Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 934/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 934/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 08-11-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.934/R DOSAR NR._
Ședința publică din 8 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CR4:
Președinte – A. C. M. - judecător
Judecător – M. Ș.
Judecător – E. B.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror L. Teley - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de către P. DE PE L. J. SF. G. și inculpata Ș. M. împotriva sentinței penale nr. 156 din data de 26 iunie 2013, pronunțată de J. Sf. G. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 octombrie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 7 noiembrie 2013 și 8 noiembrie 2013, când,
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Prin sentința penală nr. 156 din 26.06.2013 a Judecătoriei Sf. G. în baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală, inculpatul O. C. BRĂDUȚ N. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz, împotrivire sau sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei
În baza art. 71 Cod penal inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 și art. 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată 3 ani și 4 luni ce constituie termen de încercare.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cauzele care atrag revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 18 ind.1 Cod penal, inculpata Ș. M. a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 18 ind. 1 alin. 3 Cod penal raportat la art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatei Ș. M. sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei.
În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedură penală inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 29.01.2012, în jurul orei 01.45, inculpatul O. C. Brăduț N. a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe DN 13 E dinspre localitatea R. spre intersecția cu DN 11, unde după ce a executat manevra de întoarcere a autoturismului spre localitatea R., observând echipajul de poliție ce se afla în zonă, a oprit pe partea dreaptă a părții carosabile.
Agenții de poliție s-au deplasat la autoturismul condus de inculpat și, întrucât acesta prezenta halenă alcoolică și nu avea echilibru, a fost solicitat un echipaj al Poliției rutiere – Sf. G. în vederea testării inculpatului cu aparatul etilotest.
La momentul la care i s-a solicitat inculpatului să sufle în aparatul etilotest, acesta a refuzat solicitând să fie transportat la Spital pentru prelevarea de probe biologice. Însă, la Spital, inculpatul a refuzat prelevarea de probe biologice.
Situația de fapt mai sus expusă rezultă din procesul-verbal de constatare din data de 29.01.2012 întocmit de agenții de poliție din cadrul secției 1 Poliția Rurală Sf. G. (fila 9) care la data de 29.01.2012, în jurul orei 01.45, în timp ce se aflau în serviciul de patrulare pe DN 13E pe raza comunei R., au fost sesizați oral de martorul K. Z. ce conducea autospeciala de deszăpezire ce acționa în acea zonă, cu privire la faptul că nu era lăsat să-și desfășoare activitatea de către conducătorul autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare_, aflat în stare vădită de ebrietate. Deplasându-se în zona indicată de martor, agenții de poliție au observat că pe DN 13 E, din direcția comunei R., se apropie un autovehicul care a întors în intersecția cu DN 11 cu intenția de a se deplasa înapoi spre . a oprit pe partea dreaptă a carosabilului.
Agenții de poliție s-au deplasat la autovehicul în interiorul căruia se afla doar inculpatul. Întrucât acesta prezenta halenă alcoolică și nu avea un echilibru stabil, s-a solicitat unui echipaj din cadrul Poliției rutiere – Sf. G. să vină la fața locului pentru ca inculpatul să fie testat cu aparatul etilotest. Însă, aceasta a refuzat să sufle în aparatul etilotest și a solicitat să fie transportat la Spital pentru prelevarea de probe biologice. Din același proces-verbal rezultă că în drum spre Spital, inculpatul a declarat că va refuza recoltarea probelor biologice. Conform procesului-verbal de prelevare din data de 29.01.2012 (fila 11 dosar urmărire penală) inculpatul a refuzat prelevarea ambelor probe cu mențiunea că nu conducea autovehiculul.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat faptul că s-a urcat la volanul autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, susținând că a consumat alcool în timp ce autoturismul staționa în parcarea din apropierea stației Petrom unde o aștepta pe mătușa sa (filele 15-18 dosar urmărire penală). Inculpatul a declarat că, la solicitarea surorii sale martora O. S. R. I., s-a deplasat în intersecția DN 13 E cu DN 11 de unde urma să o ia pe mătușa sa, inculpata Ș. M., care venea de la B.. Ajuns la locul unde urma să se întâlnească cu inculpata Ș. M., întrucât aceasta nu ajunsese, a parcat mașina în afara părții carosabile a sensului de mers spre localitatea R., unde a așteptat 15-20 minute până a sosit inculpata Ș. M., timp în care a consumat 2 beri și 200 ml de palincă. După ce a ajuns inculpata Ș. M., i-a cerut voie să consume alcool și i-a solicitat să conducă ea spre casă. Au mai stat în mașină de vorbă aproximativ 5 sau 10 minute după care, la plecare, inculpata Ș. M. s-a dus la toaletă, timp în care a sosit echipajul de poliție care i-a cerut actele și l-a întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice, declarând că a consumat alcool cât timp mașina staționa.
Însă, declarația inculpatului este contrazisă de cele consemnate de agenții de poliție în procesul-verbal mai sus indicat, de unde rezultă că în urma sesizării martorului K. Z., s-au deplasat la mașina inculpatului imediat după ce acesta a oprit pe partea dreaptă a părții carosabile, astfel că inculpatul nu avea timp să consume băuturi alcoolice cât timp mașina staționa, aspect confirmat și de martorul K. Z. (fila 73 dosar urmărire penală) care a arătat că, la momentul la care a anunțat agenții de poliție că nu este lăsat să-și desfășoare activitatea de deszăpezire de către conducătorul autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare_, autoturismul nu era în intersecție.
De altfel, în fața instanței de judecată, inculpatul O. C. Brăduț N. a recunoscut fapta ce a fost reținută în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul C..
În ceea ce o privește pe inculpata Ș. M., instanța a reținut că inițial aceasta a fost audiată în calitate de martor cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului O. C. Brăduț N., aceasta susținând cele declarate de inculpat cu privire la momentul la care a consumat băuturi alcoolice.
Astfel, fiind audiată în calitate de martor (filele 37-47 dosar urmărire penală), inculpata a declarat că la data de 29.01.2012 se afla la B. la sora ei, când martora O. S. a venit și i-a spus să meargă acasă în localitatea Zăbala întrucât soțul ei este bolnav. A rugat-o pe nepoată să ia legătura cu inculpatul O. C. Brăduț N. și să-i spună să o aștepte la intersecția cu localitatea R., în stația peco. A plecat din B. în jurul orelor 20.30 cu o ocazie care a lăsat-o în intersecție, unde urma să se întâlnească cu inculpatul O. C. Brăduț N.. Însă, întrucât inculpatul nu ajunsese în intersecție, a intrat în stația Petrom unde a comandat o cafea pe care a băut-o în restaurant.
La un moment dat a venit inculpatul, a urcat în mașină și întrucât era foarte obosit, inculpatul i-a cerut voie să consume din băutura alcoolică pe care o avea la el (bere și pălincă). Astfel, au rămas în mașină aproximativ 20 minute, timp în care inculpatul O. C. Brăduț N. a consumat alcool.
Înainte de a pleca a fost nevoită să plece la toaletă, astfel că s-a întors în stația Petrom unde a rămas aproximativ 15-20 minute. Când s-a întors în parcare, a constat că inculpatul nu mai era la mașină, iar mașina era încuiată. În această situație, s-a întors în stația Petrom unde a rămas aproximativ 2 ore, după care s-a întors inculpatul O. C. Brăduț N. și i-a spus că a fost condus de organele de poliție la spital pentru prelevarea de probe biologice.
Aceasta a mai declarat că, după ce a plecat inculpatul, de serviciu la stația peco mai era o singură persoană, un bărbat care alimenta la popă, tot el fiind cel care încasa contravaloarea carburantului.
Pe parcursul urmăririi penale, fiind audiată în calitate de învinuită cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă (fila 43-51), inculpata Ș. M. a arătat că în luna ianuarie 2012 a fost la sora sa la B. unde a stat aproximativ 2 săptămâni. În ziua în care s-a întors acasă în localitatea Zăbala, a fost anunțată de martora O. S. cum că soțul său este bolnav. Întrucât nu avea telefonul mobil asupra sa, a rugat-o pe martoră să-l sune pe inculpatul O. C. Brăduț N. să o aștepte la intersecția cu localitatea R.. Întrucât la momentul la care a ajuns la intersecție inculpatul nu ajunsese, a intrat în restaurantul benzinăriei Petrom unde a băut o cafea aproximativ 15-20 minute. După ce a băut cafeaua restaurantul s-a închis, motiv pentru care s-a dus în holul dintre restaurant și magazin, unde a așteptat până a venit inculpatul.
Inculpatul a tras mașina într-un refugiu, în afara părții carosabile, pe direcția de mers spre . în mașină pe locul din dreapta și inculpatul i-a spus că trebuie să aștepte să vină mașina de deszăpezire. Cât timp au așteptat mașina de deszăpezire, aproximativ 20-30 minute, inculpatul a consumat bere și țuică.
La un moment dat, s-a dus la toaleta din incinta stației Petrom unde a stat aproximativ 30 minute, iar când s-a întors, a constat că inculpatul nu mai este în mașină, iar mașina este încuiată.
A așteptat să se întoarcă inculpatul, după care au plecat împreună spre casă, la volan fiind inculpata Ș. M..
În ceea ce privește declarațiile inculpatei Ș. M. date atât în calitate de martor cât și în calitate de învinuită, instanța a reținut că acestea nu se coroborează cu materialul probator administrat în cauză.
Astfel, din procesul-verbal de constatare din data de 29.01.2012 întocmit de agenții de poliție din cadrul Secției 1 Poliția Rurală Sf. G. rezultă că aceștia s-au deplasat la mașina inculpatului O. C. Brăduț N. imediat după ce acesta a oprit autovehiculul, iar în interior nu se afla decât inculpatul.
Cele mai sus reținute se coroborează cu declarația martorului P. K. (fila 40) din care rezultă că agenții de poliție anunțați de martorul K. Z. s-au deplasat la mașina inculpatului imediat după ce acesta a oprit autovehiculul. În acest sens, martorul a declarat că în timp ce efectua deszăpezirea tronsonului de drum dintre localitatea R. și intersecția cu drumul Tg. S. – B., împreună cu martorul K. Z. au fost deranjați de inculpat care conducea un autovehicul de culoare închisă și care le-a reproșat că nu își fac bine treaba. Și-au continuat drumul până la intersecție fiind urmați de mașina condusă de inculpat. La intersecție, au oprit autoutilitara, iar martorul K. Z. s-a deplasat la un echipaj de poliție aflat în zonă pentru a reclama comportamentul inculpatului. După ei a ajuns și inculpatul care a oprit autovehiculul, iar agentul de poliție anunțat de martorul K. Z. s-a deplasat la autoturismul condus de inculpat pentru a sta de vorbă cu acesta.
În același sens, martorul K. Z. a declarat că s-a dus la echipajul de poliție ce se afla în zonă și i-a rugat să-l verifice pe conducătorul auto care tot venea în urma sa. Martorul a mai declarat că a văzut cum echipajul de poliție s-a dus la inculpat pentru a-l identifica. (fila 42).
Din cele mai sus expuse, rezultă că echipajul de poliție s-a deplasat la mașina inculpatului imediat după ce acesta a oprit, astfel că afirmațiile inculpatei Ș. M. cum că s-a întâlnit cu inculpatul O. C. Brăduț N. și a stat cu acesta în mașină aproximat 15-20 minute, timp în care acesta a consumat băuturi alcoolice, sunt mincinoase.
De asemenea, inculpata a mai declarat că după cele 15-20 minute în care a stat în mașină cu inculpatul O. C. Brăduț N. s-a dus la toaletă unde a stat între 15 și 30 de minute, iar când s-a întors, inculpatul nu mai era în mașină, iar mașina era încuiată.
Și această afirmație a inculpatei este mincinoasă, având în vedere că, astfel cum s-a reținut mai sus, agenții de poliție s-au deplasat la mașina inculpatului imediat după ce acesta a oprit și s-a constat că era singur în mașină, după care constatând că inculpatul prezenta halenă alcoolică, au solicitat unui echipaj al poliției rutiere să se deplaseze la fața locului pentru ca inculpatul să fie testat cu aparatul etilotest. Agenții de poliție l-au depistat pe inculpat în jurul orei 1.45 iar conform procesului verbal de prelevare aceștia au ajuns la Spitalul Județean de urgență Sf. G., la ora 2.35, interval în care, de la momentul depistării și până la momentul la care au plecat cu inculpatul la Spitalul Județean de Urgență Sf. G., agenții de poliție au stat cu acesta, așteptând să vină echipajul poliției rutiere cu aparatul etilotest.
Or, de la momentul la care a fost depistat și până la momentul la care au plecat la Spital au trecut cel puțin 30 minute, perioadă în care inculpata ar fi trebuit să se întoarcă la mașină și să fie văzută de agenții de poliție cât și de agenții de poliție. În acest sens, instanța a reținut că martorul E. N. ( agentul din cadrul poliției rutiere ) în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 82 dosar urmărire penală), declarație menținută în fața instanței, a arătat că de la momentul la care au fost anunțați de ofițerul de serviciu și până au ajuns la fața locului a durat aproximativ 15 minute, iar la fața locului până inculpatul a fost dus la Spital au stat aproximativ 15-20 minute. La rândul lui, martorul C. M. V. (fila 84 dosar urmărire penală) a arătat că până în intersecția cu localitatea R. au făcut aproximativ 20 minute iar acolo au stat circa 5 – 10 minute. Nici unul din martorii mai sus indicați, nu a văzut-o pe inculpată.
Astfel, nu se confirmă afirmația inculpatei cum că ar fi stat în mașină cu inculpatul O. C. Brăduț N. timp de 15-20 minute după care s-a dus la toaletă și s-a întors după 15-30 minute iar inculpatul nu mai era la mașină și mașina era încuiată.
De asemenea, instanța a mai reținut că nici o persoană din incinta stației Petrom unde inculpata susține că l-a așteptat pe inculpatul O. C. Brăduț N. atât înainte de a se întâlni cu acesta cât și după ce s-a întors de la toaletă și a constat că inculpatul nu mai este la mașină, nu a văzut-o pe inculpată în zona stației Petrom. Astfel, martorii B. N. și K. A. care au lucrat în noapte de 28/29.01.2012 la stația Petrom de la intersecția cu localitatea R. au arătat că nu au văzut-o pe inculpată în acea noapte în stația Petrom (filele 55, 56).
Instanța a mai reținut că, deși inculpata susține că în acea seară s-a întâlnit cu inculpatul O. C. Brăduț N. în stația Petrom, aspect declarat și de către inculpatul O. C. Brăduț N. în cursul urmăririi penale, la momentul la care agenții de poliție au plecat cu inculpatul la Spital pentru prelevarea de probe biologice, acesta a încuiat mașina și a plecat cu agenții de poliție. Or, dacă într-adevăr inculpata se afla în incinta stației Petrom acesta ar fi trebuit să comunice acest aspect agenților de poliție și să o anunțe pe inculpată.
În ceea ce-l privește pe martorul Ș. N., soțul inculpatei, acesta a declarat că inculpata s-a întors de la B. în data de 29.01.2012, spre dimineață, iar când s-au trezit, în jurul orei 7.30 – 8.00 i-a spus că a venit cu mașina nepotului O. C. Brăduț N. însă nu i-a văzut mașina în curte. De asemenea, martorul a mai arătat că tot inculpata a fost cea care i-a spus că inculpatul a venit și a luat mașina din curte. Însă, instanța a reținut că cele afirmate de martor sunt aspecte ce nu au fost percepute în mod direct ci sunt cunoscute de la inculpată, astfel că, în lipsa altor probe cu care să se coroboreze, prin ele însele nu fac dovada veridicității celor relatate.
Față de cele mai sus reținute, instanța a constatat că în mod mincinos inculpata Ș. M. a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul O. C. Brăduț N. în noaptea de 28/29.01.2012, că a stat cu inculpatul în mașină 15-20 minute timp în care acesta a consumat băuturi alcoolice după care s-a dus la toaletă unde a stat 15-20 minute, după care s-a întors la autovehicul însă acesta era încuiat iar inculpatul plecase și l-a așteptat aproximativ 2 ore până s-a întors, prin fapta sa încercând să inducă în eroare organele de cercetare penală cu privire la momentul la care inculpatul O. C. Brăduț N. a consumat băuturi alcoolice.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că raportat la persoana inculpatei cât și la împrejurarea că, deși a făcut afirmații mincinoase cu privire la aspectele esențiale ale faptei reținute în sarcina inculpatului O. C. Brăduț N. acestea nu au fost de natură să înlăture răspundere penală a inculpatului, iar fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs:
- P. de pe lângă J. Sf. G. numai cu privire la inculpata Ș. M., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatei, întrucât în mod eronat instanța de fond a reținut că fapta inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatei care, deși a fost chemată să dea mai multe declarații în fața organelor de cercetare penală, după ce a luat la cunoștință despre fapta pentru care a fost audiată și despre obligațiile sale procesuale, a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei, cu scopul de a îngreuna tragerea la răspundere penală a nepotului său O. C..
- inculpata, solicitând achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 10 lit.a Cod procedură penală, întrucât fapta nu există, întrucât inculpată a fost ascultată în legătură cu comiterea unei infracțiuni de refuz de recoltare a probelor biologice de către inculpatul cercetat. A se observa că inculpata nu a fost audiată în legătură cu infracțiunea de conducere în stare de ebrietate, ci în legătură cu infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice. Iar dacă se analizează ce intră la elementele constitutive a acestei infracțiuni se observă că nici una dintre afirmațiile reale sau mincinoase ale inculpatei nu au legătură cu această faptă. Totodată nu sunt probe puternice nici pentru înlăturarea caracterului penal al celor afirmate. Martorii audiați în cauză, angajații de la benzinărie, au susținut că nu au văzut-o, însă a se avea în vedere faptul că inculpata este o persoană în vârstă, pensionară, care nu a ieșit niciodată în evidență printr-un comportament neadecvat. Sens în care, apreciază că nu sunt decisive și nici relevate declarațiile acestor angajați de la benzinărie, care nu pot relata după un an dacă au văzut-o pe inculpată, benzinăria fiind un punct aglomerat unde se perindă sute de persoane. Subliniază că indiferent că sunt reale sau nu ceea ce au afirmat martorii, nu au nici o legătură cu fapta, pentru că nici un element și nici un aspect nu se înscrie la elementele constitutive a infracțiuni pentru care inculpatul a fost condamnat, infracțiune care acesta a recunoscut-o.
Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele motive.
Fapta comisă de inculpata Ș. M. și împrejurările săvârșirii acestora au fost corect stabilite de prima instanță, găsindu-și corespondent în probele administrate în cauză.
Încadrarea juridică dată activității infracționale este legală.
În ceea ce privește soluția de achitare pronunțată de instanța de fond, Curtea reține că existența faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată rezultă din probele administrate pe parcursul procesului penal.
Chiar dacă generic fapta penală prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod penal prezintă pericol social care justifică incriminarea ei ca infracțiune, în speța dedusă judecății, Curtea constată că împrejurările denotă un pericol redus care nu justifică aplicarea unei pedepse. Lipsa pericolului social concret se apreciază de către instanța de judecată având în vedere atât considerentele obiective, care țin de împrejurările în care fapta a fost comisă, dar și pe cele de natură subiectivă cum ar fi asumarea și regretarea faptei comise.
Totuși, fapta trebuie să prezinte nu numai pericolul social abstract avut în vedere de legiuitor la data încriminării ei ca infracțiune, ci este necesar să prezinte și în concret pericolul social al unei infracțiuni. Altfel spus, pericolul social avut în vedere de legiuitor trebuie să existe, să se verifice de fiecare dată pentru ca o faptă să fie sancționată ca infracțiune.
În cazul în care prin atingerea minima adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și, pe cale de consecință, nu poate duce la angajarea răspunderii penale. În acest sens sunt dispozițiile art. 181 alin. 1 Cod penal potrivit cărora nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Din aceste dispoziții rezultă că voința legiuitorului este ca o faptă să nu fie sancționată penal prin aplicarea unei pedepse, când este lipsită în mod vădit de importanță.
Relevanta penală a pericolului social se stabilește pe baza criteriilor prevăzute de art. 181 alin. 2 Cod penal conform căruia la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Apreciind în lumina acestei dispoziții legale fapta inculpata, faptă săvârșită cu vinovăție si prevăzută de legea penala, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii sancționate conform dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod penal.
În mod corect instanța de fond a reținut că declarațiile inculpatei nu ar fi fost de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului. Totodată s-a avut în vedere și vârsta inculpatei, care este pensionară, nu are antecedente penale, a fost cadru didactic precum și legătura de rudenie a inculpatei cu coinculpatul.
Deși inculpata nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, această circumstanță nu este de natura a înlătura incidența dispozițiilor art. 181 Cod penal.
Angajarea răspunderii penale a inculpatei ar fi o măsură prea drastică și severă față de împrejurările expuse mai sus, instanța apreciind că procesul penal pornit împotriva sa a fost o experiență care are ca efect reinserția socială a inculpatei, reeducarea sa și prevenirea săvârșirii altor fapte penale de către acesta, fără a fi necesară aplicarea unei pedepse penale.
Față de motivele arătate mai sus, Curtea apreciază că fapta inculpatei într-adevăr există, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, astfel că nu se poate reține faptul că fapta nu există, cum s-a solicitat în motivele de recurs ale inculpatei. Este puțin probabil ca nici unul dintre angajații de la stația peco să nu-și fi adus aminte de prezența inculpatei, având în vedere ora înaintată la care aceasta susține că s-a aflat în incinta stației peco, traficul redus de la acea oră și condițiile meteo nefavorabile, astfel că motivele susținute de inculpată sunt nefondate.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 385/6 Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și inculpată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de satt, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă J. Sf. G. și inculpata Ș. M. împotriva sentinței penale nr. 156 din 26.06.2013 a Judecătoriei Sf. G., pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe inculpată să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. M. M. Ș. E. B.
Grefier,
C. G.
Red.A.C.M.-3.12.2013
Dact. C.G.-4.12.2013
2 ex
Jud. fond- O.E. D.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 933/2013. Curtea de Apel... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1000/2013. Curtea... → |
|---|
