Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 424/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-05-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 424/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 8 mai 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CRU19:
Președinte- M. D.
Judecător - A. D.
Judecător - M. L.
- Grefier- D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – M. R. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism– Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații Ș. G., I. I. și M. E. M. M. împotriva încheierii de ședință din data de 26 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 12 al Tribunalului B..
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video, în sistem computerizat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat Ș. G. asistat de avocat Mărorescu A., apărător ales și avocat H. C., apărător din oficiu, recurentul inculpat I. G. asistat de avocat Ș. A., apărător ales și avocat H. C., apărător din oficiu, recurenta inculpată M. E. M. M. asistată de avocat G. D., apărător ales.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Văzând că pentru inculpații Șertban G. și I. I. s-au prezentat avocați aleși care au depus la dosar împuternicirile avocațiale, în conformitate cu dispozițiile art. 171 alin.5 Cod procedură penală constată încetată delegația avocatului din oficiu H. C.. În baza art. 189 Cod procedură penală și art. 6 din protocolul nr._/2008, privind stabilirea onorariilor avocaților, dispune plata onorariului parțial cuvenit avocatului H. C. în sumă de câte 25 lei, din fondurile Ministerului Justiției, reprezentând 25% din onorariul ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială ar fi fost finalizată.
Avocat M. A. invederează instanței că la termenul anterior a existat un incident cu privire la lipsa de la instanță, astfel încât înțelege să prezinte dovada transmiterii prin fax a cererii de amânare.
Instanța aduce la cunoștință avocatului M. A. că înscrisul la care face referire se află atașat la dosarul cauzei, iar la termenul anterior nu s-a dispus nicio măsura vizavi de lipsa sa de la instanță.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat M. A. susține recursul formulat de inculpatul Ș. A., care vizează încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul B., pe care o consideră netemeinică și nelegală.
Judecătorul fondului a constatat că menținerea stării de arest preventiv cu privire la inculpat este singura modalitate care poate determina buna desfășurare a procesului penal. Ca argumente instanța de fond a avut în vedere momentul procesual, analiza faptelor ce a dus la raportul juridic penal de conflict și care a condus la tragerea la răspundere penală, natura faptelor, perseverența infracțională, întinderea în timp și constatarea subzistenței indiciilor temeinice care prin prisma naturii activității infracționale și a faptei reținute sunt de natură să creeze un sentiment de insecuritate în societate în condițiile în care cercetarea judecătorească ar demara cu inculpatul aflat în stare de libertate.
Este adevărat că instanța a reținut pe bună dreptate că inculpatul are o stare de sănătate precară și că se impune efectuarea unei expertize financiare contabile față de documentele de la dosar.
În ceea ce privește depășirea duratei rezonabile instanța de fond a reținut că scurgerea timpului în mod neproductiv se datorează conduitei procesuale a inculpatului care a ridicat excepția neregularității actului de sesizare, iar pe de altă parte a fost avută în vedere complexitatea cauzei. Într-adevăr este vorba de o infracțiune economică iar înscrisurile care trebuiesc studiate sunt numeroase însă față de argumentul că cercetarea în stare de libertate a inculpatului nu se impune arată că ultimul act material de săvârșire a infracțiunii așa cum a fost reținut de către parchet s-a săvârșit în urmă cu mai bine de un an și jumătate. Reacția autorităților judiciare a fost deosebit de eficientă. M. Public a procedat la reținere, a pus în mișcare acțiunea penală și a propus arestarea preventivă a inculpatului.
Instanța a fost sesizată cu rechizitoriu în 14.12.2012 astfel că se împlinesc 6 luni, interval în care nu s-a discutat decât menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, de la data sesizării instanței nu a fost dată citire actului de sesizare, nu au fost audiați inculpații.
În încheierile pronunțate de Tribunalul Ploiești nu au fost luate în considerare probele administrate încă de la primul termen. Acestea sunt depuse la dosarul cauzei, sunt documente bancare, extrase de cont, note de virament care arată mai presus de orice dubiu achitarea integrală a prețului convenit cu partea vătămată A. G. ca preț al cesiunii părților sociale.
În considerentele încheierilor date de Tribunalul Ploiești s-a reținut că toate aceste documente urmează a fi analizate când va începe cercetarea judecătorească, ori atâta timp cât parchetul a arătat că nu s-a achitat prețul părților sociale convenit cu partea vătămată, iar la dosar există dovada achitării acestor sume, ar trebui cel puțin să se nască un dubiu cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, dubiu care trebuie exploatat în sensul inexistenței acelei certitudini că inculpatul a comis fapta de înșelăciune.
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală a depus la dosar raportul A. în care se arată că în perioada controlată -2009-2010 – în care inculpații nu aveau nicio legătură cu societatea, această societate a produs prejudicii masive bugetului de stat prin activități ilicite. Se arată ce s-a întâmplat, care sunt sumele, accesoriile la aceste sume și printr-un simplu calcul aritmetic din suma imputată inculpaților jumătate este în sarcina părții vătămate. În ceea ce privește cealaltă jumătate instanța de fond a reținut că inclusiv declarația de recunoaștere a inculpatului Ș. G. constituie un indiciu privind existența faptei și identitatea persoanei care a comis-o. Într-adevăr inculpatul a recunoscut că a introdus în contabilitate bilete de avion și a făcut anumite cheltuieli cu combustibil, activități care pot să îmbrace un caracter evazionist.
Elementul forte, des amintit de către parchet, a fost inexistența unor cuptor de sticlă către care s-au dus investiții masive ale societății sub coordonarea inculpatului Ș. G.. Încă din faza de urmărire penală a solicitat efectuarea unei expertize financiar contabile și a unei expertize evalouatorie întrucât una este ca acel obiect să nu existe și alta este ca acea cheltuială să nu fie considerată deductibilă. Nici măcar organele fiscale nu au arătat că acel cuptor nu a fost reclădit ci a spus doar că acele cheltuieli în mod greșit au fost considerate ca nedeductibile.
A arătat că inculpatul a fost lipsit de libertate ca singură măsură care poate fi dispusă în cauză și care să vină în consonanță atât cu interesul social, general, cât și cu interesul particular al procesului penal. Nu a existat nicio analiză cu privire la posibilitatea luării unei alte măsuri. De asemenea nu au fost identificate acte procesuale care să nu se fi putut săvârșii în aceleași condiții dacă inculpatul s-ar fi aflat în stare de libertate.
Solicită a i se da posibilitatea inculpatului să se îngrijească de starea de sănătate, este diagnosticat cu hepatita C și diabet, de asemenea să se îngrijească de familie și să beneficieze în continuare de prezumția de nevinovăție.
Nu există probe certe că inculpatul ar încerca să se sustragă de la cercetare sau de executarea unei eventuale pedepse, nu există nici un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice care ar putea crede că săvârșirea unei fapte grave ar putea să scape nepedepsită, nu există nicio dovadă că inculpatul ar pregăti săvârșirea unei alte infracțiuni.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Dacă se consideră că este necesară luarea unei măsuri suplimentare care să garanteze buna desfășurare a procesului penal solicită luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara cu toate consecințele ce decurg din această măsură.
Avocat Ș. A. solicită admiterea recursului declarat de inculpat I. I., casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive.
Instanța de fond a înlăturat apărările făcute, respectiv susținerea că din analiza dosarului a existat cel puțin un dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, că inculpatul nu ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică și că s-a împlinit termenul rezonabil impus de CEDO cu privire la măsura arestării.
Instanța de fond a înlăturat apărările și redă cele expuse în actul de sesizare însă când justifică pericolul pentru ordinea publică instanța are în vedere faptele care ar putea fi comise de către inculpat și se referă prezumtiv atât la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune care nu este reținută în sarcina acestuia, astfel că trebuia avută în vedere doar acuzația de constituire de grup infracțional organizat și evaziune fiscală.
Consideră că din probele administrate la dosar nu rezultă nici măcar un dubiu cu privire la constituirea unui grup infracțional organizat. Din interceptările convorbirilor telefonice reiese că intre inculpați au avut loc discuții întrucât desfășurau afaceri împreună, Ș. G. era cunoscut ca fiind avocat astfel că I. I. îi cerea sfaturi, se consulta cu acesta însă nu se poate interpreta că a constituit o grupare infracțională.
Având în vedere faptul că instanța de fond la motivarea pericolului pentru ordinea publică face referire inclusiv la gravitatea faptelor, consideră că ar fi trebuit avut în vedere doar activitatea inculpatului I. I.. Prejudiciul constatat de A. face referire doar la activitatea societății comerciale.
În mod corect instanța de fond a reținut că se impune efectuarea unei expertize contabile care în opinia sa trebuia dispusă încă din faza de urmărire penală, în condițiile în care raportul A. este întocmit în 7.12.2012 când se face și prima prezentare a materialului de urmărire penală, iar rechizitoriul este întocmit în 14.12.2012.
Solicită a se observa că nu se justifică arestarea preventivă a inculpatului având în vedere și starea de sănătate a acestuia rezultată din actele medicale depuse la dosarul cauzei dar și din memoriul existent la dosar în care inculpatul prezintă situația din penitenciar. Menținerea în stare de arest preventiv a determinat agravarea stării de sănătate. Pericolul pentru ordinea publică trebuie să fie justificat nu să fie bazat pe niște prezumții.
Practica CEDO a arătat că gravitatea faptelor dacă se repetă în menținerea măsurii arestării preventive nu este suficientă pentru a se dispune această măsură.
În ce privește proporționalitatea luării măsurii arestării preventive, consideră că instanța de fond trebuia să aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului.
Referitor la starea de recidivă în care inculpatul s-ar afla solicită a se observa că este vorba de infracțiuni simple pentru care însăși parchetului a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 18/1 Cod penal.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Avocat G. Danbiel solicită analizarea materialului probator administrat în cauză din care ar trebui să rezulte temeiuri legale pentru ca inculpata să se afle în arest preventiv timp de 6 luni. Dacă inculpata ar fi fost propusă pentru arestare preventivă pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscal astfel cum se reține în rechizitoriu, nicio instanță nu ar fi dispus arestarea preventivă, ori parchetul înțelege să agraveze situația și să facă o încadrare de aderare la un grup infracțional organizat pentru a fi sigur că se va dispune luarea măsurii arestării preventive.
Controlul venit de la A. nu face decât să dea la o parte unele cheltuieli pe care aceștia le consideră nedeductibile, dar în situația în care se face o expertiză de către un expert contabil în cele mai multe cazuri se va stabili contrar.
Din definirea grupului infracțional organizat rezultă că fiecare membru al grupului trebuie să aibă un rol bine determinat ori din actele dosarului reiese că rolul inculpatei a fost unul secundar, respectiv având calitatea de administrator contra unui salariu, pentru că semnătura sa trebuia să existe pe toate actele contabile a recurs la semnătura electronică ce putea fi folosită oricând de coinculpatul Ș. G. care de fapt era cel care administra și conducea societatea.
Inculpata nu avea nicio legătură cu societatea, însă având un copil minor a înțeles să desfășoare o activitate pentru a primi un salariu. O singură interceptare există la dosar în care inculpata în comunică mamei sale că a înțeles că sunt probleme la societate. Ș. în convorbire îi spune că dacă va fi sunată să spună că este plecată din localitatea pentru a amâna controlul. În acest moment s-a ridicat un semn de întrebare astfel că inculpata, înțelege să facă cesiune a părților sociale și o procură prin care împuternicește o altă persoană care să se ocupe de activitățile administrative.
Societatea deține bunuri care depășesc cu mult valoarea prejudiciului stabilit de inspectorii fiscali, ori procesul are drept scop acoperirea prejudiciului.
Inculpata a recunoscut faptul că a lăsat o semnătură electronică la dispoziția inculpatului Ș. G. dar aceasta nu constituie o faptă penală care să determine măsura arestării preventive.
Solicită a fi avute în vedere circumstanțele personale faptul că inculpata nu are antecedente penale, are un copil în întreținere, are studii superioare astfel că nu ar avea cum să pericliteze buna derulare a procesului penal și aflarea adevărului.
Consideră că cercetarea în stare de libertate ar fi o situație convenabilă pentru inculpată, iar interdicția de a nu părăsi țara ar fi suficientă.
Reprezentanta parchetului solicită a se constata că încheierea atacată este legală și temeinică iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și impune privarea de libertate a inculpaților.
Instanța a analizat existența temeiurilor prev. de art. 143 iar în privința art.148 lit.f apreciază că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptelor comise. De altfel gravitatea infracțiunilor economice a fost încă o dată subliniată de către legiuitor prin modificările aduse legii nr. 241/2005 prin care s-au majorat limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de evaziune fiscală.
Solicită a fi avute în vedere modalitatea de comitere a faptelor, frecvența actelor materiale, prejudiciul mare cauzat părții civile și statului precum și circumstanțele persoane ale inculpaților Ș. G. și I. I. care nu se află la primul contact cu legea penală.
În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil precizează că inculpații au fost arestați preventiv în octombrie 2012, urmărirea penală a fost finalizată cu celeritate iar până în prezent nu a fost demarată cercetarea judecătorească întrucât cauza a fost strămutată de la Tribunalul Ploiești, astfel că nu se identifică o culpă a autorităților statului în tergiversarea soluționării cauzei.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În replică, avocat M. A. invederează că instanța de control judiciar trebuie să se raporteze la încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă, respectiv necesitatea administrării unui probatoriu complex în faza de urmărire penală, demonstrarea opiniei publice a unei reacții ferme și rapide a sistemului judiciar și posibilitatea influențării martorilor în cursul urmăririi penale, ori urmărirea penală a fost finalizată.
La dosar există toate documentele referitoare la achitarea sumelor reprezentând contravaloarea părților sociale.
Pe rolul Tribunalului București se află înregistrat dosarul nr._/3/_ având ca obiect cererea de insolvență, iar cererea de constatare a creanței este aceeași cu cererea de constituire de parte civilă în prezenta cauză ceea ce demonstrează faptul că A. se folosește în paralel de două căi pentru recuperarea prejudiciului.
Din raportul lichidatorului judiciar reiese că societatea deține bunuri care acoperă orice datorie către stat.
În replică, avocat G. D., susține că acuzarea solicită analizarea gravității faptei și nu a persoanei. Cele mai multe din temeiurile care există privesc infracțiunea de înșelăciune și evaziune fiscală însă infracțiunea de înșelăciune nu s-a produs din cauza inculpatei M. E. care avea calitatea de administrator al societății, astfel că nu are nicio legătură cu plata acestor părți sociale.
Recurentul inculpat Ș. G., având ultimul cuvânt, susține că nu există temeiuri pentru arestarea preventivă. Plata părților sociale a fost făcută prin cont bancar către numitul A. G., care a fost singurul care a dispus de acele sume. Raportul conține și dovada că o parte din prejudiciu a fost cauzat de A. G. care însă le este lor imputată. Solicită judecarea în stare de libertate, nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A plătit taxele la stat, nu a avut niciodată datorie, a făcut deseori acte de caritate constând în ajutor acordat la case de copii, școli, grădinițe, case de bătrâni, mănăstiri.
Recurentul inculpat I. I., având ultimul cuvânt, cere a se avea în vedere că este arestat de 200 de zile perioadă de timp în care nimeni nu l-a audiat, astfel încât consideră că termenul rezonabil a fost depășit. Precizează că parte vătămată în prezenta cauză este o instituție a statului astfel că prin lăsarea în libertate nu ar avea cum să o influențeze. Starea de sănătate s-a degradat datorită tratamentului medical insuficient și alimentației necorespunzătoare, deși a făcut demersuri la conducerea locului de deținere.
Recurenta inculpată M. E. M. M., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, precizând că este arestată preventiv din 25.10.2012. A fost administrator la societatea comercială și nu cunoaște detalii în legătură cu relațiile existente între inculpat și partea vătămată, nu a participat la negocieri. Precizează că are un copil minor de 14 ani care în prezent se află în îngrijirea fostului său soț.
CURTEA
Constată că prin încheierea din data de 26.04.2013 a Tribunalului B., în baza art. 300 indice 2 Cod de procedură penală raportat la art. 160 indice b alin. 1 și 3 Cod de procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților Ș. G., I. I. și M. E. M. M., fiind respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații I. I. și M. E. M. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT, Serviciul Teritorial Ploiești din 14.12.2012 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:
- Ș. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal;
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal;
- inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art. 8, din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
- instigare la comiterea infracțiunii de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor și contribuțiilor, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
- instigare la evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 25 Cod penal, raportat la art. 9 alin. 1 lit. b și c, alin. 3, din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;
- cu aplicarea finală a dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal;
M. E. M. M. pentru infracțiunile de:
- inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8, din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal,
- stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor și contribuțiilor, prevăzută de art. 8 al. 1 din Legea nr. 241/2005,
- evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c, alin. 3, din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,
- cu aplicarea finală a dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
I. I. pentru infracțiunile de:
- inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8, din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal
- evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c, f alin. 3, din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
- cu aplicarea finală a dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
În fapt s-a reținut în esență că, inculpatul Ș. G., în perioada anilor 2010 – 2011, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin inducerea și menținerea în eroare a părții vătămate A. G., cu ocazia încheierii unor contracte de cesiune a parților sociale ale . Ploiești, administrată de partea vătămata, folosind manopere frauduloase, respectiv nume și calități mincinoase (s-a recomandat ca fiind avocat - Ș. Gh. L., în cadrul Baroului București, fapt total neadevărat, dovedit prin verificările oficiale efectuate), prin amenințare și falsificarea semnăturilor fostului administrator A. G., pe unele dintre contractele de creditare și cesiune întocmite, semnând la rubrica „împrumutat - . Ploiești, reprezentată de A. G.”, pe contractele de creditare nr. 2/17.02.2011, 3/18.02.2011 și 2/08.03.2011, cât și la rubrica: „cedent A. G.”, pe contractul de cesiune nr. 3 /17.03.2011, a reușit să preia, de la A. G., părțile sociale ale . Ploiești, fără a achita în totalitate contravaloarea acestora, cauzând o pagubă părții vătămate, prejudiciul total estimat fiind de aproximativ 700.000 Euro;
După preluarea firmei, în perioada anilor 2010-2011, acționând în cadrul unei grupări infracționale organizate, pe care a inițiat-o și din care mai fac parte inculpații M. E. M. M. și I. I., profilată pe săvârșirea de infracțiuni de evaziune fiscală, comise în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, au desfășurat activități comerciale ilicite, sus-numiții ca administratori ai . Ploiești (actualmente . București), . București și . SRL București, sub coordonarea inculpatului Ș. G., pe care nu le-au evidențiat în contabilitatea firmelor, prejudiciind bugetul general consolidat al statului;
S-a mai reținut în sarcina inculpatului Ș. G. că i-a determinat, cu intenție, în perioada anilor 2010-2011, pe inculpații M. E. M. M. și I. I., la săvârșirea de infracțiuni de evaziune fiscală, comise în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, constând în desfășurarea de activități comerciale ilicite, sus-numiții ca administratori ai . Ploiești (actualmente . București), . București ( fosta . București) și . SRL București (fosta . București), respectiv tranzacții ce nu provin din operațiuni reale, având la bază furnizori care se sustrag efectuării controalelor fiscale sau care nu recunosc tranzacțiile sau neevidențierea acestora în contabilitatea firmelor, în perioada noiembrie 2010 – iunie 2011, societatea administrată de M. E. M. M., S.C. L. Imex S.R.L Ploiești, beneficiind de rambursare TVA, pentru suma de 2.637.515 lei, prin exercitarea, cu rea-credință a dreptului de deducere pentru TVA, aferenta achizițiilor nereale efectuate de la firmele administrate de inculpatul I. I., prejudiciind bugetul consolidat al statului cu suma de 2.580.940 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA.
În sarcina inculpatei M. E. M. M. s-a mai reținut că în perioada anilor 2010-2011, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al . Ploiești (actualmente . București) a desfășurat activități comerciale ilicite, respectiv tranzacții ce nu provin din operațiuni reale, având la bază furnizori care se sustrag efectuării controalelor fiscale sau care nu recunosc tranzacțiile, pe care nu le-a evidențiat în contabilitatea firmei, iar în perioada noiembrie 2010 – iunie 2011, societatea administrată de M. E. M. M., S.C. L. Imex S.R.L Ploiești, a beneficiat de rambursare TVA, pentru suma de 2.637.515 lei, prin exercitarea, cu rea-credință a dreptului de deducere pentru TVA, aferentă achizițiilor nereale efectuate de la firmele administrate de inculpatul I. I., prejudiciind bugetul consolidat al statului cu suma de 2.580.940 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA.
Inculpatul I. I. a fost acuzat prin același act de sesizare că în perioada anilor 2010 - 2011, împreună cu inculpații Ș. G. și M. E. M. M., constituiți într-o grupare infracțională, profilată pe săvârșirea de infracțiuni de evaziune fiscală, comise în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale a desfășurat activități comerciale ilicite, sus-numitul ca administrator al . București ( fosta . București) și . SRL București (fosta . București), pe care nu le-a evidențiat în contabilitatea firmelor, prejudiciind bugetul general consolidat al statului.
În perioada anilor 2010 - 2011, în calitate de administrator al . București și . SRL București, a desfășurat operațiuni comerciale ilicite, prin intermediul firmelor sale, cu . Ploiești, administrată de inculpata M. E. M. M., sub coordonarea inculpatului Ș. G., prin tranzacții ce nu provin din operațiuni reale, având la bază furnizori care se sustrag efectuării controalelor fiscale sau care nu recunosc tranzacțiile sau neevidențierea acestora în contabilitatea firmelor, cu consecința prejudicierii bugetului de stat, cu suma de 2.580.940 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA, . SRL București, pe care inculpatul a administrat-o, în perioada 07.02.2011 – 18.10.2011, prejudiciind, prin livrările fictive declarate în deconturile de TVA, precum și prin achizițiile de bunuri și servicii declarate de către contribuabilul verificat, în decontul de TVA, ce nu au putut fi identificate cu documente justificative, aferente perioadei menționate, respectiv tranzacții ce nu provin din operațiuni reale, având la bază furnizori care se sustrag efectuării controalelor fiscale sau care nu recunosc tranzacțiile sau neevidențierea acestora în contabilitatea firmelor, în relația cu . Ploiești, cu consecința prejudicierii bugetului de stat, cu suma de 1.684.965 lei, din care 1.306.437 lei – TVA și impozit pe profit, 378.528 lei, totodată, în perioada arătata, S.C. Select Glass Construct S.R.L. București, administrată de inculpatul I. I., sustrăgându-se de la efectuarea verificărilor fiscale, prin declararea fictivă a domiciliului fiscal.
S-a constatat că inculpații au fost arestați preventiv la data de 25.10.2012 prin încheierea nr. 49 din 25.10.2012 pronunțată în dosar penal nr._ al Tribunalului P., măsura preventivă fiind valabilă 29 zile; s-au reținut drept temeiuri ale măsurii procesuale prevederile art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală. Ulterior măsura arestării preventive a fost prelungită, iar la primirea dosarului în instanță, după finalizarea urmăririi penale, s-a procedat la verificarea stării de arest preventiv a inculpaților, fiind menținută măsura preventiva față de inculpați.
P. sentința penală nr. 375/09.04.2013 pronunțată în dosarul penal nr._ al ICCJ s-a dispus strămutarea prezentei cauze la Tribunalul B., menținându-se actele îndeplinite la instanța de la care s-a dispus strămutarea cauzei.
Examinând la acest moment procesual starea de arest preventiv a inculpaților instanța de fond a constatat că nu s-au produs modificări cu privire la condițiile de legalitate a dispunerii măsurii procesuale.
După analiza probatoriul administrat în faza de urmărire penală, efectuată detaliat de instanța de fond, Tribunalul B. a apreciat, în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, că există în continuare indicii temeinice în sensul care conturează o bănuială rezonabilă în sensul art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO că inculpații ar fi putut săvârși infracțiunile reținute în sarcina lor pentru care s-a dispus măsura arestării (fiind exceptată infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută în sarcina inculpatului Ș., care nu are vocație).
Tribunalul a considerat că indiciile temeinice pe care se sprijină în prezent învinuirile ce se aduc inculpaților se circumscriu dispozițiilor art. 143 Cod de procedura penală, acestea nu trebuie să aibă caracterul unor probe pe care se sprijină o hotărâre de condamnare, indiciile fiind suficiente pentru a se putea aprecia existența bănuielii rezonabile în ceea ce privește comiterea acestor fapte. Este de necontestat apărarea inculpaților că ar putea fi necesară o expertiză contabilă pentru stabilirea prejudiciului produs statului raportat la complexitatea cauzei și pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului Ș. acuzat în plus de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în sarcina părții vătămate A., însă la acest moment procesual, înainte de citirea actului de sesizare și începerea cercetării judecătorești lăsarea în libertate a inculpaților ar produce un pericol concret pentru ordinea publică.
Pedeapsa prevăzută de legiuitor pentru infracțiunile ce formează obiectul inculpării și care au necesitat luarea măsurii preventive este pentru fiecare dintre inculpații mai mare de 4 ani închisoare, aspect care relevă pericolul social generic ridicat al faptelor supuse judecății, sens în care prevederile art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală față de inculpați subzistă în continuare.
Circumstanțele în care se reține că s-ar fi comis faptele – de mai multe persoane împreună, perioada de timp în care se estimează că s-a produs activitatea infracțională, frecvența actelor materiale comise, prejudiciile estimate create -700.000 Euro în dauna părții civile A. și aproximativ 2.600.000 lei în dauna Statului Român, modalitatea concertată de săvârșire a infracțiunilor, cât și persoana inculpaților Ș. G. și I. I., fiind cunoscuți cu antecedente penale-condamnați definitiv tot pentru infracțiuni de natură economică, respectiv înșelăciune, delapidare și fals și care perseverează în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, săvârșind cu intenție o nouă infracțiune, în stare de recidivă, pe de o parte, iar pe de altă parte, din modul de săvârșire a faptelor, rezultă că, se aduce o atingere gravă principiului încrederii care trebuie să guverneze desfășurarea activităților societăților comerciale.
Cu privire la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, instanța de fond constată că acesta nu are în vedere doar pericolul social generic al faptelor deduse judecății și elementele de circumstanțiere a activității infracționale, ci și efectul pe care îl are comiterea unor astfel de infracțiuni în rândul comunității în general. Totodată nu este mai puțin important de reținut și numărul în creștere a fenomenului infracțional în societatea românească, în special a infracțiunilor de evaziune fiscală și economice. Lăsarea în libertate a unor asemenea persoane, nu poate decât să inducă opiniei publice, oamenilor de bună credință, că oricât de grave ar fi faptele săvârșite, oameni de genul celor inculpați în cauză, vor reuși să se sustragă răspunderii penale și nu vor fi condamnați decât inculpații care săvârșesc infracțiuni minore cu prejudicii reduse.
Necesitatea continuării procesului penal cu inculpații în stare de arest preventiv, rezultă și din consecvența acestora în ascunderea mijloacelor materiale de probă, precum și a beneficiului material rezultat din comiterea infracțiunilor. Mai mult inculpații nu au depus niciun fel de diligență pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, sumele de bani încasate din conturile bancare prin intermediul cărora au derulat operațiunile comerciale, fiind însușite integral de aceștia și ascunse.
Tribunalul nu a reținut apărarea inculpaților în sensul că s-ar fi împlinit termenul rezonabil, fiind arestați de aproximativ 6 luni. Astfel, prin prisma dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se constată că în raport de complexitatea și natura cauzei, de necesitatea administrării în bune condiții a probelor, de modul în care a fost instrumentată cauza până în prezent și de lipsa unei culpe din partea autorităților judiciare în amânarea judecării cauzei, în cele 4 termene acordate de Tribunalul P. s-a invocat succesiv de către inculpați neregularitatea actului de sesizare, a fost lipsă de procedură cu inculpatul Ș. G., care a fost temporar într-un spital penitenciar astfel că la acest moment al procesului penal nu au fost atinse limitele rezonabile ale arestării preventive, trecerea timpului neafectând însă în forma diminuării sau înlăturării, efectele temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod de procedură penală.
A concluzionat tribunalul că privarea de libertate a inculpaților se impune pentru bună desfășurare a procesului penal, fiind vorba de îndeplinirea condiției proporționalității și a necesității privării de libertate în contextul faptelor reținute în sarcina lor, astfel că o altă măsură neprivativă de libertate, în acest moment procesual nu poate fi aplicată.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, care au solicitat judecarea lor în stare de libertate.
Inculpatul Ș. G., prin apărător, a arătat că a fost depășită durata rezonabilă a arestării preventive, iar faptul că inculpatul a invocat neregularitatea actului de sesizare nu-i poate fi imputată, întrucât și-a exercitat drepturile procesuale. Se arată că timp de 6 luni nu s-a făcut nimic altceva decât să se discute menținerea arestării preventive.
Nu au fost luate în considerare probele depuse la primul termen de judecată, ce constau în documente bancare, extrase de cont, note de virament, ce dovedesc mai presus de orice dubiu achitarea integrală a prețului convenit cu partea vătămată A. G..
În ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, se arată că raportul A. vizează că și perioadă controlată perioada 2009-2010, în care inculpații nu au avut nicio legătură cu societatea controlată și că acel cuptor de sticlă în care au fost făcute investiții masive trebuia expertizat evaluatoriu încă din faza de urmărire penală, pentru a se constata dacă acele cheltuieli erau deductibile.
Consideră inculpatul că nu există probe care să susțină ideea că s-ar sustrage de la cercetare sau de la executarea unei eventuale pedepse și că nu există nici un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice. Mai arată că nicio instanță nu a făcut o analiză cu privire la posibilitatea luării unei alte măsuri preventive.
Inculpatul I. I., prin apărător, arată că infracțiunea de înșelăciune nu trebuie reținută în sarcina sa, întrucât nu a fost trimis în judecată pentru o asemenea faptă, astfel că pericolul concret pentru ordinea publică trebuie raportat numai la celelalte infracțiuni, de evaziune fiscală și constituire de grup infracțional organizat.
Nu există indicii temeinice cu privire la existența unui grup infracțional organizat, inculpatul purtând telefonic discuții despre relațiile de afaceri pe care le avea cu inculpatul Ș. G. iar gravitatea faptelor ce i se impută, ca și motivare a pericolului pentru ordinea publică, nu poate fi suficientă pentru menținerea stării de arest preventiv, la 6 luni de la luarea măsurii.
Trebuie luate în considerare și circumstanțele personale ale inculpatului, starea sa de sănătate fiind precară, menținerea stării de arest putând conduce la o agravare a sănătății.
Referitor la starea de recidivă în care se află inculpatul, se observă că este vorba de infracțiuni simple pentru care P. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 18 indice 1 Cod penal.
Pentru inculpata M. E. M. M., apărătorul ales arată că nu există indicii temeinice cu privire la existența unui grup infracțional organizat, iar, în condițiile în care această infracțiune nu ar fi fost inclusă în încadrarea juridică, raportat la faptele de evaziune fiscală, durata arestării preventive, de 6 luni, apare ca depășind durata rezonabilă.
Arată că inculpata a avut un rol secundar, a avut calitatea de administrator contra unui salariu, semnătura electronică fiind folosită de inculpatul Ș. G., care de fapt administra și conducea societatea.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale acesteia, ce are un copil minor în întreținere și nu este cunoscută cu antecedente penale.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 25.10.2012 prin încheierea nr. 49 din 25.10.2012 pronunțată în dosar penal nr._ al Tribunalului P., măsura preventivă fiind valabilă 29 zile. S-au reținut drept temeiuri ale măsurii procesuale prevederile art. 143 și 148 lit. f Cod de procedură penală.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită, iar la primirea dosarului în instanță, 14.12.2012, după finalizarea urmăririi penale, s-a procedat la verificarea stării de arest preventiv a inculpaților, fiind menținută măsura preventivă față de inculpați.
Pe parcursul judecății la Tribunalul P., a fost invocată neregularitatea actului de sesizare de către inculpați, aceștia exercitându-și drepturile procesuale, acesta fiind motivul pentru care de la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, nu s-a început cercetarea judecătorească.
Soluționând cererea de strămutare a cauzei, prin sentința penală nr. 375/09.04.2013 pronunțată în dosar penal nr._ al ICCJ s-a dispus strămutarea prezentei cauze la Tribunalul B., menținându-se actele îndeplinite la instanța de la care s-a dispus strămutarea cauzei.
La înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului B., instanța, în temeiul art. 300 indice 2 Cod de procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, pe care a menținut-o.
Cu privire la inculpatul Ș. G., instanța de recurs reține că există indicii temeinice, astfel cum au fost analizate de instanța de fond, de natură să convingă un observator obiectiv, că ar fi putut săvârși infracțiunea de înșelăciune, prevăzută la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal.
Cu privire la înscrisurile depuse la primul termen de judecată, constând în documente bancare, extrase de cont, note de virament, instanța reține că la filele 5-6 din volumul II al dosarului instanței precum și filele 81 și următoarele din dosarul instanței nenumerotat, există 2 ordine de plată emise în favoarea părții vătămate A. G. în ianuarie și februarie 2011, și extrase de cont ale ., ce dovedesc efectuarea de plăți către partea vătămată.
Aceste înscrisuri vor fi analizate de instanța de fond, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă, pentru a se dovedi vinovăția sau nevinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În acest stadiu procesual, instanța de fond și cea de recurs ce analizează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive analizează existența unor indicii temeinice care să convingă un observator obiectiv că inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, fără a proceda la analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă în scopul dovedirii vinovăției sau nevinovăției inculpatului, pentru stabilirea răspunderii penale.
În complexul ansamblu probator existent în dosar la acest moment, aceste înscrisuri depuse de inculpat trebuie analizate numai coroborat cu toate celelalte mijloace de probă, analiză ce nu poate fi efectuată de o instanță ce este sesizată cu verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, ci de instanța ce judecă fondul cauzei.
Analizând, la acest moment, toate mijloacele de probă, inclusiv aceste înscrisuri la care face referire inculpatul, instanța de recurs consideră că indiciile temeinice ce pot convinge un observator obiectiv există în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, iar existența acestor documente bancare nu pot înfrânge temeinicia acestor indicii ce rezultă din ansamblul mijloacelor de probă, și puterea lor de convingere.
Se va respinge deci critica inculpatului cu privire la existența în continuare a indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Cu privire la critica referitoare la existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de instigare la evaziune fiscală, respectiv la faptul că în raportul A. se arată că în perioada 2009-2010 s-a creat un prejudiciu prin evaziune de către partea vătămată A. G., iar nu de către inculpat, ce a preluat firma mai târziu, instanța reține că în raportul de inspecție fiscală ce se află la fila 3 din volumul II de urmărire penală se menționează că perioada supusă verificării este 01.10._11, deci după preluarea firmei . de către inculpați, la data controlului administrator fiind inculpata M. E. M. M..
Va fi respinsă această critică și, în raportul cu mijloacele de probă existente, astfel cum au fost analizate de prima instanță, se va constata existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunii de instigare la comiterea infracțiunii de stabilire cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor și contribuțiilor și instigare la evaziune fiscală, în formă continuată.
Cu privire la depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, instanța de recurs constată că urmărirea penală s-a desfășurat cu celeritate, inculpații fiind trimiși în judecată în mai puțin de două luni de la arestarea lor preventivă.
În fața instanței, este adevărat că nu a fost începută cercetarea judecătorească până în prezent, dar acest fapt nu poate fi imputat autorităților judiciare, ce au soluționat cererile inculpaților de constatare a neregularității actului de sesizare, cereri complexe ce au necesitat studierea actelor cauzei, cauza fiind și strămutată ulterior de la Tribunalul P. la Tribunalul B..
Raportat la complexitatea cauzei, atitudinea procesuală a părților și a autorităților judiciare, instanța de recurs consideră că durata rezonabilă a arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpat nu a fost depășită până în prezent.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul, instanța reține atât circumstanțele reale ale faptelor, săvârșite de mai multe persoane împreună, perioada de timp în care se estimează că s-a produs activitatea infracțională, la frecvența actelor materiale comise, prejudiciile estimate create -700.000 Euro în dauna părții civile A. G. și aproximativ 2.600.000 lei în dauna Statului Român, la modalitatea concertată de săvârșire a infracțiunilor, cât și circumstanțele personale ale inculpatului Ș. G., fiind cunoscut cu antecedente penale - condamnat definitiv tot pentru infracțiuni de natură economică și care perseverează în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, săvârșind cu intenție o nouă infracțiune.
Indiciile temeinice existente la dosar, astfel cum au fost analizate de prima instanță, arată faptul că inculpatul este cel ce a coordonat activitatea infracțională, fiind liderul acestui grup.
Pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi privit separat de efectul pe care îl are comiterea unor astfel de infracțiuni în rândul comunității în general și de impactul lor asupra opiniei publice. Totodată, nu este mai puțin important de reținut și numărul în creștere a fenomenului infracțional în societatea românească, în special a infracțiunilor de evaziune fiscală și economice. Luarea unor măsuri ferme față de presupușii autori ai unor asemenea infracțiuni se impune cu necesitate la acest moment.
Instanța nu consideră că măsura obligării de a părăsi țara poate asigura atingerea scopului bunei desfășurări a procesului penal, iar în acest moment procesual, raportat la activitatea infracțională cu privire la care există indicii temeinice că inculpatul a participat, pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat sau diminuat astfel încât să se impună înlocuirea măsurii arestării preventive. P. urmare, singura măsură preventivă ce asigură buna desfășurare a procesului penal, la acest moment, este măsura arestării preventive.
Pentru motivele expuse mai sus, criticile aduse de inculpat prin cererea de recurs vor fi respinse, urmând ca, în temeiul art. 385 indice 15 punct 1 lit. b Cod de procedură penală să respingă ca nefondat recursul inculpatului Ș. G..
Cu privire la inculpatul I. I., instanța de recurs consideră că în mod corect prima instanță a reținut, din analiza mijloacelor de probă, că există indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, colaborarea acestui inculpat cu Ș. G. și cu M. E. M. M. depășind limitele unor relații licite de afaceri, astfel cum a precizat apărătorul inculpatului.
Din modalitatea concretă în care inculpatul, prin intermediul societăților comerciale administrate, a conlucrat cu ceilalți doi inculpați, la solicitarea lui Ș. G., în scopul prejudicierii bugetului de stat, aspecte ce reies din rapoartele de inspecție fiscală încheiate, coroborate cu declarațiile inculpatului și cu conținutul interceptările aflate la dosar, rezultă existența, la acest moment, a indicilor temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de care inculpatul este acuzat, respectiv inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 8, din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal și evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b și c, f alin. 3, din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul, instanța reține atât circumstanțele reale ale faptelor, săvârșite de mai multe persoane împreună, perioada de timp în care se estimează că s-a produs activitatea infracțională, la frecvența actelor materiale comise, prejudiciul de aproximativ 2.600.000 lei în dauna Statului Român, la modalitatea concertată de săvârșire a infracțiunilor, cât și circumstanțele personale ale inculpatului I. I., acesta săvârșind prezentele fapte în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de Judecătoria Sector I București prin sentința penală nr. 699/23.09.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 indice 1 Cod penal, art. 288 alin. 2 Cod penal și art. 291 alineat 1 Cod penal, în formă continuată, inculpatul perseverând în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni.
Indiciile temeinice existente la dosar, astfel cum au fost analizate de prima instanță, arată faptul că inculpatul, prin intermediul societăților comerciale, a colaborat intens cu Ș. G. în desfășurarea activității infracționale.
Și în cazul acestui inculpat, pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi privit separat de efectul pe care îl are comiterea unor astfel de infracțiuni în rândul comunității în general și de impactul lor asupra opiniei publice, având în vedere și numărul în creștere a fenomenului infracțional în societatea românească, în special a infracțiunilor de evaziune fiscală și economice. Luarea unor măsuri ferme față de presupușii autori ai unor asemenea infracțiuni se impune cu necesitate la acest moment.
Instanța consideră că nu se impune la acest moment luarea unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi față de inculpat raportat la activitatea infracțională cu privire la care există indicii temeinice că a participat, pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat sau diminuat astfel încât să se impună înlocuirea măsurii arestării preventive. P. urmare, singura măsură preventivă ce asigură buna desfășurare a procesului penal, la acest moment, este măsura arestării preventive.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385 indice 15 punct 1 lit. b Cod procedură va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat.
Referitor la inculpata M. E. M. M., instanța consideră că în mod corect tribunalul a reținut existența indiciilor temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de care este acuzată, împreună cu ceilalți doi inculpați.
La acest moment procesual, față de durata arestării preventive a inculpatei, raportat la participarea secundară a acesteia la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și la circumstanțele personale, îndeosebi lipsa antecedentelor penale, instanța de recurs apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate s-a diminuat suficient astfel încât măsura obligării de a nu părăsi țara să apară ca o măsură preventivă aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, fără a mai fi temeinică o menținere a stării de arest preventiv.
Considerând că temeiurile ce au determinat luarea arestării preventive s-au schimbat, în temeiul art. 385 indice 15, pct. 2 lit. d Cod de procedură penală, instanța va admite recursul inculpatei M. E. M. M., va casa încheierea din data de 26.04.2013 a Tribunalului B. sub aspectul soluției de menținere a măsurii arestării preventive a inculpatei iar în rejudecare va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145 indice 1 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 145 alin 1 indice 1 Cod procedură penală va obliga inculpata ca pe durata acestei măsuri:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată
- să se prezinte la poliția de domiciliu
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
- să nu se apropie de ceilalți inculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect
Va atrage atenția inculpatei asupra împrejurării că în situația încălcării cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin se va lua față de ea măsura arestării preventive.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 263/U/2012 din 25.10.2012 emis de Tribunalul P., dacă nu este arestată în altă cauză.
Va dispune comunicarea prezentei decizii inculpatei, poliției în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de poliție competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Va menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
În baza art. 189 Cod procedură penală va dispune avansarea sumei de 50 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu în contul Baroului B..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe fiecare dintre inculpații Ș. G. și I. I. la plata sumei de 225 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs .
În baza art. 192 alin. 3 restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpata M. E. M. M., fiica lui I. și E., născută la data de 08.09.1975, împotriva încheierii din data de 26.04.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 12 pe care o casează sub aspectul soluției de menținere a măsurii arestării preventive a acestei inculpate.
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 139 Cod de procedură penală raportat la art. 145 indice 1 Cod de procedură penală dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145 indice 1 alin. 2 Cod de procedură penală raportat la art. 145 alin 1 indice 1 Cod procedură penală obligă inculpata ca pe durata acestei măsuri:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată
- să se prezinte la organele de poliție de la domiciliu, desemnate cu supravegherea
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
- să nu se apropie de ceilalți inculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect
Atrage atenția inculpatei asupra împrejurării că, în situația încălcării cu rea credință a măsurii sau obligațiilor, care îi revin se va lua față de ea măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 263/U/2012 din 25.10.2012 emis de Tribunalul P., dacă nu este arestată în altă cauză.
Dispune comunicarea prezentei decizii inculpatei, poliției în a cărei rază teritorială locuiește acesta, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de poliție competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpații I. I., fiul lui I. și I., născut la 17.06.1960 și Ș. G., fiul lui P. și G., născut la data de 02.10.1967, deținuți în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 262/U/25.10.2012 și nr. 261/U/25.10.2012, emise de Tribunalul P., deținuți în Penitenciarul Mărgineni împotriva aceleiași încheieri.
În baza art. 189 Cod procedură penală dispune avansarea sumei de 50 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu în contul Baroului B..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de 225 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art. 192 alin. 3 restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. D. M. L.
GREFIER
D. B.
Red.M.L./16.05.2013
Dact.B.D./17.05.2013
Jud. fond C. I.
- 2 exemplare -
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 782/2013.... | Falsul intelectual. Art. 289 C.p.. Decizia nr. 355/2013. Curtea... → |
|---|
