Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 794/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 794/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-10-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 794/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 04 octombrie 2013
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CRM2
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- M. G. L.
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. DE PE L. J. B. împotriva sentinței penale nr. 341 din 27 februarie 2013, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 19 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 03 octombrie 2013 și apoi pentru data de astăzi, 04 octombrie 2013, când,
C U RT E A,
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr. 341/27.02.2013, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._, a fost condamnat în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit a, g Cod penal cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, inculpatul V. F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 86/1 Cod penal, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului V. F. și s-a dispus ca pe durata termenului de încercare de 5 ani inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă T. B. la datele fixate de acest serviciu; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 20.08.2012 – 07.09.2012.
II. În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul R. I. T. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În baza art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea cu știință a unui autovehicul, pentru conducere pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare, în baza art. 82 Cod penal, de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 21.08.2012.
III. În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit a, g Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. I. T. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare, în baza art. 82 Cod penal, de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 21.08.2012.
IV. În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit a, g Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul R. S. N. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare, în baza art. 110 Cod penal, de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 23.08.2012.
V. În baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit a, g Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare, în baza art. 110 Cod penal, de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 23.08.2012.
În baza art. 346 Cod procedură penală, s-a constatat că partea vătămată P. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză iar prejudiciul produs martorului L. S. a fost recuperat.
În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească fiecare suma de câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în acestea fiind incluse și cheltuielile judiciare reprezentând onorarii apărători oficiu, conform art. 189 alin. 1 Cod procedură penală.
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 15.04.2013, pronunțată de J. B. în același dosar, s-a dispus în baza art. 195 Cod procedură penală îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinței penale nr. 342/27.02.2013 a Judecătoriei B., în sensul că alineatul 3 va avea următorul cuprins: „ În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, se vor contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. ” în loc de “ În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. ”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. B. din data de 06.09.2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului V. F. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a Cod penal și art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002; a inculpatului R. I. T., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002; M. I. T., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal; R. S. N., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal; T. C., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, reținându-se că în noaptea de 18/19 august 2012 inculpatul V. F., împreună cu inculpații M. I. T., R. I. T., R. S. N. și T. C. au sustras doi viței, dintr-un țarc amenajat în municipiul B., . numitului P. G., viței pe care aceștia i-au transportat cu autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, aparținând numitului R. I. T., până la domiciliul acestuia situat în ., .; s-a arătat că inculpații V. F. și T. C. împreună cu inculpații R. I. T. și M. I. T. au oferit băuturi alcoolice în repetate rânduri paznicului care supraveghea animalele, aducându-l pe acesta în stare avansată de ebrietate, stare în care nu mai avea percepția clară a realității; în plus, în data de 19.08.2012 autoturismul Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ a fost condus de inculpatul V. F. care nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În faza de cercetare judecătorească, inculpații V. F., R. I. T., R. S. N., M. I. T. și T. C., prezenți în fața instanței de fond, au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunosc în totalitate cele reținute prin actul de sesizare, fără să solicite administrarea mijloacelor de probă, precizând totodată că prejudiciul reclamat de martorul L. S. a fost reparat.
În cauză, s-au întocmit referate de evaluare de S. de Probațiune de pe lângă T. B., pentru inculpații R. S. N. și T. C., în baza art. 482 Cod procedură penală, din cuprinsul cărora a rezultat că inculpatul T. C. prezintă șanse reale de reintegrare, fiind susținut de părinții săi; inculpații R. I. T. și R. S. N. sunt bine integrați familial și desfășoară activități aducătoare de venituri în mod constant; inculpatul V. F. prezintă o disponibilitate scăzută de schimbare a comportamentului infracțional, fiind necesară o supraveghere din partea unui organism de specialitate iar inculpatul M. I. T. este o persoană integrată profesional și familial, cu principii de viață conforme cu conduita morală, participarea sa la comiterea faptei datorându-se anturajului criminogen pe fondul consumului de alcool.
La dosar, s-au atașat fișele de cazier judiciar ale inculpaților R. I. T., R. S. N., M. I. T. și T. C., din care a rezultat că aceștia nu au antecedente penale, iar cu privire la inculpatul V. F. s-a reținut că prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal, termen de încercare 1 an și 6 luni.
Partea vătămată P. G. a menționat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, prejudiciul evaluat la suma de 2.000 lei fiind recuperat în totalitate, iar martorul L. S. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 700 lei, reprezentând contravaloarea vițelului cumpărat de la R. L. și ridicat de organele de poliție.
În raport de materialul probator administrat în etapa urmăririi penale și în contextul exprimării de către inculpați a acordului de vinovăție conform art. 3201 Cod procedură penală, instanța de fond a stabilit următoarea stare de fapt:
Partea vătămată P. G. deține mai multe vite pentru care a amenajat în municipiul B., . țarc confecționat din lemn, în apropierea acestuia fiind amenajată și o anexă în care se adăpostește martorul P. Z., angajat al părții vătămate, care se ocupă de îngrijirea animalelor; în cursul zilei de 18.08.2012, inculpații R. I. T., R. S. N. și T. C. s-au deplasat la domiciliul inculpatului V. F., locație unde a venit și inculpatul M. I. T., împreună consumând băuturi alcoolice; în jurul orei 22.30, pentru a mai cumpăra băuturi alcoolice, inculpații s-au deplasat cu autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_, condus de inculpatul R. I. T. ( autoturismul fiind proprietatea sa ) la benzinăria MOL, de pe . municipiul B.; ulterior, s-au deplasat cu același autoturism până la țarcul părții vătămate P. G., indicat mai sus, au intrat în vorbă cu martorul P. Z. împreună cu care au consumat băuturi alcoolice, paznicul ajungând în stare de ebrietate; în aceste împrejurări, inculpații au sustras un vițel din țarcul aflat în apropiere, l-au introdus în autoturismul cu care au venit și au părăsit stâna, deplasându-se cu autoturismul condus de către inculpatul R. I. T. la domiciliul inculpatului V. F., unde au lăsat vițelul sustras și de unde acesta a mai luat vișinată; inculpații au revenit la stână, unde împreună cu martorul P. Z. au consumat din nou alcool, ulterior inculpații sustrăgând un al doilea vițel; astfel, au părăsit stâna și s-au deplasat cu același autoturism tot la domiciliul inculpatului V. F., de unde au luat primul vițel sustras și s-au deplasat la domiciliul inculpaților R. S. N. și R. I. T., unde au rămas până a doua zi; unul din cei doi viței sustrași a fost valorificat de R. L., mama inculpaților R. S. N. și R. I. T., care l-a contactat telefonic pe martorul L. S., care a achiziționat vițelul pentru suma de 700 lei, sumă care a fost împărțită inculpaților, aceasta primind 50 de lei pentru că a facilitat vânzarea vițelului; a doua zi, în data de 19.08.2012, împreună, s-au deplasat în B., tot cu autoturismul Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_, care la întoarcere a fost condus de V. F. și care nu a oprit la solicitarea organelor de poliție, autoturismul fiind abandonat pe câmp.
Din adresa nr._/23.08.2012, emisă de S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - B., a rezultat că inculpatul V. F. nu posedă permis de conducere.
Din adresa nr. 7467/23.08.2012, emisă de I.P.J. B. - S. Rutier, a rezultat că inculpatul R. I. T. avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, în perioada 28.06._12.
Având în vedere cele reținute, prima instanță a apreciat că în drept, fapta inculpatului V. F. care în noaptea de 18/19.08.2012, împreună cu inculpații M. I. T., R. I. T. și inculpații minori R. S. N. și T. C., a sustras doi viței din țarcul amenajat pe . B., aparținând părții vătămate P. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat,prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal; fapta aceluiași inculpat care, în noaptea de 19/20.08.2012, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe Calea Feldioarei din municipiul B., fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Fapta inculpatului R. I. T., care în noaptea de 18/19.08.2012, împreună cu inculpații M. I. T., V. F. și inculpații minori R. S. N. și T. C., a sustras doi viței din țarcul amenajat pe . B., aparținând părții vătămate P. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat,prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu art. 75 lit. c Cod penal ( fratele său fiind minor ); faptele aceluiași inculpat care în data de 18/19.08.2012, a condus autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_ pe ruta Feldioara – B. iar apoi a transportat cei doi viței sustrași, cu același autoturism, până la domiciliul său, cu toate că avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru perioada 28.06._12 și care, în noaptea de 19/20.08.2012, a încredințat același autoturism inculpatului V. F., pentru a fi condus pe drumurile publice, deși avea cunoștință despre faptul că acesta nu posedă permis de conducere, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și încredințarea cu știință a unui autovehicul, pentru conducere pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Fapta inculpatului M. I. T., care în noaptea de 18/19.08.2012, împreună cu inculpații R. I. T., V. F. și inculpații minori R. S. N. și T. C., a sustras doi viței din țarcul amenajat pe . B., aparținând părții vătămate P. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat,prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal ( având cunoștință de faptul că inculpații R. S. N. și T. C. sunt minori ).
Fapta inculpatului minor R. S. N., care în noaptea de 18/19.08.2012, împreună cu inculpații R. I. T., V. F., M. I. T. și inculpatul minor T. C., a sustras doi viței din țarcul amenajat pe . B., aparținând părții vătămate P. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat,prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Fapta inculpatului minor T. C., care în noaptea de 18/19.08.2012, împreună cu inculpații R. I. T., V. F., M. I. T. și inculpatul minor R. S. N., a sustras doi viței din țarcul amenajat pe . B., aparținând părții vătămate P. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat,prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Această încadrare juridică a fost stabilită pentru faptele comise de inculpați în contextul în care prima instanță a apreciat că „ punerea în stare de inconștiență ” despre care se face vorbire în textul de la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a Cod penal invocată, presupune ca persoana vizată să nu aibă rol activ prin raportare la acțiunile inculpaților, iar în prezenta cauză martorul P. Z. a consumat împreună cu inculpații băuturi alcoolice în mod voluntar, starea de ebrietate în care acesta a ajuns nedatorându-se vreunei constrângeri din partea acestora. Față de această situație, la termenul de judecată din data de 09.01.2013, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, cu privire la inculpații V. F., R. I. T. și M. I. T., din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 2/1 lit. a Cod penal, pentru inculpații R. I. T. și M. I. T., cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal pentru inculpații R. I. T. și M. I. T..
Față de cele reținute în fapt și în drept și prin raportare la actele și lucrările dosarului, s-a apreciat de către prima instanță că sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru infracțiunile comise iar la individualizarea pedepselor aplicate s-a arătat că s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, natura și modul de comitere a faptelor, urmarea produsă, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, ținându-se seama de dispozițiile prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală.
Astfel, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, s-a aplicat inculpatului V. F. o pedeapsă de 3 ani închisoare, inculpaților R. I. T. și M. I. T. câte o pedeapsă de 2 ani închisoare iar inculpaților R. S. N. și T. C., câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul V. F. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul R. I. T. la pedeapsa de 1 an închisoare iar pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea cu știință a unui autovehicul, pentru conducere pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În ceea ce-l privește pe inculpatul V. F., prima instanță a arătat în motivarea încheierii din data de 15.04.2013 prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minută, faptul că în mod eronat s-a făcut mențiunea conform căreia „ în baza art. 85 alin. 1 Cod penal dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare ”; în realitate, pasajul acesta a fost preluat dintr-o altă minută privindu-l pe acest inculpat.
În consecință, s-a precizat că referitor la acest inculpat sunt incidente doar dispozițiile art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, astfel că se impune contopirea pedepselor stabilite și aplicarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare.
Ca modalitate de executare, având în vedere antecedentele penale și necesitatea intervenției unui organism de specialitate, s-a arătat că se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului V. F. în baza art. 861Cod penal, iar pe durata termenului de încercare de 5 ani, acesta se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la S. de Probațiune de pe lângă T. B. la datele fixate de acest serviciu; va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; va comunica și justifica schimbarea locului de muncă; va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților R. I. T. și M. I. T., s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 81 Cod penal și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare de 4 ani, la aceasta contribuind profilul socio–moral al inculpaților, care posedă capacitatea necesară înțelegerii gravității faptei comise și a repercusiunilor pe care aceasta le-a avut asupra relațiilor sociale ocrotite de lege, în acest fel putându-se realiza scopul pedepselor aplicate, fără executarea în regim de detenție.
În ceea ce-i privește pe inculpații minori R. S. N. și T. C., prima instanță a apreciat că în baza art. 81 Cod penal se impune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate, și fixarea unui termen de încercare, în baza art. 110 Cod penal, de 2 ani și 6 luni, întrucât scopul pedepselor aplicate poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, inculpații fiind la primul contact cu legea penală și cu șanse majore de reintegrare socială și de evitare a unui comportament infracțional.
Cu privire la latura civilă a cauzei, în baza art. 346 Cod procedură penală instanța de fond a constatat că partea vătămată P. G. nu s-a constituit parte civilă în cauză iar prejudiciul produs martorului L. S. a fost recuperat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs P. de pe lângă J. B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice.
În dezvoltarea motivelor de recurs, P. a arătat că aspectele de nelegalitate îl vizează pe inculpatul V. F. cu privire la care în mod greșit, instanța de fond a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010; raportat la data săvârșirii faptelor pentru care inculpatul V. F. este cercetat în prezenta cauză și de data la care s-a împlinit termenul de încercare, relativ la acest inculpat intervenise reabilitarea de drept și pe cale de consecință nu se putea dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B..
Un alt aspect de nelegalitate vizează soluția adoptată de prima instanță în ceea ce-i privește pe inculpații minori la data săvârșirii faptei R. S. N. și T. C. cu privire la care prima instanță a omis să dispună ca pedeapsa accesorie prevăzută de dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal să înceapă să fie executată de la data la care cei doi inculpați devin majori, respectiv de la împlinirea vârstei de 18 ani.
În ceea ce privește netemeinicia hotărârii recurate, s-a arătat că se referă pe de o parte la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților V. F., R. I. T. și M. I. T., care în opinia Parchetului este aceea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal și nu infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal astfel cum s-a reținut de către prima instanță. Din materialul probator administrat în cauză inclusiv din declarațiile inculpaților rezultă că aceștia în cadrul infracțional pe care l-au conceput au vizat aducerea în stare de inconștiență, de imposibilitate de a-și putea exprima voința, a victimei P. Z., în speță a paznicului respectivei stâne și au mizat pe acest fapt, după care și-au însușit respectivele bunuri. Dispozițiile legale nu prevăd în mod expres mijloacele efective prin care se realizează această activitate de punere a persoanei vătămate în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra astfel încât corecta încadrare a faptei inculpaților V. F., R. I. T. și M. I. T. este aceea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal.
O altă critică în ceea ce privește netemeinicia hotărârii atacate, vizează individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților V. F., R. I. T., M. I. T., R. Sillviu N. și T. C. atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate celor cinci inculpați mai sus menționați cât și modalitatea de executare a acestora. Raportat la scopul pedepselor prevăzut de art. 52 Cod penal și având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, se impunea ca instanța de fond să se orienteze către un cuantum mai ridicat al pedepselor aplicate inculpaților iar ca modalitate de executare se impunea a fi aleasă aceea prevăzută de art. 861 Cod penal respectiv art. 1101 Cod penal în ceea ce-i privește pe inculpații minori și anume suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor; modalitatea concretă în care a fost săvârșită această infracțiune precum și circumstanțele personale ale inculpaților, impun o astfel de soluție.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, Curtea constată că recursul declarat de P. este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut prin coroborarea materialului probator administrat în etapa urmăririi penale, însușit de către inculpați, coroborat cu acordul de vinovăție exprimat de toți inculpații în condițiile art. 3201 Cod procedură penală, o stare de fapt corectă, necontestată nici în recurs, constând în esență în aceea că: în cursul zilei de 18.08.2012, inculpații R. I. T., R. S. N. și T. C. s-au deplasat la domiciliul inculpatului V. F., locație unde a venit și inculpatul M. I. T., împreună consumând băuturi alcoolice; în jurul orei 22.30, pentru a mai cumpăra băuturi alcoolice, inculpații s-au deplasat cu autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_, condus de inculpatul R. I. T. ( autoturismul fiind proprietatea sa ) la benzinăria MOL, de pe . municipiul B.; ulterior, s-au deplasat cu același autoturism până la țarcul părții vătămate P. G., amenajat în municipiul B., . din lemn, în apropierea căruia era amenajată și o anexă în care se adăpostea martorul P. Z., angajat al părții vătămate, care se ocupă de îngrijirea animalelor.
Inculpații au intrat în vorbă cu martorul P. Z. împreună cu care au consumat băuturi alcoolice, paznicul ajungând în stare de ebrietate; în aceste împrejurări, inculpații au sustras un vițel din țarcul aflat în apropiere, l-au introdus în autoturismul cu care au venit și au părăsit stâna, deplasându-se cu autoturismul condus de către inculpatul R. I. T. la domiciliul inculpatului V. F., unde au lăsat vițelul sustras și de unde acesta a mai luat vișinată; inculpații au revenit la stână, unde împreună cu martorul P. Z. au consumat din nou alcool, ulterior inculpații sustrăgând un al doilea vițel; astfel, au părăsit stâna și s-au deplasat cu același autoturism tot la domiciliul inculpatului V. F., de unde au luat primul vițel sustras și s-au deplasat la domiciliul inculpaților R. S. N. și R. I. T., unde au rămas până a doua zi; unul din cei doi viței sustrași a fost valorificat de R. L., mama inculpaților R. S. N. și R. I. T., care l-a contactat telefonic pe martorul L. S., care a achiziționat vițelul pentru suma de 700 lei, sumă care a fost împărțită inculpaților, aceasta primind 50 de lei pentru că a facilitat vânzarea vițelului; a doua zi, în data de 19.08.2012, împreună, s-au deplasat în B., tot cu autoturismul Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_, care la întoarcere a fost condus de V. F. și care nu a oprit la solicitarea organelor de poliție, autoturismul fiind abandonat pe câmp.
Din adresa nr._/23.08.2012, emisă de S. Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - B., a rezultat că inculpatul V. F. nu posedă permis de conducere.
Din adresa nr. 7467/23.08.2012, emisă de I.P.J. B. - S. Rutier, a rezultat că inculpatul R. I. T. avea suspendată exercitarea dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, în perioada 28.06._12.
În raport de starea de fapt stabilită, prima instanță a apreciat corect că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal în ceea ce-i privește pe inculpații V. F., R. I. T. și M. I. T. ci cele ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
Sunt nefondate astfel susținerile din recurs ale Parchetului referitoare la încadrarea juridică dată faptelor comise de cei 3 inculpați menționați anterior.
Curtea reține pe de o parte, referitor la încadrarea juridică criticată, că din materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale nu rezultă că martorul P. Z. urmare a băuturilor alcoolice consumate împreună cu inculpații de bună voie, ar fi ajuns în stare de inconștiență sau imposibilitate de a se apăra pentru a fi în prezența infracțiunii de tâlhărie; dimpotrivă, din declarațiile inculpaților, date în faza urmăririi penale, a reieșit că aceștia i-au dat într-adevăr paznicului alcool să bea pentru a-i înșela vigilența și a putea sustrage vițeii; inculpații au declarat că în timp ce unii dintre ei consumau alcool împreună cu paznicul, ținându-l de vorbă, ceilalți au sustras un vițel; în mod similar, după ce au revenit la stână, având o altă cantitate de vișinată asupra lor, unii l-au servit pe paznic cu vișinată și l-au ținut de vorbă la colibă iar ceilalți au sustras cel de-al doilea vițel.
Deși au prezentat variante oarecum diferite ale modului de derulare a evenimentelor, în cursul urmăririi penale, declarațiile tuturor inculpaților coincid în ceea ce privește împrejurarea că deși se îmbătase urmare a consumului de alcool, paznicul nu a ajuns în stare de inconștiență și nici în imposibilitate de a se apăra, ci sustragerea vițeilor s-a realizat urmare a înșelării vigilenței paznicului pe fondul consumului de alcool. Astfel, toți inculpații au declarat că paznicul nu i-a văzut nici când a fost luat primul dintre viței și nici când a fost luat cel de-al doilea. În acest sens, inculpatul V. F. a arătat că după ce s-a îmbătat, paznicul s-ar fi dus să se culce în colibă, iar ei văzându-se singuri au hotărât să ia cei doi viței, așa încât a luat deodată ambii viței ( fila 45 dosar urmărire penală ); inculpatul M. I. T. a arătat în declarația dată ( fila 54 dosar urmărire penală ) că după 20 de minute, timp în care s-a consumat o cantitate de vișinată, „ inculpații V. F. și R. I., fără să-i vadă ciobanul au luat un vițel de aproximativ 30-40 Kg și l-au băgat în portbagaj ”, acesta a mai arătat că după ce au dus vițelul la locuința lui V. F. au mai luat de acolo 3 litri de vișinată și s-au întors pentru a-i mai da de băut ciobanului; după ce au consumat cu toții din vișinată, inculpații V. F., R. I. și T. C. sub pretextul că le e rău, au plecat și au adus din cireada ciobanului un vițel de aproximativ 100 Kg pe care l-au băgat în portbagaj fără știrea ciobanului, apoi au plecat la domiciliul lui V.. Inculpatul R. I. T. a arătat, de asemenea, că în momentul în care „V. F. a mers să fure vițelul de la stână, el cu T. C. și fratele său R. S. N. stăteau de vorbă cu ciobanul lângă baraca unde acesta dormea ”; când au ajuns din nou la stână, ciobanul îi aștepta în fața ușii întrucât îi spuseseră că se vor întoarce cu băutură; în timp ce M. și cu R. S. N. îl țineau de vorbă în colibă pe paznic, inculpații V. F. împreună cu T. C. au adus la mașina în care aștepta inculpatul R. I. T. al doilea vițel pe care l-au urcat în mașină tot fără să vadă paznicul. Inculpatul R. S. N. a arătat, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, că odată ajunși la stână au băut împreună cu văcarul vișinată, după care V. F., sub pretextul că îi e rău s-a dus după o căpiță de fân, inculpatul continuând să bea împreună cu văcarul vișinată; apoi a fost chemat de ceilalți pentru a merge acasă, iar când a ajuns acasă la V. a văzut că din portbagaj a fost scos un vițel. A mai arătat inculpatul, că după ce au mai luat vișinată s-au întors la țarcul cu vaci unde „ în același mod F. cu Tibi și C. au mai luat un vițel ” pe care l-au dus acasă la V. ( filele 70-71 dosar urmărire penală ). Inculpatul T. C., care a susținut în cursul urmăririi penale că a dormit tot timpul drumului, a arătat ( fila 77 dosar urmărire penală ) că frații R. S. și I. și un băiat pe nume T. i-au spus că „ au fost pe câmp cu mașina și s-au oprit la o stână unde au povestit cu ciobanul și i-au dat de băut timp în care V. F. a intrat într-un casas și a luat un vițel pe care l-a băgat în mașină iar apoi l-au transportat la locuința lui ”…” când am ajuns din nou la stână R. S. și băiatul pe nume T. s-au dus la cioban cu doi litri de vișinată pe care au băut-o împreună cu ciobanul iar în acest timp V. F. a mai luat un vițel pe care l-a dus la mașină și pe care l-am dus la acesta acasă. “
Declarațiile inculpaților se coroborează cu cele ale martorului, paznicul P. Z. ( fila 84 dosar urmărire penală ) care recunoaște că a consumat în acea seară vișinată împreună cu inculpații dar nu arată că datorită ingurgitării alcoolului ar fi ajuns în stare de inconștiență, stare de care să fi profitat inculpații pentru comiterea infracțiunii de furt; martorul a arătat că era perfect lucid la momentul când au plecat tinerii; acesta arată că a ațipit iar apoi l-a trezit zgomotul unei mașini și a constatat că tinerii se întorseseră; a mai băut vișinată cu aceștia după care le-a spus să plece întrucât trebuie să se odihnească pentru că a doua zi trebuie să se trezească de dimineață. Martorul a arătat că doar a doua zi a constatat dispariția vițeilor.
Este dovedit atât furtul vițeilor în două etape cât și împrejurarea că în momentul fiecărei acțiuni de sustragere, paznicul deși se afla sub influența băuturilor alcoolice era conștient.
Față de cele relevate de declarațiile menționate, care se coroborează cu restul materialului probator administrat în cauză în etapa urmăririi penale, Curtea reține că în mod întemeiat a apreciat prima instanță că furtul celor doi viței s-a realizat de către toți inculpații fără violență și fără a profita de imposibilitatea paznicului de a se apăra, respectiv fără punerea paznicului în stare de inconștiență; consumul de alcool s-a realizat de către paznic în mod benevol și nu a condus la imposibilitatea acestuia de a se apăra, de a-și exprima voința sau la o stare de inconștiență, împrejurări în raport de care în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal astfel cum susține P. în ceea ce-i privește pe V. F., R. I. T. și M. I. T. ci ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor 5 inculpați pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora, Curtea reține că acestea sunt corespunzător dozate, instanța de fond valorificând pentru stabilirea gradului de pericol social concret al infracțiunilor toate circumstanțele reale și cele personale ale inculpaților, stabilind astfel pedepse just individualizate sub aspectul cuantumului.
Au fost avute în vedere de către prima instanță atât dispozițiile părții generale și a celei speciale a Codului penal, limitele fixate în partea specială a Codului penal pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, gradul de pericol social concret al faptelor comise de inculpați astfel cum rezultă din circumstanțele reale ale săvârșirii acestora cât și a circumstanțelor personale ale inculpaților precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, aplicându-se astfel inculpaților pedepse just individualizate orientate spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile comise, astfel cum această limită a fost stabilită urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Prima instanță a reținut în mod judicios că gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise de inculpați este unul mediu, ținând seama de condițiile concrete și împrejurările în care au fost comise faptele, de numărul participanților, valoarea prejudiciului creat însă recuperat precum și de circumstanțele personale ale inculpaților, astfel cum rezultă din referatele de evaluare întocmite în cauză de S. de Probațiune de pe lângă T. B. și din celelalte acte depuse în circumstanțiere care se găsesc la dosar.
Inculpații R. I. T., R. S. N., T. C. și M. I. T. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, în timp ce inculpatul V. F. este cunoscut cu antecedente penale pentru care a intervenit însă reabilitarea de drept.
Referitor la inculpatul V. F. însă, critica Parchetului în sensul greșitei anulări a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010, este întemeiată; raportat la data săvârșirii faptelor pentru care inculpatul V. F. este cercetat în prezenta cauză și de data la care s-a împlinit termenul de încercare, relativ la acest inculpat intervenise reabilitarea de drept și pe cale de consecință nu se putea dispune anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B..
Pe altă parte, Curtea reține că încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 15.04.2013 prin care prima instanță a încercat pe calea instituției îndreptării erorii materiale prevăzută de art. 195 Cod procedură penală să îndrepte nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește greșita anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B. dispusă prin minută, este și ea nelegală.
Aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 85 Cod penal, față de inculpatul V. F., nu reprezintă o eroare materială care să poată fi îndreptată în baza dispozițiilor art. 195 Cod procedură penală ci este o greșeală de drept substanțial strecurată în hotărârea pronunțată care nu putea fi îndreptată decât în căile de atac exercitate împotriva hotărârii. În niciun caz nu se poate reține argumentația folosită de către prima instanță în încheiere, conform căreia pasajul ar fi fost preluat dintr-o altă minută privindu-l pe același inculpat. Din minuta hotărârii recurate reiese cu evidență că pedeapsa devenită executabilă urmare a anulării suspendării condiționate a fost contopită cu cele aplicate inculpatului V. F., dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele, care era una dintre pedepsele aplicate pentru infracțiunile deduse judecății.
În raport de această situație, instanța de recurs constată că recursul formulat de P. de pe lângă J. B. sub acest aspect este fondat, astfel că în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se impune admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 341/27.02.2013 pronunțată de J. B. sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei rezultante aplicate inculpatului V. F., impunându-se totodată casarea încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 15.04.2013 care face parte integrantă din hotărârea pronunțată. Rejudecând cauza în aceste limite, se va reforma hotărârea atacată în sensul înlăturării din sentința penală nr. 341/27.02.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ a mențiunii privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului V. F. prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, se vor contopi pedepsele stabilite în sarcina inculpatului V. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și se va aplica pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Se va menține modalitatea de executare a pedepsei stabilite în sarcina acestui inculpat de către prima instanță precum și termenul de încercare fixat.
Curtea constată că este întemeiată și critica adusă în recurs hotărârii atacate privind nelegalitatea acesteia prin prisma soluției adoptate față de inculpații minori la data săvârșirii faptei R. S. N. și T. C., cu privire la care prima instanță a omis să dispună ca pedeapsa accesorie prevăzută de dispozițiile art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal să înceapă să fie executată de la data la care cei doi inculpați devin majori, respectiv de la împlinirea vârstei de 18 ani. În consecință, sentința urmează să fie reformată și sub acest aspect, dispunându-se ca pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal aplicate inculpaților R. S. N. și T. C. să înceapă să curgă la împlinirea vârstei de 18 ani.
În ceea ce privește netemeinicia hotărârii penale atacate sub aspectul modalității de executare a pedepselor stabilite pentru inculpații R. I. T., R. S. N., T. C. și M. I. T., Curtea reține, similar primei instanțe, că din actele depuse la dosar în circumstanțiere rezultă fără îndoială că scopul pedepselor aplicate poate fi atins fără privare de libertate în condițiile art. 81 Cod penal și respectiv art. 110 Cod penal, referitor la inculpații minori. Întrucât niciunul dintre cei patru inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au o vârstă tânără și perspective crescute de reintegrare socială, au avut o atitudine procesuală sinceră și au dat dovezi de îndreptare încă din cursul procesului penal, instanța de recurs apreciază că în speță nu se impune antrenarea organelor abilitate ale statului în supravegherea inculpaților pe durata termenelor de încercare stabilite și nici impunerea față de aceștia a unor măsuri de constrângere, respectiv restrângerea unor drepturi și libertăți, prevăzute de art. 863 Cod penal, scopul pedepselor putând fi îndeplinit și prin suspendarea condiționată a acestora.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariile avocaților din oficiu asigurați intimaților inculpați R. S. N., T. C., R. I. T. și V. F. în sumă de 1600 lei, se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției, se vor plăti Baroului B. și se vor include în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 341/27.02.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ pe care o casează sub aspectul modalității de stabilire a pedepsei rezultante aplicate inculpatului V. F. și a omisiunii menționării datei de la care încep să curgă pedepsele accesorii aplicate inculpaților R. S. N. și T. C..
Casează totodată încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 15.04.2013 care face parte integrantă din hotărârea pronunțată.
Rejudecând cauza în aceste limite:
Înlătură din sentința penală nr. 341/27.02.2013 pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ mențiunea privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului V. F. prin sentința penală nr. 2086/28.10.2010 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 15.11.2010.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, contopește pedepsele stabilite în sarcina inculpatului V. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală și aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Menține modalitatea de executare a pedepsei stabilite în sarcina acestui inculpat de către prima instanță precum și termenul de încercare fixat.
Constată că pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b Cod penal aplicate inculpaților R. S. N. și T. C. încep să curgă la împlinirea vârstei de 18 ani.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Onorariile avocaților din oficiu asigurați intimaților inculpați R. S. N., T. C., R. I. T. și V. F. în sumă de 1600 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției, se plătesc Baroului B. și se includ în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. H. M. G. L. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red. N.H./18.11.2013
Dact. O.S./18.11.2013
3 exemplare
Jud. fond: C. N.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 880/2013. Curtea de... → |
|---|
