Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 764/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 764/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 13-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 764/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A1:
Președinte: A. D. – judecător
JUDECĂTOR: A. M.
Grefier: A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelurilor declarate de P. DE PE L. J. Î. B. și inculpatul I. I. D. împotriva sentinței penale nr.16 din data de 27 mai 2015 pronunțată de J. Î. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2015 și apoi pentru data de astăzi, 13 noiembrie 2015, când,
CURTEA :
Asupra apelurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.16/27.05.2015, pronunțată în dosar nr._, J. Î. B., în baza art.396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c Cod procedură penală a achitat pe inculpatul I. I.-D. fiul lui I. și M., născut la data de 08.08.1968 în orașul Î. B., județul C., CNP_9, cu domiciliul în comuna Vama-B., ., județul B., pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 și furt de arbori prevăzută și pedepsită de art. 110 alin.1 lit. a din Legea nr.46/2008.
În baza art. 110 alin. 1 lit. c din Legea nr.46/2008, cu aplicare art. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului I. I.-D. pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, săvârșită la începutul lunii noiembrie 2013.
În baza art. 396 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 83 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 1 an, pentru un termen de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, stabilit în condițiile art.84 Cod penal.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune B. la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze 50 de zile muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Vama-B., județul B. sau în cadrul Liceului „N. T.” din municipiul B., ..125, județul B..
În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal a dispus confiscarea și valorificarea potrivit legii a celor 4 mst. material lemnos ridicat la data de 21.01.2014 și dați în custodia numitului D. P. P., pădurar în cadrul Ocolului S. B. A..
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G. M. cu domiciliul în orașul Î. B., ., județul C. și a obligat inculpatul să-i achite suma de 2116,67 lei cu titlu de prejudiciu material.
În baza art. 274 alin.1 și art.275 alin.1 pct.1lit.c Cod de procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 410 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele.
La data de 09.12.2013, O. S. B. A. a formulat și depus la P. de pe lângă J. Î. B. un denunț referitor la tăierea fără drept de arbori în perioada 05.11.2013 – 11.11.2013 din fondul forestier UP V u.a. 2, cu un volum de 9,713 mc. fiind indicat ca și făptuitor inculpatul I. I.-D..
La data de 16.12.2013, cu ocazia cercetării locale, pe raza administrativă a comunei Vama-B., locul denumit popular „Țîlfă” identificat pe harta silvică UP V, u.a. 2, au fost descoperite patru cioate pe terenul proprietatea părții vătămate G. M., rezultând că arborii tăiați nu au fost marcați, fiind identificat pe două cioate existența unor mărci false.
Ulterior, cu ocazia unei percheziții domiciliare efectuate la data de 21.01.2014, la reședința inculpatului I. I.-D. din . – la concubina sa B. T. – a fost depistat material lemnos specia fag – lemn de foc – iar martorul B. A. a indicat că lemnul transportat în toamna anului 2013, este depozitat în aceea stivă. (filele 22-23)
Astfel cum a rezultat din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, solicitate de instanță (filele 177-193 volumul I și filele 66-67 volumul II), inculpatul I. I.-D. în calitate de moștenitor al numitei R. M., este proprietarul unei suprafețe de 0,84 ha teren cu vegetație forestieră potrivit titlului de proprietate nr._ emis la data de 23.02.1994, iar persoana vătămată G. M., în calitate de moștenitoare a proprietarului îndreptățit G. I., este proprietara unei suprafețe de 1,00 ha teren cu vegetație forestieră potrivit titlului de proprietate nr._ emis la 23.02.1994 emis de Comisia județeană pentru stabilire dreptului de proprietate B.. S-a constat că cele două proprietăți sunt învecinate, iar persoanele îndreptățite la reconstituire au fost puse în posesie potrivit schiței depuse la dosar la filele 67, 191.
Cert este că de la data punerii în posesie, între inculpat și persoana vătămată au existat neînțelegeri privitor la limita de hotar dintre cele două proprietăți, însă niciuna dintre acestea nu a efectuat demersurile legale în vederea clarificării acestor divergențe.
Deși potrivit reglementărilor în domeniul silvic, respectiv art. 10, art. 13 și art. 17 din Legea nr. 46/2008, este obligatorie administrarea sau, după caz, asigurarea serviciilor silvice pentru întregul fond forestier național, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice, inculpatul I. I.-D. nu are încheiat contract cu vreun ocol silvic, ci doar partea vătămată G. M. are încheiat contract de pază a proprietății cu O. S. B. A..
A rezultat fără niciun dubiu, astfel cum chiar martorul C. G. a declarat, martor propus de către inculpat și care administrează proprietatea lui M. E. ce se învecinează pe o latură cu proprietatea persoanei vătămate G. M., că forma parcelelor puse în posesie este cea indicată în schițele depuse la dosar. De asemenea, martorul a indicat cum că, fiind administratorul proprietății lui M. E., s-a deplasat în zona proprietății în toamna anului 2013 pentru a verifica situația terenului și a constatat că pe terenul ce aparține persoanei vătămate G. M., existau cioate, însă nu cunoaște cine ar fi tăiat copacii. (fila 70)
Din coroborarea depozițiilor martorilor G. G. M., D. P. P. – pădurat în cadrul ocolului S. B. A. – și M. I. (filele 194-196 volumul I) a rezultat că, la începutul lunii noiembrie 2013, inculpatul I. I.-D. împreună cu martorul M. I., s-au deplasat în locul denumit popular „Tîlfă” unde era pregătită cantitatea de 16 mst. lemn de foc în pășunat și pădure, iar cu căruța proprietatea martorului au ridicat și au transportat la domiciliul martorei B. T. aproximativ 8 mst. ( 6 mc) lemn de foc, însă datorită faptului că s-a defectat căruța martorului M. I., cealaltă cantitate de material lemnos nu a mai fost ridicată. Ulterior, la începutul lunii decembrie 2013, din nou inculpatul și martorul M. I., s-au deplasat în același loc și au ridicat restul de lemn de foc și l-au transportat la domiciliul martorei B. T.. A arătat martorul M. I., că în luna noiembrie 2013 când s-a deplasat prima dată să transporte lemnul, exista o stivă ce avea aproximativ 16 mst. lemn de foc.
A rezultat potrivit depoziției martorilor J. D. și A. N. că la începutul lunii decembrie 2013, inculpatul I. I.-D. și martorul M. I., au fost depistați în timp ce ridicau material lemnos din zona „Tîlfa”. Astfel martorul J. D. – pădurar în cadrul Ocolului S. Teliu – s-a deplasat la locul unde se găsea inculpatul cu martorul, a constatat existența a patru cioate și a solicitat inculpatului I. I.-D. să intre în legalitate deoarece nu a încheiat un contract de administrare cu vreun ocol, însă inculpatul a avut o atitudine recalcitrantă față de martor.
În cauză a fost întocmită o expertiză topografică judiciară de către expert N. Alpar, la solicitarea inculpatului I. I.- D. și care a concluzionat potrivit documentelor ce au stat la baza punerii în posesie a persoanelor îndreptățite, că materialul lemnos ridicat de inculpatul I. I.-D. și care provine din cei patru arbori tăiați fără a fi marcați, sunt de pe proprietatea persoanei vătămate G. M..(filele 113-121)
Potrivit calculului valorii despăgubirilor efectuat de O.S. B. A., conform adresei nr.10 din 10.01.2014 685/05.03.2014 a rezultat că a fost creat un prejudiciu în cuantum de 2659,57 lei.
Potrivit dispozițiile art. 63 din Legea nr.46/2008 modificată arborii destinați tăierii se inventariază și, după caz, în funcție de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic împuternicit, în conformitate cu normele tehnice.
Nerespectarea acestor obligații sunt de natură să conducă la realizarea elementului constitutiv al infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută și pedepsită de art.108 din Legea nr.46/2008 reținute în sarcina inculpatului.
În speța dedusă judecății însă nu s-a făcut dovada dincolo de echivoc, că inculpatul I. I.-D., a tăiat fără drept cei patru arbori. Este adevărat că cele patru cioate nu prezentau marcă și că au fost tăiate fără drept, însă nicio probă administrată în prezenta cauză nu-l indică pe inculpat ca fiind persoana ce a efectuat tăierea fără drept a arborilor.
Singură, împrejurarea că inculpatul I. I. D., a fost depistat în locul denumit „Țîlfa” în timp ce încărca lemn de foc pentru a-l transporta la domiciliu, fără a se corobora cu alte probe și în condițiile în care inculpatul a susținut că ar fi găsit copacii tăiați, nu poate face dovada fără niciun dubiu, că acesta este autorul infracțiunii de tăiere fără drept de arbori.
Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c Cod procedură penală inculpatul I. I.-D. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicare art.33 lit.a Cod penal de la 1968 și art.5 Cod penal.
Sub aspectul infracțiunilor de furt de arbori, reținute în sarcina inculpatului, instanța a reținut în drept că potrivit art.110 din Legea nr.46/2008, furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se pedepsește.
În cauză, inculpatul I. I.-D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt de arbori la începutul lunii noiembrie 2013 în cantitate de 9,713 mc. cauzând un prejudiciu în valoare de 2116,67 lei, faptă prevăzută și pedepsită de art.110 lit.c din Legea nr.46/2008 și a unei infracțiuni de furt de arbori săvârșită la începutul lunii decembrie 2013 în cantitate de 3,86 mc. în valoare de 609,88 lei, faptă prevăzută și pedepsită de art.110 lit.a din Legea nr.46/2008, cu aplicare art.33 lit.a Cod penal de la 1968.
Astfel cum s-a dovedit potrivit depoziției martorului M. I., inculpatul, i-a solicitat martorului să-l ajute să transporte în cursul lunii noiembrie 2013, material lemnos la domiciliu, martorul indicând cum că la începutul lunii noiembrie 2013, o cantitate de aproximativ 16 mst. (10 mc.) era pregătită în lemn de foc în pășunatul pădurii situat în locul denumit popular „Tîlfă” însă nu a fost transportată în totalitate la domiciliul persoanei cu care conviețuiește inculpatul – B. T. – deoarece au apărut defecțiuni la căruță. A mai arătat martorul că ulterior, la începutul lunii decembrie 2013 din nou s-a deplasat împreună cu inculpatul și au transportat restul de material lemnos ce era pregătit în stiva de aproximativ 16 mst. – 10 mc.
Instanța a reținut că astfel cum s-a calculat de către O. S. B. A., cantitatea de material lemnos de 9,713 mc. (15,54 mst.) reprezintă doi copaci specia fac cu diametrele de 70 cm, 75 cm. (f.12) această cantitate fiind echivalentă cu cantitatea de material lemnos pregătită în lemn de foc și care se găsea la începutul lunii noiembrie 2013 în pășunatul locului denumit popular „Tâlfă”, astfel cum s-a dovedit prin depoziția martorului M. I., care a arătat că la începutul lunii noiembrie 2013, se găsea pregătit în stive – lemn de foc – aproximativ 16 mst.
Instanța nu a putut reține că și la începutul lunii decembrie 2013, inculpatul a sustras cantitatea de 3,86 mc. (6 mst.), având în vedere că nu există nicio probă, astfel orice îndoială profită inculpatului.
La solicitarea organelor de cercetare penală s-a autorizat și o percheziție la locul unde inculpatul ar fi depozitat materialul lemnos, iar cu ocazia percheziției a fost descoperită o stivă de lemn de foc la reședința martorei B. T. – persoana cu care inculpatul are o relație de concubinaj – însă nu s-a stabilit, deși exista posibilitatea comparării amprentei cioatei cu a lemnelor de foc existente în stivă – dacă acel material provenea din cele două cioate și pentru care s-a stabilit o cantitate de 3,86 mc. lemn, echivalentul a 6 mst..
Sub aspectul consumării infracțiunii de furt, instanța a reținut că furtul săvârșit de inculpatul I. I.-D. nu s-a consumat la momentul în care acesta a transportat materialul lemnos din pășunat la domiciliul persoanei cu care conviețuiește – B. T. –, respectiv la începutul lunii noiembrie 2013 și începutul lunii decembrie 2013 - furtul fiind consumat prin imposedare la începutul lunii noiembrie 2013, când inculpatul I. I. D. a luat lemnul din pădure și l-a pregătit în lemn de foc, așezat în stivă, pregătit pentru transport, infracțiunea fiind epuizată în luna decembrie 2013.
Nu există nicio dovadă potrivit căreia inculpatul I. I.-D. a săvârșit infracțiunea de furt de arbori în luna decembrie 2013 când ar fi sustras cantitatea de 3,87 mc. (6,19 mst.) lemn de foc, rezultată din alți 2 arbori cu diametre între 40 cm. și 60 cm., în fapt, inculpatul nu a făcut altceva decât să transporte partea de lemn de foc prelucrată în luna noiembrie 2013 și care nu a putut fi transportată deoarece au apărut defecțiuni la căruța martorului M. I..
Sub aspectul apărării susținut de inculpatul I. I. D., cum că materialul lemnos era al său și provenea de pe proprietatea sa, s-a reținut potrivit concluziilor expertizei tehnice topografice întocmite, că s-a dovedit cu certitudine că cioatele se găsesc pe proprietatea părții vătămate G. M., iar între cei doi au existat neînțelegeri privitor la limitele proprietății de mult timp. Nu a putut fi reținută în sarcina inculpatului I. I.-D. eroarea ca și cauză ce să înlăture răspunderea penală potrivit art.30 Cod penal.
Pentru considerentele prezentate în temeiul art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit.c Cod procedură penală inculpatul I. I.-D. a fost achitat și pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori prevăzută și pedepsită de art.110 alin.1 lit. a din Legea nr.46/2008, cu aplicare art.5 Cod penal. – pentru fapta reținută ca fiind săvârșită la începutul lunii decembrie 2013 când ar fi sustras cantitatea de 3,86 mc.
Instanța a reținut ca fiind dovedită infracțiunea de furt de arbori prevăzută și pedepsită de art.110 lit. c din Legea nr.46/2008 din luna noiembrie 2013 când inculpatul a sustras cantitatea de 15,54 mst. – 9,71 mc. material lemnos ce aparținea persoanei vătămate G. M., cauzând un prejudiciu în valoare de 2116,67 lei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art.110 alin.1 lit. c din Legea nr.46/2008, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, motivul comiterii infracțiunii și scopul urmărit, urmarea care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului, conduita după comiterea infracțiunii și în cursul procesului penal.
Cu privire la inculpatul I. I.-D., sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a dat eficiență faptului că acesta a manifestat interes față de situația sa, prezentându-se în fața instanței încă de la primul termen de judecată pentru care a fost citat în mod legal, precum și faptului că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cu privire la același aspect, instanța a reținut că inculpatul I. I. D. este o persoană integrată social, iar potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune B. au fost identificați ca factori care influențează sau pot influența conduita generală a inculpatului, faptul că acesta beneficiază de securitate afectivă din partea familiei, se bucură de stabilitate locativă, este calificat profesional și are loc de muncă, desfășoară activități lucrative constante și se raportează cu mulțumire la veniturile ce le obține. Nu au fost identificați factori de risc ai comportamentului infracțional care să influențeze în mod constant conduita generală a inculpatului, fiind indicat un nivel scăzut al riscului infracțional.(filele 43-44 volumul II). În raport de cele arătate inculpatului i s-a stabilit pedeapsa potrivit dispozitivului hotărârii.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei inculpatului I. I. D., instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.83 Cod penal, astfel, în baza art.396 alin.4 Cod procedură penală raportat la art.83 Cod penal s-a dispus amânarea aplicarea pedepsei închisorii de 1 an pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Împotriva hotărârii menționate au declarat apel P. de pe lângă J. Î. B. și inculpatul, hotărâre criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reprezentantul Ministerului Public critică sentința penală nr.16/27.05.2015 a Judecătoriei Î. B. sub aspectul soluției de achitare a inculpatului pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa (două infracțiuni de tăiere de arbori fără drept și o infracțiune de furt de arbori).
Astfel, reprezentantul Ministerului Public consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că s-au săvârșit cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale acestora.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate, reprezentantul Ministerului Public solicită a se constata că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la o infracțiune de tăiere de arbori fără drept, infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Î. B..
Astfel, cum rezultă din cuprinsul dosarului, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a 4 infracțiuni silvice.
În dispozitivul hotărârii atacate instanța de fond a pronunțat o soluție de achitare a inculpatului pentru o singură infracțiune prevăzută de art.108 alin.1 lit.a din Codul S. și a făcut aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a din Vechiul Cod penal, fără însă a face vorbire pentru care faptă a pronunțat achitarea.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public solicită instanței de control judiciar a constata că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art.108 alin.1 lit. c din Codul S., însă instanța de fond s-a pronunțat pentru o singură infracțiune, prevăzută de art.108 alin.1 lit. a din Codul S..
Totodată, reprezentantul Ministerului Public arată că un alt motiv de nelegalitate este cel potrivit căruia, instanța de fond, deși a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche, făcând aplicarea dispozițiilor art.33 lit. a Vechiul Cod penal, a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an și a dispus amânarea aplicării pedepsei.
În aceste condiții, reprezentantul Ministerului Public consideră că în cauză nu au fost respectate dispozițiile Deciziei nr.165/2014 a Curții Constituționale, potrivit cărora legea penală mai favorabilă trebuie să fie ori legea veche, ori legea nouă, fără a se putea face o lex tertia.
Față de aceste considerente, reprezentantul Ministerului Public consideră că apelul formulat de către P. de pe lângă J. Î. B. este fondat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat consideră că, în raport de circumstanțele personale ale acestuia, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia au fost corect stabilite, inculpatul înțelegând să formuleze apel doar pe motivul de a se proceda la efectuarea unei noi expertize silvice.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului din data de 31.01.2014 emis în dosarul penal nr.479/P/2013 al Parchetului de pe lângă J. Î. B., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. I. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008 și furt de arbori tăiați fără drept, prevăzută de art. 110 alin. 1, lit. a din același act normativ, tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008 și furt de arbori tăiați fără drept, prevăzută de art.110 alin. 1 lit. c din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut că la începutul lunii noiembrie 2013 . persoanei vătămate G. M., inculpatul a tăiat 2 fagi nemarcați cu diametrul de 70,75 cm și a sustras material lemnos cu volum de 9,713 mc în valoare de 2.116,67 lei conform adresei nr. 4270/4.12.2013 a Ocolului S. B. A. fiind ajutat la încărcat și transport de B. A. și M. I., fiind surprinși în pădure de către G. G. M..
Pădurarul D. P. P. de la O. S. B. A. ce asigura paza pădurii, la sesizarea lui G. G. M. s-a deplasat în pădure și a constatat că cei doi arbori prezintă marca silvică verde cioplită de la alți copaci și bătută în cuie și au sesizat la 9.12.2013 P. de pe lângă J. Î. B..
La începutul lunii decembrie 2013 inculpatul I. I. D. a tăiat și sustras din aceeași parcelă încă 2 fagi cu diametrul de 60 cm și 40 cm, volum 3,808 mc și valoare de 609,88 lei, pe care i-a încărcat și transportat cu ajutorul lui B. A. și M. I., fiind surprinși în pădure cu drujba și căruța de pădurarii J. D. și A. N..
Analizând sentința penală nr. 16/27.05.2015 a Judecătoriei Î. B., pronunțată în dosarul penal nr._, curtea constată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe infracțiunea prevăzută de art. 108 alin. 1, lit. c din Legea nr. 46/2008 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv tăierea celor 2 fagi nemarcați cu diametrul de 70/75 cm din pădurea persoanei vătămate G. M. cu volum de 9,713 mc, în valoare de 2.116,67 lei conform adresei nr. 4270/4.12.2013 al Ocolului S. B. A..
Ținând cont că învinuirea constă în mai multe fapte, instanța trebuia să se pronunțe asupra tuturor prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
Neprocedând în acest mod, instanța nu a rezolvat fondul cauzei ceea ce atrage desființarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare și nu reformarea sentinței apelate pentru a nu-i îngrădi inculpatului dreptul de a parcurge relativ la acuzațiile ce i se aduc calea de atac ordinară în conformitate cu art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Potrivit acestui text orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară.
În atare împrejurări, sentința penală nr. 16/27.05.2015 a Judecătoriei Î. B. va fi desființată și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, urmare a admiterii apelurilor declarate de către procuror și inculpatul I. I. D. (art. 421 alin. 1 punct 2 litera a Cod procedură penală raportat la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale).
Instanța de fond se va pronunța asupra tuturor faptelor pentru care a fost sesizată prin rechizitoriul procurorului privind pe inculpatul I. I. D., având în vedere totodată legalitatea și temeinicia celorlalte motive invocate de apelanți.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului potrivit art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă J. Î. B. și inculpatul I. I. D. împotriva sentinței penale nr.16/27.05.2015 a Judecătoriei Î. B., pronunțată în dosar nr._, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați B. și se include în cheltuielile judiciare.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
A. DumitracheAurelia M.
Grefier
A. I. P.
Red.A.M/24.11.2015
Tehnoredact.A.I.P/25.11.2015/4 ex.
Jud.fond. M. T./23.06.2015
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 751/2015. Curtea de... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
