon mobil, din incinta fermei piscicole „Doripesco” din . lucrări de construcții. Petentul a susținut că niciodată nu a fost chemat la unitatea de poliție pentru a fi audiat și că nu a primit vreo comunicare legată de modul de soluționare a plângerii sale.

Audiat de instanță – f. 205 vol. I – această parte vătămată a arătat că a depus plângerea la poliție ca să fie găsit vinovatul. Plângerea a fost examinată ulterior de organele judiciare formând obiectul dos. Nr. 7709/P/2011 în care s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de AN, depunând în acest sens ordonanța din 29.03.2012.

Inculpatul a declarat în ambele etape procesuale că a primit plângerea formulată de către sus numit și pentru că infracțiunea fusese comisă în . îndrumat pe acesta să adreseze o altă plângere Postului de poliție Hălchiu, deși petentul avea domiciliul în . potrivit art. 30 al. 1 Cod Procedură Penală Postul de Poliție Hălchiu era competent teritorial să instrumenteze plângerea.

16. Petentul C. E. D. a depus la data de 6.07.2009 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a solicitat identificarea persoanelor care îi tulbură posesia asupra unei suprafețe de teren situată în extravilanul comunei Hălchiu și care i-a sustras produsele de pe câmp, indicând faptul că este posibil ca această persoană să fie S. M.. Din declarația petentului a rezultat faptul că deși a depus plângerea la poliție, el personal a identificat autorul faptei, cu care ulterior a și realizat o înțelegere care l-a determinat să se împace cu aceasta, dar această poziție nu a comunicat-o inculpatului decât după un interval de timp; cu toate acestea plângerea nu a fost înregistrată, iar împăcarea sau retragerea plângerii penale nu a intervenit într-un cadrul procesual legal.

Inculpatul a declarat că a primit plângerea depusă de juristul societății i că decis să nu o înregistreze deoarece acesta a insistat că nu dorește decât identificarea autorului plângerii, așa că a luat-o la locuința sa.

Această situație este confirmată de partea vătămată care în plus admite că atitudinea adoptată de inculpat nu a fost legală dar a fost împăciuitoare-210 vol. I .

17. Petenta B. F. a depus la data de 21.05.2006 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că la data de 21.05.2006 soțul său B. V. a lovit-o, i-a adresat cuvinte insultătoare, a amenințat-o, aceste fapte întâmplându-se cu regularitate. Din declarația petentei a rezultat că după depunerea plângerii penale, s-a întâlnit cu inculpatul pe raza comunei, care a întrebat-o dacă soțul său este acasă; petenta i-a răspuns că acesta este la muncă în Spania; după câteva zile s-a întâlnit cu agentul de poliție Vârjoghe D. din cadrul Postului de Poliție Hălchiu care i-a promis că îl va sancționa contravențional pe B. V., petenta declarându-se nemulțumită, deoarece tot ea trebuia să suporte contravaloarea amenzii, astfel că în aceste condiții aceasta s-a decis să-și retragă plângerea, aspect care a fost declarat verbal polițistului. Cu toate acestea, plângerea nu a fost înregistrată la unitatea de poliție, iar în privința lui B. V. nu s-au dispus niciun fel de măsuri.

Audiată de instanță f. 32 vol. II această parte vătămată a arătat că la momentul depunerii plângerii la poliție nu i-a cerut polițistului să nu o înregistreze, ci doar i-a spus polițistului să îl cheme pe soțul său și să îl sperie .

Inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale faptul că nu a înregistrat plângerea deoarece a luat imediat măsuri pentru dezamorsarea situației, în aceeași zi, aspecte care contravin declarațiilor petentei.

În declarația furnizată instanței, inculpatul a arătat că plângerea acesteia a fost primită de agent șef Vârjoghe care i-a raportat că a fost rezolvată problema și din neatenție a dus plângerea acasă.

18. Petentul E. C. V. a depus la data de 20.06.2006 o plângere penală adresată Postului de Poliție Hălchiu prin care a sesizat că la data de 20.06.2009 P. G. i-a distrus o componentă a autoturismului său, în contextul unui conflict care a avut loc la data de 20.06.2009 între P. G. și P. D.. Din declarația sus numitului a rezultat faptul că la data de 21.06.2009 s-a deplasat împreună cu P. D. și P. A. M. la sediul postului de Poliție Hălchiu unde a prezentat o plângere atât el cât și P. D., în fața agentului de Poliție Vârjoghe D..

Inculpatul a declarat în ambele etape procesuale faptul că nu a înregistrat plângerea deoarece a luat imediat măsuri pentru dezamorsarea situației, în aceeași zi, aspecte care contravin declarațiilor petentei.

Audiat de instanță această parte vătămată a arătat că scopul pentru care a depus plângerea a fost acela al efectuării de cercetări față de cele reclamate f. 208 vol. I.

Cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare, de la adresa la care inculpatul își are domiciliul legal, unde se află și sediul social al . SRL Hălchiu, s-au ridicat documente contabile ale acestei societăți.

Totodată, documente contabile s-au ridicat de la punctul de lucru nedeclarat al . SRL Hălchiu, din comuna Hălchiu, ., județul B., precum și din biroul inculpatului din cadrul Postului de Poliție Hălchiu.

La data de 15.12.2008, inculpatul M. B. și fratele său M. C. au obținut prin cesiune părțile sociale ale . Hălchiu, cedenții fiind D. L. și D. C. G.. Denumirea societății a fost schimbată, la aceeași dată, în . SRL Hălchiu, iar sediul social a fost stabilit în com. Hălchiu, ., jud. B., domiciliul inculpatului (temporar și al inculpatului M. C.).

Calitatea de administrator a fost deținută de către M. C. începând cu data de 15.12.2008.

Inculpatul M. B. a deținut din data de 15.12.2008 și până la data de 1.07.2010 calitatea de asociat al . SRL Hălchiu, cu o cotă de participare de 45%, contrar depozițiilor art.45 alin.1 lit. g din Legea nr.360/2002 (Statutul polițistului), potrivit cu care polițiștilor le este interzis să efectueze, direct ori prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar (în cadrul societății pe acțiuni).

La data de 31.08.2010 s-a solicitat Direcției Generale a Finanțelor P. a Județului B. – Activitatea de Inspecție Fiscală, efectuarea unui control fiscal privind modalitatea de evidențiere, de înregistrare a activităților comerciale, a operațiunilor contabile și financiare efectuate, precum și a modului de evidențiere a taxelor și impozitelor către bugetul consolidat al statului; s-a mai solicitat efectuarea unui control încrucișat cu privire la operațiunile comerciale efectuate între . SRL Hălchiu și societățile stabilite a fi colaboratoare ale acesteia.

La data de 30.12.2010 Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului B. – Activitatea de Inspecție Fiscală a înaintat procesul- verbal încheiat la data de 17.12.2010 de către inspectorii din cadrul acestei instituții, din care au rezultat următoarele aspecte:

perioada supusă verificării este ianuarie 2009-iunie 2010;
controlul fiscal s-a efectuat pe baza documentelor fiscale și contabile ridicate în cursul anchetei penale, la data de 30.06.2010 de la sediul social al . SRL Hălchiu, de la un punct de lucru nedeclarat al acestei societăți situat în Hălchiu ., județul B., documentele fiind aferente perioadei 15.12._10, precum și pe baza raportărilor fiscale și a declarațiilor impuse de lege, date pe proprie răspundere de către contribuabil, ridicate la data de 30.06.2010 de la Administrația Finanțelor P. Feldioara;
. SRL Hălchiu nu a depus la organele fiscale competente bilanțul contabil la data de 31.12.2009 și nici raportarea financiară la data de 30.06.2010; nu au fost depuse deconturile de TVA aferente trimestrului IV- 2009, trimestrului I 2010 și trimestrului II 2010 și nici declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat aferente lunilor noiembrie - decembrie 2009 și ianuarie - iunie 2010; contribuabilul nu a depus la organul fiscal declarația privind impozitul pe profit pentru anul 2009 și nici declarațiile privind obligațiile de plată către bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale aferente perioadei noiembrie 2009 - iunie 2010 și nici declarația informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul Românie aferente semestrului II 2008, semestrelor I și II 2009 și semestrului -2010;
în semestrul I 2010, . SRL Hălchiu nu a întocmit evidență contabilă.

PENTRU ANUL 2009:

I. S-a stabilit de către organul de control că în semestrului II 2009, contribuabilul a scăzut din veniturile obținute cheltuieli nedeductibile cu piesele de schimb auto în sumă de 22.112 lei, deși potrivit documentelor contabile verificate, operatorul economic nu deține mijloace de transport auto, cu excepția unui vehicul achiziționat potrivit unui contract de vânzare-cumpărare auto folosit încheiat la data de 27.06.2009 cu numitul Pirsan I., dar care nu poate rula independent(rulotă).

Potrivit celor 6 facturi emise la datele de 24.06.2009, 12.08.2009, 20.08.2009, 25.08.2009, 27.08.2009 și 30.09.2009 de furnizorii ., . și . (fila 10 a procesului verbal de inspecție) contribuabilul a efectuat cheltuieli cu piesele de schimb constând în: anvelope, camere auto, piese de schimb pentru RABA, ax față, bielă motor, set piese diferențial, etc. fiind evident că aceste piese nu puteau avea ca destinație repararea rulotei.

Mai mult, ultimele 4 facturi cele emise de . sunt copii ale facturilor originale care au servit la scăderea bazei impozabile.

Aceste facturi au fost depuse și în cursul cercetării judecătorești susținându-se de apărare că nu au fost avute în vedere de organul de inspecție fiscală. La filele 2592 și 2533 vol. VI dup s-a stabilit de acest organ că nu se acordă drept de deducere pentru cheltuielile cu piesele de schimb înregistra în evidența contabilă conform acestor facturi întrucât din verificările efectuate nu au fost identificate documente care să facă dovada utilizării pieselor de schimb achiziționate în scopul reparării rulotei – asemenea documente putând să fie: bonuri de consum, procese verbale de recepție a lucrărilor, notă de comandă, iar o parte din documentele de achiziție au înscrisă mențiunea că piesele sunt pentru rabă – mijloc fix care trebuie să îndeplinească două condiții cumulative, respectiv 1. să figureze în evidențele societății – situație care nu se regăsește și 2. pentru acesta ar fi trebuit să se identifice documente de închiriere de la o terță persoană fizică sau juridică.

Potrivit dispozițiilor din Legea privind societățile comerciale nr.31/1990, republicată, precum și din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, administratorul societății comerciale poartă întreaga răspundere pentru ținerea registrelor și organizarea și conducerea contabilității, inculpații admițând prin declarațiile oferite în cauză faptul că evidența contabilă a societății nu era ținută în nici un fel.

Din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice efectuate de către inculpatul M. B., interceptate potrivit încheierilor Tribunalului B. a rezultat faptul că acesta se ocupa, în timpul serviciului, de derularea actelor de comerț în numele și pe seama . SRL Hălchiu, în sensul că se ocupa de identificarea de potențiali clienți, de identificarea de mână de lucru, de identificarea de resurse materiale necesare plății salariilor muncitorilor.

Martorii P. I., P. D. au arătat că inculpatul M. B. a implicat societatea în relații comerciale, iar martora Negoitescu C. în calitate de contabilă angajată fără forme legale la societatea în cauză ai cărei asociați erau cei doi inculpați a arătat că evidența contabilă nu era ținută în niciun fel (prin urmare în mod obiectiv inculpații nu aveau cum să depună situațiile financiare la 30.06. 2010 astfel cum au susținut), iar facturile nu au fost întocmite de M. C. care nu se pricepea la contabilitate. Martora A. I. audiată doar în cursul urmăririi penale (fila 216 dup) a precizat că a fost angajată direct de M. B. ca și contabilă și aceasta lua legătura cu unul dintre inculpați, care împreună se ocupau de administrarea societății. Aceste aspecte dovedesc implicarea inculpatului M. B. în infracțiunea de evaziune fiscală.

Față de acest material probatoriu, și față de declarațiile înseși ale inculpaților furnizate organelor judiciare a rezultat că, în mod faptic, și asociatul M. B. era activ implicat în activitatea societății, prin urmare, administratorul de drept al societății, M. C., a beneficiat de sprijinul asociatului său, M. B..

II. În semestrul II 2009 . SRL Hălchiu a efectuat cheltuieli cu combustibilul în sumă de 9 114 lei (fila 10 a procesului- verbal de inspecție), deși societatea nu deține mijloc de transport auto cu excepția rulotei. Echipa de control fiscal nu a identificat documente justificative, cum ar fi, de exemplu, foi de parcurs, prin care să se justifice consumul de combustibil sau necesitatea efectuării acestor cheltuieli, astfel că aceste cheltuieli scad baza impozabilă – f. 2593 vol. VI dup.

Față de materialul probator administrat în cauză, M. C., beneficiind de sprijinul (complicitatea) asociatului său, M. B., a făcut posibilă ascunderea sursei impozabile pentru . SRL Hălchiu prin diminuarea cuantumului venitului supus impozitării.

III. . SRL Hălchiu a înregistrat cheltuieli nedeductibile cu prestări de servicii în sumă de 82.814 lei (fila 11 a procesului verbal de inspecție și f. 2594 dup) prin înregistrarea în contabilitate a patru facturi fiscale emise la data de 30.09.2009 de . SRL, reprezentând „manopera vulcanizare și spălat auto” pentru lunile august și septembrie 2009 cunoscut fiind că . SRL Hălchiu nu deține mijloc de transport aceste cheltuieli (rezultate din cele 4 facturi fiscale) scad baza impozabilă.

S-a stabilit de echipa de inspecție fiscală faptul că aceste cheltuieli nu se justifică întrucât operatorul economic nu deține mijloace de transport cu excepția unei rulote tractabile.

Pentru justificarea acestora nu au fost identificate documente justificative respectiv document de transport, traseul pe care aceste materiale au fost transportate. Din documentele financiar contabile aferente anului 2009 puse la dispoziția echipei de inspecție fiscală s-a stabilit că nu rezultă necesitatea achiziționării acestor servicii, B. E. înregistrând în anul 2009 intrări de materiale în sumă de 21.534 lei constând în 3.970 kg. F. beton, 25 suluri de carton presat, BCU 25 mc.

Pentru cheltuielile menționate la pct. I-III de mai sus, inculpații prin apărător au depus la dosarul cauzei un contract de concesiune dintre . SRL Hălchiu și Biserica Evanghelică CA din România P. Hălchiu pe o durată de 49 de ani cu începere de la 15.10.2009 ce are ca obiect obligația concesionarului să realizeze pe propria cheltuială lucrări de demolare, reconstrucție, renovare și amenajare a fostului ștrand din localitate și două contracte de comodat încheiate în anul 2009 pentru 1 an ce au ca obiect împrumutul cu titlu gratuit a unor mijloace auto. Aceste contracte nu sunt înregistrate la finanțe pentru a da dreptul la deducere așa cum le-a indicat inculpaților martora N. C. E. – f. 107 vol. 2 dosar fond, nu pot prezenta certitudine nici în privința datelor de încheiere, instanța putând astfel să considere că sunt înscrisuri procausa, și, în plus, nu se coroborează cu alte înscrisuri cu valoare de document justificativ de genul celor exemplificate mai sus de organele de inspecție fiscală. De asemenea, martora C. C. A. care s-a ocupat de contabilitatea . a declarat instanței – f. 80 verso vol. II - că în această relație a văzut contractul de concesiune, contractele de comodat nu le-a văzut, dar nu știe pe care din cele două firme B. E. sau Rigoberto s-au prestat efectiv lucrările de amenajare a ștrandului. În aceste condiții înscrisurile prezentate de inculpați nu sunt de natură a înlătura constatările organului fiscal cu privire la cheltuieli nedeductibile evidențiate la cele trei puncte de mai sus.

IV. În privința facturii nr. 1958/02.12.2009, emisă de . (societate administrată de către soția inculpatului, M. M. M.), în valoare de 78.700 lei, explicitată ca reprezentând „transport materiale” (fila 11 a procesului verbal de inspecție f. 2594 dup) această cheltuială reprezintă o cheltuială nereală deoarece în actele contabile ale societății nu s-a identificat care a fost beneficiarul materialelor, în ce anume lucrare au fost înglobate materialele, traseul pe care au fost transportate și nici necesitatea achiziționării serviciilor de transport de la ., societate administrată de către M. M. M., soția asociatului . SRL Hălchiu, M. B..

Mai mult, la data de 02.12.2009, . nu mai deținea autovehicule cu care ar fi putut efectua aceste servicii de transport, societatea încetând activitatea.

Din declarația martorei C. C. A., fost contabil al . a rezultat scopul pentru care a fost întocmită această factură fiscală, anume acela de a susține analiza realizată de către reprezentanții C. B. S. B. în vederea aprobării cererii depusă la data de 24.12.2009 de către administratorul . SRL Hălchiu în vederea acordării unei linii de credit pentru susținerea activității societății; martora a mai declarat faptul că inculpatul M. B. a fost acela care i-a solicitat să întocmească această factură fiscală, în care aceasta a menționat serviciul de transport ce nu s-a prestat în realitate, fără a cunoaște realitatea.

V. Echipa de control a identificat o factură de venituri . nr. 10/01.12.2009 în valoare de 1.640 lei (din care venituri suma de 1.378 lei) emisă pentru administratorul de drept al . SRL Hălchiu, M. C., reprezentând „echipament tehnologic” ce nu a fost înregistrată în evidența contabilă, contrar art. 6 alin. 1 și art. 11 din Legea 82/1991. (fila 13 a procesului verbal de inspecție).

TVA – ul aferent facturii . nr. 10/01.12.2009 sustras de la plată este în sumă de 262 lei.

Din declarația martorei N. C. E., contabil al . SRL începând cu luna martie 2010 a rezultat faptul că a întocmit această factură urmare a discuțiilor avute cu administratorul societății, care s-a angajat că va achita valoarea facturii.

VI. În luna noiembrie 2009, . SRL Hălchiu a emis factura nr. BED nr. 9/23.11.2009, în valoare de „ – 43.782, 48 lei” către . Hălchiu, prin care a stornat factura nr. 2/30.06.2009 emisă de această societate. Această factură are ca și specificație „contractul de închiriere nr. 1663/2009 deoarece contractul a fost anulat”. Operațiunea de stornare este una fictivă deoarece acesta nu este semnată la rubrica „semnătura de primire” și nici înregistrată în contabilitatea . Hălchiu. Din evidențele acestei societăți, pe semestrul II 2009 această societate a declarat „0 lei” ca valoare a achizițiilor, de unde a rezultat că operațiunea de stornare, ce ar fi reprezentat un venit pentru această societate, nu este reală. Din valoarea facturii de stornare s-a reținut cu titlul de venit suma de 36.792 lei, considerată venit pentru . SRL Hălchiu.

Din declarația constantă în ambele etape procesuale a martorei N. C. E., contabil al . SRL începând cu luna martie 2010 a rezultat faptul că a întocmit această factură urmare a discuțiilor avute cu administratorul societății, M. C. care s-a angajat că se va ocupa de formalitățile de stornare, ce presupuneau acordul . Hălchiu pentru realizare acestei operațiuni, și semnarea facturii storno, la rubrica semnătura de primire de către un delegat al acestei societăți, cu putere de reprezentare.

Nu a rezultat faptul că această operațiune fictivă ar fi fost înregistrată cu știința inculpatului M. B..

Așadar, pentru perioada trimestrelor II-IV 2009 au fost stabilite cheltuieli deduse în mod nelegal în sumă de 114.040 lei și venituri suplimentare stabilite de echipa de control, neînregistrate în contabilitate în sumă de 38.170 provenite din restabilirea veniturilor aferente facturii storno în sumă de 36.792 lei și 1378 din factura privind echipamentul tehnologic.

S–a stabilit că aceste venituri au generat un impozit pe profit suplimentar în valoare de 21.780 lei. TVA –ul aferent facturii storno sustras de la plată este în sumă de 6990 lei.

PENTRU ANUL 2010:

VII. Potrivit actului de control, în semestrul I 2010 au fost identificate ca realizate de către . SRL Hălchiu venituri impozabile în sumă de 30.130 lei, nedeclarate fiscal, în condițiile în care societatea nu și-a declarat contabilitatea în semestrul I 2010 și nu a depus bilanțul contabil nici la 31.12.2009 și nici la 30.06.2010. Veniturile au provenit din relațiile comerciale ale . SRL Hălchiu - de care s-a ocupat inculpatul M. B. - cu . B. și . Hălchiu, inculpatul M. B. fiind și cel care s-a ocupat atât de faza precontractuală (negocieri) cu reprezentanții legali ai acestor societăți și de completarea facturilor fiscale emise și a chitanțelor aferente, potrivit declarațiilor sale și declarațiilor martorilor P. I. și P. D., administratorii . B. și . Hălchiu.

În aceste condiții rezultă probe privind săvârșirea de către M. C. a infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 și de către M. B. a infracțiunii prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Raportat la veniturile în sumă de 30.130 lei constatate ca fiind neevidențiate în contabilitatea . SRL Hălchiu în semestrul I 2010, echipa de control a reținut un impozit pe profit datorat în sumă de 4355 lei, astfel că pentru perioada supusă controlului, s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 26.135 lei.

VIII. În privința TVA, potrivit evidenței contabile întocmite de . SRL Hălchiu pentru perioada 01.06._09, societatea a constituit și declarat TVA aferent lunii iunie 2009 în sumă de_ lei (fila 23 a procesului verbal de control).

Din decontul de TVA aferent lunii iunie 2009 (declarație obligatorie făcută în fața reprezentaților Administrației Financiare Feldioara, la data de 27.08.2008) dată și semnată de către învinuitul M. C. rezultă declarat un TVA colectat de „0” lei, declarație neconformă situației reale, constatare în raport de care rezultă săvârșirea de către M. C. a infracțiunilor prev. de art. 292 cod penal și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 și de către M. B. a infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005. În cazul acestuia din urmă, cât timp s-a stabilit că acesta era persoana responsabilă cu întocmirea facturilor fiscale în . SRL, facturi care ajungeau pentru a fi înregistrate la martora A. I. fie de la inculpatul M. B., fie de la administrator, pe baza lor putând fi completate cu date corecte declarațiile privind TVA-ul depuse la organul fiscal, rezultă că inculpatul M. B. a sprijinit activitatea infracțională a administratorului societății.

IX. Potrivit procesului verbal de control fiscal fila 30 contribuabilul . SRL Hălchiu prin deconturile de TVA depuse la Administrația Financiară Feldioara în perioada 1.01._10 a declarat TVA colectat în sumă de 4877 lei, rezultată din facturile de vânzare. Echipa de inspecție a stabilit potrivit celor menționate în procesul verbal de la fila 29 că veniturile realizate în fapt de societate sunt în sumă de 234.193 lei, din care 197.401 lei proveniți din lucrări de construcții, lucrări de reparații, vânzări de mărfuri, facturate către clienții societății: PRIMĂRIA . B., . Hălchiu, . C., . B., M. C..

La suma de 197.401 lei se adaugă veniturile rezultat din factura storno în sumă de 36.792 lei rezultând suma de 234.193 lei.

Raportat la aceste venituri împărțite în sumele de 204.321 lei pentru anul fiscal 2009 și 29.871 lei pentru anul fiscal 2010 s-a calculat de către echipa de control TVA colectat rezultând 38.821 lei pentru anul fiscal 2009 și 5676 lei pentru anul fiscal 2010, în total TVA colectat calculat în sumă de 44.497 lei și neevidențiat de contribuabil, singura sumă evidențiată fiind de 4877 lei.

CONTRACTUL PENTRU LINIA DE CREDIT PENTRU . SRL

La data de 15.12.2009 M. C., în calitatea sa de administrator al . SRL Hălchiu, interesat fiind în obținerea unui credit acordat de către C. B. S. B. pentru susținerea financiară a activității societății, s-a adresat funcționarilor bancari, în scopul indicat, completând o cerere pentru acordarea unui credit tip revolving, cerere înregistrată la unitatea bancară sub numărul_ din 15.12.2009, pe care a completat suma de bani solicitată cu titlul de împrumut – 120.000 lei.

În formularul numit „cerere de credit” se menționează în subsolul primei pagini: „important: vă rugăm să completați anexele la prezenta cerere incluzând elementele relevante pentru solicitarea dumneavoastră și în conformitate cu caracteristicile specifice ale formei de constituire (ex. SRL, SA, AF, PFA, …). Adăugați orice alte informații pe care le considerați necesare/ importante. În cazul în care spațiul nu vă permite acest lucru, vă rugăm să anexați o pagină separată”, atrăgându-se atenția în alineatul următor asupra realității datelor și informațiilor furnizate băncii.

La pagina nr. 7 a cererii, paragraful 4, în privința condițiilor premergătoare aprobării creditului, unitatea bancară a inserat obligația pentru solicitant de a depune ultimele două bilanțuri contabile, cu anexele și balanțele de verificare aferente, precum și ultima balanță de verificare încheiată în anul în curs.

La pagina nr. 6, anexa 2, în formularul cererii de credit, este arătată obligația pentru solicitant de a preciza fie prin completarea cererii de credit, fie prin atașarea de înscrisuri în acest sens, dacă societatea este sau nu plătitoare de TVA, care este nivelul TVA care se aplică pentru produsele/serviciile achiziționate și vândute de societate, care este tipul de impozit plătit de societate.

Luând la cunoștință de condițiile precum și de înscrisurile care priveau activitatea comercială a . SRL Hălchiu, precum și de performanțele financiare pe care trebuia să le demonstreze pentru societate, în scopul ca aceasta să devină eligibilă pentru acordarea creditului, condiții care erau cunoscute și de către inculpatul M. B., deoarece acesta o sprijinise anterior pe soția sa, administrator al . Hălchiu pentru a obține un credit de tip revolving de la aceeași unitate bancară (contract de credit nr. 54/22.11.2005) atât inculpatul M. B. cât și inculpatul M. C. au depus în fața reprezentanților C. B. S. B. o . înscrisuri false, după cum urmează:

Cunoscând faptul că una din condițiile prevăzute de normele bancare pentru analiza condițiilor de eligibilitate a solicitantului creditului este cea referitoare la ilustrarea, cu documentele necesare, a unui proiect investițional în care este implicată societatea comercială solicitantă, care să impună susținerea financiară (creditul) așa cum este de altfel prevăzut și în anexa 2 a cererii de credit, precum și necesitatea de a depune înscrisuri justificative (proiect de construcție, devize estimative, grafic de execuție a lucrării, etc.) anterior datei încheierii contractului de credit, inculpatul M. B. a luat legătura cu martora C. C. A., fost contabil al . Hălchiu - societate comercială administrată în drept de către soția inculpatului numita M. M. M. – căreia i-a prezentat că, în fapt, între . Hălchiu și . SRL Hălchiu ar fi existat un raport comercial, în sensul că prima societate ar fi prestat în folosul celei de-a doua servicii de transport în lunile octombrie și noiembrie 2009, pretinzându-i acesteia să întocmească o factură fiscală în acest sens.

Martora C. C. A. a întocmit în aceste circumstanțe factura fiscală nr. 1958/2.12.2009 emisă de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu; martora a declarat în cursul urmăririi penale faptul că, în cadrul unor discuții purtate ulterior cu inculpatul M. B., a aflat de la acesta că pentru obținerea creditului acordat de către C. B. S. B. i-au fost necesare mai multe înscrisuri din care să rezulte implicarea societății într-o . proiecte investiționale, precum și documente din care să rezulte faptul că societatea comercială are de încasat sume de bani care, în caz de nevoie ar fi putut fi urmărite pentru rambursarea împrumutului - a se vedea norma bancară internă nr. 63/26.06.2009 a C. B. S. B. atașată, art. 3 destinația creditului) și că factura fiscală pe care martora a întocmit-o nu înfățișa un raport contractual real; i s-a precizat de către inculpat că scopul întocmirii facturii este acela de a avea șanse reale de a accesa linia de credit.

În declarația dată în fața instanței – f. 79,80 vol. II - martora a menținut cele declarate la urmărirea penală, instanța a constatat că nu își mai amintește anumite detalii, întrebată fiind asupra acestora martora a arătat elementul timp care s-a scurs de la momentul perceperii evenimentelor și al declarațiilor furnizate organelor de cercetare penală precizând că a spus adevărul în fața procurorului. Martora a declarat instanței că i-a reproșat inculpatului B. că a pus-o să facă respectiva factură, iar el i-a spus că trebuia neapărat să o folosească pentru închiderea primei linii de credit dat fiind că și persoana cu imobilul căreia garantase nu mai era angajatul societății și făcea presiuni asupra lui ca și banca.

Totodată, pentru îndeplinirea celorlalte condiții referitoare la performanțele financiare ale activității . SRL Hălchiu au fost depuse, în vederea încheierii contractului de credit, de către semnatarii acestuia, inculpații M. B. și M. C., copiile a trei declarații obligatorii privitoare la obligațiile de plată la bugetele asigurărilor societate și fondurilor speciale (declarația tip 102), declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat (declarația tip 100) și decontul TVA, toate pentru luna septembrie 2009.

Toate aceste declarații, depuse în copie – acestea sunt de natură a avea aparență de veridicitate cât timp purta pe ultima pagină ștampila cu numerele de înregistrare_/8.12.2009,_/8.12.209, 3899/8.12.2009 ale Administrației Finanțelor P. Feldioara - sunt false, constatare bazată pe comparația datelor înscrise în acestea, la rubricile ce privesc sumele datorate cu titlul de impozit către diferitele tipuri de creanțe bugetare (categorii de impozite, contribuții) și respectiv total livrări bunuri/prestări servicii total TVA colectat, etc., cu mențiunile cuprinse în declarațiile originale tip 100, 102 și 300 aflate înregistrate la Administrația Finanțelor P. Feldioara, ridicate la data de 30.06.2010 (aflate la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul).

Din analiza copiilor declaraților tip 100, 102, 300 depuse la C. B. a rezultat faptul că fiecare dintre declarațiile falsificate sub aspectul subscrierii are aplicată, în xerox, câte o ștampilă a Administrației Finanțelor P. Feldioara, cu același număr de înregistrare aplicat ca și pe declarațiile originale – exemplarul depus la Administrația Finanțelor P. Feldioara.

Din analiza ultimei părți a fiecărei dintre declarațiile 100, 102, 300 depusă de contribuabil, atât pe exemplarele originale depuse la Administrația Finanțelor P. Feldioara cât și pe exemplarele falsificate rezultă o poziționare diferită a acestei ștampile în raport de rubricația tipizatului declarațiilor. Analizând poziționarea ștampilelor purtând numărul de înregistrare acordat de către Administrația Finanțelor P. Feldioara, pe exemplarele falsificate și pe exemplarul doi original al acestor declarații care rămâne în posesia contribuabilului după depunerea primului exemplar la organul fiscal (exemplarele doi au fost puse la dispoziție de către inculpatul M. B.), rezultă, mai mult decât evident, fără a mai fi necesară efectuarea unei constatări sau expertize, faptul că declarațiile tip 10,102,300 (copie) depuse la C. B. S. B., sunt falsificate folosindu-se ca model exemplarul doi original al declaraților similare rămase în posesia contribuabilului, prin suprapunerea și xerocopiere ulterioară.

La data de 24.12.2009 M. C. adresează reprezentanților C. B. S. B. o cerere privind deschiderea unui cont, drept de primă semnătură bancară având M. C., M. B. și C. C. A. (printr-o împuternicire sub semnătură privată, M. B. o împuternicește pe C. C. A. să aibă drept de semnătură asupra contului deschis).

La data de 30.12.2009, ulterior semnării contractului pentru line de credit nr. 1257/30.12.2009 cu C. B. S. B., în contul societății a fost virată suma de 120.000 lei.

Contractul pentru linie de credit a fost semnat pentru . SRL Hălchiu de către M. B. în calitate de asociat și de către inculpatul M. C., în calitate de administrator.

În art. 7 pct. 7.1.8 și pct. 7.1.10 din contract se prevede o responsabilizare a solicitanților creditului asupra informațiilor furnizate de client băncii, inclusiv cele care privesc rezultatele financiare; în consecință, prin depunerea celor trei declarații false tip 100, 102, 300 precum și a copiei facturii fiscale nr. factura fiscală nr. 1958/2.12.2009 emisă de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu semnatarii contractului și-au asumat responsabilitatea asupra realității datelor înscrise în acestea.

În privința facturii fiscale nr. 1958/2.12.2009, din declarațiile martorei C. C. A. date în cursul acestui proces penal a rezultat faptul că această factură i s-a solicitat a fi întocmită de către inculpatul M. B., martora a completat-o fiind în eroare relativ la realitatea operațiunilor pe care le-a menționat în cuprinsul acesteia – în concret, este vorba despre servicii de transport care ar fi fost prestate de către . Hălchiu în favoarea . SRL Hălchiu. Martora C. C. A. a mai declarat că de la inculpatul M. B. a aflat, ulterior întocmirii facturii, că operațiunea de transport nu a fost reală.

Cu privire la caracterul fictiv al operațiunilor menționate în factură s-a pronunțat și echipa de inspecție fiscală care a realizat controlul fiscal la . SRL Hălchiu (pagina 11 din raportul de control) unde se precizează expres că: nu s-a regăsit între documentele justificative primare ale . SRL Hălchiu un document justificativ pentru înregistrările realizate în documentul numit „centralizator luna decembrie 2009” în sensul că nu s-a regăsit factura propriu-zisă (exemplarul albastru al facturii). Totodată, materialele ce se presupunea că au fost transportate de către . Hălchiu în favoarea . SRL Hălchiu nu s-au regăsit înglobate într-o construcție/lucrare; nu s-au regăsit documente de transport pentru materialele de construcție către o anumită locație, și nu în ultimul rând, . SRL Hălchiu în anul 2009 a avut înregistrate materiale achiziționate și utilizate în sumă de 21.534 lei, cât timp numai factura în discuție era în valoare de 66.134 lei.

Martora N. C. E., contabilul care a ținut contabilitatea . SRL Hălchiu începând cu luna martie 2010, a declarat că a trecut în centralizatorul lunii decembrie 2009 factura în discuție, deoarece a avut acces la o situație a contului . SRL Hălchiu, din care observase că se realizase o plată din contul acestei societăți în contul . Hălchiu, astfel că a considerat că această operațiune avea la bază un raport contractual; martora a declarat că nu a văzut niciodată în materialitatea ei această factură.

Totodată, martora a mai declarat faptul că ea nu a ținut contabilitatea societății decât începând cu luna martie 2010 și că nu a ținut o contabilitate efectivă, computerizată, din cauza condițiilor improprii în care și-a desfășurat activitatea, dar și din cauza faptului că nu i s-au pus la dispoziție evidența contabilă (documentele justificative).

Până în luna septembrie 2009, contabilitatea . SRL Hălchiu a fost ținută de către martora A. I. care s-a ocupat de aducerea la zi a contabilității începând cu luna iulie 2009, actele contabile fiindu-i aduse de către inculpatul M. B., pentru a fi întocmite raportările contabile.

Scopul întocmirii facturii fiscale nr. 1958/2.12.2009 a fost, în fapt, crearea unei posibilități pentru reprezentanții . SRL Hălchiu pentru a acoperi o altă linie de credit contractată de o altă societate comercială, . Hălchiu, administrată de către M. M. M., soția inculpatului M. B. – persoană fără nicio cunoștință în materia administrării unei societăți comerciale. (contract de credit nr. 54/22.11.2005 încheiat cu C. B. S. B.).

La data de 30.12.2009, de îndată ce suma de 120.000 lei a intrat în contul . SRL Hălchiu, suma de 78.700 lei reprezentând valoarea cu TVA a facturii fiscale nr. 1958/2.12.2009 a fost virată în contul . Hălchiu și, observând situația contului acestei societăți, se constată faptul că prin această plată a fost închisă linia de credit în sumă de 75.000 lei acordată . Hălchiu.

Inculpatul M. B. avea, ca și M. C. un interes în a acoperi linia de credit contractată de către . Hălchiu, în detrimentul intereselor financiare ale . SRL Hălchiu, cu atât mai mult cu cât contractul pentru linie de credit încheiat de către . Hălchiu fusese garantat cu un drept de ipotecă al bănii instituit asupra unui imobil proprietatea numitului B. V., fost angajat al . Hălchiu, aspect care rezultă din declarația martorei C. care a arătat că „i-am reproșat inculpatului B. că m-a pus să fac o astfel de factură, iar el mi-a spus că trebuia neapărat să o folosească pentru închiderea primei linii de credit dat fiind că și persoană cu imobilul căreia garantase nu mai era angajatul societății și făcea presiuni asupra lui ca și banca”. f 80 vol. II fond.

Inculpatul M. C. a făcut posibilă această plată, prin semnarea ordinului de plată nr. 1/30.12.2009 pentru plata sumei de 78.700 lei către . SRL Hălchiu, prin prisma calității sale, administratorul . SRL Hălchiu, inculpatul M. C. neputând invoca faptul că nu a cunoscut faptul că datoria prezentată prin factura fiscală completată de către C. C. A. la cererea expresă a inculpatului M. B. este una nereală.

Atât prin fapta inculpatului M. B. de a determina martora C. C. A. să întocmească factura fiscală nr. 1958/2.12.2009 (folosită apoi pentru a fi realizată plata în contul . Hălchiu) cât și prin întocmirea ordinului de plată, semnat de către M. C. prin care s-a realizat efectiv plata, au fost folosite bunurile (banii) și respectiv creditul de care se bucură societatea, în scop contrar intereselor sale, cât timp scopul pentru care a fost contractată linia de credit a fost ab initio deturnat, cu știință.

Deși inculpații, prin apărător, au susținut în instanță că aproape tot creditul ar fi achitat, nu au făcut nicio dovadă în acest sens, iar poziția oficială manifestată în cursul urmăririi penale de reprezentanții C. B. S. B. linia de credit a fost aceea că există restanță pentru întreaga sumă de 128.168,23 lei – compusă din 120.000 lei valoare a liniei de credit și 8168,38 lei reprezentând penalizări.

Reprezentanții legali ai C. B. București au formulat plângere penală în cauză.

În privința declarațiilor tip 100,102, 300 acestea au fost depuse la C. B. S. B. de către martora C. C. A., din declarația căreia a rezultat faptul că aceste înscrisuri i s-au adus la domiciliu, alături de altele, de către inculpații M. C. și M. B., fără ca martora să poarte responsabilitatea asupra acestora, cât timp nu mai deținea calitatea de contabil al . Hălchiu; martora nu a deținut niciodată calitatea de contabil al . SRL Hălchiu.

Nu s-a putut stabili prin probe directe cine anume a falsificat aceste declarații, dar, prin prisma faptului că inculpatul M. B. era cel mai interesat a acoperi linia de credit acordată . Hălchiu prezentând deosebită relevanță declarația martorei C. C. A. mai sus detaliată, inculpatul administrator M. C. nedeținând cunoștințele necesare pentru evaluarea unor nevoi ale societății (rolul acestuia în societate era cel similar unui muncitor, pe lângă acela de paravan pentru calitatea de administrator în mod real avută de către M. B., în privința căruia opera o incompatibilitate legală de a deține această calitate concomitent cu cea de polițist), M. B. având relații statornicite cu reprezentanții C. B. S. B., prin prisma contractului de credit anterior încheiat de către . Hălchiu, conduc la concluzia existenței unor probe indirect că acesta este și cel care a contrafăcut declarațiile tip 100, 102, 300 prin contrafacerea subscrierii.

P. asumarea copiilor celor trei declarații tip 100, 102, 300, precum și prin depunerea facturii fiscale nr. 1958/2.12.2009, toate false, nu numai că semnatarii contractului și-au asumat responsabilitatea asupra realității datelor înscrise în acestea, dar susțin dincolo de orice îndoială poziția subiectivă a celor doi inculpați care au urmărit și au realizat inducerea în eroare a reprezentanților legali ai C. B. S. B., fiind creată aparența că . SRL Hălchiu îndeplinește toate condițiile legale pentru acordarea unei linii de credit tip revolving, credit care în condițiile în care documentele legale reflectau realitatea nu putea fi acordat, în scopul obținerii unui folos material, prejudiciind astfel unitate bancară.

Apărarea formulată de inculpați în sensul că aceste înscrisuri nu au fost esențiale în acordarea creditului, ci garanția imobiliară existentă, un imobil din Hălchiu de o valoare net superioară creanței de 27.000 euro, inculpatul nu riscă să-și piardă locuința pentru o sumă nesemnificativă, iar până acum nu s-a început executarea silită pentru acest credit pentru că au fost achitate ratele nu a putut fi primită.

Din analiza probatoriului mai sus realizată a apărut ca puerilă apărarea potrivit căreia de pregătirea dosarului de credit s-a ocupat C. C., astfel că inculpații, neavând pregătirea necesară, nu au știut că înscrisurile depuse la C. ar fi nereale.

În drept:

Fapta inculpatului M. B. care, în perioada anilor 2005-2010, în exercitarea calității de agent de poliție și a funcției de șef al Postului de Poliție Hălchiu județul B., nu a dispus înregistrarea în evidențele Postului de Poliție, respectiv în registrul de evidență a cauzelor penale cu autori cunoscuți, necunoscuți sau în registrul de petiții, după caz, a unui număr total de 21 de plângeri formulate de către B. M., P. D. (două plângeri), M. F., Ț. V., I. Ș., M. V. (două plângeri), E. V., I. A.,C. P., . (două plângeri), B. Z., M. G. C., M. V., A. C., S. L., M. B. V., C. E. D., B. F., E. C. V., deși dispozițiile constituționale, cele ale codului de procedură penală, ale legislației privind atribuțiile specifice profesiei de polițist și cele din fișa atribuțiilor de serviciu îl obligau să procedeze astfel, prin aceasta afectând interesele legitime ale autorilor plângerilor, destinatari ai legii, și persoane îndreptățite să pretindă acțiunea agentului statului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de:

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea 78/2000 raportat la art. 246 cod penal anterior, cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal anterior (21 fapte)

În drept, fapta inculpatului M. B. care, în perioada anilor 2005-2010, în exercitarea calității de agent de poliție și a funcției de șef al Postului de Poliție Hălchiu județul B., nu a dispus înregistrarea în evidențele Postului de Poliție a celor 21 de plângeri formulate de persoanele mai sus indicate, iar prin aceasta a produs o tulburare însemnată bunului mers al unui organ din cele prevăzute de art. 145 Cod penal respectiv Postul de Poliție Hălchiu prin neevidențierea corectă și potrivit realității sociale a dinamicii fenomenului infracțional și prin neconstituirea cadrelor legale obligatorii necesare tragerii al răspundere penală a persoanelor care au comis infracțiunile sesizate sau pentru identificarea și tragerea al răspundere penală a persoanelor care au comis faptele sesizate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii unice de:

- abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prevăzută și pedepsită de art. 13² din Legea 78/2000 raportat la art. 248 cod penal anterior (infracțiune unică)

Faptele ce se rețin în sarcina inculpatului M. B. care, în perioada anilor 2005-2010, în exercitarea calității de agent de poliție și a funcției de șef al Postului de Poliție Hălchiu județul B. a sustras din deținerea Postului de Poliție Hălchiu 21 de plângeri penale depuse de persoanele mai sus indicate la unitatea de poliție și care, potrivit legii, ar fi trebuit înregistrate în evidențele unității de poliție prin gestul unilateral al inculpatului, dacă acesta și-ar fi respectat atribuțiile de serviciu, plângerile fiind descoperite la domiciliul inculpatului, la data de 30.06.2010, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de:

- reținerea sau distrugerea de înscrisuri faptă prevăzută de art. 272 Cod penal anterior cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior (21 fapte)

Faptele ce se rețin în sarcina inculpatului M. B. care prin neînregistrarea în evidențele Postului de Poliție Hălchiu a plângerilor formulate de către M. F. și A. C. nu a creat cadrele legale înăuntrul cărora autorii faptei, menționați în plângeri, anume B. D. C. și respectiv D. D. și D. C., să poată fi trași la răspundere penală cu privire la infracțiunile sesizate - tâlhărie - și care astfel a zădărnicit urmărirea penală ce ar fi trebuit promovată împotriva numiților B. D. C. și respectiv D. D. și D. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de:

- favorizarea infractorului”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 269 Noul Cod penal, noua reglementare penală prevede o pedeapsă mai mică de la 1 la 5 ani închisoare sau amendă, sens în care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 264 al. 1 Cod penal anterior în această infracțiune, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior (2 fapte)

În drept, fapta inculpatului M. B. care, în calitate asociat al . SRL Hălchiu, interesat fiind de acoperirea liniei de credit în sumă de 75.000 lei acordată de către C. B. S. B. în beneficiul . Hălchiu - societate în care M. B. avea un interes direct cât timp societatea era administrată de către soția sa M. M. M. - a solicitat martorei C. C. A., fost contabil al . Hălchiu, întocmirea facturii fiscale nr. 1958/2.12.2009 emisă de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu (ce constata un serviciu prestat, fictiv, ce năștea un drept de creanță asupra . SRL Hălchiu ) în temeiul căreia, după aprobarea liniei de credit pentru . SRL Hălchiu, a fost întocmit ordinul de plată nr. 1/30.12.2009 semnat de către M. C., din linia de credit aprobată . SRL Hălchiu fiind acoperită, cu suma de 78.700 lei, linia de credit deschisă pentru . Hălchiu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

- folosirea creditului societății cu rea credință, faptă prevăzută și pedepsită de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990

În drept fapta inculpatului M. B. care, urmărind a obține aprobarea acordării unei linii de credit pentru societatea . SRL Hălchiu, al cărei asociat era, a determinat-o, cu intenție, pe martora C. C. A. să completeze fără vinovăție, cu mențiuni false privitoare la existența unui serviciu prestat de . Hălchiu, factura fiscală nr. 1958/2.12.2009 pe care inculpatul a folosit-o ulterior în vederea încheierii unui contract din data de 30.12.2009, pentru acordarea unei linii de credit cu CECBANK S. B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată faptă prevăzută și pedepsită de art. 31 al. 2 Cod penal raportat al art. 290 al. 1 Cod penal anterior;

- uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art.. 291 teza II Cod penal anterior;

În drept, fapta inculpatului M. B. care, urmărind a obține aprobarea acordării unei linii de credit pentru societatea . SRL Hălchiu, al cărei asociat era, a falsificat, prin contrafacerea scrierii, și depus la data de 30.12.2009 în fața reprezentanților legali ai C. B. S. B. copiile a trei declarații tip 100, 102, 300, purtând ștampila cu numărul de înregistrare al Administrației Finanțelor P. Feldioara, declarații privind obligațiile de plată către bugetul de stat ce conțin mențiuni false referitoare la rezultatele financiare ale . SRL Hălchiu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- fals material în înscrisuri oficiale faptă prevăzută și pedepsită de art. 288 al. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal anterior (3 acte materiale);

- uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 Noul Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal anterior (3 acte materiale), sens în care va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 291 teza I Cod penal anterior deoarece limitele de pedeapsă sunt aceleași în ambele reglementări, în noua legea penală se introduce alternativ pedeapsa cu amenda penală.

În drept, fapta inculpatului M. B. care, în calitate de asociat al . SRL Hălchiu, interesat fiind de acoperirea liniei de credit în sumă de 75.000 lei acordată de către C. B. S. B. în beneficiul . Hălchiu - societate în care M. B. avea un interes direct cât timp societatea era administrată de către soția sa M. M. M. – a folosit în fața reprezentanților unității bancare cele trei copii ale declarațiilor tip 100, 102, 300 precum și factura fiscală factura fiscală nr. 1958/2.12.2009 emisă de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu, toate false, în scopul obținerii unui folos material, prejudiciind astfel unitatea bancară cu suma de 120.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

- înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 al. 1, 2 Noul Cod penal reglementare în care se prevede o pedeapsă mai mică, de la 1 la 5 ani închisoare, sens în care se va schimba încadrarea juridică din art.215 al.1, 2, 3 Cod penal anterior.

În drept, fapta inculpatului M. B., asociat al . SRL Hălchiu, care, în perioada iunie-decembrie 2009, implicat fiind în activitatea societății i-a acordat sprijin învinuitului M. C., administrator al . SRL Hălchiu, în sensul ca activitatea comercială a societății să nu fie corect reflectată în situațiile fiscale, prin înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli nedeductibile cu piesele de schimb auto în sumă de 22.112 lei, cheltuieli cu combustibilul în sumă de 9 114 lei, cheltuieli cu prestări de servicii vulcanizare și spălătorie auto în sumă de 82.814 lei deși potrivit documentelor contabile verificate, operatorul economic nu deținea mijloace de transport auto, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

- complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal vechi raportat la art. 9 al. 1 lit. a din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi

În drept, fapta inculpatului M. B., asociat al . SRL Hălchiu, care a solicitat martorei C. C. A. să întocmească în fals factura fiscală nr. 1958/02.12.2009, emisă de . către . SRL Hălchiu, în valoare de 78.700 lei, explicitată ca reprezentând „ transport materiale” (fila 11 a procesului verbal de inspecție) această factură reprezentând o cheltuială nereală pentru . SRL Hălchiu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

- complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal vechi raportat la art. 9 al. 1 lit. c din legea nr. 241/2005

Fapta ce se reține în sarcina inculpatului M. B., asociat al . SRL Hălchiu care prin implicarea sa în activitatea comercială a . SRL Hălchiu a făcut posibilă neînregistrarea în evidența contabilă a contribuabilului, în semestrul I 2010, a unor venituri impozabile în sumă de 30.130 lei, nedeclarate fiscal, în condițiile în care societatea nu și-a declarat contabilitatea în semestrul I 2010 și nu a depus bilanțul contabil nici la 31.12.2009 și nici la 30.06.2010, veniturile fiind rezultate din relațiile comerciale cu . Hălchiu (în valoare de 28.046,78 lei) și . B. (în valoare de 7.500 lei), de derularea cărora s-a ocupat inculpatul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

- complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal vechi raportat la art. 9 al. 1 lit. b din legea nr. 241/2005

În drept, fapta inculpatului M. B., asociat al . SRL Hălchiu care prin implicarea sa în activitatea comercială a . SRL Hălchiu (prin desfășurarea relației comerciale cu . B. și . Hălchiu) a făcut posibilă realizarea de către contribuabil pentru anul fiscal 2009 a unor venituri, în sumă de 204.321 lei pentru anul fiscal 2009 și 29.871 lei pentru anul fiscal 2010, s-a calculat de către echipa de control TVA colectat rezultând 38.821 lei pentru anul fiscal 2009 și 5676 lei pentru anul fiscal 2010, în total TVA colectat calculat în sumă de 44.497 lei(total pentru cei doi ani fiscali) și neevidențiat de contribuabil, singura sumă evidențiată fiind de 4877 lei și prin implicarea sa în activitatea comercială a . SRL Hălchiu (prin desfășurarea relației comerciale cu . B.) a făcut posibilă, în semestrul I 2009, prin întocmirea facturilor fiscale emisă către . B. ce nu au fost înregistrate în contabilitate depunerea la organul fiscal de către administratorul de drept M. C. a unei declarații TVA lunii iunie 2009 în sumă de 0 lei, deși TVA calculat de către echipa de inspecție a fost de_ lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

- complicitate la evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 al. 1 lit. b din legea nr. 241/2005 (2 acte materiale) cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi

În drept, fapta inculpatului M. C. care în calitate de administrator al . SRL Hălchiu în anul fiscal 2009 a dispus înregistrarea în contabilitatea societății a unor cheltuieli nedeductibile fiscal cu piesele de schimb auto în sumă de 22.112 lei, cu combustibilul în sumă de 9 114 lei și a unor cheltuieli nedeductibile cu prestări de servicii în sumă de 82.814 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de:

- evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi

În drept, fapta inculpatului M. C. care în calitate de administrator al . SRL Hălchiu în anul fiscal 2009 a dispus în privința facturii nr. 1958/02.12.2009, emisă de . către . SRL Hălchiu, în valoare de 78.700 lei, explicitată ca reprezentând „transport materiale” înregistrarea ei în contabilitate, deși aceasta reprezintă o cheltuială nereală, și care în luna noiembrie 2009, a dispus înregistrarea în contabilitatea . SRL Hălchiu a facturii nr. BED nr. 9/23.11.2009, în valoare de „– 43.782, 48 lei” către . Hălchiu, prin care stornează factura nr. 2/30.06.2009 emisă de această societate, această factură înglobând o operațiune de stornare este una fictivă întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de:

- evaziune fiscal”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi (2 acte materiale)

În drept, fapta inculpatului M. C. care în calitate de administrator al . SRL Hălchiu nu a înregistrat în contabilitatea societății o factură de venituri . nr. 10/01.12.2009 în valoare de 1.640 lei ( din care venituri suma de 1.378 lei) emisă pentru sine, reprezentând „echipament tehnologic” ce nu a fost înregistrată în evidența contabilă și care, în semestrul I 2010, nu a dispus înregistrarea în contabilitate a unor venituri impozabile în sumă de 30.130 lei, nedeclarate fiscal – provenite din 11 facturi fiscale emise de către . Hălchiu (în valoare de 28.046,78 lei) și . B. (în valoare de 7.500 lei) - în condițiile în care societatea nu și-a declarat contabilitatea în sem. I 2010 și nu a depus bilanțul contabil nici la 31.12.2009 și nici la 30.06.2010 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de:

- evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi (2 acte materiale corespunzător a doi ani fiscali)

În drept, fapta inculpatului M. C. care în calitate de administrator al . SRL Hălchiu la data de 27.08.2009 a depus la Administrația Finanțelor P. Feldioara decontul de TVA aferent lunii iunie 2009, întocmit de către contabilul A. I. și semnată de către el, prin care a declarat un TVA colectat de „0” lei, cel real ce ar fi trebuit declarat fiind de 4877 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

- fals în declarații, faptă prevăzută și pedepsită de art. 292 Cod penal vechi și

- evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal

În drept, fapta inculpatului M. C. care în calitate de administrator al . SRL Hălchiu care a sustras societatea, pentru anii fiscali 2009 și 2010, prin declararea veniturilor realizate și nedeclarate de la plata TVA - 38.821 lei pentru anul fiscal 2009 și 5676 lei pentru anul fiscal 2010, singura sumă evidențiată fiind de 4877 lei, potrivit deconturilor de TVA depuse de contribuabil în semestrul I 2009 și trimestrul III 2009, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de:

- evaziune fiscală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (2 acte materiale)

În drept, fapta inculpatului M. C. care, în calitate administrator al . SRL Hălchiu, cointeresat fiind, alături de fratele său, inculpatul M. B. de acoperirea liniei de credit în sumă de 75.000 lei acordată de către C. B. S. B. în beneficiul . Hălchiu - societate în care M. C. avea un interes direct cât timp societatea era administrată de către cumnata sa M. M. M. - după întocmirea facturii fiscale nr. 1958/2.12.2009 emisă de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu (ce constata un serviciu prestat, fictiv, ce năștea un drept de creanță asupra . SRL Hălchiu) după aprobarea liniei de credit pentru . SRL Hălchiu, a întocmit ordinul de plată nr. 1/30.12.2009 pe care l-a semnat, prin care din linia de credit aprobată . SRL Hălchiu a fost acoperită, cu suma de 78.700 lei, linia de credit deschisă pentru . Hălchiu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

- folosirea creditului societății cu rea credință, faptă prevăzută și pedepsită de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990

Relativ la această infracțiune de folosirea creditului societății cu rea credință, instanța a reținut în considerentele de mai sus că atât prin fapta inculpatului M. B. de a determina martora C. C. A. să întocmească factura fiscală nr. 1958/2.12.2009 (folosită apoi pentru a fi realizată plata în contul . Hălchiu) cât și prin întocmirea ordinului de plată, semnat de către M. C. prin care s-a realizat efectiv plata, au fost folosite bunurile (banii) și respectiv creditul de care se bucură societatea, în scop contrar intereselor sale, cât timp scopul pentru care a fost contractată linia de credit a fost ab initio deturnat, cu știință, motiv pentru care nu a primit apărarea inculpaților în sensul lipsei elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

În drept, fapta inculpatului M. C. care, urmărind a obține aprobarea acordării unei linii de credit pentru societatea . SRL Hălchiu, al cărei administrator era, a folosit în fața reprezentanților C. B. S. B. în vederea încheierii unui contract de linie de credit din data de 30.12.2009, factura fiscală nr. 1958/2.12.2009 emisă de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu (ce constata un serviciu prestat, fictiv, ce năștea un drept de creanță asupra . SRL Hălchiu) falsă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art.291 teza II Cod penal vechi

În drept, fapta inculpatului M. C. care, urmărind a obține aprobarea acordării unei linii de credit pentru societatea . SRL Hălchiu, al cărei administrator era, a depus la data de 30.12.2009 în fața reprezentanților legali ai C. B. S. B. copiile a trei declarații tip 100, 102, 300, purtând ștampila cu numărul de înregistrare al Administrației Finanțelor P. Feldioara, declarații privind obligațiile de plată către bugetul de stat ce conțin mențiuni false referitoare la rezultatele financiare ale . SRL Hălchiu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art.323 Noul Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal vechi (3 acte materiale) prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 291 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (3 acte materiale) întrucât noua reglementare penală este mai favorabilă inculpatului deși prevede aceleași limite ale pedepsei închisorii introduce alternativ pedeapsa amenzii penale.

În drept, fapta inculpatului M. C. care, în calitate de administrator al . SRL Hălchiu, interesat fiind de acoperirea liniei de credit în sumă de 75.000 lei acordată de către C. B. S. B. în beneficiul . Hălchiu - societate în care M. C. avea un interes direct cât timp societatea era administrată de către cumnata sa M. M. M. – a folosit în fața reprezentanților unității bancare cele trei copii ale declarațiilor tip 100, 102, 300 precum și factura fiscală factura fiscală nr. 1958/2.12.2009 emisă de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu, toate false, în scopul obținerii unui folos material, prejudiciind astfel unitatea bancară cu suma de 120.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

- înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 al. 1, 2 Noul Cod penal,) prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 al.1, 2, 3 Cod penal vechi întrucât noua reglementare penală este mai favorabilă inculpatului fiind prevăzut un cuantum sancționator mai redus decât în vechea reglementare penală.

Relativ la infracțiunile de abuz în serviciu, apărătorul ales al inculpatului M. B. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestui inculpat în sensul înlăturării prevăzută art.13/2 din Legea nr.78/2000 apreciind ca neîndeplinită premisa acestui text de lege întrucât prin neînregistrarea plângerilor la postul de Poliție Hălchiu nu s-a urmărit un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, cât timp acest avantaj ar fi trebuit a fi procurat în legătură cu persoane nedeterminate.

Pe de altă parte, același inculpat prin apărător susține că prin neînregistrarea respectivelor plângeri, nu se pot reține în sarcina inculpatului atât infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dar și contra intereselor publice fapte asimilate infracțiunilor de corupție, ci trebuie reținută ori una ori alta dintre aceste infracțiuni. Mai mult reținerea în sarcina sa atât a infracțiunii de favorizarea infractorului cât și a variantei agravate a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice fapte asimilate unei infracțiuni de corupție echivalează practic cu o dublă incriminare a acelorași fapte.

Instanța nu a achiesat la acest punct de vedere exprimat de apărare și a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M. B. pentru următoarele considerente:

Cu privire la înlăturarea prevederilor art. 13/2 din Legea 78/2000 pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice, este de esența incriminării mai grave, tocmai exercitarea acestor atribuții de serviciu cu consecințe patrimoniale sau nepatrimoniale.

Cazurile concrete de neînregistrare a plângerilor de către inculpat în calitate de polițist care trebuia să se supună doar legii - cadrul legal individualizat în rechizitoriu preluat în prezenta hotărâre și nu uzanțelor locului, situație care implică intenția chiar și indirectă a autorului, modul în care s-a încheiat demersul părților vătămate, neprezentând nici o relevanță că după o perioadă de timp considerabilă, o parte din părțile vătămate arată instanței că nu se mai consideră vătămate în drepturile lor întrucât vătămarea acestora se apreciază la momentul săvârșirii faptei și nu după descoperirea acesteia, neînregistrarea și neinstrumentarea plângerilor aducând în mod evident atingere interesului legitim al acestora – realizează elementele constitutive ale ambelor infracțiuni de abuz în serviciu – contra intereselor persoanelor și contra intereselor publice, fapte asimilate infracțiunilor de corupție, dar și a infracțiuni de favorizare a infractorului prin neînregistrarea celor 21 de plângeri la postul de Poliție Hălchiu, instanța reține că s-a procurat unor persoane nedeterminate dar și celor trei persoane determinate (B. D. C., D. D. și D. C.) un evident avantaj nepatrimonial și, date fiind totodată relațiile sociale distinct periclitate nu rezultă o dublă incriminare a acelorași fapte, ci o stare de concurs de infracțiuni corect reținută în cauză.

Cât privește infracțiunile de fals în declarații – prevăzută de ar. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal – 4 acte materiale și evaziune fiscală faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 al. 1 lit. a din legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal anterior - 12 acte materiale, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. C., fapte care potrivit rechizitoriului constau în aceea că care în calitate de administrator al . SRL Hălchiu a depus la Administrația Finanțelor P. Feldioara declarațiile tip privind obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale aferente trimestrului II 2009 (declarație depusă la data de 27.08.2009) lunilor iulie 2009 (declarație depusă la data de 27.08.2009), august 2009 (declarație depusă la data de 08.12.2009), octombrie 2009(declarație depusă la data de 08.12.2009), conținând mențiuni false referitoare la sumele datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, și care pentru lunile noiembrie și decembrie 2009, ianuarie - mai 2010 și iunie 2010, nu a depus declarații privind venituri din salarii, contribuții la bugetul asigurărilor sociale, fond șomaj, etc. deși s-a stabilit că în perioada respectivă societatea datora lunar suma de 301 lei cu titlul de venituri din salarii astfel ascunzând sursa impozabilă sau taxabilă, faptă descrisă în rechizitoriu la punctele X-XIX, în cursul cercetării judecătorești au fost administrate probe care conduc la o altă situație de fapt cu consecințe directe asupra vinovăției persoanei cercetate relativ la aceste fapte penale.

Astfel, față de adresa ITM B. înaintată la solicitarea instanței aflată la fila 76 vol. II dosar fond a fost admisă cererea inculpatului și administrată proba cu expertiza contabilă – f. 164-190 vol. II dosar fond din care rezultă că expertul a avut în vedere o situație diferită de cea avută în vedere de inspecția fiscală. ITM B. a lămurit această situație prin adresa depusă la dosar la fila 227 vol. II din care rezultă că . nu a depus situația angajaților în format electronic, ceea ce a determinat raportarea diferită a situației pe care s-a estimat de către organele de inspecție fiscală un prejudiciu. Astfel s-a constatat că în perioada de referință indicată în expertiza contabilă rezultă doar un angajat care a lucrat la societate în acea perioadă - N. C. M., pentru care instanța a solicitat părții civile refacerea deciziei de impunere având în vedere situația învederată de către ITM B., conform rechizitoriului valoarea totală a debitelor reținute de echipa de control fiscal, ca reprezentând prejudiciul adus statului prin neînregistrarea și nedeclararea de către . SRL Hălchiu a taxelor, impozitelor și contribuțiilor către bugetul consolidat al statului este de 102.414 lei, la care s-au calculat majorări și penalități de întârziere aferente, în sumă de 41.958 lei.

Acest calcul a fost refăcut de partea civilă fiind depus la dosarul cauzei un nou calcul – f. 229, 230 vol. II dosar fond, calcul care evidențiază următoarele:

În urma recalculării obligațiilor reprezentând: contribuția de asigurări sociale datorate de angajator, contribuția de asigurări sociale datorate de asigurați contribuția pentru concedii și indemnizații de la persoanele juridice, contribuția angajatorilor pentru fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale, contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorate de angajatori, contribuția de asigurări de sănătate datorate de angajator, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de asigurați – s-a concluzionat că valoarea totală a obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. 648/17.12.2010 se reduce cu suma de 44.000 lei rezultând o valoare de 100.372 lei ( 144.372 lei-44.000 lei ) sumă care reprezintă constituirea de parte civilă în cauză.

Dată fiind această situație ce rezultă din probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, instanța apreciază că nu se poate reține în sarcina inculpatului M. C. intenția directă cerută de lege sub aspectul acestor infracțiuni, motive pentru care pentru incidența art. 16 lit. b N Cod procedură penală va dispune achitarea acestui inculpat pentru lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunilor.

Stabilind vinovăția inculpaților conform celor de mai sus, instanța a realizat tragerea acestora la răspundere penală pentru fiecare infracțiune în parte conform criteriilor din art. 72 vechiul Cod penal pentru infracțiunile pentru care prin noua lege penală nu a intervenit o schimbare de încadrare juridică și conform art. 74 Noul Cod penal pentru infracțiunile pentru care urmare a aplicării mai favorabile a noii legi penale s-a dispus conform precedentelor considerente schimbare de încadrare juridică.

P. urmare, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere: împrejurările concrete în care s-a derulat starea de fapt, numărul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, durata în timp a activității infracționale, natura acestor infracțiuni care prin rezultatul produs au afectat multiple relații sociale ocrotite de legea penală, atitudinea procesuală a inculpaților care au încercat minimalizarea responsabilității față de cele întâmplate, însă apărările formulate nu au avut susținere în materialul probatoriu.

Cât privește datele personale ale inculpaților, instanța a reținut pentru ambii inculpați lipsa antecedentelor penale, faptul că aceștia sunt persoane mature, integrați în familie și societate și care posedă aptitudinea necesară înțelegerii repercusiunilor sociale ale faptelor.

Inculpații au fost condamnați potrivit dispozitivului hotărârii.

Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul B., părțile civile A.-Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., C. B. SA București, S. B. și inculpații M. B. și M. C., hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În ceea ce privește netemeinicia hotărârii atacate, reprezentantul Ministerului Public a considerat că pedepsele aplicate celor doi inculpați, raportat la modalitatea și multitudinea faptelor comise (infracțiunea de evaziune fiscală, prin care inculpatul M. C., cu sprijinul fratelui său – inculpatul M. B. – au cauzat un prejudiciu considerabil bugetului de stat) sunt relativ mici.

Instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție și a ales ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.

În aceste condiții, reprezentantul Ministerului Public consideră că instanța de fond avea posibilitatea de a aplica un termen de încercare orientat spre maxim pentru ambii inculpați.

Cu privire la motivele de apel depuse la dosarul cauzei, reprezentantul Ministerului Public precizează că motivul de nelegalitate prezentat în cuprinsul acestor motive de apel nu mai este de actualitate, ținând seama de faptul că acesta se referea la aplicarea legii penale pe instituții autonome și nu în mod global.

Un motiv de nelegalitate a hotărârii atacate îl constituie faptul că instanța de fond a aplicat legea penală mai favorabilă pe instituții, iar nu în mod global, alegând legea penală mai favorabilă sub aspectul pedepselor aplicate și sub aspectul modalității de executare atât pe Noul Cod penal, cât și pe Vechiul Cod penal.

Astfel, reprezentantul Ministerului Public apreciază că legea penală mai favorabilă pentru ambii inculpați este legea veche, astfel că, în raport de data săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului M. B., în cauză s-a împlinit termenul de prescripție pentru următoarele fapte: din data de 25.11.2006 săvârșită în dauna părții vătămate B. M., din data de 04.11.2005 în dauna părții vătămate Ț. V., din data de 25.05.2006 în dauna părții vătămate M. G., din data de 21.05.2006 în dauna părții vătămate B. F., din data de 20.05.2006 în dauna părții vătămate E. C. V..

În aceste condiții, reprezentantul Ministerului Public consideră că instanța de fond ar fi trebuit să constate că, aplicând legea penală mai favorabilă – legea veche –, pentru aceste fapte s-a împlinit termenul de prescripție și să dispună încetarea procesului penal, având în vedere susținerile apelanților inculpați, în sensul că nu doresc continuarea procesului penal.

Pentru aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul B..

Partea civilă A.- Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B. a criticat hotărârea instanței de fond având în vedere că nu s-a pronunțat și asupra acordării de majorări și penalități de întârziere aferente debitului principal cu titlu de prejudiciu, calculate de la data săvârșirii infracțiunii și până la achitarea integrală.

Partea civilă C. B. SA București a solicitat obligarea inculpaților la plata prejudiciului plus dobânzile, comisioanele, spezele acumulate la credit și care să se calculeze în continuare până la plata integrală.

Având cuvântul, apărătorul ales al apelanților inculpați a solicitat instanței admiterea apelului formulat de inculpați, desființarea sentinței penale nr.130/S/04.04.2014 a Tribunalului B. iar în cadrul rejudecării achitarea acestora pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, având în vedere motivele de apel formulate și depuse la dosarul cauzei.

Astfel, apărătorul apelanților inculpați consideră că, în ceea ce îl privește pe inculpatul M. B., întreaga construcție juridică vizează, în esență, sancționarea unei mentalități patriarhale a acestuia, în ceea ce privește modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de polițist într-un . M. B., în cadrul declarațiilor date în fața primei instanțe, a precizat că nu a fost preocupat de sancționarea ori de transformarea în dosare penale a oricăror sesizări primite din partea cetățenilor, ci a fost preocupat, în special, de rezolvarea problemelor acestora, cunoscând mentalitatea specifică oamenilor mai în vârstă, respectiv a celor care trăiesc în comunități mai restrânse și care se cunosc foarte bine între ei.

Cunoscând această atitudine constantă a cetățenilor în rândul comunității respective, inculpatul a înțeles să rezolve primordial problemele dintre aceștia, fără a transforma în dosare penale toate aspectele sesizate.

Din punct de vedere juridic, apărătorul apelantului inculpat consideră că încadrările reținute în sarcina inculpatului M. B., chiar și de către instanța de fond, sunt inexacte.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, apărătorul apelantului inculpat consideră că aceasta este asimilată infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prin conținutul său concret.

În caz contrar, se apreciază că ar exista o dublă incriminare pentru aceeași faptă.

Pe de altă parte, apărătorul apelanților inculpați solicită instanței a constata că niciuna dintre sesizările găsite la domiciliul inculpatului M. B. nu a avut consistența necesară, după intervenția organelor de urmărire penală, pentru a determina transformarea acestora într-un dosar penal, tocmai din cauza caracterului puțin consistent al acestora.

Părțile vătămate audiate în fața instanței de fond au confirmat că neînregistrarea ori netransformarea acestor demersuri judiciare în dosare penale s-a datorat, în principal, voinței acestora.

În ceea ce privește infracțiunile asociate creditului acordat de către C. B., apărătorul apelanților inculpați solicită instanței a constata că demersurile solicitate de către bancă pentru acordarea liniei de credit au fost întocmite de către martora C. C. A., iar acest credit a fost garantat cu casa inculpatului M. B..

Astfel, este de remarcat faptul că, creditul solicitat a vizat suma de 27.000 euro, echivalentul a 120.000 lei, a fost supragarantat cu casa familiei inculpatului M. B., care și în prezent valorează peste 120.000 euro.

În aceste condiții, apărătorul apelanților inculpați consideră că nu înscrisurile – despre care se susține că ar fi fost falsificate – au stat la baza acordării liniei de credit, ci garanția imobiliară.

Din înscrisurile depuse la acest termen de judecată reiese că inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a ajunge la o soluție reciproc avantajoasă și de natură a stinge cât mai repede situația existentă între firma . SRL și C. B..

De asemenea, apărătorul apelanților inculpați consideră că utilizarea creditului respectiv s-a făcut în condițiile legii, având în vedere că factura emisă de către . către . SRL, în baza căreia s-a plătit o parte semnificativă din creditul acordat, reflecta cheltuieli reale și lucrări reale efectuate de către . în folosul . SRL.

Pe de altă parte, această faptă nu este de natură penală și din perspectiva faptului că art.272 alin.2 din Legea nr.31/1990 face referire la existența unor anumite operațiuni de trezorerie între societăți, care au acționariat comun, astfel că soluția primei instanțe de condamnare a celor doi inculpați este nelegală.

Cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților, urmează a se avea în vedere faptul că aceștia nu au întocmit în termenele legale toate documentele centralizatoare contabile obligatorii conform legii, însă toate documentele contabile au fost ridicate de la locuința inculpatului M. B. cu ocazia efectuării percheziției domiciliare din data de 30.06.2010.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în fața instanței de fond, potrivit cărora sumele reținute în sarcina inculpaților cu titlu de datorii asociate activității desfășurate cu salariați sunt practic inexistente.

Față de aceste considerente, având în vedere materialul probator administrat în fața primei instanțe și a instanței de control judiciar, apărătorul apelanților inculpați solicită instanței admiterea apelului formulat de aceștia, desființarea sentinței penale nr.130/S/2014 a Tribunalului B., iar în cadrul rejudecării achitarea inculpaților în temeiul art.396 alin.1 și 5 raportat la art.16 lit.b și c Cod procedură penală.

În subsidiar, în situația în care instanța de control judiciar va aprecia că în cauză există probe care să dovedească vinovăția inculpaților, apărătorul acestora solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată.

În completarea susținerilor orale, inculpații M. B. și M. C. au depus concluzii scrise (filele 156 – 170 dosar curte).

Cu privire la faptele 1, 2, 3, 4 reținute de către instanța de fond inculpatul M. B. a arătat că în exercitarea calității de agent de poliție și a funcției de șef al Postului de Poliție Hălchiu, județul B. nu a înregistrata cele 21 de plângeri penale, fie pentru că petenții nu au insistat în cercetarea plângerii, sau că persoanele care le-au depus au insistat ulterior ca acestea să nu mai fie înregistrate la poliție pe motivul fie că s-au împăcat, fie că au renunțat. Acesta devenise un obicei al locului să încerce să rezolve problemele sesizate, în așa fel încât persoanele să nu aibă nici un prejudiciu pentru a menține în comună un climat de normalitate și înțelegere fără a urmări să transforme în dosare penale orice petiție, care în realitate se dovedea a nu avea nimic de natură penală în fond.

Aceste susțineri ale inculpatului a arătat că se coroborează cu declarațiile martorilor V. D. S. și G. C. I., dar și cu majoritatea declarațiilor persoanelor vătămate și a celorlalți martori audiați.

De asemenea, inculpatul a arătat că sesizările au fost soluționate în mod favorabil iar petenții au fost mulțumiți de modul în care poliția a rezolvat aceste cazuri.

Corelând scopul urmărit prin incriminarea infracțiunilor menționat cu modalitatea și împrejurările concrete în care a acționat, inculpatul M. B. susține că acestea nu prezintă gravitate, au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite prin norma de incriminare, astfel că solicită achitarea și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în condițiile art.18/1 Vechiul Cod penal.

Cu referire la faptele 5, 6, 7, 21 și 22 inculpații M. B. și M. C. arată că starea de fapt reținută de instanța de fond este rezultatul unei înțelegeri inexacte a materialului probator administrat, întrucât serviciul prestat de . Hălchiu către . SRL Hălchiu a fost unul real, a constat în transportul materialelor de construcție necesare pentru amenajarea ștrandului din Hălchiu, pe care societatea l-a concesionat de la Biserica Evanghelică din România P. Hălchiu.

La data întocmirii facturii și a prestării efective de servicii de către . societatea deținea autotractorul marca IVECO cu număr de înmatriculare_ în baza contractului de comodat încheiat la data de 01.02.2009 cu numitul P. D..

Nu pot fi primite considerentele instanței de fond și susținerile parchetului, cum că acele contracte de concesiune și comodat s-au încheiat pro causa, pe motiv că nu au fost înregistrate la organul fiscal competent și nu se poate stabili cu exactitate data încheierii lor.

Inculpații au arătat că nu erau obligați să înregistreze aceste contracte la Administrația Financiară iar martora C. C. A. a declarat că avea cunoștință despre existența contractului de concesiune.

Cu referire la faptele 8, 9, 23 inculpații au arătat că de obținerea respectivului credit s-a ocupat în fapt martora C. C. A., așa cum rezultă din declarația dată de această în fața instanței de fond, ei neavând cunoștință despre documentele întocmite pentru a fi depuse la C. B., iar creditul respectiv a fost acordat în considerarea garanției imobiliare constituite în cauză asupra unui imobil situat în Hălchiu, a cărui valoare era net superioară sumei acordate de către bancă.

Susținerile instanței de fond, cum că M. B. ar fi avut relații statornice cu reprezentanții C. B. și astfel s-a stabilit vinovăția sa, nu pot fi primite, aceste susțineri sunt simple supoziții, care nu se fundamentează pe nicio probă administrată în cauză, motiv pentru care apreciază că se impune a se da relevanță juridică principiului in dubio pro reo.

Cu referire la faptele reținute la punctele 10 și 24 din hotărâre, inculpații au arătat că nu au acționat cu intenția de a prejudicia C. B., întrucât au fost efectuate plăți pentru acoperirea ratelor scadente, nu s-au ocupat de întocmirea dosarelor și au dat dovadă de bună credință prin constituirea unei garanții imobiliare asupra unui imobil proprietate personală. Mai mult, instanța de fond greșește susținând că inculpații ar fi cunoscut caracterul presupus fals al declarațiilor tip 100, 102, 300, precum și al facturii fiscale nr.1958/2.12.2009 și astfel ar fi urmărit inducerea în eroare a reprezentanților băncii și crearea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia, însă factura fiscală menționată, așa cum au arătat, a avut la bază servicii prestate în mod efectiv și caracterul fals al celor trei declarații a fost stabilit de către instanță pe simple analize vizuale și nicidecum prin administrarea unei constatări sau expertize de specialitate.

Pentru aceste considerente, inculpații au solicitat achitarea în baza principiului in dubio pro reo.

Soluția de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile de evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală a fost criticată de către inculpați.

Astfel, inculpatul M. B. a arătat că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală este necesară existența unui subiectiv activ calificat, această infracțiune putând fi săvârșită doar de către administratorul unei societăți comerciale, calitate pe care nu a avut-o niciodată în cadrul . Hălchiu, fiind un simplu asociat.

Cum această complicitate a fost dedusă din simplul fapt că era activ implicat în activitatea societății, fără a se arăta în ce fel s-a concretizat această implicare și care au fost elementele care au dat presupusei activități conotații de natură penală.

Sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei, inculpații au arătat că nu pot fi de acord co ideea potrivit căreia s-au săvârșit atâtea fapte de evaziune fiscală câte facturi sau cheltuieli aparent nejustificate au fost înregistrate în contabilitate, această infracțiune presupunând prin însăși conținutul ei o săvârșire/consumare prin atestarea unei activități succesive, cel mult s-ar fi putut reține câte un act material al unei infracțiuni continuate aferent fiecărui an fiscal 2009 și 2010.

Astfel, instanța de fond a reținut că M. B., în calitate de asociat al . SRL ar fi acordat sprijin inculpatului M. C., administrator al . Hălchiu, în sensul că activitatea comercială a societății să nu fie corect reflectată în situațiile fiscale, prin înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli deductibile cu piesele de schimb auto, în sumă de 22.112 lei, cheltuieli cu combustibilul în sumă de 9.114 lei, cheltuieli cu prestări de servicii vulcanizare și spălătorie auto în sumă de 82.814 lei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 reținută în sarcina lui M. B., repectiv evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005 reținută în sarcina lui M. C..

Inculpații au arătat că situația de fapt reținută de instanța de fond este rezultatul unei înțelegeri inexacte a materialului probator, la dosar există înscrisuri, respectiv contracte de comodat, încheiate între . Hălchiu și mai multe persoane fizice, ceea ce justifică cheltuielile efectuate cu piesele de schimb auto, cu vulcanizare și spălătorie auto.

În ceea ce privește înregistrarea facturii fiscale nr.1958/2.12.2009 emisă de . către . SRL, respectiv înregistrarea facturii BED nr.9/23.11.2009 în valoare de 43.782, 48 lei către . Hălchiu, prin care se stornează factura nr.2/30.06.2009, inculpații au arătat că serviciile înscrise în prima factură au fost prestate în mod efectiv iar cu referire la aceasta din urmă factură elocventă este declarația lui M. C..

Împrejurarea că factura de stornare nu a fost înregistrată în contabilitatea . nu este de natură a infirma faptul că factura fiscală BED nr.9/23.11.2009 reflectă o operațiune comercială reală.

Cu referire la neînregistrarea în contabilitatea societății a unor venituri impozabile în sumă de 30.310 lei nedeclarate fiscal, provenite din 11 facturi fiscale emise către . Hălchiu (valoare 28.046,78 lei) și . B. (valoare 7.500 lei) în condițiile în care societatea nu a depus bilanț contabil nici la 31.12.2009 și nici lka 30.06.2010, inculpații au arătat că atâta timp cât prin percheziția domiciliată efectuată de către organele de urmărire penală desfășurată la data de 30.06.2010 au fost ridicate toate documentele fiscale ale . SRL, evident că au fost în imposibilitatea efectivă de a depune documentele contabile aferente anilor 2010 și 2011.

Cu referire la factura . nr.10/01.12.2009 în valoare de 1.640 lei inculpatul M. C. arată că martora N. C. E. a întocmit acea factură, a fost semnată de el, însă nu a avut reprezentarea faptului că încalcă în vreun fel legea penală.

În ceea ce privește infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală, respectiv evaziune fiscală, constând în aceea că în calitate de asociați ai . Hălchiu inculpații ar fi depus la 07.08.2009 la Administrația Finanțelor P. Feldioara decontul de TVA aferent lunii iunie 2009 ca fiind 0 lei, respectiv că ar fi sustras societatea pentru anii fiscali 2009, 2010 prin declararea veniturilor realizate și nedeclarate de la plata TVA de 38.281 lei, respectiv 5.676 lei, apelanții au arătat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, curtea constată următoarele:

Starea de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond pe baza probelor administrate.

1.La datele de 19.04.2010 și 12.05.2010, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. s-au sesizat din oficiu existând indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 din Legea nr.241/2005, complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 din același act normativ și fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 Cod penal cu referire la M. C. și M. B. (filele 1 – 15 dosar de urmărire penală).

În baza încheierii nr.29/P din data de 28.06.2010 a Tribunalului B. emisă în dosarul nr._, urmare a propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul B., în baza art.56 alin.4 din Legea nr.161/2003 și art.100 și următoarele Cod procedură penală s-a autorizat efectuarea perchezițiilor domiciliare la sediul social al . Hălchiu din ., jud.B. în dosarul privind pe M. B., M. M. M. și M. C., la sediul social al . SRL Hălchiu, precum și la domiciliile acestora la aceeași adresă (filele 500-505 vol.II dosar de urmărire penală), precum și la sediul Postului de Poliție al comunei Hălchiu din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție B. – ., jud.B. (fila 469 vol.II dosar de urmărire penală – autorizațiile de percheziție nr.103-107/28.06.2010).

Cu ocazia percheziției efectuate la 30.06.2010 la domiciliul agentului de poliție M. B., șef al Postului de Poliție Hălchiu la acea dată, au fost identificate într-o anexă gospodărească un număr de 21 plângeri cu autori necunoscuți, formulate de cetățeni ai comunei Hălchiu (în cea mai mare parte), aferente perioadei 2005-2010 neînregistrate în evidențele Postului de Poliție Hălchiu, plângeri ce se refereau la infracțiuni pentru care urmărirea penală se declanșează din oficiu (proces-verbal de percheziție domiciliară 30.06.2010 – filele 506-511 vol.II dosar urmărire penală, filele 545-550 vol.II dosar urmărire penală, filele 552-555 vol.II dosar urmărire penală).

Din adresa nr._/1.08.2011 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean B., Serviciul Resurse Umane se constată că agentul de poliție M. B. a avut aviz de poliție judiciară, fiind desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare la data de 11.04.2005 prin Dispoziția IGPR nr.4140/11.04.2005 având în vedere avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr.1030/C/2005 (filele 376-394 vol.II dosar urmărire penală).

În perioada 1997-2010 a îndeplinit funcția de șef al Postului de Poliție Hălchiu, calitate în care a gestionat documentele operative ale postului de poliție (registrul cu datele operative ale postului de poliție, registrul unic de control, registrul note telefonice, registrul pentru consemnarea intervențiilor la evenimente semnalate prin Sistemul Unic al apelului de urgență 112, registrul pentru evidența proceselor-verbale de contravenții, dovezilor și autorizațiilor de reparații auto, registrul lucrări penale, registrul evidență contravenții, registrul de audiențe și petiții, mapa documentară pentru cunoașterea generală a agenților economici, indiferent de forma capitalului, alte documente din mape specifice, considerate necesare pentru cunoașterea eficientă a elementelor situației operative), precum și a soluționat dosarele cu autor cunoscut și necunoscut.

Fiind verificate registrele privind evidența cauzelor cu autori necunoscuți, cunoscuți, registrele de petiții /reclamații din perioada menționată s-a constatat că plângerile găsite la domiciliul inculpatului nu au fost înregistrate/cercetate.

Potrivit art.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, acesta este funcționar public civil, cu statut special „își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii”(conform art.3 din același act normativ), fiind obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării (…) să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea profesională (art.4 alin.1 din Legea nr.360/2002).

În speță, persoane vătămate – cetățeni ai comunei Hălchiu – s-au adresat Postului de Poliție reclamând săvârșirea unor fapte de natură penală: furt (plângerea formulată de P. D., administrator la . Hălchiu împotriva foștilor angajați R. C. și B. G. pentru sustragerea unor scule electrice; plângerea formulată de M. V. privind sustragerea a 10 găini din curtea locuinței sale, respectiv mai multor bunuri de către M. G.; . împotriva autorilor necunoscuți care au încercat să sustragă bunuri din incinta uneia dintre ferme, respectiv în noaptea de 21/22.03.2010 au sustras două radiatoare de la clădirea pompelor de apă; plângerea formulată de M. C. G. întrucât persoane necunoscute la data de 19.05.2006 i-au sustras motoscuterul; M. V. a sesizat că numitul C. G. i-a sustras bunuri din imobil în valoare de 4.000 lei; numiții D. D. și D. C. i-au sustras părții vătămate A. C. la 13.05.2008, prin întrebuințare de violențe două lănțișoare de aur, împrejurări aduse la cunoștința inculpatului prin formularea unei plângeri penale; petentul S. L. a formulat la data de 10.06.2009 o plângere prin care a sesizat că în noaptea de 5/6 iunie 2008 autori necunoscuți i-au sustras niște porți metalice; lui M. B. V. în data de 1.10.2008, persoane necunoscute i-au sustras un telefon mobil), loviri (M. F. a formulat o plângere împotriva lui B. D. C. pentru că l-a lovit; I. F. ar fi fost șicanat și lovit în trafic de către M. G. A.; I. A. și C. P. au formulat plângere penală împotriva lui D. Piți pentru că i-a lovit); B. F. a depus la 21.05.2006 o plângere penală prin care a sesizat că soțul său a lovit-o, i-a adresat cuvinte insultătoare, a amenințat-o), distrugere ( E. C. V. a sesizat Postul de Poliție Hălciu că P. G. i-a distrus o componentă a autoturismului), înșelăciune (Ț. V. ar fi fost indus în eroare de către reprezentanții . cu ocazia încheierii unui antecontract privind efectuarea unor lucrări de construcție pe terenul său).

Potrivit art. 1 din Vechiul Cod de procedură penală, procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, organul de urmărire penală fiind sesizat prin plângere (încunoștiințarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune) sau denunț (încunoștiințarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârșirea unei infracțiuni), ori se sesizează din oficiu când află că s-a săvârșit o infracțiune (art.221 Cod procedură penală).

Organul de urmărire penală sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute la art.221 Cod procedură penală dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute la art.10 Cod procedură penală.

În cazul prevăzut la art.10 lit.b¹, organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală (art.228 alin.2 Cod procedură penală).

Față de aceste dispoziții legale, având în vedere și atribuțiile ce decurg din fișa postului și legislația privind atribuțiile specifice profesiei de polițist, inculpatul M. B., în calitate de agent de poliție și șef al Postului de Poliție Hălchiu, trebuia să dispună înregistrarea în registrele Postului de Poliție a celor 21 de plângeri, prin aceasta fiind adusă atingere intereselor legitime ale autorilor plângerilor, care sunt ocrotite de lege, fiind produsă o tulburare însemnată bunului mers al Postului de Poliție Hălchiu (neconstituind cadrele legale obligatorii necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor care au comis infracțiunile sesizate sau pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au comis faptele sesizate cu efecte asupra realității sociale a dinamicii fenomenului infracțional).

Audiat fiind, inculpatul M. B. a arătat că „modul de soluționare a celor 21 de plângeri nu a fost legal, dar a fost uman, n-au fost înregistrate plângerile, fie pentru că unele erau petiții, solicitând luarea unor măsuri administrative sau aplanarea conflictului pe cale amiabilă”, fie pentru că persoanele care le-au depus au insistat ulterior să nu mai fie înregistrate pe motiv că s-au împăcat, fie și-au recuperat prejudiciul sau au dorit o rezolvare amiabilă cu ajutorul poliției a problemelor minore apărute în comunitate, în același sens fiind și declarațiile martorilor Vîrjogre D. S. și G. C. I. – angajați ai Postului de Poliție Hălchiu (filele 787-792, filele 822-827 vol.II dosar urmărire penală, filele 175-176 vol.I dosar tribunal, fila 64, fila 91 vol.II dosar tribunal).

Modul de soluționare al plângerilor este prevăzut de Codul de procedură penală, chiar și în situația în care exercitarea acțiunii penale este împiedicată ( fie nu poate fi pusă în mișcare, fie când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, dispunându-se neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală).

Copia ordonanței și, după caz, a propunerii organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum și persoanei față de care s-a dispus soluția de neurmărire sau de netrimitere în judecată (art.230 Cod procedură penală).

Modul în care s-a procedat cu cele 21 de plângeri găsite cu ocazia percheziției domiciliare din 30.06.2010 încalcă dispozițiile legale, indiferent de titulatura sesizării (plângere sau petiție), șeful Postului de Poliție Hălchiu trebuia să o înregistreze și să fie soluționată (prin respectarea OG nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor aprobată prin Legea nr.233/200, art.51 din Constituția României – cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții, autoritățile publice au obligația să răspundă la petiții în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii – sau prin respectarea dispozițiilor Codului de procedură penală).

În atare împrejurări, inculpatul M. B. a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție – 21 de fapte – art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal,

- abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal,

- reținerea sau distrugerea de înscrisuri – 21 fapte – art.272 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal,

- favorizarea infractorului – 2 fapte (faptele 1,2,3,4 reținute de către instanța de fond) – art.264 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

2.P. motivele de apel scrise și susținute oral în fața curții de apel, precum și prin concluziile scrise aflate la dosar – filele 156 – 170 – inculpatul M. B., prin apărător ales, a solicitat achitarea pentru faptele descrise la punctele 1,2,3,4 de către instanța de fond și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în condițiile art.18¹ Cod penal, în prealabil procedându-se la o schimbare de încadrare juridică din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei – art.246 Cod penal – în abuz în serviciu contra intereselor publice – art.248 Cod penal -.

Potrivit art.18¹ Cod penal, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni dacă aceasta aduce o atingere minimă uneia din valorile sociale apărate de lege și dacă, prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță.

Niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită în speță, astfel că faptele menționate mai sus și comise de inculpat sunt infracțiuni, chiar M. B. a recunoscut că „nu a rezolvat plângerile legal, ci uman”.

În atare împrejurări, prin neînregistrarea în evidențele Postului de Poliție Hălchiu a celor 21 de plângeri/sesizări/petiții formulate de către B. M., P. D. – 2 plângeri, M. V. F., Ț. V., I. Ș., M. V. – 2 plângeri, E. V., I. A., C. P., . – 2 plângeri, B. Z., M. G. C., M. V., A. C., S. L., M. B. V., C. E. D., B. F., E. C. V., inculpatul M. B., cu știință, și-a exercitat abuziv atribuțiile sale de serviciu, prin aceasta afectând interesele legitime ale părților vătămate, dar a împiedicat identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au comis faptele sesizate, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție prevăzută de art.13²din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal – 21 de fapte.

Exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către inculpat a avut ca urmare nu numai vătămarea intereselor legitime ale părților vătămate, ci și o tulburare însemnată a bunului mers al Postului de Poliție Hălchiu prin neevidențierea corectă a dinamicii fenomenului infracțional și neconstituirea cadrului legal pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor care au comis infracțiuni, împrejurări în care sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal.

Această din urmă infracțiune are, datorită urmării produse, o caracterizare proprie atât din punct de vedere al conținutului, cât și a gravității, între activitatea abuzivă a agentului de poliție – șef de post și atribuțiile sale de serviciu existând o legătură strânsă cu repercusiuni asupra tulburării bunului mers al unității respective de poliție (neevidențierea fenomenului infracțional și necrearea cadrului legal pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor ce au săvârșit infracțiuni).

În atare împrejurări, având în vedere urmările produse, în mod temeinic, s-au reținut atât infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cât și contra intereselor publice în sarcina inculpatului M. B..

Revenind la criteriile prevăzute de art.18¹ Cod penal, curtea constată că exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către inculpatul M. B. „care nu a rezolvat plângerile cetățenilor în mod legal, ci uman”, se reține că această „uzanță” nu are caracter izolat, ci s-a perpetuat pe parcursul anilor 2005-2010, prezintă pericol social, inculpatul a încălcat legalitatea în activitatea sa de serviciu, deși a fost însărcinat, în virtutea calității sale de șef de post – agent de poliție, să o apere.

Atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu este mare în raport de elementele de fapt reținute, astfel că nu au fost identificate criteriile care în concret să atragă lipsa de pericol social al faptelor comise.

De precizat, este fără relevanță juridică poziția exprimată de unele părți vătămate în fața instanței de fond – A. C., C. E. D., M. G. C., B. M., S. L. I., B. F., C. P. – chiar dacă au renunțat la plângerile formulate ori „s-au împăcat” cu făptuitorii, dispozițiile legale prevăd soluțiile în sensul poziției acestora, soluții care însă nu au fost dispuse pentru că sesizările respective nu au fost înregistrate în evidențele Postului de Poliție Hălchiu (în atare împrejurări au fost reținute și infracțiunile de reținere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.272 Cod penal – 21 de fapte).

3.Între plângerile penale formulate și neînregistrate sunt și cele înaintate Postului de Poliție Hălchiu de numiții M. F. și A. F., care au solicitat tragerea la răspundere penală a lui B. D. C., respectiv D. D. și D. C. acuzați de săvârșirea a câte unei infracțiuni de tâlhărie, fiind anexat și un certificat medico-legal nr.1456/E/30.04.2008 emis de Serviciul Medico-L. Județean B. (fila 296 vol.I dosar urmărire penală) pe numele lui A. F..

Indiferent de poziția ulterioară a părților vătămate, inculpatul avea obligația de a înregistra cele două plângeri penale (cu atât mai mult cu cât legea penală nu prevede posibilitatea împăcării părților în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie).

Nerespectând dispozițiile legale, inculpatul a zădărnicit urmărirea penală față de B. D. C., D. D. și D. C. în vederea tragerii la răspundere penală, astfel că sunt întrunite elementele constitutive a două infracțiuni de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 Cod penal, împrejurări în care nu poate fi primit motivul de apel invocat de către inculpat, în sensul achitării și aplicării unei sancțiuni cu caracter administrativ.

4.Cu referire la faptele 5, 6, 7, 21, 22 reținute de către instanța de fond, curtea constată că susținerile inculpaților M. B. și M. C. sunt nefondate, starea de fapt fiind stabilită pe baza probelor administrate.

Așa cum rezultă din procesul-verbal datat 17.12.2010 și menționat de către judecător, se reține că pentru cheltuielile înregistrate în sumă de 66.134,50 lei nu s-a identificat documentul justificativ.

Conform documentului „Centralizator furnizări decembrie”, suma respectivă reprezintă cheltuieli cu transportul materialelor achiziționate de la . în baza facturii nr.1958/2.12.2009, care nu au fost refacturate către o terță persoană fizică sau juridică.

Pentru justificarea acestora nu s-au identificat documente, respectiv document de transport, traseul pe care aceste materiale au fost transportate, foi de parcurs (fila 2594 – vol.V dosar urmărire penală), dar nici necesitatea achiziționării serviciilor de transport de la ..

Din declarațiile martorei C. C. A. rezultă că s-a ocupat de contabilitatea . „administrată în fapt de M. B.”, factura nr.1958/2.12.2009 (fila 836 vol.III dosar urmărire penală) și ordinul de plată privind servicii de transport materiale construcții (fila 856 vol.IV dosar urmărire penală) facturate de . B. D. SRL au fost scrise de martoră ca urmare a solicitării exprese a lui M. B., acesta spunându-i că „a trebuit neapărat să o folosească, deoarece trebuia să închidă linia de credit deschisă la C., deoarece îl sunaseră angajații băncii” (filele 798-800 vol.II dosar urmărire penală, filele 79-80 vol.II dosar tribunal).

Or, din moment ce nu au fost identificate documentele justificative privind emiterea facturii menționate, și chiar în respectarea principiului libertății probelor din procesul penal, declarațiile martorilor M. G. G. (fila 129 vol.I dosar curte) și Hajdu I. (fila 149 dosar curte) nu dovedesc realitatea celor înscrise în factură – informațiile aduse sunt mult prea generale –, curtea constată săvârșirea infracțiunilor de folosirea creditului societății cu rea credință, prevăzută de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal, uz de fals, art.291 Cod penal – inculpatul M. B., respectiv folosirea creditului societății cu rea credință, prevăzută de art.272 din Legea nr.31/1990 și uz de fals – inculpatul M. C. – faptele 5,6,7,21,22.

Apărarea formulată de către inculpați a fost în sensul că serviciul prestat de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu a fost real și a constat în transportul materialelor de construcție necesare pentru amenajarea ștrandului din Hălchiu, pe care . SRL Hălchiu îl concesionase de la Biserica Evanghelică, P. Hălchiu.

La data întocmirii facturii nr.1958/2.12.2009 și a prestării efective de servicii de către . Hălchiu, aceasta din urmă deținea autotractorul marca IVECO cu număr de înmatriculare_ în baza contractului de comodat încheiat la data de 1.02.2009 cu numitul P. D..

La filele 230-254 vol.I dosar tribunal se află un contract de concesiune încheiat la data de 15.10.2009 între Biserica Evanghelică, CA din România, P. Hălchiu și . SRL având ca obiect exploatarea și întreținerea, pe riscul și pe răspunderea concesionarului, a proprietății situate în județul B., localitatea Hălchiu, ce consta din fostul ștrand, clădirea și terenul aferent înscrise în CF_ – fost 5044 Hălchiu, cu număr top 879, număr cadastral C1 și CF 1091 Hălchiu, cu număr top 2197, pe o perioadă de 49 de ani.

Deși la art.X Dispoziții finale, se prevede că acest contract a fost încheiat în trei exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte și unul pentru a fi înregistrat la administrația finanțelor publice, nu s-a făcut dovada unei astfel de înregistrări (în raport de natura contractului era obligatorie înregistrarea la administrația finanțelor publice).

În atare împrejurări, ne însușim punctul de vedere al instanței de fond, în sensul că atât acest contract, cât și contractul de comodat încheiat între P. D. și . la data de 1.02.2009 – având ca obiect împrumut cu titlu gratuit mijloc auto marca IVECO,_ au fost întocmite pro cauza.

În sprijinul acestei susțineri, curtea arată că, față de data încheierii contractului de concesiune 15.10.2009 și data emiterii facturii nr.1958/2.12.2009, . deținea autovehicule cu care ar fi putut efectua aceste servicii de transport deoarece și-a încheiat activitatea – 10.09.2009 data ultimei înregistrări la ORC – fila 118 vol.I dosar urmărire penală (de altfel, prin sentința civilă nr.250/SIND/29.01.2009 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._ s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea .).

Martora N. C. E. a fost cea care a menționat în „centralizatorul furnizări aferent lunii decembrie 2009” factura nr.1958/2.12.2009 emisă de către . Hălchiu reprezentând transport materiale în valoare de 78.700 lei deoarece „a sesizat că într-un extras de cont aferent lunii decembrie 2009 trimis de C. B. s-ar fi făcut o plată din contul . SRL către . întrebat pe C. ce reprezintă această factură, el a promis că mi-o aduce, în considerarea acestei idei am întocmit centralizatorul, dar nu am mai văzut factura” (filele 819-821 vol.II dosar urmărire penală).

P. coroborarea probelor menționate, se constată că serviciile înscrise în factura fiscală nr.1958/2.12.2009 – copie fila 836 vol.III dosar urmărire penală – emisă de către . Hălchiu către . SRL Hălchiu nu au fost prestate în mod efectiv, împrejurări în care soluția de condamnare a inculpaților M. B. și M. C. pentru faptele prevăzute la punctele 5, 6, 7, 21, 22 din hotărârea tribunalului este temeinică.

5.Cu referire la faptele nr.8, 9, 23, inculpații M. B. și M. C. au invocat principiul in dubio pro reo, prin lipsa laturii subiective, martora C. C. A. fiind persoana care s-a ocupat de obținerea creditului de la . . SRL Hălchiu, aceștia susținând că nu au avut cunoștință despre documentele întocmite și nici reprezentarea că nu reflectă realitatea.

Aceste susțineri nu pot fi primite.

La data de 15.11.2009, . SRL, prin reprezentant M. C. a formulat o cerere de credit la C. B., prin care a solicitat suma de 120.000 lei pentru finanțarea activității curente (credit tip revolving) – filele 864-871 vol.III dosar urmărire penală.

Din declarația martorei L. M. A., consilier clienți în cadrul C. B. SA, rezultă că „cererea de credit și documentele solicitate de bancă au fost semnate, respectiv depuse de unul dintre frații M.”.

Întrucât la dosarul de credit era necesar a fi depuse înscrisuri justificative – proiect de construcție, devize estimative, grafic de execuție de lucrări – anterior încheierii contractului de credit, inculpatul M. B. a luat legătura cu martora C. C. A. pentru a întocmi o factură, nr.1958/2.12.2009 emisă de . Hălchiu către . SRL Hălchiu.

Așa cum s-a arătat, în declarația dată, martora a precizat că „ulterior am aflat că în fapt serviciile nu s-au realizat pentru că Rigoberto nu avea cu ce să presteze aceste servicii de transport, camioanele cu care societatea își desfășura activitatea fiind preluate de firma de leasing . … i-am reproșat lui B. acest lucru (…) el a spus că a trebuit neapărat să o folosească deoarece trebuia să închidă linia deschisă la C. (fila 800 vol.II dosar urmărire penală).

Coroborând declarațiile acestor martori cu înscrisurile depuse la C. B. pentru obținerea liniei de credit, rezultă fără putință de tăgadă, că nu C. C. A. s-a ocupat de întocmirea și depunerea documentelor la unitatea bancară, ci inculpații M. C. și M. B..

De precizat, declarațiile martorilor L. M. A. și C. C. nu sunt contradictorii, aceasta din urmă arătând că „s-a ocupat de obținerea liniei de credit pe . SRL în sensul că s-a interesat de condițiile pentru obținerea liniei de credit și i-a comunicat lui M. B., pe care îl interesa obținerea acestei linii de credit în desfășurarea activității, că trebuia să depună documente din care să rezulte un rulaj mai mare și valori mari ale livrărilor de bunuri (fila 799 vol.II dosar urmărire penală).

În atare împrejurări, apelanții inculpați au depus copiile declarațiilor obligatorii privitoare la obligațiile de plată la bugetele asigurărilor sociale și fondurile speciale – declarații tip 100, 102 și 300, originalul aflându-se la Administrația Finanțelor P. Feldioara.

Între original și copie există evidente neconcordanțe, astfel că exemplarele depuse la C. B. sunt false.

Exemplarele doi care rămân în posesia contribuabilului au fost puse la dispoziție de către inculpatul M. B..

În atare împrejurări, infracțiunile arătate la punctele 8, 9, 23 din hotărârea apelată există, au fost săvârșite de către inculpați cu forma cerută de lege, respectiv intenția directă, probele prezentate de către instanța de fond constituind fundamentul soluției dispuse, principiul invocat în apărare neavând nicio susținere probatorie.

6.Cu referire la infracțiunea de înșelăciune – art.215 alin.1,2,3 Vechiul Cod penal/art.244 alin.1,2 Noul Cod penal - (fapta reținută la punctele 10 și 24 din hotărâre), curtea reamintește că potrivit art.215 alin.3 Cod penal constituie infracțiune inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat contractul.

Din această dispoziție, coroborată cu cerințele înscrise la alin.1 din textul de lege, rezultă că pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenție este necesară desfășurarea unei activități de inducere în eroare a persoanei vătămate, fără de care aceasta nu ar fi încheiat contractul.

În cauza dedusă judecății, mijlocul fraudulos constă în întocmirea facturii nr.1958/2.12.2009 și în modificarea declarațiilor 100, 102, 300, înscrisuri care au fost folosite ulterior pentru inducerea în eroare a părții civile C. B. la momentul încheierii contractului de credit nr.1257/30.12.2009 (filele 1248-1266 vol.III dosar urmărire penală), contract semnat în numele . SRL de către M. C., asociat și administrator și M. B., asociat.

Fără a mai face vorbire despre probele ce dovedesc mijloacele frauduloase folosite de către inculpați, curtea constată, contrar celor susținute, că instanța de fond a făcut analiza apărărilor inculpaților – fila 29 alineatul 2 din sentința penală nr.130/S/4.04.2014 a Tribunalului B., momentul inducerii în eroare a părții civile a fost momentul încheierii contractului de la momentul prezentării actelor false.

Deci, activitatea ulterioară a inculpaților se înscrie pe linia inducerii în eroare a părții civile în scopul obținerii creditului solicitat.

Urmarea imediată a infracțiunii constă într-o pagubă ce s-a produs în patrimoniul părții civile.

Susținerile inculpaților, în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de a prejudicia C. B., că au fost efectuate plăți pentru acoperirea ratelor scadente și au fost de bună-credință, neștiind că documentele financiare sunt false, depunând garanții imobiliare sunt fără relevanță juridică la momentul încheierii contractului, dacă C. B. cunoștea mijloacele frauduloase folosite de inculpați, contractul nu s-ar fi încheiat.

În atare împrejurări, condamnarea inculpaților M. C. și M. B. pentru faptele prevăzute la punctele 10 și 24 din hotărârea instanței de fond se bazează pe probe certe, soluția dispusă este legală și temeinică.

7.P. sentința penală nr.130/S/4.04.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, în prezent apelată, inculpații M. B. și M. C. au fost condamnați pentru mai multe infracțiuni de evaziune fiscală, fie în forma complicității, fie în forma autoratului, soluții criticate de către inculpații M. B. și M. C..

Potrivit art.45 din Legea nr.360/2002, polițistului îi este interzis, între altele, să efectueze direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar.

Probele administrate în cauză au dovedit că agentul de poliție M. B. a realizat acte de comerț în numele . SRL, la data de 15.12.2008 M. B. și M. C. au dobândit prin cesiune părțile sociale ale acestei societăți, agentul de poliție deținând 45% din cota de participare la beneficii și pierderi.

Convorbirile telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de către Tribunalul B. dovedesc implicarea activă a inculpatului M. B. în derularea actelor de comerț, în găsirea partenerilor de afaceri, fiind încălcate dispozițiile Legii nr.360/2002 (vol.IV dosar urmărire penală „la ăștia care au lucrat acolo, nu-și ia nimeni niciun ban, nici nu discut, scurt, eu fac banii” – fila 1501 – convorbirea telefonică din 21.05.2010, ora 8,17, „jumătate din ăia ți-i bagă în contul Transilvania” – fila 1508 -, „câți bani sunt 10, 20, 30, 40 … 50 … 60.000 sunt salariile” – fila 1510 -, „ăla dă C., trebuia să ne gândim bine ce facem” – fila 1511 -, „îmi dați drumul acum de dimineață la bani” – fila 1531 -, „…o să vină la tine cu o listă de materiale, pe care trebuie să o prezentăm lui D. și să o comandăm poate ne-o aduce astăzi la Hălchiu” – fila 1522 -, „te duci s-o înmatriculezi în Bulgaria cu colonelul și ai terminat bâlciul” – fila 1606).

C. constată că declarațiile martorilor P. I., Negoitescu C., A. I., P. D. (filele 785-786 vol.II dosar urmărire penală) dovedesc implicarea inculpatului M. B. în activitatea . SRL al cărei administrator era fratele său, M. C..

Din declarația martorei A. I. (filele 815-817 vol.II dosar urmărire penală) rezultă că în lunile iunie, iulie 2009 „urmare a insistențelor lui M. B.” a acceptat să țină contabilitatea . SRL, încheind un contract de muncă în urma discuțiilor cu M. B., colaborarea încetând în septembrie 2009, pentru că nu i-a plăcut stilul celor doi, fiind unul haotic.

Totodată, impresia martorei a fost aceea că M. B. și M. C. s-au ocupat împreună de activitatea societății (fila 817 vol.II dosar urmărire penală).

Aceste aspecte sunt arătate și în hotărârea instanței de fond, astfel că susținerile inculpatului M. B. în sensul că nu a fost concretizată contribuția sa în activitatea societății sunt nefondate.

De menționat, atât în concluziile scrise, cât și în prezentarea orală a motivelor de apel, inculpatul M. B. a susținut că „pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală este necesară existența unui subiect activ calificat, această infracțiune putând fi săvârșită așadar doar de către administratorul unei societăți comerciale, calitate pe care nu a avut-o niciodată în cadrul . SRL Hălchiu, fiind simplu asociat în societate” …….. pg 12 concluzii scrise

Cu toate acestea, pentru faptele descrise la punctele 13, 14 inculpatul M. B. admite că a avut calitatea de complice la evaziune fiscală, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 - pg 14-15 concluzii scrise.

Săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală este dovedită prin materialul probator administrat, în acest sens s-a solicitat efectuarea unui control de către Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului B. – Activitatea de Inspecție Fiscală, în acest sens fiind întocmit procesul-verbal datat 17.12.2010, perioada supusă verificării fiind ianuarie 2009 – iunie 2010, însă așa cum s-a arătat, evidența contabilă nu a fost riguros ținută, la dispoziția organului fiscal fiind puse documentele primare și contabile ale societății.

7.1În urma verificărilor efectuate, echipa a constatat că în semestrul II 2009, societatea controlată a înregistrat cheltuieli cu piese de schimb auto în valoare de 22.112 lei, deși în evidențele contabile nu erau înregistrate mijloace de transport auto în afara unei rulote achiziționate de la martorul Pîrsan I. în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit.

Nu s-au identificat documente care să facă dovada utilizării pieselor de schimb achiziționate în scopul reparării rulotei.

Din verificări s-a constatat înregistrarea cheltuielilor cu combustibil în sumă de 9.114 lei, însă nu au fost prezentate foi de parcurs sau alte documente justificative.

. SRL a înregistrat cheltuieli cu prestări servicii în sumă de 82.814 lei reprezentând servicii de vulcanizare, spălat auto, însă aceste cheltuieli nu sunt dovedite prin documente justificative.

În volumul I al dosarului de urmărire penală s-au identificat două contracte de comodat încheiate la data de 1.06.2009, contracte potrivit cărora . SRL a împrumutat folosința cu titlu gratuit a unor mijloace auto de la M. C. și M. R. (filele 195-198 vol.I dosar urmărire penală).

Prezentarea acestor contracte nu este suficientă pentru a justifica cheltuielile cu piesele de schimb auto – 22.112 lei, cheltuielile cu combustibil – 9.114 lei, cu prestări de servicii vulcanizare și spălătorie auto – 82.814 lei, în lipsa unor chitanțe, foi de parcurs, bonuri.

Așa cum s-a arătat, nici declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel nu fac dovada efectuării acestor cheltuieli.

Mai mult, având în vedere data încheierii contractelor de comodat – contracte ce nu au fost înregistrate în evidențele societății – și perioada iunie – iulie 2009 cât martora A. I. a ținut contabilitatea firmei, se constată că acesteia nu „i s-au prezentat niciodată documente din care să rezulte că societatea ar mai fi deținut alte mijloace fixe, o rabă, tip camion, un buldoexcavator”.

Totodată, în urma studierii actelor contabile aferente lunii august 2009, martora a constatat că situația mijloacelor fixe (după ce a fost emisă factura fiscală nr.2/30.06.2009 emisă de . SRL către .) nu s-a schimbat în sensul că buldoexcavatorul și autobasculanta să fi fost înregistrate.

7.2Organele fiscale au făcut vorbire despre înregistrarea facturii nr.1958/2.12.2009 emisă de . către . SRL. Cu privire la aceasta, curtea consideră că reprezintă o cheltuială nereală pentru . SRL, probele analizate anterior dovedind această împrejurare.

Cu referire la factura BED nr.9/23.11.2009 în valoare de 43.782,48 lei către . Hălchiu, aceasta reprezintă o operație fictivă atâta timp cât nu este semnată la rubrica „semnătura de primire” și nu este înregistrată în contabilitatea ., a fost întocmită de către martora N. C. E. (știind că exista factura nr.2/30.06.2009 în baza căreia societatea trebuia să încaseze 43.782 lei de la .) – lucrările nu s-au executat, contractul încheiat nr.1663/2009 fiind unul fictiv – în acest sens fiind și declarația inculpatului M. C. (fila 213 vol.I dosar urmărire penală)

În atare împrejurări, cum contractul nr.1663/2009 încheiat cu . a luat ființă doar pentru a obține un credit la bancă, având în vedere că această societate nu a cuprins factura de stornare emisă de . SRL cu . nr.9/23.11.2009 în Declarația informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național aferentă semestrului II 2009 și nici în cea aferentă semestrului I 2010, prima societate nu a cunoscut despre existența acestui document contabil.

P. urmare, susținerile inculpatului M. C. în sensul că factura de stornare reflectă o operațiune reală nu se verifică, operațiunea de stornare fiind una fictivă.

7.3Cu referire la neînregistrarea în contabilitatea . SRL a unor venituri impozabile în sumă de 30.130 lei provenind din relațiile comerciale cu . B. și . Hălchiu, inculpatul M. B. a fost cel care s-a ocupat de acestea, nu a fost depus bilanț contabil nici la 31.12.2009 și nici la 30.06.2010 (filele 213 vol.I dosar urmărire penală, fila 1363, fila 1384, fila 1386, filele 1441-1449, fila 1457, fila 1504, fila 1551, filele 1570-1575 vol.IV dosar urmărire penală, filele 793-797 vol.II dosar urmărire penală).

7.4Inculpații au susținut că, în condițiile în care percheziția domiciliară efectuată de organele de urmărire penală s-a desfășurat la 30.06.2010, prilej cu care au fost ridicate toate documentele fiscale ale . SRL, este evident că s-au aflat în imposibilitate obiectivă de a depune bilanțurile contabile aferente anilor 2010 și 2011.

Aceste susțineri sunt nefondate.

Din procesul-verbal încheiat la data de 17.12.2010 de către inspectorii Direcției Generale a Finanțelor P. a Județului B. rezultă că acest control fiscal s-a efectuat pe baza documentelor fiscale și contabile ridicate la 30.06.2010 de la sediul social al . SRL Hălchiu, de la un punct de lucru nedeclarat al acestei societăți, precum și a raportărilor fiscale și a declarațiilor impuse de lege, date pe proprie răspundere de către contribuabil, ridicate la 30.06.2010 de la Administrația Finanțelor P. Feldioara.

. SRL Hălchiu nu a depus la organele fiscale competente bilanțul contabil la data de 31.12.2009 și nici raportarea financiară la data de 30.06.2010, deconturile de TVA aferente trimestrului IV 2009, trimestrului I 2010, declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat aferent lunilor noiembrie-decembrie 2009 și ianuarie-iunie 2010, declarația privind impozitul pe profit pentru anul 2009 și nici declarațiile privind obligațiile de plată către bugetul asigurărilor sociale și fondurile speciale aferente perioadei noiembrie 2009 – iunie 2010 și nici declarații privind licrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României aferente semestrelor I, II 2009, semestrului I 2010, iar în semestrul I 2010, . SRL Hălchiu nu a întocmit evidență contabilă.

În atare împrejurări, nici nu ar fi putut depune situațiile financiare prevăzute de lege cu respectarea termenelor.

Mai mult, percheziția domiciliară în urma căreia s-au ridicat documente contabile a fost efectuată la data de 30.06.2010, dată până la care bilanțul trebuia întocmit și depus.

Despre modul cum era ținută contabilitatea firmei face vorbire martora N. C., care și-a început activitatea la firmă în acest compartiment la mijlocul lunii martie 2010 „iar circa 2 luni de la debutul activității nu a făcut altceva decât să strângă actele contabile ale societății”, „M. i-a adus la un moment dat o plasă tip maiou, ticsită cu tot felul de bonuri de benzină, facturi de materiale cumpărate de la Baumax, Dedeman, ce au fost așezate pe dosare” (fila 819 vol.II dosar urmărire penală).

P. urmare, prin coroborarea probelor arătate, susținerile inculpaților în sensul că n-au putut depune bilanțul contabil la data de 30.06.2010 deoarece n-au mai avut documentele fiscale sunt nefondate.

7.5Cu referire la factura de venituri . nr.10/1.12.2009 în valoare de 1.640 lei ce reprezintă „echipament tehnologic” ce nu a fost înregistrată în evidența contabilă, se constată că a fost întocmită de către martora N. C. E. „care a văzut în balanța lunii iunie 2009, la rubrica „echipament tehnologic” valoarea de 2.250 lei, din care valoare autorizată 871,80 lei, l-am întrebat de unde provine această amortizare și care ar fi echipamentul tehnologic, iar el mi-a spus că nu au luat nimic, astfel că acea valoare trebuia scăzută din balanță și pentru că nu reflecta realitatea m-am gândit ca M. C. să rămână client neîncasat al societății” (fila 821 vol.II dosar urmărire penală), poziție pe care a menținut-o și în fața instanței de fond (fila 106 vol.II dosar tribunal) „i-am propus lui M. C. să facem o factură ca și cum firma ar fi vândut către el bunul, factură pe care eu am scris-o” (vol.II dosar tribunal).

În atare împrejurări, inculpatul M. C. a semnat în cunoștință, chiar dacă în apărare a susținut că „nu a știut despre ce este vorba”. Însă, potrivit art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, Legea contabilității, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de documente justificative, documente ce angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate conform alin.2 al acestui text normativ.

Pentru considerentele arătate, apărările formulate de către apelanții inculpați M. B. și M. C. privind achitarea pentru infracțiunile de evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, reținute în sarcina lor, mai puțin pentru faptele descrise la punctele 13, 14, respectiv 18 și 19 din hotărârea instanței de fond sunt nefondate.

8.La data de 1.02.2014 au intrat în vigoare Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală, precum și legile de punere în aplicare.

Potrivit art.5 Noul Cod penal în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, în mod global, în conformitate cu dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr.265/6.05.2014.

Apreciind, în mod concret, aplicarea legii penale mai favorabile, curtea constată că dispozițiile legale privitoare la concursul de infracțiuni și modalitatea de executare a pedepsei sunt criteriile definitorii în aplicarea Vechiului Cod penal.

Potrivit art.34 lit.b Vechiul Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare pentru fiecare infracțiune în parte, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Spre deosebire de aceste dispoziții legale, când pedeapsa cea mai grea poate fi sporită și chiar adăugat un spor, art.39 Noul Cod penal precizează că dacă s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În speță, cum inculpații M. B. și M. C. au comis mai multe infracțiuni în concurs, față de dispozițiile arătate, Vechiul Cod penal este mai favorabil, deoarece dispozițiile referitoare la sporirea pedepsei sunt facultative.

Stabilirea pedepsei pentru infracțiunea continuată se realizează diferit, după cum se au în vedere prevederile Vechiului sau Noului Cod penal.

Din analiza hotărârii instanței de fond, se constată că legea penală mai favorabilă a fost aplicată pe instituții autonome, astfel că pentru unele infracțiuni au fost avute în vedere vechea lege, iar pentru altele noua lege.

La momentul prezent, față de dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr.265/2014, legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, pentru infracțiunile pentru care s-au aplicat dispozițiile Noului Cod penal în ceea ce privește tratamentul sancționator, curtea va proceda la condamnarea inculpaților.

La stabilirea și aplicarea pedepselor, curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum și de persoana inculpatului.

Cu referire la aceste criterii, se reține starea de fapt pe baza probelor administrate, numărul acțiunilor infracționale, durata în timp a acestora, prejudiciul produs prin infracțiune și numărul părților vătămate prejudiciate, dar și circumstanțele personale ale inculpaților M. B. și M. C..

Sub acest din urmă aspect, se remarcă lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpaților care permite conștientizarea consecințelor săvârșirii unei fapte penale, dar și poziția procesuală a fiecăruia care s-a prezentat la fiecare termen de judecată în fața curții de apel.

Cu referire la inculpatul M. B., curtea va dispune condamnarea pentru infracțiunile de favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 Vechiul Cod penal – 2 fapte, uz de fals, prevăzută de art.291 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Vechiul Cod penal – 3 acte materiale și înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Vechiul Cod penal, toate cu aplicarea art.5 Noul Cod penal, potrivit dispozitivului hotărârii (pentru aceste infracțiuni tribunalul a dispus condamnarea în baza Noului Cod penal), inculpatul M. C. urmând a fi condamnat pentru aceleași infracțiuni, mai puțin favorizarea infractorului, prevăzută de art.264 alin.1 Vechiul Cod penal.

9.Analizând individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat în baza Vechiului Cod penal și prin aceasta motivul de apel invocat de către procuror, curtea constată că s-a realizat o aplicare coroborată a tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Vechiul Cod penal, s-a ținut seama de natura și gravitatea infracțiunilor comise, de împrejurările concrete în care au avut loc, dar și de persoana inculpaților, persoane mature și integrate social.

P. urmare, evaluând atât circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, cât și cele personale ale inculpaților M. B. și M. C., curtea apreciază că nu se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate fiecăruia.

Judicios a procedat instanța de fond când a stabilit și modalitatea de executare a pedepsei, modalitate de executare care determină pe fiecare inculpat să conștientizeze consecințele săvârșirii unor astfel de fapte penale.

În acest sens, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei poate răspunde scopului înscris în Legea nr.253/2012 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Analizând din această perspectivă dispozițiile art.86¹ Vechiul Cod penal, precum și noile dispoziții art.91-98 Noul Cod penal, curtea constată că sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei au prioritate în ceea ce privește reținerea caracterului de lege penală mai favorabilă în raport cu durata termenului de încercare sau de supraveghere.

Având în vedere efectul reabilitării de drept ce intervine în situația în care cel condamnat nu săvârșește o nouă infracțiune pe durata termenului de încercare și nici nu se dispune revocarea suspendării sub supraveghere, astfel cum dispun prevederile art.86⁶ Vechiul Cod penal, curtea reține că aplicarea acestei modalități de individualizare a executării pedepsei, în reglementarea conținută de Vechiul Cod penal este mai favorabilă inculpatului decât noile dispoziții de drept material ce privesc aceeași instituție.

P. urmare, aplicarea legii penale mai favorabile în virtutea dispozițiilor art.5 Noul Cod penal și deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale a fost invocată de către procuror în concluziile orale, sens în care acest motiv de apel este fondat și urmează a fi admis.

Urmare a aplicării legii penale mai favorabile în mod global, cuantumul pedepsei închisorii aplicat inculpatului M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Vechiul Cod penal va fi de 3 ani, pedeapsă stabilită la minimul special, sens în care va opera o modificare cu referire la aceasta față de hotărârea instanței de fond.

Astfel, individualizarea judiciară a pedepsei invocată de procuror va fi avută în vedere doar pentru M. C. în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Vechiul Cod penal/art.244 alin.1,2 Noul Cod penal.

10.P. motivele de apel invocate, procurorul a arătat că în ipoteza aplicării față de inculpați a unor pedepse neurmate de executare efectivă, se impune majorarea termenului de încercare stabilit conform art.86² Cod procedură penală.

Într-adevăr, în raport de numărul infracțiunilor comise, se impune majorarea perioadei de supraveghere pentru fiecare inculpat, conform dispozitivului hotărârii (motivul de apel invocat fiind întemeiat).

11.Potrivit art.124 Vechiul Cod penal prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art.122 este depășit cu încă jumătate.

Din actele dosarului, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prevăzută de art.13² din Legea nr.78/2000 raportat la art.246 Cod penal, respectiv reținerea sau distrugerea de înscrisuri se impune încetarea procesului penal întrucât s-a împlinit termenul de prescripție.

Astfel, în raport de data formulării plângerilor penale pentru a fi înregistrate la Postul de Poliție Hălchiu, operează împlinirea termenului de prescripție (25.11.2006 – parte vătămată B. M., 04.11.2005 – parte vătămată Ț. V., 25.05.2006 – parte vătămată M. G., 21.05.2006 – parte vătămată B. F., 20.06.2006 – parte vătămată E. C.).

Faptele reclamate au fost presupus săvârșite în intervalul 2005-2006, astfel că termenul de prescripție specială de 7 ani și 6 luni este împlinit, hotărârea instanței de fond urmând a fi reformată și din acest punct de vedere, motiv de apel invocat atât de către procuror, cât și de inculpații M. B. și M. C..

12.În concluziile scrise și susținute oral în fața curții de apel, inculpații M. B. și M. C. au arătat că sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei de evaziune fiscală, respectiv complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, nu pot fi de acord cu ideea că s-au comis atâtea fapte, câte facturi sau cheltuieli aparent nejustificate au fost înregistrate în contabilitate, cel mult s-ar fi putut reține câte un act material al unei infracțiuni continuate aferente fiecărui an fiscal 2009 și 2010.

C. de apel nu împărtășește acest punct de vedere, astfel că motivul de apel invocat nu poate fi primit.

Potrivit art.41 alin.2 Cod penal infracțiunea este continuată când persoana săvârșește la intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Ca atare, de esența infracțiunii continuate este existența unei pluralități de fapte ce prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni prin efectul legii.

Pentru ca o infracțiune să fie considerată continuată trebuie să îndeplinească anumite condiții: unitatea de persoană a făptuitorului, săvârșirea unei pluralități de fapte la intervale diferite de timp, unitatea de conținut a infracțiunii și unitatea de rezoluție infracțională.

Cu referire la aceasta din urmă, trebuie ca făptuitorul să își reprezinte de la începutul activității materiale corespunzătoare laturii obiective a infracțiunii, imaginea de ansamblu a faptelor ce vor fi comise.

Or, în speță, inculpații M. B. și M. C., cu referire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală și infracțiunea de evaziune fiscală n-au avut o reprezentare în concret a acestor fapte, astfel că nu suntem în prezența elementului subiectiv, unificator al acțiunilor infracțiunilor comise, probele administrate în cauză nedovedind această împrejurare.

13.În această cauză, părți civile s-au constituit C. B. – S. B. și Administrația Națională a Finanțelor P. – Direcția Generală Regională a Finanțelor P. B., după cum urmează:

- 100.373 lei – A. – fila 230 vol.II dosar tribunal,

- 128.690,05 lei C. B. S. B. compusă din 120.000 lei utilizat integral de către . SRL Hălchiu și 8.690,905 lei dobânzi și penalități.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale o condiție esențială, între altele, se cere ca acesta să fie cert.

Caracterul cert al prejudiciului înseamnă că acesta este un prejudiciu sigur, există, s-a produs la data la care se pretinde repararea lui, este deci actual și poate fi evaluat.

P. urmare, prejudiciul cert, sigur solicitat de cele două părți civile este cel indicat prin constituirile de parte civilă, pe parcursul procesului penal.

În atare împrejurări, împărtășim punctul de vedere al instanței de fond în sensul că prejudiciul penal efectiv suferit de părțile civile este debitul stabilit de către fiecare prin constituirea de parte civilă. Dobânzile și penalitățile de întârziere sunt stipulate în contractul de credit încheiat de către inculpații M. B. și M. C. cu partea civilă C. B. – S. B. iar în privința părții civile A. – Direcția Generală Regională a Finațelor P. B. acestea curg în baza art.119 Cod procedură fiscală, neintrând în noțiunea de prejudiciu penal.

14.În considerarea celor dezvoltate mai sus, în baza art.421 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B., inculpații M. B. și M. C. împotriva sentinței penal nr.130/S/4.04.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, pe care o va desființa în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, soluția dispusă privind plângerile penale formulate de părțile vătămate B. M., Ț. V., M. G. C., B. F. și E. C. V. cu referire la infracțiunile prevăzute de art.13/2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art.246 Cod penal, respectiv prevăzute de art.264 alin 1 Cod penal reținute în sarcina inculpatului M. B., precum și durata termenului de încercare pentru acesta și individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M. C.

Rejudecând în aceste limite, va dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor, după cum urmează:

Pentru inculpatul M. B.:

- din infracțiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 269 Noul Cod Penal – 2 fapte - în infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin.1 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod Penal ( 2 fapte);

- din infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.323 Noul Cod Penal – 3 acte materiale - în infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal ( 3 acte materiale), prevăzută de art. 244 al. 1, 2 Noul Cod Penal în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Vechiul Cod Penal.

Pentru inculpatul M. C.:

- din infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.323 Noul Cod Penal – 3 acte materiale- în infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.291 teza I Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Vechiul Cod Penal ( 3 acte materiale);

- din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.244 al. 1,2 Noul Cod Penal în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Vechiul Cod Penal

Va descontopi pedeapsa principală de 3 închisoare aplicată inculpatului M. B. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-21 de pedepse a câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a 21 de infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prevăzută de art. 13/2 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 Vechiul Cod penal;

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prevăzută de art.13/2 din Legea 78/2000 raportat la art.248 Vechiul Cod penal;

-21 de pedepse a câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a 21 de infracțiuni de reținere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 272 Vechiul Cod penal;

- 2 pedepse a câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 269 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului societății cu rea credință, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.31 al. 2 Cod penal vechi raportat al art. 290 al. 1 Vechiul Cod penal;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza II Vechiul Cod penal;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 al. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal (3 acte materiale);

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art.323 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, art.41 al. 2 Cod penal vechi (3 acte materiale);

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 al.1, 2 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal:

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.26 Cod penal vechi raportat la art.9 al.1 lit.a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal vechi raportat la art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal.

În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.f Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prevăzută de art.13/2 din Legea 78/2000 raportat la art.246 Vechiul Cod penal (părți vătămate B. M., Ț. V., M. G. C., B. F. și E. C. V.) ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.f Cod procedură penală va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de reținere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 272 Cod penal vechi (părți vătămate B. M., Ț. V., M. G. C., B. F. și E. C. V.) ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 264 alin. 1 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului – 2 fapte, va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii de câte 2 ani.

În baza art.291 vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 vechiul Cod Penal, art.5 Noul Cod penal, va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an ( 3 acte materiale) pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 215 al. 1, 2, 3 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.. 33 lit. a Cod penal, 34 lit. b Cod penal, art.35 al.3 Cod penal vechi va contopi pedepsele și va aplica pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani.

Va descontopi pedeapsa principală de 2 închisoare aplicată inculpatului M. C. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal vechi( 2 acte materiale);

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal ( 2 acte materiale);

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal ;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal ( 2 acte materiale)

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 -2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal ;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului societății cu rea credință, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod pena, art. 41 al. 2 Cod penal vechi (3 acte materiale);

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. art. 244 al. 1, 2 Noul Cod Penal, art. 5 Noul Cod penal:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza II - 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal.

În baza art. 291 vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 ( 3 acte materiale) Vechiul Cod Penal, art. 5 Noul Cod penal va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.215 al. 1, 2, 3 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art.5 Noul Cod penal va condamna inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.33 lit. a Cod penal, 34 lit. b Cod penal, art.35 al.3 Vechiul Cod penal va contopi pedepsele și va aplica pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cod penal - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani.

Va menține modalitatea de executare a pedepsei aplicată fiecărui inculpat.

Va majora durata termenului de încercare de la 6 ani la 8 ani în ceea ce îl privește pe inculpatul M. B., respectiv de la 4 la 5 ani pentru inculpatul M. C., urmând a menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art.421 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile A.-prin D. B. și C. B. București-S. B. împotriva aceleași sentințe.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, fiecare parte civilă urmează a fi obligată la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare urmând a rămâne în sarcina statului, conform art.275 alin.3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul B., inculpații M. B. și M. C. împotriva sentinței penal nr. 130/S/4.04.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, soluției dispuse privind plângerile penale formulate de părțile vătămate B. M., Ț. V., M. G. C., B. F. și E. C. V. cu referire la infracțiunile prev. de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 Cp, respectiv prev. de art. 264 alin 1 Cp reținute în sarcina inculpatului M. B., precum și durata termenului de încercare pentru acesta și individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M. C.

Rejudecând în aceste limite, dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor, după cum urmează:

Pentru inculpatul M. B.:

- din infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 269 Noul Cod Penal – 2 fapte- în infracțiunea de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 alin.1 Vechiul Cod Penal, cu aplic.art.33 lit. a Cod Penal ( 2 fapte);

- din infracțiunea de uz de fals, prev. art. 323 Noul Cod Penal – 3 acte materiale în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 teza I Cod Penal, cu aplic art. 41 alin.2 Cod Penal ( 3 acte m, prev. de art. 244 al. 1, 2 Noul Cod Penal în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Vechiul Cod Penal.

Pentru inculpatul M. C.:-

- din infracțiunea de uz de fals, prev. art. 323 Noul Cod Penal – 3 acte materiale în infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 teza I Vechiul Cod Penal, cu aplic art. 41 alin.2 Vechiul Cod Penal ( 3 acte materiale);

- din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 al. 1,2 Noul Cod Penal în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Vechiul Cod Penal

Descontopește pedeapsa principală de 3 închisoare aplicată inculpatului M. B. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-21 de pedepse a câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea a 21 de infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prev de art. 13/2 din Legea 78/2000 rap. la art. 246 Vechiul Cod penal;

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prev. de art. 13/2 din legea 78/2000 rap. la art. 248 Vechiul Cod penal;

-21 de pedepse a câte 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a 21 de infracțiuni de reținere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 272 Vechiul Cod penal;

- 2 pedepse a câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 269 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului societății cu rea credință, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 al. 2 Cod penal vechi rap. al art. 290 al. 1 Vechiul Cod penal;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 teza II Vechiul Cod penal;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal (3 acte materiale9;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 N Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod pena, art. 41 al. 2 Cod penal vechi (3 acte materiale);

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. art. 244 al. 1, 2 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal:

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal vechi rap. la art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal vechi rap. la art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal vechi rap. la art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal vechi rap. la art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal.

În baza art. 396 alin. 6 CPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cpp încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor faptă asimilată unei infracțiuni de corupție, prev. de art. 13/2 din Legea 78/2000 rap. la art. 246 Vechiul Cod penal ( părți vătămate B. M., Ț. V., M. G. C., B. F. și E. C. V.) ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. 6 CPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. f Cpp încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de reținere sau distrugere de înscrisuri, prev. de art. 272 Cod penal vechi ( părți vătămate B. M., Ț. V., M. G. C., B. F. și E. C. V.) ca urmare a prescripției răspunderii penale.

În baza art. 264 alin. 1 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului – 2 fapte, condamnă pe inculpat la pedeapsa închisorii de câte 2 ani.

În baza art. 291 vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 vechiul Cod Penal, art. 5 Noul Cod penal, condamnă pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an( 3 acte materiale) pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 215 al. 1, 2, 3 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal condamnă pe inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.. 33 lit. a Cp, 34 lit. b Cp, 35 al.3 Cp vechi contopește pedepsele și aplică pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art: 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani.

Descontopește pedeapsa principală de 2 închisoare aplicată inculpatului M. C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal vechi( 2 acte materiale);

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal ( 2 acte materiale);

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal ;

-2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal ( 2 acte materiale)

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 -2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal ;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea creditului societății cu rea credință, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod pena, art. 41 al. 2 Cod penal vechi (3 acte materiale);

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. art. 244 al. 1, 2 Noul Cod Penal, art. 5 Noul Cod penal:

-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 teza II -2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de: art. 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Vechiul Cod penal ;

În baza art. 291 vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 ( 3 acte materiale) Vechiul Cod Penal, art. 5 Noul Cod penal condamnă pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals;

În baza art. 215 al. 1, 2, 3 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal condamnă pe inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.. 33 lit. a Cp, 34 lit. b Cp, 35 al.3 Vechiul Cp contopește pedepsele și aplică pedeapsa cea mai grea - a închisorii de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art: 64 al. 1 lit. a teza a doua – dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, lit. b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c Cp - dreptul de a ocupa funcția de administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 4 ani.

Menține modalitatea de executare a pedepsei aplicată fiecărui inculpat.

Majorează durata termenului de încercare de la 6 ani la 8 ani în ceea ce îl privește pe inculpatul M. B., respectiv de la 4 la 5 ani pentru inculpatul M. C. .

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile A.-prin D. B. și C. B. București-S. B. împotriva aceleași sentințe.

Obligă fiecare parte civilă la câte 200 de lei cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18.12.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. D. A. M.

GREFIER

A. I. P.

Red.A.M/16.01.2015

Dact.A.I.P/20.01.2015/25 exemplare

Red.jud.fond M.G.D./05.05.2014

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 504/2014. Curtea... →

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 728/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 728/2014. Curtea de Apel BRAŞOV