Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 782/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 782/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-10-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 782/R DOSAR NR._

Ședința publică din data de 04 octombrie 2013

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CR2

- Președinte - N. H. - judecător

- Judecător- M. G. L.

- Judecător- N. Țînț

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. DE PE L. J. B. împotriva sentinței penale nr. 1065 din 05 iunie 2013, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 03 octombrie 2013 și apoi pentru data de astăzi, 04 octombrie 2013, când,

C U RT E A,

Deliberând asupra recursului penal de față:

Constată că, prin sentința penală nr. 1065/05.06.2013, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, a fost condamnat în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, inculpatul C. B. A., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ) și b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a ( teza a II-a ) și b Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a hotărât și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 alin. 2 Cod penal, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. B., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. B. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în esență în aceea că în data de 06.05.2012 în jurul orelor 09,30, inculpatul, având o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . B., unde a pierdut controlul volanului, apoi autoturismul a intrat în gardul imobilului cu nr. 3 de pe .>

În cursul judecății, inculpatul prezent în instanță a solicitat ca judecata cauzei să se realizeze în condițiile prevăzute de art. 320¹ Cod procedură penală, aplicabile în cazul recunoașterii vinovăției.

Față de această împrejurare, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 06.05.2012, în jurul orelor 09,30, inculpatul a condus autoturismul, cu numărul de înmatriculare_, pe . B., unde a pierdut controlul volanului, apoi autoturismul a intrat în gardul imobilului cu nr. 3 de pe aceeași stradă.

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat 1,01 mg/l alcool pur în aerul expirat ( fila 2 dosar urmărire penală ). A fost transportat la Spitalul Județean B. unde i s-au recoltat probe biologice, din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 674/T, nr. 675/T emis la data de 07.05.2012 rezultând o concentrație la ora 10,40 de 1,85 g/l alcool pur în sânge iar la ora 11,40 o concentrație de 1,70 g/l alcool pur în sânge ( fila 3 dosar urmărire penală ).

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale ( proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, declarații inculpat, declarații martori, buletin de analiză toxicologică, rezultat etilotest ), acestea fiind însușite de inculpat în conformitate cu prevederile art. 320¹ Cod procedură penală.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care, în data de 06.05.2012, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . B. având o îmbibație alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a arătat că a avut în vedere dispozițiile art. 52 și art. 72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului, precum și dispozițiile art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a recunoașterii vinovăției și soluționării cauzei conform procedurii speciale reglementate de acest text de lege.

S-au avut în vedere, ca și circumstanțe personale, atitudinea inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, lipsa antecedentelor penale și conduita bună existentă atât anterior săvârșirii faptei cât și după, așa cum rezultă și din recomandarea depusă la dosar ( fila 12 dosar Judecătorie ).

Nu au fost reținute însă circumstanțe atenuante legale, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului, acestora dându-li-se eficiență juridică prin aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală și prin stabilirea cuantumului și a modalității de executare a pedepsei.

Raportat la toate aceste criterii, instanța de fond în temeiul art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea 320¹ alin. 7 Cod procedură penală a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre minim, așa cum a fost redus conform art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, respectiv de 1 an închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin. 1 Cod penal având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 3 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia, atitudinea manifestată după săvârșirea infracțiunii, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs P. de pe lângă J. B. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului C. B. A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, P. a arătat că hotărârea este netemeinică relativ la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului C. B. A. și a modalității de executare stabilită de prima instanță; s-a apreciat în acest sens că în raport de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta și de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond, pedeapsa stabilită de prima instanță și anume de 1 an închisoare nefiind în măsură să conducă la îndeplinirea scopului pedepselor prevăzut de art. 52 Cod penal. Nu a fost corect evaluată valoarea mare a alcoolemiei cu care a fost depistat inculpatul în momentul în care conducea respectivul autoturism, faptul că a condus autoturismul pe drumurile publice din municipiu, urmările pe care le-a produs fapta sa, în sensul că a creat un incident în traficul rutier și consecințele grave care puteau avea loc în măsura în care rezultau și victime omenești. Raportat și la dispozițiile art. 18¹ alin. 2 Cod penal, se impune mărirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului C. B. A. de către instanța de fond și aplicarea modalității de executare a pedepsei prevăzută de art. 86¹ Cod penal.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, Curtea constată că recursul declarat P. este fondat pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și însușit de inculpatul C. B. A. cu ocazia exprimării acordului de vinovăție, o stare de fapt corectă, necontestată nici în recurs, constând în esență în aceea că la data de 06.05.2012, în jurul orelor 09,30, inculpatul a condus autoturismul, cu numărul de înmatriculare_, pe . B., unde a pierdut controlul volanului intrând cu autoturismul în gardul imobilului cu nr. 3 de pe aceeași stradă.

În raport de starea de fapt stabilită, prima instanță a reținut în mod întemeiat că în drept, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sunt îndeplinite toate condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C. B. A. pentru infracțiunea comisă, Curtea constată că instanța de fond nu a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 Cod penal, stabilind o pedeapsă care prin cuantumul ei și prin modalitatea de executare nu este în măsură să conducă la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.

Se constată astfel că prima instanță a evaluat greșit gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat care, prin prisma alcoolemiei ridicate depistată în sângele inculpatului, al împrejurării că datorită conducerii autovehiculului de către inculpat în această stare a avut loc un eveniment rutier, al intervalului orar în care a avut loc conducerea autoturismului – ora 09,00-09,30 când traficul pe drumurile publice este intens - este relativ ridicat și impune un regim sancționator mai sever.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut în fața instanței comiterea faptei însă raportat la această atitudine și la acordul de vinovăție manifestat, prima instanță a reținut în favoarea sa dispozițiile art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală și a stabilit o pedeapsă orientată la jumătatea dintre limita minimă și cea maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă astfel cum aceasta a fost redusă cu o treime.

Aplicarea dispozițiilor art. 320¹Cod procedură penală are ca efect doar reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime fără a atrage în mod automat obligația pentru instanță a aplicării unei pedepse orientate la limita minimă astfel stabilită, sau sub această limită; pentru stabilirea pedepsei, instanța trebuie să se ghideze, după criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 72 Cod penal.

Împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine onestă în societate anterior comiterii faptei, că este angajat în muncă unde s-a dovedit o persoană corectă și perseverentă și nu este cunoscut cu antecedente penale, reprezintă circumstanțe personale care trebuie luate în considerare în procesul de individualizare judiciară a pedepsei alături de celelalte circumstanțe personale și care trebuie să se reflecte în regimul sancționator, însă raportat la circumstanțele reale ale comiterii faptei, la natura acesteia, la atitudinea subiectivă a inculpatului relativ la faptă, la alcoolemia cu care a fost depistat și la consecințele directe ale atitudinii imprudente a inculpatului constând în producerea unui eveniment rutier, acestea nu pot prevala.

Pentru orientarea pedepsei spre limita minimă prevăzută de lege, instanța de fond a arătat că a ținut seama de atitudinea sinceră a inculpatului adoptată în cursul procesului penal și de împrejurarea că acesta a recunoscut integral fapta comisă uzând de procedura simplificată de judecare a cauzei. Fără a nega recunoașterea comiterii faptei de către inculpat și valențele acestei atitudini, Curtea reține totuși că această atitudine a inculpatului a fost valorificată de către prima instanță atât pentru a reduce limitele pedepsei prevăzute pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului conform art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală cât și pentru a orienta pedeapsa efectiv aplicată spre limita minimă astfel stabilită.

Or, prima instanță ar fi trebuit să observe că deși inculpatul a recunoscut comiterea faptei încă din cursul urmăririi penale față de modalitatea în care a fost depistat și față de urmările produse, acesta nu avea o altă alternativă, fiind greu de imaginat o altă poziție procesuală; oricum din declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale doar acele împrejurări evidente, de necontestat, care reieșeau de altfel din alte mijloace de probă existente la dosar.

Pe altă parte, conținutul declarațiilor date de inculpat în cursul urmăririi penale diferă în ceea ce privește intervalul orar și cantitatea de alcool consumată în seara precedentă și în noaptea de 05/06.05.2012; dacă la data de 06.05.2012 inculpatul a precizat că a consumat alcool în intervalul orar 19,00 – 02,00 ( 400 ml vin alb și 600 ml bere ), în declarația dată la data de 13.07.2012 inculpatul recunoaște că ar fi consumat la data de 05/06.05.2012 diverse cantități de alcool, în mai multe baruri începând cu ora 21,00 însă nu poate preciza cantitatea de alcool consumată; arată însă că în intervalul 03,00 – 04,00 al aceleiași nopți a mai consumat 2 beri.

În aceste condiții, în raport de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, de natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, care este esențialmente una de pericol, de concentrația mare de alcool în sânge pe care o avea inculpatul la momentul conducerii autoturismului și în raport de circumstanțele personale ale inculpatului care deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat un comportament imatur, lipsit de responsabilitate, de natură a pune în pericol siguranța rutieră și a produs un eveniment rutier, instanța de recurs apreciază că gradul de pericol social concret al infracțiunii comise impune o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat.

Deși circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum au fost reținute și evidențiate de către instanța de fond, conduc la concluzia că într-adevăr pedeapsa aplicată inculpatului își poate atinge scopul și fără privare de libertate, Curtea reține că particularitățile cauzei evidențiază un grad de pericol social concret ridicat al faptelor care impune stabilirea unei modalități de executare mai severe, un control mai riguros al organelor statului cu privire la acțiunile inculpatului, o supraveghere a inculpatului pe durata termenului de încercare, astfel încât să se evite riscul reiterării de către inculpat a unui comportament infracțional similar.

Față de această împrejurare, instanța de recurs apreciază că sunt fondate criticile aduse de P. de pe lângă J. B. sentinței recurate privitor la stabilirea unei pedepse într-un cuantum mult prea redus și a modalității de executare a pedepsei neadecvate și în consecință constatând că nici cuantumul pedepsei și nici dispozițiile art. 81 Cod penal nu răspund exigențelor regimului sancționator care se impune a fi adoptat față de inculpat, se va admite în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d Cod procedură penală recursul formulat în cauză de către P. de pe lângă J. B., se va casa hotărârea penală recurată în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului C. B. A., a termenului de încercare fixat și a duratei de timp pentru care s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate aceluiași inculpat.

Rejudecând cauza în aceste limite:

Se va majora de la 1 an închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C. B. A. ( cu datele de la dosar ) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală.

În baza art. 86/1 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, iar în baza art. 86/2 Cod penal se va stabili un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 86/3 Cod penal va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială de pe lângă Tribunalul B., însărcinat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 Cod procedură penală i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 și art. 83 Cod penal.

Se va menține pedeapsa accesorie aplicată inculpatului și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal raportat la art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal se va suspenda executarea acestei pedepse pe durata termenului de încercare stabilit.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale menționate.

În baza art. 189 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 1065/5.06.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ pe care o casează în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului C. B. A..

Rejudecând cauza în aceste limite:

Majorează de la 1 an închisoare la 1 an și 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C. B. A. ( fiul lui A. și V., născut la data de 03.09.1987 în municipiul B., domiciliat în B., ., ., ., CNP_ ) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală.

În baza art. 86/1 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, iar în baza art. 86/2 Cod penal stabilește termen de încercare 4 ani.

În baza art. 86/3 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

1. Să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială de pe lângă Tribunalul B., însărcinat cu supravegherea sa.

2. Să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

3. Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

4. Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 și art. 83 Cod penal.

Menține pedeapsa accesorie aplicată inculpatului și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal raportat la art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal suspendă executarea acestei pedepse pe durata termenului de încercare stabilit.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale menționate.

În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, 04.10.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

N. H. M. G. L. N. Țînț

GREFIER

O. S.

Red. N.H./05.11.2013

Dact. O.S./06.11.2013

3 exemplare

Jud. fond: V. A. R.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 782/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 782/2013. Curtea de Apel BRAŞOV