Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 858/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-12-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.858/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 09.12.2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A6:
Președinte – M. G. L. - judecător
Judecător – M. Ș.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. și inculpatul G. I. L., împotriva sentinței penale nr.1185/S din 02.07.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11.11.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 25.11. 2015 iar apoi la data de 09.12.2015, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 1185/02.07.2015 a Judecătoriei B. s-a dispus în temeiul art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. b și c alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod Penal, condamnarea inculpatului G. I. L. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal din 1969.
S-a constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 204/25.06.2014, a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală. nr. 299/04.03.2015 a Curții de A. C., respectiv Sentința penală nr. 107/18.06.2013 a Judecătoria Corabia, dosar Nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1981/21.10.2013 a Curții de apel C..
Au fost descontopite pedepsele aplicate prin sentința penală de mai sus și au fost repuse în individualitatea lor următoarele pedepse:
- 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208, 209 al. 1 lit. g, i cod Penal, aplicată prin sentința penală nr. 1187/2012 a jud. B., dos._/197/2011, definitivă la 04.07.2012
- 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208, 209 al. 1 lit. g, i cod Penal, aplicată prin sentința penală nr. 1187/2012 a jud. B., dos._/197/2011, definitivă la 04.07.2012
- 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 208, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cod Penal aplicată prin Sentința penală nr. 107/18.06.2013 a Judecătoriei Corabia, dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1981/21.10.2013 a Curții de apel C. la care s-a adăugat un spor de 3 luni
- 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. 1, 2 Cod Penal din 1969 și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal pe o durată de 5 ani
- 22 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. 1, 176 alin. 1 lit. a, d Cod Penal din 1969 și 10 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal
- 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c Cod Penal din 1969 și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal
- 10 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. 1 și 4 Cod Penal din 1969 și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal
În baza art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b, art. 35 alin. 3 Cod Penal din 1969 art. 5 Cod Penal în vigoare, a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale indicate mai sus, cu pedeapsa din prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 22 de ani închisoare pe care a sporit-o cu 4 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute 26 de ani închisoare, respectiv pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
A făcut aplicarea art. 71 Cod Penal din 1969 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal din 1969 pe durata executării pedepsei principale.
S-a dedus perioada executată de la 09.05.2012 la zi.
S-a mai dispus în temeiul art. 233, 234 alin. 1 lit. d Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Cod Penal, condamnarea inculpatului V. I., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 al. 1 lit. a, b, Cod Penal pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se execută, conform art. 68 al. 1 lit. c Cod Penal după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 al. 1 Cod Penal a interzis aceleași drepturi și ca pedeapsă accesorie, urmând ca aceasta să fie executată pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 al. 3 Cod Penal.
A constatat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 204/25.06.2014, a Tribunalului O., definitivă prin decizia penală nr. 299/04.03.2015 a Curții de A. C., respectiv Sentința penală nr. 107/18.06.2013 a Judecătoriei Corabia, dosar nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1981/21.10.2013 a Curții de apel C..
A repus în individualitatea lor următoarele pedepse:
- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 107/18.06.2013, definitivă prin decizia penală nr. 1981/21.10.2013 a Curții de A. C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, i, g Cod Penal cu aplicarea art. 74 alin. 1 76 alin. 1 lit e Cod penal.
- 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 204/25.06.2014, definitivă prin decizia penală nr. 299/04.03.2015 a Curții de A. C. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 233-234 alin. 1 lit. d, f cod Penal, 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a, b, h cod Penal, respectiv pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a, b, h Cod Penal
În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod Penal, a contopit pedepsele în sensul aplicării pedepsei celei mai grele, de 10 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (de 1 an, respectiv 6 ani închisoare), adică 2 ani și 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa 12 ani și 4 luni închisoare.
A dedus perioada executată de la 09.05.2012 la zi.
A dispus anularea mandatelor de executare emise anterior și emiterea de noi mandate conform prezentei, după rămânerea definitivă.
În baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii în SNDGJ.
A constatat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 112 alin. 1 lit. e Cod Penal, a confiscat de la inculpatul V. I. suma de 90 de lei și de la inculpatul G. I. L. suma de 40 de lei și 5 euro.
În baza art. 274 al. 1, alin. 2 Cod procedură penală, a obligat pe cei doi inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1600 lei, câte 800 de lei fiecare inculpat.
În baza art. 274 al. 1 teza finală Cod procedură penală, onorariul apărătorilor desemnați din oficiu rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul numărul 1188/P/2012 din data de 09.12.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților V. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal din 1969 și G. I. L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal din 1969.
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesul verbal de efectuare a actelor premergătoare, declarațiile persoanei vătămate P. G. R., raport de expertiză medico-legală, proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto, proces verbal de recunoaștere din planșa fotografică, declarațiile martorei L. S., declarațiile martorei M. M., declarația inculpatului V. I., înscrisuri precum și mijloacele de probă administrate în faza de judecată, respectiv proba cu înscrisuri și declarațiile martorilor L. S. și M. M., instanța de fond a reținut în fapt că la data de 05.02.2012, în jurul orelor 21,20, persoana vătămată P. G. R. se afla în stația R. B. Soarelui de pe . mun. B.. Din spatele său s-au apropiat cei doi inculpați, iar inculpatul V. I. a apucat geanta persoanei vătămate, pe care o ținea pe umăr și a început să tragă de ea. Ca urmare a acțiunii violente a inculpatului, persoana vătămată a căzut, cureaua genții s-a rupt iar cei doi inculpați au fugit împreună către .. B.. Persoana vătămată a fugit după cei doi însă nu i-a putut ajunge din urmă, observând cum cei doi inculpați s-au despărțit. Ulterior, cei doi inculpați s-au întors în locuința lor, inculpatul G. I. L. având asupra sa geanta persoanei vătămate. În urma violențelor exercitate de către inculpatul V. I., persoana vătămată a căzut, ceea ce i-a cauzat leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.
În drept, a considerat instanța de fond că fapta inculpatului V. I. care, la data de 05.02.2012, în jurul orelor 21,20, în stația R. B. Soarelui de pe . deposedat-o pe persoana vătămată P. G. R. de geanta pe care o purta pe umăr, prin smulgerea acesteia, ceea ce a condus la dezechilibrarea persoanei vătămate, urmată de căderea la pământ, cauzându-i-se leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. b și c alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal din 1969, actualmente tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. d, Cod Penal.
În drept, s-a mai considerat că fapta inculpatului G. I. L. care, la data de 05.02.2012, în jurul orelor 21,20, în stația R. B. soarelui de pe . mun. B., l-a însoțit pe inculpatul V. I., înlesnind smulgerea de către inculpatul V. I. a genții pe care persoana vătămată P. G. R. o purta pe umăr, ceea ce a condus la dezechilibrarea persoanei vătămate, urmată de căderea la pământ, cauzându-i-se leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1 alin. 2 lit. b și c alin. 2 ind. 1 lit. a Cod Penal din 1969, actualmente complicitate la tâlhărie calificată, prevăzută de art. 48 raportat. la art. 233, 234 alin. 1 lit. d, Cod Penal.
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului V. I. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod Penal, respectiv împrejurarea că inculpatul a acționat pe timp de noapte și într-un loc public, asupra unei femei singure, vulnerabile, demonstrând îndrăzneală infracțională și nepăsare față de consecințele faptei sale. Totodată, in defavoarea inculpatului, instanța a reținut că a acționat în mod spontan, fără a fi determinat de vreo nevoie specială, ceea ce denotă periculozitatea sporită a acestuia, care a încercat să își procure bunuri într-un mod facil, în profund dispreț față de normele de conviețuire socială precum și că a mai avut conflicte cu legea penală și că a mai fost anterior condamnat. De asemenea, acesta nu a recunoscut comiterea faptei și nu a manifestat regret față de consecințele acestea.
La individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului G. I. L. pentru infracțiunea reținută în sarcina sa instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, precum și de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, urmarea produsă sau care se putea produce, analizând aceleași criterii avute în vedere și la celălalt inculpat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public și inculpatul G. I. L..
În susținerea orală a apelului, Reprezentantul Ministerului Public a precizat că apelul parchetului vizează nelegalitatea sentinței penale nr. 1185/2 iulie 2015 a Judecătoriei B.. P. hotărârea menționată instanța de fond a omis să deducă reținerea în ceea ce-l privește pe inculpatul G. I. L.. Din actele dosarului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior prin alte sentințe penale definitive ale instanțelor de judecată de pe raza județului D. și de asemenea printr-o sentință penală definitivă pronunțată de Judecătoria B.. Instanța de fond, deși a constatat că faptele sunt concurente, a omis să deducă reținerea inculpatului din data de 20 iulie 2011.
În aceeași situație se află și inculpatul V. I., față de acesta s-a dispus deducerea arestării preventive. Din actele dosarului rezultă ca acesta a fost arestat la data de 11 mai 2012, iar instanța de fond a dispus deducerea de la data de 9 mai 2012.
Tot în ceea ce îl privește pe inculpatul V. I., a apreciat că instanța de fond a avut un aspect de nelegalitate în hotărârea menționată, respectiv instanța a omis să aplice pedeapsa complementară dispusă față de acest inculpat prin sentința nr. 204/2014 a Tribunalului O., definitivă prin decizia nr. 299/2015 a Curții de A. C., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Codul Penal.
Apelantul inculpat G. I. L., prin apărător din oficiu, în susținerea apelului, a precizat că se contestă situația de fapt reținută de către instanța de fond, întrucât inculpatul nu a recunoscut că ar fi avut vreo implicare cu privire la această faptă, motiv pentru care a solicitat să se rețină că față de acest inculpat nu sunt suficiente probe pentru a dispune condamnarea acestuia și pentru a se răsturna această prezumție de nevinovăție. A considerat că inculpatului, în condițiile care la dosar se reține doar o declarație a unui martor indirect, nu i se putea reține contribuția la săvârșirea acestei fapte. De asemenea, a mai solicitat a se avea în vedere faptul că coinculpatul V. avut o atitudine oscilantă în ceea ce-l privește pe inculpatul G., prima dată a dat vina pe el, apoi a spus că a fost numai el, din acest motiv apreciind că nu s-a înlăturat orice dubiu cu privire la contribuția inculpatului G. la săvârșirea acestei infracțiuni.
În subsidiar, dacă instanța va considera că din întreg material probatoriu, rezultă că inculpatul a fost la momentul săvârșirii acesteia fapte, a solicitat a se avea în vedere că pedeapsa aplicată pentru complicitate la tâlhărie este una destul de mare pentru contribuția care ar putea rezulta din actele de la dosar, care este una destul de redusă, respectiv nu a exercitat violențe asupra părții vătămate, nu a smuls el geanta părții vătămate, aceste lucruri fiind făcute de către coinculpat, lucru recunoscut atât de acesta cât și de partea vătămată.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, C. reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și cu declarațiile date de cei doi martori în cursul judecății. Deși inculpatul G. nu recunoaște că a participat la săvârșirea infracțiunii, acest fapt este dovedit prin declarația persoanei vătămate, coroborată cu concluziile certificatului medico legal și cu declarațiile martorilor, audiați atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței.
În mod corect a analizat instanța mijloacele de probă administrate din care rezultă contribuția inculpatului G., ca și complice, la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Astfel, persoana vătămată P. G. a declarat că în timp ce aștepta autobuzul în stație, de ea s-au apropiat 2 persoane necunoscute de sex masculin, una dintre aceste persoane smulgându-i geanta de pe umăr, după care amândoi au luat-o la fugă. Din declarația inculpatului V. I., dată la urmărire penală, rezultă că și inculpatul G. a participat la săvârșirea infracțiunii, dar nu în calitate de autor, cum acesta a declarat.
Martora L. S. a precizat că în luna februarie 2012 inculpatul G. I. L. s-a întors acasă cu o geantă neagră de damă în care se aflau buletinul și permisul unei femei. Inculpatul i-a relatat martorei că a luat acea geantă de la o femeie pe care a îmbrâncit-o. Totodată, V. I. i-a povestit martorei că după ce i-a sustras femeii geanta, au luat-o la fugă în direcții diferite, aspecte care se coroborează cu modalitatea de comitere a faptei descrisă de persoana vătămată. Martora M. M. a arătat că a observat la inculpatul G. I. o bancnotă de 5 euro (sumă sustrasă din geanta persoanei vătămate).
În mod corect a fost reținut de instanța de fond și raportul de constatare medico legală în care se consemnează că leziunile traumatice ale persoanei vătămate s-au putut produce prin lovire activă cu corp dur, deci nu prin cădere și, având în vedere topografia leziunii, s-a apreciat că poziția victimă agresor în momentul lovirii a fost cel mai probabil față în față, victima cu antebrațul ridicat la nivelul capului pentru a para o lovitură ce viza extremitatea cefalică.
C. consideră că situația de fapt indicată în actul de sesizare și reținută de instanța de fond este reală, fiind corect reținută, astfel că se va respinge motivul de apel invocat de inculpatul G. prin care a solicitat achitarea.
Încadrarea în drept a faptei a fost în mod legal făcută de instanța de fond, respectiv s-a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie pentru inculpatul V. și de complicitate la tâlhărie pentru coinculpatul G., în mod corect identificându-se legea penală mai favorabilă pentru ambii inculpați, după criteriile menționate de judecătorul fondului, ce vor fi însușite și de instanța de control judiciar.
Referitor la motivul de apel, în subsidiar invocat de inculpatul G., C. observă că la individualizarea pedepsei, aplicate într-un cuantum mediu, de instanța de fond, s-a avut în vedere atât pericolul social concret al faptei, ilustrat de modalitatea de săvârșire (în public, pe timp de noapte, asupra unei persoane vulnerabile), cât și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea de nerecunoaștere manifestată ulterior săvârșirii faptei precum și o lipsă totală de regret. Stabilirea pedepsei concrete într-un cuantum mediu este o operațiune de individualizare corectă, care ține cont atât de fapta cât și persoana inculpatului. De asemenea, și sporul de pedeapsă aplicat de instanța de fond este unul corect stabilit, având în vedere activitatea infracțională a inculpatului, astfel cum rezultă din fișa de cazier, sporul fiind necesar pentru a asigura o corectă sancționare a întregii activități infracționale
Cu privire la criticile aduse de Ministerul Public, instanța de control judiciar, analizând înscrisurile și sentințele penale aflate la dosar, le consideră întemeiate și le va admite.
Astfel, se va constata că se impune să se scadă din durata pedepsei închisorii rezultante aplicată inculpatului G. I. L. și perioada reținerii din data de 20.06.2011, ce în mod greșit nu a fost dedusă.
De asemenea, se va scădea din durata pedepsei închisorii rezultante aplicată inculpatului V. I., perioada executată din data de 11.05.2012 la zi în loc de „09.05.2012 la zi”, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar.
Alături de pedeapsa închisorii rezultante, aplicată inculpatului V. I., trebuia aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani, întrucât această pedeapsă complementară a intrat în puterea lucrului judecat, din moment ce inculpatul a fost condamnat prin sentința nr. 204/2014 a Tribunalului O., definitivă prin decizia nr. 299/2015 a Curții de A. C., și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și h Codul Penal, pentru fapte concurente cu cea dedusă judecății în prezenta cauză, instanța de fond contopind toate aceste pedepse într-o pedeapsă rezultantă.
Corelativ, va trebui aplicată inculpatului V. I. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h din Codul penal.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia. Suma de 720 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul G. I. L. împotriva sentinței penale nr. 1185/02.07.2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o desființează în ceea ce privește omisiunea deducerii reținerii inculpatului G. I. L., deducerea perioadei executate în cazul inculpatului V. I. și omisiunea aplicării pedepselor complementare și accesorii inculpatului V. I. și rejudecând:
În baza art. 88 Cod penal din 1969, scade din durata pedepsei închisorii rezultante aplicată inculpatului G. I. L. și perioada reținerii din data de 20.06.2011.
În baza art. 72 din Codul penal, scade din durata pedepsei închisorii rezultante aplicată inculpatului V. I., perioada executată din data de 11.05.2012 la zi în loc de „09.05.2012 la zi”.
În baza art. 45 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal, alături de pedeapsa închisorii rezultante, aplică inculpatului V. I. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 45 alin. 5 din Codul penal, aplică inculpatului V. I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h din Codul penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Suma de 720 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. G. L. M. Ș.
GREFIER,
C. G.
Red.M.G.L./28.01.2016
Dact.C.Gh./01.02.2016
2 ex.
Jud fond/D. C.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 859/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
