Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 110/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-09-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.110/CDOSAR NR._
Ședința publică din 14 septembrie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată FJC11:
Președinte – E. B.
- Grefier – N. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – A. P. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul B. E. M. împotriva încheierii de ședință din 09 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat B. E. M., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărătorul ales, avocat S. I..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat S. I., având cuvântul pentru contestatorul inculpat B. E. M., solicită admiterea contestației având în vedere că există considerente care în opinia sa, menținerea mandatului de arestare preventivă sunt nepotrivite față de exigențele legii penale și raportat la structura dosarului de urmărire penală.
A se avea în vedere că inculpatul a fost arestat la data de 24 aprilie 2015, perioadă în care temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au diminuat într-un proces lent dar sigur, motiv pentru care, în opinia sa, continuarea arestării preventive ar contraveni cerințelor și rațiunii politicii penale pentru care a fost editat art.223 Cod procedură penală.
Arată că inculpatul este judecat pentru infracțiunea de tentativă la omor, iar în opinia sa, toate probele administrate dar, în special teoria jurisprudenței penale vine în sprijinul tezei că în circumstanțele în care a fost săvârșită fapta nu se poate discuta de tentativă la infracțiunea de omor ci de vătămare corporală.
Solicită a se avea în vedere punctul de vedere constant al Curții de A. B. într-o situație similară și care se regăsește în culegerea de decizii din anul 2005, pag.70 și care spune „este greșit să se considere că orice vătămare produsă într-o zonă vitală a corpului, chiar dacă a necesitat un număr mare de îngrijiri medicale, trebuie neapărat să fie încadrată ca tentativă de omor, fără a ține seama de împrejurările în care s-a comis fapta, de modul derulării și de asemenea de datele care caracterizează persoana inculpatului”.
A se avea în vedere și poziția inculpatului care a afirmat că nu s-a gândit vreodată că ar fi vrut să o omoare pe partea vătămată, ci a folosit cuțitul doar în ideea de a speria partea vătămată.
În acest context, apreciază că trebuie reanalizată situația de fapt, instanța având posibilitatea de a dispune admiterea contestației.
Ori, pentru a se continua o măsură preventive, trebuie să existe o necesitate reală și nu abstractă.
Consideră că se impune punerea în libertate a inculpatului. A se avea în vedere că acesta are o familie organizată, se prezintă ori de câte ori este chemat la instanță, neexistând temeri că punerea acestuia în stare de libertate ar putea influența buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, arată că de la ultima verificare a măsurii preventive a existat un singur termen pe rolul Tribunalului B. când au fost audiați doi martori, concluzia evidentă fiind aceea că nu s-a schimbat nimic de la ultima verificare până la data de 09.09.2015, când în mod justificat tribunalul a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive privative de libertate cu o altă măsură.
S-a reținut în mod corect că nu ne aflăm în prezența dispozițiilor art.223 alin.2 Cod procedură penală.
Raportat la ultima teză a acestui text de lege care face trimitere la art.202 alin.1 Cod procedură penală, a se avea în vedere că la termenul următor se impune audierea unui martor cu identitate protejată. Ori, vorbind de scopul măsurii preventive este evident că se impune menținerea arestării preventive și respingerea cererii formulate în cauză de inculpat.
În opinia sa, nici termenul rezonabil nu a fost depășit, condiții în care apreciază că se impune respingerea contestației.
Avocat S. I., având cuvântul în replică, arată că probele nu reprezintă temei pentru menținerea sau punerea în libertate. Probele reprezintă un suport pentru a contura dacă o faptă s-a săvârșit într-o anumită circumstanță sau nu. Arată că audierea martorului cu identitate protejată nu are nici o legătură cu inculpatul. Susține că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au diminuat în timp.
Contestatorul inculpat B. E. M., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a arestului la domiciliu. Arată că este administratorul unei firme, este căsătorit și are 2 copii în întreținere.
CURTEA
- Asupra contestației penale de față,
Prin încheierea de ședință din data de 9.09.1015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului B. E., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, fapta pentru care este judecat inculpatul este prin natura ei gravă și nu există nici un element care să justifice diminuarea pericolului reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului.
II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul B. E., solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii, iar în urma rejudecării, înlocuirea măsuri arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
În motivarea contestației se arată că temeiurile care au stat la baza arestării preventive s-au diminuat într-un proces lent dar sigur, probele administrate conducând la necesitatea schimbării încadrării juridice în infracțiunea de vătămarea corporală, întrucât inculpatul nu a avut nici un moment intenția de a suprima viața părții civile. Totodată, circumstanțele personale ale inculpatului, care are o familie organizată, pot fi avute în vedere la înlocuirea măsurii arestării preventive.
III. Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor contestației formulate, C. reține următoarele:
Inculpatul B. E. a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 11.04.2015 și până la data de 10.05.2015 inclusiv, prin încheierea nr. 43/UP din 11 aprilie 2015 a Tribunalului B. în dosarul nr._, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. art. 32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 Cod Penal.
Temeiurile arestării le-au constituit prevederile art. 202 și 223 al. 2 Cod procedură penală. Ulterior măsura a fost prelungită de judecătorul de drepturi și libertăți și menținută de judecătorul de cameră preliminară și apoi de judecătorul fondului.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul B. E. acuzat de săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 Cod Penal, respectiv art.372 alin.2 Cod Penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 și art.41 alin.1 Cod Penal.
În actul de sesizare a instanței se reține, în esență, că inculpatul B. E. M. în seara de 10.04.2015, în parcarea Mall C. B. l-a înjunghiat cu un cuțit pe A. C. M., cu intenția indirectă de a-i suprima viața, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la omor și folosirea fără drept de obiecte periculoase, prevăzute de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 Cod Penal, respectiv art.372 alin.2 Cod Penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 și art.41 alin.1 Cod Penal.
Inculpatul este judecat pentru comiterea unei fapte grave, ce aduce atingere celei mai importante valori ocrotite de legea penală, iar circumstanțele în care se reține că au fost comise faptele – în public, prin utilizarea unui cuțit, prin înjunghierea victimei într-o zonă vitală, pe fondul unui conflict care a antrenat mai multe persoane – conduc la concluzia necesității privării de libertate a inculpatului și în acest moment procesual, când cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare.
Nici circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt de natură a conduce la concluzia că nu mai este necesară privarea sa de libertate. Acesta a comis presupusa faptă pentru care este judecat, în timp ce se afla sub control judiciar, măsură preventivă dispusă în dosarul penal nr._/197/2014 aflat pe rolul Judecătoriei B., dosar în care inculpatul B. E. fusese trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 cod penal și distrugere prevăzută de art. 253 alin. 1 și 4 cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 cod penal și 41 alin. 1 cod penal. De asemenea, din fișa de cazier judiciar rezultă că anterior inculpatul a mai fost condamnat la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului și contra persoanei.
De asemenea, durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil, prevăzut de art. 5 paragr. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, procedurile fiind derulate fără întârzieri, iar timpul scurs de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent, în raport de gravitatea faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, nu a condus la diminuarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea sa în libertate la momentul luării măsurii preventive.
O eventuală schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu poate fi pusă în discuție, însă în prezent nu a fost epuizat probatoriul propus, astfel încât probele să fie apreciate în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Prin urmare, văzând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, C., în acord cu tribunalul, apreciază că o măsură preventivă mai ușoară, cum este cea a arestului la domiciliu, nu este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 206, 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. B Cod procedură penală, C. va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul B. E. împotriva încheierii din data de 09.09.015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o va mențin ca fiind temeinică și legală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, contestatorul inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
În baza art. 206 și art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge contestația formulată de inculpatul B. E. M. împotriva încheierii de ședință din data de 09.09.2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o menține.
Obligă contestatorul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 septembrie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
E. BarbuNadia B.
Red.EB/23.10.2015
Dact.BN/26.10.2015/ex.2
Jud.fond.D.R.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
