Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 783/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 783/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-11-2015
Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2015:002._
ROMÂNIA
C. DE A. B.
Secția penală
DECIZIA PENALĂ NR. 783/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Complet de judecată A5:
Președinte:M. Ș. - judecător
JUDECĂTOR: A. C. M.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi se află amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. J. SF. G. și inculpata R. G. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 16 martie 2015 pronunțată de J. Sf.G. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2015, apoi pentru data de 13 noiembrie 2015 și apoi pentru data de astăzi, 18 noiembrie 2015.
C. DE A. B.
P. sentința penală nr. 31 din 16 martie 2015 a Judecătoriei Sf. G. în baza art. 386 alin. 1 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei R. G. din infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 (2 acte materiale) și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Noul Cod penal (2 acte materiale) și înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Noul Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Noul Cod penal și art. 5 Noul Cod penal.
În baza art. 244 alin. 1 și 2 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, inculpata R. G. a fost condamnată la pedeapsa 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 322 alin. 1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Noul Cod penal (2 acte materiale) și art. 5 Noul Cod penal, aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 38 al. 1 Noul Cod penal raportat la art. 39 al. 1 lit. b Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite mai sus mai sus și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea – 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (6 luni închisoare), în final inculpata executând 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 91 Noul Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 92 Noul Cod penal.
În baza art. 93 al. 1 Noul Cod penal inculpata, pe durata termenului de supraveghere, a fost obligată la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune C., la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 al. 3 Noul Cod penal cu aplicarea art. 404 al. 2 Cod de procedură penală inculpata a fost obligată ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 90 de zile de muncă în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului S. G. sau în cadrul Atelierului de Muncă în Folosul Comunității situat în spațiul Liceului ,,N. T.” B..
În baza art. 93 al. 2 lit. b Noul Cod penal i s-a impus inculpatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate
I s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 al. 1, 4 Noul Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
În baza art. 19, 397 Cod de procedură penală raportat la art. 998 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă C. G. IFN și inculpata a fost obligată la plata către aceasta a sumei de 8.401 lei daune materiale.
În baza art. 25 al. 3 Cod de procedură penală s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv adeverința de venit nr. 029/12.12.2008 aparent emisă de C.A.R. SANITAS C. și adeverința de angajament nr. 030/12.12.2008 (f. 51, 52 dup).
În baza art. 274 al. 1 Cod de procedură penală obligă inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în data de 29.12.2008 inculpata R. G. a semnat în fața angajaților C. G. IFN cererea de împrumut nr. 112 prin care a solicitat în nume personal un împrumut în cuantum de 3.600 lei.
La această cerere inculpata a atașat adeverința de venit nr. 029/12.12.2008 și adeverințele de angajament nr. 030 din data de 12.12.2008 și 127/10.12.2008 emise pe numele D. G. și, respectiv, Santală A.. Adeverința de venit era aparent emisă de C. SANITAS C. și atesta faptul că inculpata este angajată a casei de ajutor reciproc începând cu data de 15.08.2008 în funcție de casier, beneficiind de un salariu net lunar de 920 lei, împrejurări care nu corespund realității având în vedere că inculpata nu a realizat venituri și nu a fost niciodată angajată în cadrul acestei instituții. În ceea ce privește adeverința de angajament nr. 030 din data de 12.12.2008, numita D. G. nu și-a exprimat consimțământul în sensul garantării în calitate de girant a împrumutului solicitat de inculpata, înscrisul în discuție nefiind completat sau semnat de către cea dintâi.
Fiind convinși de veridicitatea informațiilor furnizate de inculpată, angajații casei de ajutor reciproc au apreciat că sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate pentru acordarea împrumutului solicitat, astfel că la data de 30.12.2008 între C. G. IFN, reprezentată de președintele K. M. și inculpata R. G., în calitate de împrumutat s-a încheiat contractul de împrumut nr. 71 pentru suma de 3.600.
Pe parcursul derulării contractului inculpata R. G. nu a achitat ratele aferente iar la momentul la care instituția financiară nebancară a încercat executarea silită a obligației de rambursare a împrumutului a fost înștiințată că inculpata nu mai locuiește în țară.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală coroborate parțial cu declarația oferită de inculpată în cursul judecății.
Astfel, instanța a reținut că cererea de împrumut nr. 112 din data de 29.12.2008, precum și contractul de împrumut nr. 71 din data de 30.12.2008 (f. 49,50 dosar urmărire penală) atestă faptul că între Casa de Ajutor Reciproc G. IFN și numita R. G. s-a încheiat o convenție în conformitate cu care acesta din urmă a beneficiat de suma de 3.600 lei, pentru o perioadă de 24 luni, respectiv începând cu data de 30.12.2008 și până la data de 30.12.2008.
Pentru stabilirea identității persoanei care a încheiat contractul de credit sub numele de R. G. instanța a avut în vedere declarația inculpatei care a recunoscut că s-a prezentat la sediul C. G. pentru a încheia contractul de împrumut dar și concluziile raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale (f. 27-45 dup) în conformitate cu care semnătura de la poziția ,,Împrumutat” de pe contractul de împrumut a fost executată de inculpata R. G..
În ceea ce privește veridicitatea înscrisurilor prezentate în vederea obținerii împrumutului, respectiv adeverința de venit nr. 029/12.12.2008 și adeverința de angajament nr. 030 din data de 12.12.2008 (depuse la dosarul cauzei), instanța a avut în vedere declarațiile oferite de martorul Joos Ș.-L. (f. 162-163 dosar instanță, f. 58, 59 dup), care a ocupat funcția de președinte al C. Sanitas în perioada de referință și care a relatat că inculpata R. G. nu a fost niciodată angajată C. Sanitas și, pe cale de consecință, nu a realizat venituri în funcția de casieră în cadrul acestei instituții. Conform martorului, inculpata și-a desfășurat activitatea în calitatea de secretară la Sindicatul Sanitas C. și în considerarea sediului comun al celor două instituții și a atribuțiilor suplimentare de încasarea a cotizațiilor membrilor sindicatului și de eliberare a chitanțelor, aceasta a avut acces la una dintre ștampilele C. Sanitas. Relativ la cele două înscrisuri, martorul a susținut că semnăturile prezente în cuprinsul acestora la rubrica director, unde figura numele său și, respectiv, conducător unitate nu îi aparțin, iar scrisul de pe cele două înscrisuri aparține inculpatei.
În același sens instanța a reținut și declarațiile oferite de persoana vătămată D. G. (f. 164-165 dosar instanță, f. 21,22 dosar urmărire penală) conform cărora acesta a negat că și-ar fi asumat, în calitate de girant, obligația de restituire împrumutului contractat de inculpată conform contractului nr. 71/30.12.2008, susținând că scrisul și semnătura de adeverința de angajament nr. 030 din data de 12.12.2008 nu îi aparțin și că a aflat de existența acestui înscris ca urmare a declanșării procedurii de executare silită prin poprire asupra veniturilor salariale.
În același timp s-au coroborat aspectele care rezultă din probele descrise mai sus cu rapoartele de expertiză întocmite în cauză în conformitate cu care:
- scrisul de completare a adeverinței de venit nr. 029/12.12.2008, cu excepția mențiunii ,,ANEXA 2 la contract nr. 71/30.12.2008” și, respectiv, a adeverinței de angajament nr. 030/12.12.2008, cu excepția mențiunii ,,ANEXA 4 contract nr. 71/30.12.2008” și mențiunile cifrice ,,4600,00 patrumișasesute”și literare ,, 71/30.12.2008” a fost executat de inculpata R. G. (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012);
- semnătura de pe adeverința de venit nr. 029/12.12.2008, de la poziția ,,Director” a fost executată de inculpată (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012);
- semnătura de pe adeverința de venit nr. 029/12.12.2008, de la poziția ,,Director economic”, nu a fost executată de către D. G. (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012);
- scrisul de mână ,,D. Gyonyver” aflat la poziția ,,Director economic” a fost executat de către inculpată (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012);
- semnătura de la poziția ,,Contabil șef”de pe adeverința angajament nr. 030/12.12.2008 nu a fost executată de către D. Gyonyver (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012);
- semnătura de la poziția ,,Semnătură” de pe adeverința nr. 030/12.12.2008 nu a fost executată de către D. Gyonyver (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012);
- semnătura de la poziția ,,Conducător unitate” de pe adeverința de venit nr. 030/12.12.2008 a fost executată de inculpata R. G. (raport de expertiză nr. 16 din data de 30 ianuarie 2015).
Instanța a constatată că în cursul judecății, cu ocazia audierii prin comisie rogatorie, inculpata s-a apărat invocând că numita D. Gyonyver este persona care a garantat împrumutul acordat prin contractul nr. 71/30.12.2008, acesta împreună cu martorul Joos Ș. fiind persoanele care au semnat adeverința de venit nr. 029/12.12.2008 și adeverința de angajament nr. 030/12.12.2008. Însă instanța a apreciat declarația total neverosimilă în condițiile în care, așa cum rezultă din probele expuse mai sus, semnătura inculpatei se regăsește în cuprinsul celor două adeverințe în dreptul unor rubrici (,,Director”, ,,Conducător unitate”) unde numai persoana îndreptățită (Joos Ș.) avea dreptul a subscrie. De altfel, este imposibil de crezut că, în condițiile în care ar fi fost de acord să-și asume în solidar cu inculpata obligația de rambursare a împrumutului, persoana vătămată nu ar fi semnat personal adeverința de angajament, ori din același raport de expertiză rezultă că numita D. Gyonyver nu și-a pus semnătura pe niciunul dintre cele două înscrisuri.
Pe de altă parte, instanța remarcă că inculpata a recunoscut nu a lucrat în baza unui contract de muncă în cadrul C. Santias și nu a primit vreo remunerație pentru activitățile pe care le-a prestat în cadrul acestei asociații.
Nu în ultimul rând, instanța a constatat că inculpata a încercat să acrediteze ideea că, întrucât C. G. nu dispunea de întreaga sumă ce i-a fost acordată cu titlu de împrumut, banii i-au fost remiși de către președinta instituției, numita K. M., în mai multe tranșe, iar ambele exemplare al contractului de împrumut au rămas asupra celei din urmă. Mai mult, inculpata a susținut că a achitat mai multe rate aferente împrumutului contractat sau chiar l-a achitat integral, fără însă a putea face dovada în acest sens.
Cu toate acestea, instanța a constatat că există la dosar dispoziția de plată nr. 120 din data de 30.12.2008 (aceeași dată la care s-a încheiat contractul de împrumut menționat mai sus) care atestă că inculpata R. G. a primit într-o singură tranșă suma de 3.600 lei, dar și chitanța . nr._ (f. 190 dosar instanță) și extrasul de operațiuni din data de 30.12.2008 (f. 19 dup), ambele emise de C. G. IFN, în conformitate cu care s-a încasat de la inculpată o singură plată aferentă împrumutului, reprezentând dobândă, respectiv cea din data de 30.10.2009. În același timp, în cuprinsul contractului nr. 71/30.12.2008 (semnat de inculpată la rubrica ,,împrumutat”) se prevede că acesta a fost încheiat în două exemplare, fiecărei părți semnatare revenindu-i câte un exemplar, astfel că, în opinia instanței, este exclusă varianta ca inculpata să nu fi primit un exemplar al contractului.
În același sens a fost reținută și declarația oferită de numita K. M. reprezentanta legală a părții civile C. G. IFN (f. 197-199), care a relatat că actele depuse de inculpată au fost verificate personal de acesta și de contabila șef împreună constatând că acesta îndeplinea toate condițiile în vederea acordării împrumutului, iar suma de 3.600 lei i-a fost remisă într-o singură tranșă inculpatei, care s-a prezentat singură la sediul instituției și care a primit un exemplar al contractului de împrumut. Relativ la executarea obligațiilor, reprezentata părții civile a relatat că inculpata nu a achitat nicio rată a împrumutului, invocând datorii și lipsa disponibilităților materiale, făcând în schimb mai multe promisiuni în acest sens, achitând doar suma de 300 lei cu titlu de dobândă. În acest context susține că a fost declanșată executarea silită a obligației asumate de împrumutată, executare care nu s-a realizat întrucât inculpata a părăsit țara.
În ceea ce privește procedura de acordare a împrumutului, apreciată ca fiind defectuoasă de către apărătorul inculpatei deoarece persoanele care garantau împrumuturile nu se prezentat la sediul casei de ajutor reciproc și nu primeau o copie a contractului, instanța a apreciat că această împrejurare nu poate fi reținută în favoarea inculpatei, ci dimpotrivă, inculpata R. G. în mod intenționat a profitat de lacunele acestei proceduri, abuzând de încrederea care exista între membrii asociației, urmărind să inducă și să mențină în eroare angajații acesteia cu unicul scop de a obține în mod facil o sumă de bani.
În raport de toate aceste elemente, instanța a apreciat că este evident că inculpata a realizat că înscrisurile de care s-au folosit au fost contrafăcute în întregime, iar informațiile furnizate casei de ajutor reciproc pentru obținerea creditului erau false, aceste aspecte având relevanță sub aspectul reținerii săvârșirii infracțiunilor reținute prin actul de sesizare.
Reținând vinovăția inculpatei, instanța de fond a condamnat-o la pedepsele arătate mai sus, executarea pedepsei rezultante fiind suspendată sub supraveghere.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a reținut că, C. G. IFN s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.401 lei daune materiale.
Instanța a reținut că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil (aplicabil în speță), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. Aceste condiții sunt îndeplinite în speță având în vedere faptul că s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni – înșelăciune, prejudiciul cauzat – creditul acordat și nerambursat, legătura de cauzalitate directă dintre acțiunea inculpatului și prejudiciu precum și vinovăția acestuia sub forma intenției directe.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea civilă și, conform principiului disponibilității din procesul civil, inculpata a fost obligată la plata sumei solicitate de partea civilă, – 8.401 lei, sumă calculată până la data de 29.11.2013, compusă din valoarea împrumutului acordat și dobânda penalizatoare aferentă.
În baza art. 25 al. 3 Cod de procedură penală s-au anulat înscrisurile falsificate, respectiv adeverința de venit nr. 029/12.12.2008 aparent emisă de C.A.R. SANITAS C. și adeverința de angajament nr. 030/12.12.2008 (f. 51, 52 dup).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel:
1. P. de pe lângă J. Sf. G., criticând-o sub aspectul pedepsei aplicate inculpatei pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, aceasta fiind prea blândă față de gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere dispozițiile art.74 Cod penal, însă, deși a enumerat în expozitivul sentinței penale criteriile de individualizare prevăzute în textul legal anterior invocat, acestea nu au fost dezvoltate prin indicarea faptică a pericolului social concret al infracțiunilor și a urmării efective a săvârșirii acestora de către inculpată. Totodată nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 91 alin. l lit. d Cod penal, în sensul că, în raport de persoana condamnatei, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea pedepsei nu este suficientă fără dispunerea executării efective, fiind imposibilă supravegherea conduitei persoanei pe durata termenului prevăzut de lege, astfel încât să poată produce efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere, așa cum sunt acestea consacrate în art.98 Cod penal. În cazul dat, persoana condamnată se află în Spania, fiind titulara permisului de rezidență .-_-X, având locuința efectivă / stabilită în acest stat, deci Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. nu este competent să pună în executare măsurile/obligațiile stabilite de instanță.
2. inculpata, solicitând instanței, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 396 alin.5 Cod de procedură penală, raportat la art. 16 lit. c Cod de procedură penală, considerând că nu există probe certe împotriva acesteia care să ateste, fără nici o îndoială, săvârșirea infracțiunii, astfel că dubiul profită inculpatei, iar în subsidiar, în situația constatării vinovăției, să se dispună amânarea aplicării pedepsei, în temeiul art.83 Cod penal.
C., verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelurile parchetului și inculpatei sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Faptele comise de inculpată, împrejurările săvârșirii acestora și vinovăția inculpatei au fost corect stabilită de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală, precum și pedepsele aplicate inculpatei pentru infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Chiar dacă inculpata nu a recunoscut faptele comise, iar aceasta nu s-a prezentat în fața instanței, nu se justifică majorarea pedepselor, astfel cum a solicitat parchetul, întrucât aceasta este la prima încălcare a legii penale, în prezent își câștigă în mod corect existența, având reședința în Spania, unde lucrează în mod legal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor, valoarea redusă a prejudiciului, comportamentul bun al inculpatei, anterior comiterii infracțiunilor, lipsa antecedentelor penale, acordul de prestare a unei munci neremunerate în folosul comunității, C. apreciază că îndreptarea inculpatei și scopul preventiv educativ al pedepsei se poate realiza, astfel cum a arătat și instanța de fond, fără privarea de libertate a inculpatei, dar aceasta fiind obligată să se supună unor obligații impuse de către instanța de fond.
Modul de realizare al acestor obligații, având în vedere faptul că inculpata are reședința și locul de muncă în Spania, nu împiedică respectarea obligațiilor de către inculpată și aducerea la îndeplinire a acestora de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., întrucât inculpata este cetățean român, care are domiciliul în jud. C. și nimic nu o împiedică pe aceasta să vină în România să se prezinte la Serviciul de probațiune și să presteze muncă în folosul comunității. Totodată, potrivit cooperării între statele membre ale Uniunii Europene, supravegherea inculpatei se poate realiza și prin instituțiile din țara unde aceasta își are reședința și locul de muncă, astfel neexistând nici un impediment pentru îndeplinirea dispozițiilor art. 93 alin. 1 Cod penal, astfel că, pentru motivele arătate mai sus, apelul parchetului nu este fondat.
În ceea ce privește motivele de apel ale inculpatei, C. reține că nu se poate dispune achitarea inculpatei, întrucât există suficiente probe, administrate de către instanța de fond și organele de cercetare penală, din care să rezulte vinovăția inculpatei și săvârșirea faptelor de către aceasta.
Astfel, potrivit rapoartelor de expertiză întocmite în cauză s/a stabilit că scrisul de completare a adeverinței de venit nr. 029/12.12.2008, cu excepția mențiunii ,,ANEXA 2 la contract nr. 71/30.12.2008” și, respectiv, a adeverinței de angajament nr. 030/12.12.2008, cu excepția mențiunii ,,ANEXA 4 contract nr. 71/30.12.2008” și mențiunile cifrice ,,4600,00 patrumișasesute”și literare ,, 71/30.12.2008” a fost executat de inculpata R. G. (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012); semnătura de pe adeverința de venit nr. 029/12.12.2008, de la poziția ,,Director” a fost executată de inculpată (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012); semnătura de pe adeverința de venit nr. 029/12.12.2008, de la poziția ,,Director economic”, nu a fost executată de către D. G. (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012); scrisul de mână ,,D. Gyonyver” aflat la poziția ,,Director economic” a fost executat de către inculpată (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012); semnătura de la poziția ,,Contabil șef”de pe adeverința angajament nr. 030/12.12.2008 nu a fost executată de către D. Gyonyver (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012); semnătura de la poziția ,,Semnătură” de pe adeverința nr. 030/12.12.2008 nu a fost executată de către D. Gyonyver (raport de expertiză nr._ din 13.02.2012); semnătura de la poziția ,,Conducător unitate” de pe adeverința de venit nr. 030/12.12.2008 a fost executată de inculpata R. G. (raport de expertiză nr. 16 din data de 30 ianuarie 2015).
Concluziile rapoartelor de expertiză se coroborează și cu declarațiile martorilor: Joos Ș.-L. (f. 162-163 dosar instanță, f. 58, 59 dup), K. M. (f. 197-199) și a persoanei vătămate D. G. (f. 164-165 dosar instanță, f. 21,22 dup), care contrazic susținerile inculpatei și sunt în concordanță cu probele științifice executate în cauză și arătate mai sus, motiv pentru care acest motiv de apel al inculpatei va fi respins, ca nefondat.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel al inculpatei, privind aplicarea dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind amânarea executării pedepsei, C., astfel cum a arătat și instanța de fond, apreciază că nu se impune amânarea executării pedepsei, întrucât nu se poate minimaliza gravitatea faptelor inculpatei, care deși nu are antecedente penale, anterior a mai fost sancționată administrativ pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, astfel că și acest motiv de apel al inculpatei este nefondat.
În ceea ce privește susținerile, cu ocazia dezbaterilor apelului de către parchet, privind respingerea apelului inculpatei, ca fiind tardiv introdus, C. arată că apelul inculpatei este introdus în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței penale, conform art. 410 alin. 1 Cod de procedură penală, întrucât comunicarea minutei, la adresa de reședință din Spania a inculpatei, care a fost adusă la cunoștința instanței de fond, a fost realizată la data de 07.04.2015, data ștampilei poștei comunicării în Spania - filele 31, 32 dos. curte, chiar dacă aceasta au fost comunicate de la Sf. G., România la data de 16.03.2015, astfel că apelul inculpatei, înregistrat la J. Sf. G. la data de 10.04.2015 – fila 7 dos. fond, este formulat în termenul de 10 zile prevăzut de legea procesual penală, de la comunicarea minutei sentinței penale.
Față de cele arătate mai sus, C., în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând apelurile potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va admite respinge apelurile declarate de parchet și inculpată.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și în baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală celelalte cheltuieli vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă J. Sf. G. și inculpata R. G. împotriva sentinței penale nr. 31 din 16 martie 2015 a Judecătoriei Sf. G., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe inculpată să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat și în temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
M. Ș. A. C. M.
Grefier
D. S.
Red.ACM/29.02.2016
Tehnoredact.DS/29.02.2016/2 ex
Jud.fond.B. C. M.
- pentru conformitate -
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 751/2015. Curtea de... → |
|---|
