Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1000/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1000/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-12-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 1000/R Dosar penal nr._

Ședința publică din 11 decembrie 2013

Instanța constituită din:

- Complet de judecată CR1:

Președinte – M. D. - judecător

Judecător – A. D.

Judecător- A. C. M.

- Grefier – D. C.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de către P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B., recurentul – inculpat M. A. și recurentele părți civile M. A. M., M. M. C. și M. I. împotriva sentinței penale nr. 578 din data de 29 martie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28 noiembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 5 decembrie 2013 și data de 11 decembrie 2013, când,

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

P. sentința penală nr. 578 din data de 29 martie 2013, Judecătoria B. a hotărât următoarele:

În baza art.334 cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. A. din ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2,3 cod penal în vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.1,3 cod penal.

În baza art.184 al.1,3 Cod penal a condamnat inculpatul M. A., la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.86¹, art.86² cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 4 luni, iar pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B. și va avea următoarea obligație:a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență; e) nu va conduce nici un autovehicul.

În baza art.71 al.2 cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) cod penal.

În baza art.71 al.5 cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ cod penal.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art.346 al.1 cod procedură penală a obligat M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părților civile:

- M. I. suma de 5.000 lei daune morale și a respins restul pretențiilor civile.

- S. C. Județean de Urgență B. suma de 1241,70 lei daune materiale.

În baza art.346 al.1 cod procedură penală și a respins acțiunea civilă promovată de părțile civile M. M. C. și M. A. M..

A luat act că partea civilă U. A. SA a renunțat la pretențiile civile.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.193 al.2 cod procedură penală coroborat cu art.50 al.1, art.55 din Legea nr.136/1995 a obligat M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părții civile M. I. suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art.193 al.1 cod procedură penală a respins cererea părților civile M. M. C. și M. A. M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr.4114/P/2008 din data de 17.08.2011 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului M. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.178 al.2, 3 cod penal.

În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu că la data de 18.04.2008, în jurul orelor 02.10, a condus un autoturism pe . B., având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l la ora 04.30, respectiv 0,90 g/l după încă o oră, a pătruns pe contrasens datorită vitezei de peste 100 km/h și a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Peugeot Boxer condusă de victima M. V., care a decedat.

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:În noaptea de 17/18.04.2008 inculpatul M. A. s-a deplasat cu autoturismul marca F. Bravo înmatriculat sub nr. . Clubul Tequila de pe . B., unde a consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 02.00 inculpatul a plecat cu mașina spre domiciliul său din Ghimbav. Ajungând la intersecția . Șoseaua Cristianului, într-un sector de drum cu ușoară curbă la dreapta, inculpatul a pierdut controlul direcției de mers din cauza vitezei excesive de rulare, de peste 100 km/h și a intrat pe contrasens, unde a tamponat autoutilitara marca Peugeot Boxer condusă de M. V..

Pentru leziunile suferite (politraumatism, fractură luxație șold drept, . coastelor III-IV dreapta) s-au acordat victimei M. V. 40-45 zile de îngrijiri medicale. Victima a fost externată din S. C. Județean de Urgență B. la data de 23.04.2008, fiind în continuare sub tratament la domiciliu cu Fraxiparină datorită imobilizării prelungite la pat. În evoluția sa au urmat episoade repetate de dispnee inspiratorie și senzație de constricție toracică, care s-au ameliorat fără consult medical. Aceste episoade s-au accentuat însă în data de 24.05.2008, după ce în jurul datei de 17.05.2008 întrerupsese tratamentul cu Fraxiparină în lipsa unei recomandări medicale, iar în data de 27.05.2008 a survenit decesul, datorat unei trombembolii masive pulmonare, ce a reprezentat o complicație tardivă a fracturii de cap femural drept operată.

Inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge după accident, prima la ora 04.30, care a relevat o alcoolemie de 4,30 g/l, iar a doua de 0,90 g/l. Potrivit unei prime recalculări, raportul de expertiză medico-legală nr.2637/i/08 evidențiind însă o discordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, la ora accidentului – 02.10, alcoolemia inculpatului ar fi putut fi de 1,40-1,50 g/l. Cea de-a doua recalculare, de această dată constatându-se că există concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, alcoolemia la ora 02.10 ar fi putut fi de cca.0,70 g/l.

Ambele rapoarte de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei au fost avizate de Comisia de avizare și control din cadrul INML M. Minovici București.

Starea de fapt astfel reținută de instanța de judecată a fost stabilită prin coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu ocazia cercetării la fața locului organele de poliție au consemnat în procesul-verbal locul producerii accidentului, direcția de deplasare a celor două autoturisme implicate, avariile acestora, sens în care au întocmit o schiță și planșa fotografică anexă (filele 12-26).

Victima M. V. nu a fost audiată cu privire la cele întâmplate.

Conform raportului de constatare medico-legală nr.1347/E/18.04.2008 leziunile suferite de M. V. în accidentul din aceeași zi au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale (fila 33 dosar de urmărire penală).

În cuprinsul raportului de constatare medico-legală nr.198/AUT din 29.05.2008 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B., moartea victimei M. V. a fost violentă, s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unei tromembolii masive pulmonare ce reprezeintă o complicație tardivă datorată imobilizării prelungite ca urmare a fracturii de cap femural drept operată; medicii au apreciat că între leziunile traumatice de la nivelul femurului drept produse în urma accidentului din 18.04.2008 și deces există legătură de cauzalitate indirectă (fila 34 dosar de urmărire penală).

Pentru elucidarea cauzelor morții s-au solicitat relații suplimentare Serviciului Județean de Medicină Legală B., care a apreciat că trombembolia masivă pulmonară este imprevizibilă, are debut brusc, duce inevitabil la deces și nu poate fi evitată prin medicație, cu precizarea că anticoagulantele nu se prescriu de rutină în cazul imobilizărilor ca urmare a fracturilor (fila 36 dosar de urmărire penală). Comisia de avizare și control din cadrul INML M. Minovici București a aprobat raportul nr.198/AUT din 29.05.2008 întocmit de SJML B., dar a apreciat în sens contrar cu privire la tratamentul cu anticoagulant, respectiv faptul că este obligatoriu pe parcursul imobilizării tocmai pentru a preveni complicațiile de tip tromboembolic, chiar dacă nu oferă o protecție absolută (fila 38 dosar de urmărire penală).

Având în vedere foaia de observație clinică generală eliberată de S. Județean B., biletul de ieșire din spital din 23.04.2008, prin care victimei i se recomandase mobilizare fără sprijin 6 săptămâni și continuarea tratamentului cu Fraxiparină, precum și înscrisul semnat de dr. Jampa E., prin care la data de 27.05.2008 constatase că victima, aflată la domiciliu, avea o stare generală alterată, dispnee, întrerupsese tratamentul cu anticoagulant în urmă cu aproximativ 10 zile și era suspect de embolie pulmonară, recomandând internare de urgență (filele 42-49, 60-61 dosar de urmărire penală), victima decedând în aceeași zi, în cursul cercetării judecătorești s-a solicitat Institutului Național de Medicină Legală efectuarea unui raport de nouă expertiză medico-legală, prin care s-au stabilit următoarele:

- între decesul victimei M. V. și accidentul rutier din 18.04.2008 există legătură de cauzalitate indirectă, trombembolia pulmonară masivă reprezentând o complicație în evoluția fracturii de cap femural drept

- administrarea tratamentului cu Fraxipane a fost întreruptă undeva în jurul datei de 30.04.2008, deși la externare i se recomandase continuarea acestui tratament

- întreruperea tratamentului cu Fraxiparină a putut contribui la apariția complicațiilor

- tulburările și cauzele endogene care determină formarea de trombi sunt multiple, în cazul de față cel mai important factor ce a determinat apariția trombilor fiind . de femur operată, în contextul întreruperii administrării de Fraxiparină (filele 173-179 dosarul instanței).

Nivelul alcoolemiei potrivit analizelor de sânge este consemnat în buletinul nr.743/744/T/18.04.2008, iar cel rezultat prin calcul retroactiv în rapoartele de expertiză nr.2637/i/08 și nr.1108/i/09 (filele 63-71 dosar de urmărire penală).

Așa cum am arătat, primul raport denotă o discordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, iar cel de-al doilea o concordanță între acestea, motiv pentru care s-a solicitat Comisiei de avizare și control din cadrul INML M. Minovici București să exprime un punct de vedere. Răspunsul a fost că, declarațiile de consum fiind diferite, se aprobă ambele rapoarte de expertiză (fila 226 dosarul instanței).

Având în vedere acest punct de vedere al Comisiei de avizare și control, instanța a apreciat că este mai apropiat de realitate al doilea raport care, spre deosebire de primul, a evidențiat concordanța între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, valoarea recalculată prin acesta fiind sub limita legală de 0,80 g/l.

Mergând mai departe, chiar dacă s-ar putea susține că rezultatele obținute prin aceste calcule retroactive au doar caracter strict teoretic, valoare certă având doar analiza sângelui din momentul prelevării, s-a constatat că în cazul de față, deși ambele valori din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.743/744/T/18.04.2008 se situează peste limita de 0,80 g/l, prima probă a fost prelevată la interval de 2 ore și 20 minute de la accident, mult peste intervalul recomandat prin art.6 lit.d din OMS nr.376/2006, de 30 minute.

Ambele rapoarte de expertiză privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei au relevat că la ora 02.10 aceasta era în creștere. Știut fiind faptul că diferența între valorile alcoolemiei este de cca.0,20 g/l de la o oră la alta și văzând că la ora 04.30 alcoolemia inculpatului era de 1,10 g/l, este foarte probabil ca la ora 02.10 valoarea alcoolemiei să fi fost sub 0,80 g/l. Intervalul mare de timp de la accident până la prima recoltare de sânge, precum și aceste aprecieri teoretice conduc în opinia instanței la un mare dubiu asupra valorii certe a alcoolemiei la ora 02.10, astfel că nu s-a putut reține că inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Nici starea de ebrietate a inculpatului nu a putut fi reținută deoarece în buletinul de examinare clinică s-a consemnat că nu au putut fi efectuate probele specifice manifestărilor neurologice și psihice, inculpatul fiind în comă (fila 65). De asemenea, nu există la dosar alte probe care să releve starea de ebrietate.

Inculpatul a declarat că rula pe banda a doua a sensului său de mers, lângă axul drumului, autoutilitara a pătruns pe contrasens și pentru a evita impactul a vrut să vireze stânga, dar nu a mai apucat (filele 82-85 dosar de urmărire penală). În instanță nu a dorit să dea alte declarații.

Martorul ocular I. I. G. a declarat că se afla în Autogara B., de unde a văzut autoturismul F. Bravo venind cu viteză mare, a virat spre Ghimbav, dar a derapat și a intrat pe contrasens, unde s-a produs coliziunea cu duba (filele 87-89; 137).

Martorul M. I. a arătat că se afla tot în stația B., de unde a văzut și el că autoturismul venea cu viteză dinspre B. către C., la intersecția Calea Făgărașului cu Șoseaua Cristianului lovind un microbuz ce venea din direcție opusă; în opinia martorului ambele autovehicule circulau pe sensul lor de mers (fila 93 dosar de urmărire penală). Este evident însă că la un moment dat unul dintre autovehicule a pătruns pe contrasens, pentru că altfel impactul nu s-ar mai fi produs. Ulterior a revenit și a arătat că din locul unde se afla nu a observat pe ce bandă circulau autovehiculele ori dacă vreunul dintre ele a pătruns pe contrasens (fila 95 dosar de urmărire penală). În instanță martorul a declarat că doar a auzit zgomotul produs de impact, fără să-l vadă efectiv (fila 136 dosarul instanței). În aceste condiții nu pare foarte clar ce a perceput martorul, declarațiile sale au fost oscilante și confuze, astfel că nu pot sta la baza elucidării stării de fapt.

În cauză au fost întocmite două rapoarte de expertiză, acestea concluzionând că viteza autoturismului F. Bravo a fost de peste 100 km/h, a derapat și a pătruns pe contrasens, locul impactului fiind pe banda de mers a autoutilitarei marca Peugeot, sigurul care putea evita accidentul fiind inculpatul în condițiile în care ar fi circulat cu viteza maxim admisă în localitate (filele 107-120, 138-145, 169-192 dosar de urmărire penală). D. în opinia expertului consilier al inculpatului, victima ar fi depășit și ea axul drumului pentru a ocoli pragul de reducere a vitezei amplasat înaintea trecerii pentru pietoni (fila 121 dosar de urmărire penală). Expertul desemnat de organul de urmărire penală a arătat însă că dacă victima ar fi încercat să ocolească acel prag impactul s-ar fi produs frontal față stânga, iar traiectoriile și pozițiile finale ale autovehiculelor ar fi fost total diferite (fila 144 dosar de urmărire penală). Părerea expertului consilier rămâne așadar una singulară, care nu se coroborează cu ansamblul probelor, astfel că nu a fost reținută de instanță.

Având așadar în vedere starea de fapt conturată în cauză, instanța a concluzionat în sensul că accidentul s-a produs urmare a nerespectării de către inculpat, din culpă, a prevederilor art.48 și 49 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, limita maximă în localități fiind de 50 km/h (pe anumite sectoare de drum se pot stabili și limite superioare, dar nu mai mult de 80 km/h).

În drept, fapta inculpatului M. A. care în data de 18.04.2008, în jurul orelor 02.10, a condus un autoturism pe . B. cu viteza de peste 100 km/h, a pătruns pe contrasens și a tamponat autoutilitara condusă de M. V., care a suferit leziuni vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art.184 al.1, 3 Cod penal.

Având în vedere aprecierile medico-legale potrivit cărora decesul victimei M. V. s-a datorat unor complicații apărute în contextul întreruperii administrării de Fraxiparină, inculpatul nu poate fi făcut răspunzător de deces, neexistând legătură de cauzalitate între fapta săvârșită de acesta și conduita neglijentă a victimei, care nu a respectat tratamentul ce-i fusese recomandat.

D. urmare, ținând cont și de concluziile anterior expuse cu privire la consumul de băuturi alcoolice, în baza art.334 cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. A. în varianta solicitată de apărătorul acestuia, din ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2,3 cod penal în vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.1, 3 Cod penal și nu în ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2 cod penal, varianta pusă în discuție din oficiu.

Pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului instanța a aplicat acestuia o pedeapsă la individualizarea căreia a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, care este unul destul de ridicat prin raportare la valorile sociale cărora li s-a adus atingere (integritatea corporală a persoanei, siguranța traficului rutier), urmările produse (leziunile victimei pentru care s-au acordat cele 40-45 zile de îngrijiri medicale, avarierea autoturismului condus de aceasta), împrejurările concrete în care s-a comis fapta (este cert că inculpatul a consumat alcool înainte de a se urca la volan, a circulat cu o viteză extrem de mare în localitate), precum și de persoana infractorului, care nu a mai fost condamnat anterior, nu și-a recunoscut culpa în producerea accidentului, nu a părut să manifeste un real regret față de cele întâmplate, la locul de muncă este apreciat pozitiv.

Ca și modalitate de executare a pedepsei, apreciind că față de circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului, inclusiv comportamentul său după comiterea faptelor, pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși noi infracțiuni, fiind întrunite și celelalte condiții prevăzute și de art.86¹ cod penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 4 luni, fixat în condițiile art.86² cod penal.

În latura civilă a cauzei părțile vătămate M. M. C. și M. A. M. au pretins despăgubiri în sumă de câte 150.000 lei daune morale ca urmare a decesului tatălui lor, iar soția victimei, M. I. a solicitat 150.000 lei daune morale și 14.417,4 lei daune materiale (fila 82 dosarul instanței).

Daunele materiale au fost respinse în totalitate deoarece au reprezentat cheltuieli cu înmormântarea, cu pomenile, ce nu au legătură cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și cheltuieli cu medicamente, anticoagulante, fașe, ce nu au fost dovedite.

Suferința resimțită de părțile civile în urma decesului victimei de asemenea nu intră în sfera prejudiciului de care se face răspunzător inculpatul. Martora A. V. a arătat totuși că după externare l-a îngrijit pe M. V. împreună cu sora sa, M. I., întrucât victima nu putea să se miște singur (fila 157 dosarul instanței). Până la data decesului a existat așadar o perioadă dificilă pentru soția victimei, care fiind mai mult imobilizată a avut nevoie de o îngrijire specială, astfel că M. I. poate beneficia de daune morale în cuantum de 5.000 lei. Restul pretențiilor solicitate cu acest titlu de cele trei părți civile, soția și copiii victimei, au fost respinse ca neîntemeiate.

În cauză s-a constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență B. cu suma de 1241,70 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea prestațiilor medico sanitare acordate victimei M. V. în perioada de spitalizare, pretenții dovedite prin decontul de cheltuieli (filele 40-41 dosar de urmărire penală ), astfel că acțiunea civilă a fost admisă.

Față de toate aceste considerente, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998 și urm. cod civil (fapta ilicită, constând în elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă reținută în sarcina inculpatului; existența unui prejudiciu cert; legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu; vinovăția inculpatului, dovedită sub forma culpei prevăzute de art.19 al.1 pct.2 lit.b Cod penal), la plata daunelor a fost obligat în baza art.346 al.1 cod procedură penală asigurătorul de răspundere civilă M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL.

S-a luat act că partea civilă U. A. SA a renunțat la pretențiile civile (f.133 di).

În baza art.193 al.2 cod procedură penală coroborat cu art.50 al.1, art.55 din Legea nr.136/1995 a fost obligat asigurătorul M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părții civile M. I. suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art.193 al.1cod procedură penală a respins cererea părților civile M. M. C. și M. A. M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, acțiunile lor civile fiind respinse în totalitate.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs:

1.P. de pe lângă Judecătoria B., care a arătat că recursul vizează soluția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 3 Cod penal, în vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, precum și a cuantumului pedepsei aplicate. În susținerea recursului sub aspectul schimbării încadrării juridice, s-a solicitat să se aibă în vedere concluziile raportului de constatare medico – legală avizat de Comisia Superioară din cadrul Institutului „M. Minovici” care conduc la concluzia că între decesul victimei și accidentul rutier din 18 aprilie 2008 există legătură de cauzalitate. S-a făcut mențiunea la punctul 5 din concluziile raportului de expertiză că întreruperea tratamentului anticoagulant a putut determina apariția unor complicații, dar arată că, nu aceasta este cauza decesului. Pentru aceste motive s-a solicitat de către P. să se constate că fapta inculpatului se încadrează în prevederile art. 178 alin. 2 Cod penal și nu cele art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, așa cum eronat a stabilit prima instanță.

2.Părțile civile M. M. C., M. I. și M. A. M., au criticat sentința atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

Pe latură penală au solicitat să se aibă în vedere că, potrivit actelor medicale decesul victimei a avut loc ca urmare a tromboemboliei provocate de o stare de indisponibilitate a victimei raportat la accidentul produs de inculpat și care a necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale fiind imobilizată la pat. Atât raportul de constatare medico – legală nr. 198/2008 care statuează că, această comunicație tardivă s-a datorat imobilizării prelungite ca urmare a fracturii de cap femural, dar și adresa nr. 198/14.11.2008 indică faptul că, între cauza decesului și decesul victimei este această legătură de cauzalitate indirectă. Părțile civile au invocat faptul că, decesul victimei s-a produs ca urmare a accidentului de circulație provocat de către inculpat, în urma căruia victima a trebuit să stea imobilizată la pat într-un număr foarte mare de zile. Determinantă în stabilirea legăturii de cauzalitate este împrejurarea că fără acțiunea inculpatului, rezultatul nu s-ar fi produs. În mod greșit, instanța de fond a apreciat că s-a întrerupt lanțul cauzal. Au solicitat să se constate că în speță, suntem în prezența unei infracțiuni de ucidere din culpă, așa cum corect s-a întocmit rechizitoriul și a fost trimis în judecată.

Pe latură civilă, părțile civile au solicitat ca urmare a schimbării încadrării juridice că vinovat de producerea accidentului și de decesul părții vătămate este inculpatul și să dispună obligarea societății de asigurare reprezentată de S.C. Interfides International Broker de A. la plata către părțile civile a sumelor solicitate de către acestea și care au fost dovedite în fața instanței de fond atât prin înscrisuri, cât și cu depoziții de martori, la plata daunelor morale solicitate, respectiv câte 150.000 lei daune morale și daune materiale în cuantum de 14.417 lei.

3. Recurentul inculpat M. A. a solicitat să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală, întrucât pentru infracțiunea pentru care este condamnat inculpatul ar fi fost nevoie de plângerea prealabilă a părții vătămate. În subsidiar, dacă se va aprecia că, pentru această infracțiune se putea pune în mișcare acțiunea penală și din oficiu, a solicitat micșorarea pedepsei aplicate de instanța de fond, iar ca modalitate de executare să dispună aplicarea art. 81 Cod penal. În sensul individualizării pedepsei și a modalității de executare, inculpatul a solicitat, să se aibă în vedere că de la momentul producerii accidentului, din data de 18 aprilie 2008 și până în prezent au trecut aproape 6 ani, perioadă în care inculpatul a avut un comportament pozitiv, acesta terminând facultatea, este încadrat în muncă din 2008 și până în prezent la firma Toyota, este înscris la M., astfel încât acesta a dat dovezi că a fost un accident nefericit în viața sa și este o persoană foarte bine integrată în societate. A solicitat să se țină seama și de faptul că, producerea decesului victimei s-a datorat și atitudinii acesteia de a nu urma tratamentul medical. Inculpatul a mai invocat și faptul că nu a mai condus de la data săvârșirii infracțiunii, renunțând la dreptul de a cere prelungirea dreptului de circulație.

În fața instanței de recurs s-a administrat proba cu înscrisuri constând în următoarele: practică judiciară, respectiv decizii ale altor instanțe legate de existența legăturii de cauzalitate și cuantum despăgubiri civile.

Analizând actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 alin. 3 cod procedură penală, Curtea constată că, sunt fondate recursurile declarate de către P. și părțile civile, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos, iar recursul declarat de către inculpat este nefondat.

Stare de fapt

Starea de fapt, în ceea ce privește producerea accidentului de circulație, în urma căruia a rezultat vătămarea numitului M. V. a fost corect stabilită de către prima instanță și constă, în esență în următoarele: În noaptea de 17/18.04.2008 inculpatul M. A. s-a deplasat cu autoturismul marca F. Bravo înmatriculat sub nr. . Clubul Tequila de pe . B., unde a consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 02.00 inculpatul a plecat cu mașina spre domiciliul său din Ghimbav, iar la intersecția . Șoseaua Cristianului, într-un sector de drum cu ușoară curbă la dreapta, inculpatul a pierdut controlul direcției de mers din cauza vitezei excesive de rulare, de peste 100 km/h și a intrat pe contrasens, unde a tamponat autoutilitara marca Peugeot Boxer condusă de M. V.. Pentru leziunile suferite (politraumatism, fractură luxație șold drept, . coastelor III-IV dreapta) s-au acordat victimei M. V. 40-45 zile de îngrijiri medicale. Victima a fost externată din S. C. Județean de Urgență B. la data de 23.04.2008, fiind în continuare sub tratament la domiciliu cu Fraxiparină datorită imobilizării prelungite la pat.

Starea de sănătate a victimei s-a agravat, constând în episoade repetate de dispnee inspiratorie și senzație de constricție toracică, care s-au ameliorat fără consult medical. În data de 24.05.2008, starea de sănătate s-a agravat, după ce în jurul datei de 17.05.2008 întrerupsese tratamentul cu Fraxiparină în lipsa unei recomandări medicale, iar în data de 27.05.2008 a survenit decesul, datorat unei trombembolii masive pulmonare, ce a reprezentat o complicație tardivă a fracturii de cap femural drept operată.

Legătură de cauzalitate

Curtea constată, contrar celor reținute de către prima instanță, că între accidentul de circulație, din data de 18.04.2008, așa cum l-am descris anterior și decesul victimei există legătură de cauzalitate, iar fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin. 2 și 3 cod penal.

Prima instanță nu a realizat o analiză amănunțită a actelor medicale întocmite în cauză și nu a adus nicio explicație, în sensul înlăturării concluziilor medicale, care atestă o legătură de cauzalitate indirectă, între accidentul de circulație și decesul victimei.

Trebuie subliniat faptul că, și prima instanță, la expunerea stării de fapt( fila 1 din considerente, reține în lanțul cauzal al producerii decesului, . de cap femural drept ( consecință directă a accidentului de circulație), arătând că decesul victimei a survenit ca urmare a complicației acestei fracturi.

Prima instanță a reținut că decesul victimei s-a produs în mod exclusiv, datorită nerespectării tratamentului medicamentos de către victimă.

Instanța de recurs constată că, la producerea decesului victimei s-au suprapus mai mulți factori, respectiv atât accidentul de circulație, dar și nerespectarea tratamentului medical ce i-a fost prescris și oprirea acestuia fără acordul medicilor.

Împrejurarea că accidentul de circulație din data de 18.04.2008, s-a menținut în lanțul cauzal alături de alți factori rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă, la care vom face referire, în cele ce urmează.

În acest demers al stabilirii legăturii de cauzalitate între accident și decesul victimei, instanța de recurs pornește de la o analiză atentă a actelor medicale, ce s-au efectuat în cauză de către medicii specialiști, acte medicale, care așa cum am arătat anterior au fost confirmate și avizate de către Comisia Superioară din cadrul Institutului de Medicină Legală M. Minovici, autoritate independentă, în această materie a avizării actelor medicale.

1. Fișa de observație, nr. 7330 întocmită cu ocazia internării victimei în S. Județean de Urgență B., care atestă diagnosticul de fractură cap femural drept cu luxație posterioară operată. Potrivit acestei foi de observație clinică generală eliberată de S. Județean B., biletul de ieșire din spital din 23.04.2008, victimei i se recomandase mobilizare fără sprijin 6 săptămâni și continuarea tratamentului cu Fraxiparină.

2.Raportul de constatare medico –legală nr. 1347- E -18.04.2008, fila 33 dosar urmărire penală, raport ce poartă ca dată a întocmirii, chiar data producerii accidentului și care atestă faptul că în urma accidentului de circulație, victima a suferit o fractură luxație șold drept și . coastelor III-IV dreapta. În cuprinsul acestui raport s-au acordat 40-45 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

3. Raportul de constatare medico –legală nr. 198- autopsie -29.05.2008, fila 34 dosar urmărire penală, care a avut în vedere și actele medicale de la punctele 1 și 2, așa cum rezultă din partea expozitivă a acestuia. Potrivit acestui din urmă raport, moartea victimei a fost una violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința unei tromembolii masive pulmonare ce reprezintă o complicație tardivă datorată imobilizării prelungite ca urmare a fracturii de cap femural drept operată; medicii au apreciat că între leziunile traumatice de la nivelul femurului drept produse în urma accidentului din 18.04.2008 și deces există legătură de cauzalitate indirectă (f.34 urmărire penală).

4. Adresa nr. 198 din data de 14.11.2008, prin care se comunică de către Serviciul Medico Legal B., organelor de urmărire penală, faptul că trombembolia masivă pulmonară este imprevizibilă, are debut brusc, duce inevitabil la deces și nu poate fi evitată prin medicație, cu precizarea că anticoagulantele nu se prescriu de rutină în cazul imobilizărilor ca urmare a fracturilor (fila 36 dosar de urmărire penală).

5. Actul emis de către Comisia de avizare și control din cadrul INML M. Minovici București, care a aprobat raportul nr.198/AUT din 29.05.2008 întocmit de SJML B., dar a apreciat în sens contrar cu privire la tratamentul cu anticoagulant, respectiv faptul că este obligatoriu pe parcursul imobilizării tocmai pentru a preveni complicațiile de tip tromboembolic, chiar dacă nu oferă o protecție absolută (fila 38 dosar de urmărire penală). Potrivit acestui din urmă act medical, protecția oferită de către tratamentul cu anicoagulante nu este una absolută, putând apare trombembolia și sub tratament anticoagulant.

6. Raportul de nouă expertiză medico-legală, efectuat în cursul cercetării judecătorești, prin care Institutului Național de Medicină Legală a stabilit următoarele:

- administrarea tratamentului cu Fraxipane a fost întreruptă undeva în jurul datei de 30.04.2008, deși la externare i se recomandase continuarea acestui tratament

- întreruperea tratamentului cu Fraxiparină a putut contribui la apariția complicațiilor

- . de femur operată poate constitui toate premizele apariției unor trombi în circuitul sanguin.

Analiza coroborată a tuturor acestor acte medicale conduc la concluzia certă, în sensul că, între accidentul provocat din culpa exclusivă a inculpatului și decesul victimei există legătură de cauzalitate.

Toate actele medicale efectuate în cauză, inclusiv actul de avizare din fază de urmărire penală și raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat la solicitarea primei instanțe au atestat faptul că între decesul victimei M. V. și accidentul rutier din 18.04.2008 există legătură de cauzalitate indirectă, trombembolia pulmonară masivă reprezentând o complicație în evoluția fracturii de cap femural drept.

Niciunul din actele medicale nu a exclus accidentul de circulație din lanțul cauzal al producerii decesului.

Împrejurarea că victima nu a fost diligentă cu starea sa de sănătate și a întrerupt tratamentul medical, nu poate exclude din lanțul cauzal al decesului accidentul de circulație.

Aceste împrejurări legate de atitudinea victimei și întreruperea tratamentului medical, vor produce efecte juridice, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și cuantumul despăgubirilor ce vor fi acordate victimei.

Din actele medicale administrate în cauză și pe care le-am expus anterior, rezultă cu claritate că decesul victimei s-a datorat tromboemboliei. Această din urmă afecțiune reprezintă o complicație în evoluția fracturii de cap femural drept, fractură ce s-a produs în urma accidentului de circulație.

Împrejurarea că victima a întrerupt tratamentul medical cu anticoagulante, nu exclude accidentul rutier din lanțul cauzal, cu atât mai mult cu cât s-a stabilit că protecția oferită de către tratamentul cu anicoagulante nu este una absolută, putând apare trombembolia și sub tratament anticoagulant, așa cum rezultă din actul emis de către Comisia de avizare și control din cadrul INML M. Minovici București, care a aprobat raportul nr.198/AUT din 29.05.2008 întocmit de SJML B.. Imobilizarea la pat a victimei și tromboembolia sunt consecințe directe ale accidentului rutier, în accepțiunea medicală acest accident rutier a devenit o cauză indirectă ce a condus la decesul victimei, deoarece, peste acesta s-a suprapus lipsa de diligență a victimei, cu privire la propria stare de sănătate, respectiv, abandonarea tratamentului medical.

Referirile pe care prima instanță le face la înscrisul semnat de dr. Jampa E., prin care la data de 27.05.2008 constatase că victima, aflată la domiciliu, avea o stare generală alterată, dispnee, întrerupsese tratamentul cu anticoagulant în urmă cu aproximativ 10 zile și era suspect de embolie pulmonară, recomandând internare de urgență (filele 42-49, 60-61 dosar de urmărire penală), nu poate exclude legătura de cauzalitate atâta vreme cât la aceeași dată, victima este transportată la spital, însă decedează.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că este pe deplin dovedit raportul de cauzalitate între accident și decesul victimei, contrar celor reținute de către prima instanță.

Încadrarea juridică a faptei inculpatului

În aceste condiții se constată că încadrarea juridică a faptei inculpatului este aceea de ucidere din culpă, iar nu de vătămare corporală din culpă.

P. urmare, fapta inculpatului M. A. care la data de 18.04.2008, a condus autoturismul marca F. Bravo înmatriculat sub nr. . . B. având o îmbibație alcoolică de 1,10 g-l alcool pur în sânge, la ora 4,30, respectiv 0,90 g la ora 05,30 și cu o viteză de 100 km pe oră și care a pierdut controlul direcției de mers din cauza vitezei excesive de rulare, și a intrat pe contrasens, unde a tamponat autoutilitara marca Peugeot Boxer condusă de M. V., această din urmă persoană, fiind internată ulterior și imobilizată la pat, iar ca urmare a nerespectării tratamentului a decedat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 și 3 cod penal.

Cu privire la încadrarea juridică și reținerea alineatului 3 al art. 178 Cod penal, Curtea constată că alcoolemia stabilită imediat după săvârșirea faptei este dată de analiza de sânge efectuată, în noaptea producerii accidentului. În acest sens, instanța de recurs are în vedere alcoolemia stabilită prin buletinul de analiză de la fila 63 dosar urmărire penală, respectiv o alcoolemie de 1,10 g %la ora 04,30 și 05, 30 .

Într-adevăr, în faza de urmărire penală s-a efectuat un calcul retroactiv al alcoolemiei, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico –legală nr. 2637, fila 67 dosar urmărire penală, stabilindu-se că alcoolemia inculpatului la ora 02, 10, ora producerii accidentului era de 1,40- 1,50 ( fila 68 dosar urmărire penală).

După efectuarea acestui raport s-a solicitat o nouă expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, de această dată, stabilindu-se la ora producerii accidentului o alcoolemie de 0.70 g %. ( fila 71).

Institutul, M. Minovici chemat să avizeze cele două rapoarte de calcul retroactiv alcoolemie a arătat că le avizează pe ambele, iar diferențele, în ceea ce privește rezultatul alcoolemiei se datorează faptului că inculpatul a făcut declarații diferite, în ceea ce privește consumul de alcool și alimente, înainte de accident.

Într-adevăr, din analiza înscrisurilor de la filele 66, respectiv 69 dosar urmărire penală, rezultă cu claritate faptul că inculpatul a făcut declarații diferite în privința consumului de alimente, ceea ce nu putea conduce decât la rezultate diferite.

Având în vedere că în cuprinsul acestor rapoarte de calcul retroactiv al alcoolemiei, experții au precizat faptul că rezultatele obținute au caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, având în vedere că rezultatul celor două rapoarte se datorează consumului diferit declarat de către inculpat, Curtea va ține seama de calculul alcoolemiei făcut inițial din probele de sânge și care atestă o alcoolemie peste limita legală ceea ce atrage încadrarea juridică prevăzută de alineatul 3 al art. 178 Cod penal .

Împrejurarea reținută de către prima instanță, în considerente în sensul că există un dubiu cu privire la alcoolemia pe care o avea inculpatul la momentul producerii accidentului, nu poate fi primită este una eronată, având în vedere următoarele aspecte:

- intervalul de timp la care a făcut referire prima instanță, prevăzut de OMS nr. 376/2006, la care se face prima recoltare, respectiv de 30 de minute este unul de recomandare. În speță, recoltarea s-a făcut la un interval de 2 ore de la data producerii accidentului, având în vedere că s-a acordat prioritate salvării victimelor implicate în accident, acordării de îngrijiri medicale, acestea reprezentând priorități la acel moment.

- împrejurarea rezultată din analiza de sânge în privința alcoolemiei, de 1,10, respectiv, 0,90 arată o alcoolemie în descreștere, ceea ce conduce la concluzia că la momentul săvârșirii infracțiunii, alcoolemia inculpatului era una mai mare, decât cea reliefată de mijloacele de probă.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că încadrarea juridică a infracțiunii comise de către inculpat este cea arătată anterior.

Individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare

În procesul de individualizare judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului de către instanța de recurs pentru infracțiunea de ucidere din culpă, instanța are în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 cod penal. Nu poate fi ignorat, în acest proces de aplicare a pedepsei, faptul că între accidentul de circulație și decesul victimei, așa cum au stabilit și medici de specialitate, în cuprinsul actelor enumerate anterior, există o legătură de cauzalitate indirectă.

Legătura indirectă dintre accident și deces atitudinea victimei manifestată după accident, în sensul că nu a fost diligentă cu propria stare de sănătate, conduc la reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal și la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile art. 76 lit. b Cod penal ,respectiv o pedeapsă de 2 ani închisoare

Împrejurările în care s-a produs accidentul de circulație, nu fac altceva decât să evidențieze periculozitatea socială ridicată a infracțiunii săvârșite de către inculpat. În primul rând, instanța are în vedere, că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, cu un nivel ridicat de alcoolemie, iar în al doilea rând, faptul că a circulat cu o viteză excesiv de mare, respectiv de 104/km /oră, aspecte care au condus la producerea accidentului de circulație din culpa exclusivă a inculpatului.

La aceste împrejurări de fapt, defavorabile, în procesul de individualizare a pedepsei, se adaugă circumstanțele personale ale inculpatului, care reprezintă aspecte pozitive, care vor conduce la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Instanța are în vedere și atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal, acesta negând atât viteza de deplasare a autovehiculului, dar și cuantumul alcoolemiei, precum și faptul că nu a manifestat regret față de victima accidentului, în sensul că până la acest moment nu a sprijinit material în nici un fel familia acestuia.

Așa cum am mai arătat, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege se datorează legăturii indirecte între accident și deces, dar și circumstanțelor personale favorabile ale inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea va alege aceeași modalitate ca și prima instanță, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar aceasta este determinată în principal de condițiile concrete în care s-a produs accidentul de circulație, respectiv viteza extrem de mare pe care inculpatul a avut-o în momentul impactului, dar și alcoolemia prezentată de către acesta. Raportat la aceste din urmă două aspecte, Curtea are în vedere că fapta inculpatului este de o gravitate ridicată, că urmările faptei inculpatului ar fi putut fi mult mai grave. Potrivit expertizelor tehnice efectuate în cauză, victima nu a avut nicio posibilitate de evitare a accidentului, deși viteza cu care aceasta se deplasa era una extrem de redusă.

În concluzie, modalitatea de individualizare a executării pedepsei este determinată de circumstanțele reale de comitere a accidentului ( viteză și alcoolemie), iar durata pedepsei și a termenului de încercare sunt date de circumstanțele personale ale inculpatului unele favorabile ( este o persoană angajată a urmat cursuri universitate s-a prezentat la toate solicitările organelor judiciare.)

Obligația impusă în sensul de a nu conduce nici un vehicul decurge din atitudinea adoptată de inculpat, în sensul de a conduce cu o viteză extrem de mare și cu o alcoolemie ridicată, reprezentând un real pericol pentru circulația pe drumurile publice și securitatea celorlalți participanți la trafic.

Recursul declarat de către inculpat

Având în vedere soluția adoptată de către instanța de recurs în sensul schimbării încadrării juridice, în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2,3 Cod penal, este nefondată susținerea formulată de către inculpat de încetare a procesului penal, ca urmare a plângerii prealabile, ( această solicitare era formulată, prin raportare la infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal ), pe de o parte pentru că infracțiunea de ucidere din culpă se cercetează din oficiu, iar pe de altă parte, pentru că organele judiciare s-au sesizat și au efectuat cercetări pentru infracțiunea de ucidere din culpă, victima neavând posibilitatea de a formula plângere, datorită intervenirii decesului, chiar în interiorul termenului de 2 luni, când ar fi putut să își manifeste voința în sensul formulării plângerii.

Având în vedere considerentele expuse anterior, legate de individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată nefondat motivul de recurs al inculpatului care vizează schimbarea modalității de individualizare a executării pedepsei, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal. Așa cum am arătat anterior, circumstanțele reale concrete de producere a accidentului (viteza excesivă, alcoolemia ridicată, culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului) au determinat alegerea modalității de individualizare prevăzută de art. 86 ind. 1 Cod penal .

Circumstanțele personale ale inculpatului enumerate, în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei ( fila 6 memoriu), respectiv nivelul de pregătire profesională, reputația profesională, interesul manifestat pentru dezvoltarea sa în plan social, au fost avute deja de instanță în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, în sensul că prin raportare la gravitatea extrem de ridicată a faptei au determinat aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege și un termen de încercare cu o durată minimă.

În motivele de recurs susținute oral și prezentate, în scris, inculpatul a susținut că în cauză, prima instanță a stabilit în mod corect faptul că nu există legătură de cauzalitate între accident și deces acesta producându-se ca urmarea neadministrării medicației prescrise.

Așa cum am arătat anterior, la analiza recursului Parchetului, există legătură de cauzalitate indirectă între accident și deces deoarece toate actele medicale au confirmat acest aspect. Într-adevăr, se menționează în actele medicale faptul că tratamentul cu anticoagulant este obligatoriu, însă acesta nu oferă o protecție absolută, putându-se produce decesul, chiar și pe parcursul administrării acestuia.

Concluziile raportului de nouă expertiză medico legală efectuată, în fața primei instanțe de către Institutul Național de Medicină Legală, filele 174 și următoarele sunt edificatoare în ceea ce privește existența legăturii de cauzalitate între accidentul rutier din data de 18 aprilie 2008 și decesul victimei intervenit la data de 27 mai 2008.

La redactarea acestui raport de nouă expertiză medico –legală, au fost avute în vedere de către medicii specialiști, toate actele medicale întocmite în cauză, începând cu data producerii accidentului.

La punctul 1 din concluzii,în acest din urmă raport medico-legal s-a stabilit cu claritate și certitudine existența legăturii de cauzalitate, contestată de către inculpat. La punctul 1 din concluzii, experții nu au condiționat, în nici un fel existența legăturii de cauzalitate, afirmând în mod cert, că această legătură dintre accident și deces există.

La redactarea acestui raport de nouă expertiză au fost avute în vedere și alte împrejurări, invocate de către inculpat în apărare, respectiv faptul că victima a întrerupt tratamentul medicamentos.

Tot în cuprinsul acestui raport s-a apreciat asupra faptului că, . de femur operată( consecință directă a accidentului de circulație), poate conduce la apariția de trombi, aceștia din urmă determinând tromboembolia, care a condus la decesul victimei.

Nici un medic specialist și nici un expert nu a exclus din lanțul cauzal al decesului, . de femur consecință directă a decesului.

Pentru toate aceste considerente, se constată că nu sunt fondate susținerile inculpatului în sensul absenței legăturii de cauzalitate.

Într-adevăr și nerespectarea medicației de către victimă a contribuit la producerea decesului, dar această contribuție s-a adăugat unei cauze preexistente respectiv . de femur ca urmare a accidentului rutier.

Pe cale de consecință, se constată că, accidentul rutier a fost cauza producerii traumatismelor victimei, respectiv, . de femur ce a stat la baza apariție diagnosticului care a provocat decesul. Întreruperea tratamentului s-a adăugat acestei cauze și a favorizat producerea decesului, aspect care nu poate conduce la excluderea în totalitate a culpei victimei.

Raportat la toate aceste considerente, Curtea constată că este nefondat recursul inculpatului, în cauză nefiind incident principiul in dubio pro reo așa cum susține inculpatul, în privința legăturii de cauzalitate dintre accident și deces, această legătură, fiind una certă,și având un caracter indirect.

Latura civilă a cauzei - recursul declarat de către părțile civile

Recursurile părților civile au vizat așa cum am arătat atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.

Recursul declarat de către aceste părți civile sub aspectul motivelor invocate pe latură penală este fondat, pentru considerentele pe care le-am expus anterior la momentul analizei recursului Parchetului, fiind întemeiată solicitarea de schimbare a încadrării juridice, în infracțiunea de ucidere din culpă.

Pe latura civilă a cauzei, se constată că părțile vătămate M. M. C. și M. A. M. au pretins despăgubiri în sumă de câte 150.000 lei daune morale ca urmare a decesului tatălui lor, iar soția victimei, M. I. a solicitat 150.000 lei daune morale și 14.417,4 lei daune materiale (fila 82 dosar primă instanță).

Daunele materiale au fost respinse în totalitate, deoarece au reprezentat cheltuieli cu înmormântarea, cu pomenile, ce nu au legătură cu fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și cheltuieli cu medicamente, anticoagulante, fașe, ce nu au fost dovedite.

Având în vedere constatările făcute anterior cu privire la existența raportului de cauzalitate și încadrarea juridică a infracțiunii, în cea prevăzută de art. 178 alin. 2 și 3 cod penal, Curtea constată că, se impune acordarea unei părți din daunele materiale solicitate de către soția victimei. Așa cum am arătat anterior, la stabilirea legăturii de cauzalitate, împrejurarea că victima nu a urmat întocmai tratamentul medical va produce efecte cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale și morale ce vor fi acordate părților civile. Soția victimei, M. I. a solicitat 14.417,4 lei daune materiale (fila 82 dosar primă instanță).

Despăgubirile materiale solicitate de către soția victimei, partea civilă M. I. în cuantum de 14.417,4 lei sunt dovedite cu declarațiile martorilor M. E. și A. V., acestea reprezentând cheltuieli de înmormântare, dar și cele legate de pomenirea victimei.

Potrivit declarațiilor acestor martore, 10.000 lei au fost cheltuite cu înmormântarea iar restul sumelor cu pomenirea de la 40 de zile, 6 luni și 1 an. La fiecare pomană au fost 60 de persoane ( în total la cele trei pomeniri 180 de persoane ), iar meniul pentru fiecare persoană a costat în medie 25 lei. Suma totală la care se ridică aceste cheltuieli este de 14. 500 lei.

Este nefondată susținerea asigurătorului, că dovada daunelor materiale se poate face doar cu înscrisuri, având în vedere faptul că dispozițiile procedural penale, aplicabile pentru soluționarea laturii civile în cauză, nu interzic administrarea probei cu martori pentru dovedirea unor astfel de daune.

Soției victimei se impun a fi acordate și daune morale, într-un cuantum mai ridicat decât cel stabilit de către prima instanță ( aceasta se raporta la o infracțiuni cu o altă încadrare juridică), având în vedere și declarațiile celor doi martori audiați pe latură civilă, în fața primei instanțe și care atestă legătura dintre această parte civilă și soțul său, suferința îndurată de către aceasta.

La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanța de recurs, va acorda jumătate din suma ce s-ar fi cuvenit, dacă victima ar fi fost mult mai diligentă cu starea de sănătate, în sensul de a urma tratamentul medical.

Pentru aceste considerente, va acorda acestei părți civile suma de 30.000 lei cu titlul de daune morale, sumă menită să aline suferința cauzată acestei părți civile, prin decesul victimei.

Nu se poate realiza un calcul matematic strict, al cuantumului daunelor morale, deoarece este evident faptul că, suferința provocată de decesul unei persoane dragi, nu poate fi cuantificată în bani. Instanța de judecată apreciază asupra unui cuantum, în măsură să aline suferințele cauzate acestei părți civile de decesul soțului. Așa cum rezultă și din declarația A. V. dată în fața primei instanțe, soția victimei s-a îngrijit de aceasta și anterior decesului și tot această parte civilă a fost persoana care s-a ocupat pomenirea creștinească a victimei. La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanța are în vedere și vârsta tânără a victimei și faptul că, pe viitor putea să acorde sprijin material și moral familiei

Având în vedere încadrarea dată faptei săvârșite de către inculpat de ucidere din culpă, se cuvin acordate daune morale și celor doi copii ai victimei, fiind evident că pierderea unui părinte reprezintă o traumă psihică pentru copil, iar legătura afectivă dintre părinți și copii este de necontestat, cu atât mai mult cu cât, în speță, potrivit declarației martorei M. E., partea civilă M. M. a contribuit și la întreținerea și îngrijirea tatălui său, înainte de deces.

Având în vedere, admiterea în parte a pretențiilor civile formulate de către părțile civile M. M. C. și M. A. M., se cuvin a fi acordate acestora și cheltuielile de judecată efectuate în fața primei instanțe, respectiv onorariu avocat ales, în cuantum de 1000 lei fiecare. Aceste cheltuieli de judecată sunt dovedite cu chitanța . nr. 65 din data de 10.01.2013, aflată la fila nr. 240 dosar primă instanță.

Pentru aceste motive, în baza art.193 al.2 cod procedură penală coroborat cu art.50 al.1, art.55 din Legea nr.136/1995 va fi obligat asigurătorul M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească fiecărei părți civile suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.

Asigurătorul, în fața instanței de recurs a formulat aceleași critici cu privire la inexistența legăturii de cauzalitate, critici care sunt nefondate având în vedere, considerentele pe care le-am expus anterior la analiza recursului Parchetului, și cel al inculpatului.

Având în vedere că accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, pentru considerentele pe care le-am arătat anterior, nu poate fi primită teza invocată de asigurător în sensul unei culpe concurente. Așa cum am arătat anterior, instanța de recurs a reținut, atât în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, dar și în cuantumul daunelor morale ce vor fi acordate caracterul indirect al legăturii de cauzalitate dintre accident și deces, dar și faptul că la acestea se adaugă comportamentul victimei, în sensul lipsei de diligență, în urmarea tratamentului medical, fără ca aceasta să poată fi apreciată ca o culpă concurentă la producerea accidentului.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d ,Cod procedură penală art.385 ind. 15 pct. 1 lit. b ,Cod procedură penală,

Va admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B. și părțile civile M. A. M., M. M. C. și M. I. împotriva sentinței penale nr. 578 din data de 29 martie 2013 a Judecătoriei B., pe care o va casa sub următoarele aspecte: al greșitei încadrări juridice dată faptei săvârșite de către inculpatul M. A.; al modului de soluționare a laturii civile a cauzei, al modului de obligare la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către părțile civile M. M. C. și M. A. M..

Rejudecând în aceste limite;

I. În baza art.334 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de către inculpatul M. A. din vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.1,3 Cod penal în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2,3 Cod penal.

În baza art. 178 al.2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal va condamna inculpatul M. A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.86¹, art.86² Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

În baza art.86³Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B. și va avea următoarea obligație:a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;e) nu va conduce nici un autovehicul.

În baza art.71 al.2 Cod penal va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) Cod penal.

În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii va suspenda executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ Cod penal

II. În baza art.346 al.1 Cod procedură penală va obliga M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL, cu sediul în București, ., ., ., sector 4, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părților civile:

- M. I., suma de 30.000 lei daune morale și suma de 14.417 lei cu titlul de despăgubiri materiale.

- M. M. C., suma de 15.000 lei cu titlul de daune morale.

- M. A. M., suma de 15.000 lei cu titlul de daune morale

Va respinge restul pretențiilor civile formulate de către părțile civile M. I., M. M. C. și M. A. M..

În baza art.193 al.2 Cod procedură penală coroborat cu art.50 al.1, art.55 din Legea nr.136/1995 obligă M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părților civile M. M. C. și M. A. M. suma de câte 1000 lei pentru fiecare dintre părțile civile cu titlul de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat ales.

Va restul dispozițiilor sentinței recurate.

B. Va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul M. A. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

În temeiul art. 192 alin 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, vor rămâne în sarcina acestuia.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

A. Admite recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria B. și părțile civile M. A. M., M. M. C. și M. I. împotriva sentinței penale nr. 578 din data de 29 martie 2013 a Judecătoriei B., pe care o casează sub următoarele aspecte:

- al greșitei încadrări juridice dată faptei săvârșite de către inculpatul M. A.;

- al modului de soluționare a laturii civile a cauzei.

- modului de obligare la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către părțile civile M. M. C. și M. A. M..

Rejudecând în aceste limite;

I. În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de către inculpatul M. A. din vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 al.1,3 Cod penal în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 al.2,3 Cod penal .

În baza art. 178 al.2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal condamnă inculpatul M. A., fiul lui N. și L., născut la 06.11.1987 în mun. B., domiciliat în Ghimbav, . nr.358, jud. B., cetățean român, studii medii, ocupația student, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.86¹, art.86² Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;

b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

e) nu va conduce nici un autovehicul.

În baza art.71 al.2 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) Cod penal .

În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ Cod penal referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația stabilită, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia.

II. În baza art.346 al.1 Cod procedură penală obligă M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL, cu sediul în București, ., ., ., în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părților civile:

- M. I., domiciliată în C., ., CNP_ suma de 30.000 lei daune morale și suma de 14.417 lei cu titlul de despăgubiri materiale.

- M. M. C., CNP_ domiciliat în C., ., ., jud. B. suma de 15.000 lei cu titlul de daune morale.

- M. A. M., CNP_ domiciliat în C., ., ., jud. B. suma de 15.000 lei cu titlul de daune morale

Respinge restul pretențiilor civile formulate de către părțile civile M. I., M. M. C. și M. A. M..

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

B. Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul M. A. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.

În temeiul art. 192 alin 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2013.

PreședinteJudecătorJudecător

M. D. A. D. A. C. M.

Grefier,

D. C.

Red.M.D./13.12.2013

Dact. D.C./16.12.2013/2 exemplare

Jud.fond.C.G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

FIȘA – DOSAR PENTRU PRACTICA DE CASARE

1. Natura cauzei: RECURS

2. Nr. dosar Curtea de Apel: _

Inculpați: 1

3.Obiectul cauzei : art. 178 Cod penal

4. Termen de judecată: 28.11.2013

5. Complet de judecată: Președinte- M. D.

Recurs: Judecători - A. D.

- A. C. M.

6. Complet de judecată

fond

:- C. G.

7. Numele judecătorului: C. G.

redactor la fond

8. Numărul hotărârii: Sentința penală nr. 578/29.03.2013

Soluția la instanța de fond

În baza art.334 Cpp schimbă încadrarea juridică a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. A. din ucidere din culpă, prev. de art.178 al.2,3 C.pen. în vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 al.1,3 C.pen.

În baza art.184 al.1,3 Cod penal condamnă pe inculpatul M. A., fiul lui N. și L., ns.la 06.11.1987 în mun. B., domiciliat în Ghimbav, . nr.358, jud.B., cetățean român, studii medii, ocupația student, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP_ la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.86¹, art.86² C.pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 4 luni.

În baza art.86³C.pen., pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B. și va avea următoarea obligație:

a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;

b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

e) nu va conduce nici un autovehicul.

În baza art.71 al.2 C.pen. interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C.pen.

În baza art.71 al.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cpp atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ C.pen. referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația stabilită, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat.

În baza art.346 al.1 Cpp obligă M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL, cu sediul în București, ., ., ., în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părților civile:

- M. I., domiciliată în C., ., ., jud. B., CNP_ suma de 5.000 lei daune morale; respinge restul pretențiilor civile.

- S. C. Județean de Urgență B. suma de 1241,70 lei daune materiale.

În baza art.346 al.1 Cpp respinge acțiunea civilă promovată de părțile civile M. M. C., CNP_ și M. A. M., CNP_, ambii domiciliați în C., ., ., jud. B..

Ia act că partea civilă U. A. SA a renunțat la pretențiile civile.

În baza art.191 al.1 C.p.p. obligă inculpatul să plătească statului suma de 2.350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art.193 al.2 Cpp coroborat cu art.50 al.1, art.55 din Legea nr.136/1995 obligă M. A. D. la P., prin reprezentantul în România . de A. SRL, în calitate de asigurător de răspundere civilă, să plătească părții civile M. I. suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art.193 al.1 Cpp respinge cererea părților civile M. M. C. și M. A. M. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

9. Motivele schimbării/desființării/casării

soluției (pe scurt) cu mențiunea:

imputabilă/neimputabilă

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 934/2013....		Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1000/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1000/2013. Curtea de Apel BRAŞOV