Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-09-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.103/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 09.09.2015

Instanța constituită din:

- Complet de judecată FJC6:

Președinte - A. C. M. – judecător

- Grefier - C. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial B..

Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul B. L. M. împotriva încheierii din 08.09.2015, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., în dosar nr._ 15.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat B. L. M., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător ales, avocat Ț. F..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat B. L. M., respectiv avocat Ț. F., arată că în cauză dubiul profită inculpatului, pe de o parte, față de declarațiile persoanelor vătămate care sunt oscilante aceștia și-au schimbat poziția procesuală la momentul la care au început să fie audiați în prezența psihologului, iar pe de altă parte, consideră că prin prisma scurgerii acestei perioade de timp de la momentul la care i se impută faptele inculpatului și până la momentul la care acesta a început să fie cercetat penal este imposibil ca angajații de la centru să nu fi observat acest comportament infracțional. Și în situația în care inculpatul ar fi vinovat parțial este imposibil să fie vina doar a lui acolo. Față de împrejurarea că seamănă între ele declarațiile minorilor, coroborat cu faptul că inculpatul nu era singur acolo, este imposibil ca inculpatul să fi fost singurul care să fi luat cunoștință de ele. A se observa poziția oscilantă din partea persoanelor vătămate, pe de o parte, au fost audiate o parte a copiilor fără psiholog, ulterior o parte din ei sunt transferați la un alt centru și își schimbă poziția procesuală. Practica este în sensul de a dispune arestarea preventivă și de a se menține această măsură mai ales în astfel de procese, însă nu corespunde 100% adevărului ceea ce i se impută inculpatului, situația este cu totul și cu totul alta. Reiterează solicitarea de înlocuirea a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu pentru a nu se constata ulterior că inculpatul nu este chiar așa de vinovat pe cât pare. Nu în ultimul rând a se avea în vedere și să se constate profilul psihologic al inculpatului, le este greu de crezul că un astfel de om ar fi putut să săvârșească aceste chestiuni.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației formulată de inculpat și, pe cale de consecință, menținerea soluției instanței de fond. Se raliază argumentelor expuse de către instanța de fond, argumente pe care le-au adus și ei în fața instanței de fond, cu privire la necesitatea de a menține inculpatul în stare de arest preventiv raportat la câteva elemente care se desprind din cuprinsul dosarului. În primul rând gravitatea infracțiunilor care se rețin în sarcina inculpatului, sunt 5 infracțiuni de viol, infracțiune de agresiune sexuală și infracțiunea de pornografie infantilă. Raportat la persoanele vătămate care erau minori din centru de plasament, unde inculpatul avea rol de îngrijitor – supraveghetor și educator al acestora, împrejurare care conferă faptei o gravitate sporită întrucât avea obligația de a-i îndruma pe aceștia, de a-i proteja și inculpatul a acționat tocmai contrariul acestor atribuții pe care le avea în perioada de timp în care s-a desfășurat această activitate infracțională. Se face referire și ei au invocat acest aspect, faptul că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv și raportat la împrejurarea că urmează să fie audiați toți acești minori persoane vătămate iar în cazul în care s-ar dispune judecarea inculpatului în stare de libertate, această împrejurare ar provoca o presiune mult mai mare pe persoanele vătămate care și așa au fost traumatizați de episoadele prin care au trecut. Ceea ce a invocat domnul avocat a mai invocat și colegul lui la alte termen la care s-au dezbătut aspecte cu privire la cauză, vis-a-vis de poziția oscilantă a persoanelor vătămate. Persoanele vătămate aveau vârste fragede, nu aveau o acuratețe în a relata episoadele și evenimentele petrecute, având în vedere traumele pe care acești minori le-au resimțit în urma activității infracționale a inculpatului, având în vedere că prin activitatea acestora și nu în ultimul rând faptul că inculpatul avea un ascendent asupra lor, fiindu-le educator și supraveghetor. Însă se poate observa că declarațiile acestora se coroborează întru-totul cu privire la aspectele esențiale care au fost reținute în sarcina inculpatului, cu privire la acele episoade în care acesta ar fi abuzat de persoanele vătămate, minori nu au declarat până la un anumit punct de teamă, de frică. Declarațiile persoanelor vătămate cel puțin sub aspectele esențiale ale cauzei se coroborează și eventualele contradicții pe aspecte neesențiale urmează să fie clarificate cu ocazia audierii persoanelor vătămate. De altfel toate aceste infracțiunii care se rețin în sarcina inculpatului s-au consumat într-un cadrul oarecum privat, în sensul că erau doar inculpatul cu persoana vătămată respectivă nu au mai participat și alte persoane. Inculpatul se afla singur cu copii în diverse încăperii din centrul de plasament astfel încât și această împrejurare este relatată de către toții minori care au fost audiați, astfel încât nu au niciun dubiu cu privire la realitatea infracțiunilor care se rețin în sarcina inculpatului. Apreciază necesară măsura arestului preventiv și prin prisma dispozițiilor art. 202 Cod procedură penală, dincolo de necesitatea la care a făcut vorbire și asupra oportunității acesteia cauza aflându-se la debutul cercetării judecătorești, urmează a fi audiați toți acești minori care au fost abuzați de către inculpat. Nu în ultimul rând cu referire la termenul rezonabil care spune ei că nu a fost atins în cauză astfel încât să impună instanței luarea unei alte măsuri mai puțin restrictivă de libertate raportat la complexitatea cauzei și la toate celelalte cerințe care sunt reglementate de jurisprudența Convenției europene a drepturilor omului. Pentru aceste considerente, pune concluzii de respingerea a contestației.

Inculpatul B. L. M., având ultimul cuvânt, arată că este acuzat pe nedrept, este nevinovat totul este o minciună și un complot al denunțătorului său care este acuzat de trei infracțiuni și vrea să scape de pedeapsă. A se avea în vedere că se află în imposibilitate fizică de a întreține relații sexuale. Mai arată că nici din punct de vedere moral nu ar putea face așa ceva, fiind un om religios. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar. De asemenea, a se avea în vedere că suferă de tromboflebită acută, boală ce s-a agravat și necesită tratament injectabil, s-au format cheaguri de sânge care pot duce la embolie pulmonară și apoi la deces.

CURTEA

Prin încheierea din 08.09.2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. în baza art. 208 alin 2 Cod procedură penală raportat la art. 202 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut starea de arest a inculpatului B. L.-M., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.3/UP/02.04.2015, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie B. și menține starea de arest a acestuia.

S-a respins cererea inculpatului formulată prin apărător privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin severă.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial B. a fost trimis în judecată inculpatul B. L. M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

-,,pornografie infantilă”, prevăzută de art. 374 alin. 1 și 2 din Codul penal,

- ,,viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal,

-„agresiune sexuală”, prevăzută de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal,, „viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal,

-„viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal,

-„viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, toate în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a deținut în locuința sa materiale pornografice cu minori și că în calitatea sa de inspector de specialitate la Centrul de Plasament Dacia a abuzat sexual mai multe persoane vătămate minore care se aflau sub îngrijirea sa, pe unele dintre acestea supunându-le la acte sexuale orale și anale, atât prin constrângere cât și profitând de imposibilitatea acestora de a se apăra.

Față de inculpatul B. L.-M. s-a pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanța procurorului din data de 02.04.2015 pentru săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă”, prevăzută de art. 374 alin. 1 și 2 din Codul penal, constând în aceea că, a stocat pe un hard-disk ce-i aparținea, descoperit la locuința sa din R., ., nr. 8, ., jud. B., 209 fișiere conținând materiale pornografice cu minori, „viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, constând în aceea că, în cursul anului 2011, în două rânduri, l-a abuzat sexual pe minorul M. L.-G., în vârstă de 7 ani, care se afla în îngrijirea sa, supunându-l la suportarea unor acte sexuale orale, atât prin constrângere cât și profitând de imposibilitatea de a se apăra, „agresiune sexuală”, prevăzută de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, în mai multe rânduri, l-a abuzat sexual pe minorul M. F., în vârstă de 14 ani, care se afla în îngrijirea sa, supunându-l la acte de natură sexuală săvârșite, atât prin constrângere, cât și profitând de imposibilitatea de a se apăra, „viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada iunie 2013 – aprilie 2014, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a abuzat sexual pe minorul M. Hanz-Erih, în vârstă de 14 ani, care se afla în îngrijirea sa, supunându-l la suportarea unor acte sexuale orale și anale, atât prin constrângere cât și profitând de imposibilitatea de a se apăra, „viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal, constând în aceea că, în toamna anului 2014, în două rânduri, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a abuzat sexual pe minorul S. M.-Ș., în vârstă de 14 ani, care se afla în îngrijirea sa, supunându-l la suportarea unor acte sexuale orale și încercând fără rezultat să-l supună și la acte sexuale anale, atât prin constrângere cât și profitând de imposibilitatea de a se apăra,toate în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.

Prin ordonanța procurorului din data de 17.06.2015 a fost extinsă urmărirea penală și pusă în mișcare acțiunea penală pentru alte două infracțiuni de viol prevăzute de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal (persoane vătămate minore Z. I. A. și M. C. N.).

Prin Încheierea ședinței camerei de consiliu nr.3/CDL din data de 2 aprilie 2015 Tribunalul pentru Minori și Familie B. a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. L.-M. pe o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 02.04.2015 și până la data de 01.05.2015 inclusiv, în cauză fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/UP/02.04.2015, reținându-se ca temei al arestării preventive dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală.

Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv de judecătorul de drepturi și libertăți până la data de 30.06.2015, inclusiv.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 25.06.2015, la primirea rechizitoriului s-a dat curs dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală raportat la art. 207, alin 2 Cod procedură penală privind verificarea temeiniciei măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpat și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de 21.07.2015 s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 13.08.2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, astfel cum a rămas definitivă prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel B. la data de 07.09.2015.

Potrivit dispozițiilor art. 208 alin 2 Cod procedură penală –instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor invocate mai sus, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:

Faptele pentru care este cercetat inculpatul și pentru care a fost trimis în judecată potrivit rechizitoriului întocmit sunt de o gravitate deosebită aspect ce transpare atât din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile imputate inculpatului cât și din modalitatea concretă a săvârșirii faptelor. Astfel, inculpatul B. L. M. este cercetat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de viol prevăzute de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, o infracțiune de agresiune sexuală, prevăzută de art219 alin. 1, alin. 2 lit. a și c din Codul penal, și o infracțiune de pornografie infantilă prevăzută de art. 374 alin. 1 și 2 din Codul penal.

Temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat l-a constituit dispozițiile art. 223, alin 2 Cod procedură penală, conform căruia „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în cauză reținându-se că infracțiunile imputate inculpatului se regăsesc printre cele enumerate de textul amintit sau fiind sancționate de legiuitor cu o pedeapsă de 5 ani sau mai mare.

Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă date și indicii temeinice în sensul stipulat de art. 202, alin Cod procedură penală care conturează o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care este cercetat.

Aspectele rezultă cu preponderență din audierea persoanelor vătămate minore în cursul urmăririi penale, respectiv M. L.-G., M. F., M. Hanz-Erih, S. M.-Ș., M. C. N. și Z. I.-A..

Coroborând aceste date a rezultat că inculpatul în calitatea sa de inspector de specialitate la Centrul de plasament ,,Dacia”, conform fișei postului a avut în supraveghere mai mulți copii, printre care și persoanele vătămate din cauză. În această calitate, inculpatul B. L.-M. le-a abuzat pe unele din persoanele vătămate, supunându-le la acte de natură sexuală: mângâieri și atingeri în zonele intime dar și la suportarea actelor sexuale orale și anale. Din declarații reiese faptul că inculpatul obișnuia să intre în camerele copiilor, să se așeze în patul acestora și să le facă avansuri sexuale minorilor, ajungând până la situațiile în care a violat, prin acte sexuale orale și anale pe unele dintre acestea. Inculpatul obișnuia în schimbul acestor acte să le dea copiilor, persoane vătămate sume de bani infime, respectiv câțiva lei sau dulciuri pentru ca aceștia să nu spună ce li s-a întâmplat. Unele persoane vătămate au susținut că au reclamat totuși faptele descrise mai sus, aspecte ce urmează a fi lămurite și pe parcursul cercetării judecătorești. Din declarațiile persoanelor vătămate a rezultat că cele mai multe dintre acestea nu au spus nimic de rușine.

Totodată cu ocazia percheziției domiciliare la locuința inculpatului au fost găsite fișiere conținând materiale pornografice cu persoane de sex masculin, printre care se găsesc și persoane sub 18 ani, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 437/E/23.02.2015 al Serviciului Județean de Medicină Legală B..

Declarațiile persoanelor vătămate pot fi coroborate cu declarațiile martorilor C. Jakub, Stană C.-Roxan, Gurean Vișinel, C. Trajan, G. I., D. D.-I., G. T.-M., M. R., B. V., S. Evike, D. C.-L., M. L.-R., N. E. iar din ansamblul lor se pot deduce elemente de natură a crea o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapte ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Se consideră că măsura arestării preventive este necesară în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal. Se consideră că privarea în continuare de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Persoanele vătămate sunt minore, aflate într-o stare de vulnerabilitate în raport cu inculpatul, fiind fără putință de tăgadă că inculpatul, în calitatea sa educator avea un ascendent asupra copiilor, persoane vătămate, de care acesta era conștient și pe care l-a exploatat în consecință. În acest context având în vedere gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, starea de vulnerabilitate a victimelor, care urmează a fi ascultate nemijlocit de instanță, dar și sentimentele de insecuritate și nesiguranță pe care le-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpatului asupra victimelor dar și asupra comunității din care face parte inculpatul, se consideră că menținerea acestuia în stare de arest preventiv este o măsură necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal.

Pentru aceleași considerente cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă nu se impune la acest moment procesual.

Pentru toate considerentele arătate, s-a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și se impune menținerea acesteia și s-a respins cererea inculpatului formulată prin apărător privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatului, prin care arată că în cauză dubiul profită inculpatului, pe de o parte față de declarațiile persoanelor vătămate care sunt oscilante aceștia și-au schimbat poziția procesuală la momentul la care au început să fie audiați în prezența psihologului, iar pe de altă parte consideră că prin prisma scurgerii acestei perioade de timp de la momentul la care i se impută faptele inculpatului și până la momentul la care acesta a început să fie cercetat penal este imposibil ca angajații de la centru să nu fi observat acest comportament infracțional. Și în situația în care inculpatul ar fi vinovat parțial este imposibil să fie vina doar a lui acolo. Față de împrejurarea că seamănă între ele declarațiile minorilor, coroborat cu faptul că inculpatul nu era singur acolo, este imposibil ca inculpatul să fi fost singurul care să fi luat cunoștință de ele. A se observa poziția oscilantă din partea persoanelor vătămate, pe de o parte au fost audiate o parte a copiilor fără psiholog, ulterior o parte din ei sunt transferați la un alt centru și își schimbă poziția procesuală. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu pentru a nu se constata ulterior că inculpatul nu este chiar așa de vinovat pe cât pare.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului urmează a respinge contestațiile formulate de inculpați pentru următoarele considerente:

Inculpatul B. L. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de:

-,,pornografie infantilă”, prevăzută de art. 374 alin. 1 și 2 din Codul penal,

- ,,viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal,

-„viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Codul penal,

-„viol”, prevăzută de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. a și c din Codul penal, toate în condițiile art. 38 alin. 1 din Codul penal.

Astfel, Curtea constată că nu au dispărut temeiurile avute în vedere și că măsura este în continuare necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, scop prevăzut explicit de art.202 al.1 Cod de procedură penală.

În raport cu art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordini publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În speță, pericolul pentru ordinea publică se apreciază în raport de comportamentul inculpatului, reacția opinie publice, rezonanțelor faptelor presus a fi comise de către inculpat, și își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Curtea reține că temeiurile care a determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, având în vedere că faptele presupus a fi săvârșite de acesta aduce atingere valorilor ocrotite de legea penală, raportat și la circumstanțele faptelor, persoanele vătămate erau minori din centru de plasament, unde inculpatul avea rol de îngrijitor – supraveghetor și educator al acestora, împrejurare care conferă faptelor o gravitate sporită întrucât avea obligația de a-i îndruma pe aceștia, de a-i proteja și inculpatul a acționat tocmai contrariul acestor atribuții pe care le avea în perioada de timp în care s-a desfășurat această activitate infracțională. .

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală „Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1”.

Analizând textele de lege, raportat la faptele pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea săvârșirii acestora și atitudinea inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât faptele pentru care există presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșite de inculpat, sunt grave.

Nu se poate reține nici depășirea termenului rezonabil al arestării preventive, inculpatul fiind din nou în stare de arest preventiv de circa 5 luni, Curtea reținând că din punct de vedere al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la complexitatea cauzei, a acuzațiilor care sunt aduse inculpatului, nu se poate considera că s-a depășit un termen rezonabil și nu există motive pentru înlocuirea acestei măsuri cu una mai puțin restrictivă de drepturi.

În ceea ce privește susținerile inculpatului, privind poziția oscilantă a persoanelor vătămate, Curtea arată că acestea aveau vârste fragede, nu aveau o acuratețe în a relata episoadele și evenimentele petrecute, având în vedere traumele pe care acești minori le-au resimțit în urma activității infracționale a inculpatului, și nu în ultimul rând faptul că inculpatul avea un ascendent asupra lor, fiindu-le educator și supraveghetor, urmând ca toate inadvertențele să fie elucidate de către judecător în cadrul judecării pe fond a cauzei.

Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 206, art. 425¹alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul B. L..

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul B. L. M. împotriva încheierii din 08.09.2015 a Tribunalul pentru Minori și Familie B., pronunțată în dosar nr._ 15, pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe inculpat să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 09.09.2015.

PREȘEDINTE,

A. C. M.

GREFIER,

C. G.

Red.A.C.M./05.10.2015

Dact.C.Gh./09.10.2015

2 ex.

Jud fond/A. N. P.

← Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 859/2015. Curtea de Apel...		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel BRAŞOV