Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 101/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.101/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 07.09.2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată FJC 4:
Președinte - M. Ș. – judecător
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul T. B..
Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații S. C., A. A. și F. V. T. împotriva încheierii din data de 1 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul C., în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat S. C., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. L., contestatorul inculpat A. A., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. N. E., contestatorul inculpat F. T. V., în stare de arest (deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător ales, avocat P. R. Ș., contestatorul inculpat J. L., în stare de arest ( deținut în Penitenciarul C.) asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat V. A..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul din oficiu al contestatorului inculpat J. L., respectiv avocat V. A., învederează instanței de judecată că a luat legătura cu inculpatul arestat iar acesta din urmă i-a comunicat că nu a formulat contestație în prezenta cauză și că încheierea atacată nu-l privește pe acesta.
În temeiul art. 372 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea inculpaților S. C., A. A., F. T. V. și J. L. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat S. C., respectiv avocat B. L., solicită admiterea contestației formulată de inculpat. A se observa că au trecut peste 200 de zile de când inculpatul a fost reținut. În cauză s-a întocmit rechizitoriul care a fost comunicat inculpaților, la instanța de fond s-au depus de către avocați liste cu probatoriul ce urmează a fi administrat în apărarea inculpaților. Apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu. Văzând stadiul procesual al dosarului apreciază că ar fi imperios necesar starea de echilibru de care inculpatul ar trebui să beneficieze în exercitarea dreptului la apărare. Perioada de 200 de zile scurse de la momentul arestării preventive a inculpatului depășește termenul limită prevăzut de codul penal cât și de Convenția europeană a drepturilor omului. Apreciază că la acest moment ar trebui să intervină din partea instanței o corectare a situației juridice și a crea posibilitatea inculpatului de a-și formula apărările necesare în prezenta cauză. Nu există dovezii, probe sau indicii din care să rezulte că acesta ar impieta cercetarea judecătorească dacă s-ar afla sub puterea unui mandat de arest la domiciliu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat J. L., respectiv avocat V. A., solicită a se lua act de poziția procesuală a inculpatului, în sensul că din eroare s-a formulat contestație având în vedere că încheierea atacată nu-l privește pe acesta.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat A. A., respectiv avocat I. N. E., solicită admiterea contestației și, pe cale de consecință să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv, în principal, cu măsura controlului judiciar și, în subsidiar, cu măsura arestului la domiciliu. Având în vedere faza procesuală în care ne aflăm, instanța fiind sesizată cu rechizitoriu, această măsură a arestului preventiv nu mai apare ca fiind oportună. De asemenea, a se avea în vedere durata ce s-a scurs din momentul luării acestei măsuri. La acest moment temeiurile ce au stat la baza luării, prelungirii respectiv menținerea acestei măsuri nu mai subzistă. Nu în ultimul rând a se avea în vedere și caracterul excepțional al acestei măsuri, atitudinea de cooperare a inculpatului până în momentul de față, ceea ce dovedește o periculozitate redusă a acestui inculpat. Se pot stabili în sarcina inculpatului un ansamblu de măsuri ce îl vor determina pe acesta să nu împiedice buna desfășurare a procesului penal.
Apărătorul ales al contestatorului inculpat F. T. V., respectiv avocat P. R. Ș., solicită în temeiul dispozițiilor art.425 1 alin.7 lit.a Cod procedură penală admiterea contestației formulată de inculpat și ca urmare rejudecând și reanalizând cererea formulată în baza art. 242 alin.2 Cod procedură penală, admiterea sub una din cele două variante, respectiv înlocuirea măsurii arestului preventiv cu controlul judiciar sau în subsidiar cu arestul la domiciliu. Suntem la debutul acestei cercetării judecătorești, există un probatoriu întocmit de către Ministerul Public prin care se aduc diverse acuzații și este un minim de probatoriu administrat la ultimul termen de judecată din 01.09.2015, în senul că au fost audiați 2 inculpați.. De cca. 7 luni de zile inculpatul se află în stare de arest preventiv deși a colaborat pe parcursul urmării penale și a recunoscut ceea ce a făcut însă datorită faptului că neagă săvârșirea unor infracțiuni mult mai grave decât ceea ce s-a petrecut în realitate, respectiv traficul de persoane și constituirea de grup infracțional organizat se apreciază că această atitudine negativă conduce la concluzia că recluziunea sa din rândul societății este necesară pentru protejarea ordinii publice. În ceea ce privește considerentele pe care le-au avut în vedere în momentul în care au formulat această cerere sunt stabilite în mod clar de către legiuitor la alin.2 din art. 242 Cod procedură penală, este vorba de o evoluție a unui dosar, de stadiul procesual, de elemente de circumstanțiere în ceea ce privește persoana care formulează cerere. Nu ne putem raporta doar la strictul fapt că au fost avute în vedere la momentul întocmirii rechizitoriului un morman de probe în acuzare iar până în prezent în apărare nu au fost administrate decât 2 declarații care totuși îl vizează și în dezincriminează sub anumite aspecte pe inculpat. Până nu administrăm un minim de probe totuși este necesară înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă care conferă niște posibilități de înfrânare a atitudinii inculpatului. A se avea în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul urmării penale, lipsa antecedentelor penale, probitatea de care a dat dovadă în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu fiind lucrător M.A.I., faptul că este divorțat, are doi copii, unul este minor și este în îngrijirea sa și are nevoie de îngrijire permanentă deoarece minora are un ochi extirpat. Nu se poate susține că întreaga societate suferă și că este în pericol din cauza acțiunilor inculpatului. A se avea în vedere toate aceste elemente și a se înlocui măsura arestului preventiv cu controlul judiciar sau arestul la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la contestația formulată de inculpatul J. L., solicită respingerea pentru că privește o încheiere care nu-l vizează. Cu privire la celelalte contestații formulate de către inculpați, pune concluzii de respingere. Așa cum s-a susținut și în motivarea orală a contestațiilor chiar apărarea a recunoscut că suntem la începutul fazei de judecată și că până în prezent nu au fost readministrate foarte multe din probele administrate în faza de urmărire penală. Față de acest considerent și ținând cont de natura infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată inculpați, apreciază că la acest moment procesual nu se impune admiterea contestațiilor și că pentru buna desfășurare a fazei de judecată se impune ca acești inculpați să fie cercetați în stare de arest preventiv. Are în vedere faptul că în situația infracțiunilor de trafic de persoane se știe că între victime și traficanți la un moment dat se creează o stare de subordonare între aceste fete și inculpații, datorită acestei situații de cele mai multe ori victimele au reținerii în a da declarații în fața instanței și au anumite temeri cu privire la integritatea lor fizică, pentru că alta este situația când sunt audiate la parchet sau la poliție și sunt singure în birou și alta este situația când sunt puse față în față cu persoanele care sunt trimise în judecată și cu prezența acestora în sala de judecată. De asemenea, trebuie avut în vedere în privința inculpatului S. C. că este trimis în judecată pentru 14 infracțiuni, în privința inculpatului A. A. că este trimis în judecată pentru 5 infracțiuni iar inculpatul F. T. V. este trimis în judecată pentru săvârșirea a 8 infracțiuni. Acesta din urmă a comis aceste faptele fiind polițist la momentul comiterii acestor infracțiunii. În nicio cauză nu se poate susține că întreaga societate este afectată de lăsarea în libertate a unei persoane, trebuie să avem în vedere microclimatul de unde provin aceste persoane dar și ecourile faptelor în comunitatea de unde inculpații provin. Cu privire la susținerea apăratului ales al inculpatului F. în sensul că unul dintre copii inculpatului are probleme de sănătate, însă aceste chestiuni ar trebui să fie avute în vedere înainte de a comite faptele. Chiar dacă de la momentul luării măsurii arestării preventive a trecut o perioadă mai mare de 200 de zile, trebuie avut în vedere când se apreciază rezonabilitatea termenului, complexitatea cauzei, natura infracțiunilor comise dar și celeritatea cu care s-a efectuat urmărirea penală și cu care dosarul a fost trimis în instanță și modalitatea în care s-a desfășurat faza de cameră preliminară. Nu este stabilit nicăieri cu exactitate termenul rezonabil. Față de aceste considerente solicită respingerea contestațiilor formulate de inculpați.
Inculpatul S. C., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său și solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau arestul la domiciliu.
Inculpatul A. A., având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său. A se avea în vedere faptul că are loc de muncă și dacă s-ar lua măsura controlului judiciar ar avea unde să meargă să muncească deoarece 2 persoane vătămate au devenit părți civile și au cerut o sumă de bani și ar putea să ofere aceste sume de bani.
Inculpatul F. T. V., având ultimul cuvânt, arată că are o fetiță care are un handicap în sensul că nu are un ochi, îi face control din 3 în 3 luni pentru a se vedea acuitatea celuilalt ochi. Fiind arestat din luna februarie nu a mai reușit să-i mai facă control, în acest moment fiind în grija bunici paterne care este în vârstă de 80 de ani. A se avea în vedere că a colaborat cu organele de anchetă. Arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său ales.
Inculpatul J. L., având ultimul cuvânt, depune la dosar un înscris prin care își retrage contestația formulată în cauză.
CURTEA
Asupra contestațiilor de față,
Prin încheierea din 1 septembrie 2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ 15, în baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2, 5 și 8 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cererea subsidiară de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul S. C.. În baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2, 5 și 8 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, formulată de inculpatul A. A.. În baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2, 5 și 8 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu arestul la domiciliu, formulată de inculpatul F. V. T.. În baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2, 5 și 8 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii controlului judiciar, formulată de inculpata S. O.. În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să plătească statului suma de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
În considerentele încheierii s-a arătat că deliberând asupra cererilor de înlocuire/revocare a măsurilor preventive, formulate de inculpații S. C., A. A., F. V. T. și S. O., s-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. T. C. nr. 49/D/P/2014 din 08.06.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților:. S. C., pentru comiterea infracțiunilor de: 1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, împreună cu A. A., S. O. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori și proxenetism, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite; 2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată minoră P. G. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3; 3. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal., raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată minoră P. G. M., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3; 4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată minoră P. G. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3; 5. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată D. F. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3; 6. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în cursul lunii august 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a primit și a obligat persoana vătămată G. A. L., să practice prostituția în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3; 7. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - februarie 2015, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” sau în afara acestuia de către V. R. K.; 8. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, în cursul anului 2014, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către P. Szidonia R. K.; 9. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în perioada iunie 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către B. G.; 10. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2013 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către Rabb Klementina; 11. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada 2012 și în toamna anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către B. B.; 12. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către Ș. N. G.; 13. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2013, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către D. Emoke; 14. „proxenetism” prevăzută de art. 213 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2014 - octombrie 2014, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, a înlesnit practicarea prostituției sau a obținut foloase patrimoniale ca urmare a practicării prostituției, în cadrul clubului „Flamengo” de către T. A.; A. A. zis ,,C.’’ pentru comiterea infracțiunilor de: 1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, împreună cu S. C. și F. T. V., au constituit un grup infracțional organizat care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite și comiterea infracțiunii de proxenetism; 2. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră P. G. L. lui S. C., pentru ca acesta să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3; 3. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2013, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră P. G. M. lui S. C., pentru ca acesta să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din municipiul S. G., punctul de lucru situat pe .. 3; 4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în vara anului 2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se afla, a recrutat și transferat persoana vătămată minoră D. F. L. lui S. C. și J. L., pentru ca aceștia să o oblige la practicarea prostituției în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, respectiv în barul “Lamar” din municipiul S. G., iar în aceeași perioadă a obligat persoana vătămată să întrețină relații sexuale în locuința lui S. V. cu F. T. V. și cu un alt bărbat; 5. “ folosirea serviciilor unei persoane exploatate” prevăzută de art. 216 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată minoră D. F. L., cunoscând că este o victimă a traficului de minori; III. F. T. V., pentru comiterea infracțiunilor de: 1. „constituirea unui grup infracțional organizat” prevăzută de art. 367 al. 1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit împreună cu S. C. și A. A., care avea ca scop comiterea mai multor infracțiuni de trafic de minori, infracțiuni care ulterior au și fost săvârșite și proxenetism; 2. „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră P. G. L. prezenta în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, reprezentații cu caracter sexual (striptease) și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale minorei P. G. L.; 3. „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, constând în aceea că, în perioada vara anului 2013-octombrie 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră P. G. M. a fost prezentă a în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, în repetate rânduri, deși conform art. 4 din Legea nr. 196/2003, accesul minorilor în astfel de localuri este interzis, și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor minorei P. G. M.; 4. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal constând în aceea că, la data de 04.09.2014, profitând de stare de vădită vulnerabilitatea în care se aflau, a recrutat persoanele vătămate minore P. G. L. și P. G. M., în vederea obligării la practicarea prostituției în incinta sălii sporturilor din municipiul S. G.;5. „trafic de minori” prevăzută de art. 211 al. 1,2 Cod penal, raportat. la art. 210 al. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 38 al. 2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 12.09.2014, profitând de starea de vădită vulnerabilitatea în care se aflau, a recrutat persoanele vătămate minoră P. G. L. și P. G. M., în vederea obligării la practicarea prostituției în apartamentul lui G. Elwis Aniel din municipiul S. G.; 6. „folosirea abuzivă a funcției în scop sexual” prevăzută de art. 299 al. 2 Cod penal, constând în aceea că, la data de 12.09.2014, a pretins favoruri de natură sexuală de la persoana vătămată minoră P. G. M., în timp ce se afla în apartamentul lui G. Elwis Aniel din mun. S. G.,profitând de situația de autoritate pe care o avea asupra victimei decurgând din funcția de polițist; 7. „abuz în serviciu” prevăzută de art. 297 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, constând în aceea că, în vara 2014, luând cunoștință în exercitarea atribuțiilor de serviciu în repetate rânduri, că persoana vătămată minoră D. F. L. a fost prezentă a în clubul „Flamingo” din mun. S. G., punctul de lucru situat pe .. 3, în repetate rânduri, deși conform art. 4 din Legea nr. 196/2003 accesul minorilor în astfel de localuri este interzis, și că a fost obligată la practicarea prostituției, nu a întocmit acte de constatare conform fișei postului, cauzând vătămarea drepturilor și intereselor minorei D. F. L.; 8. “ folosirea serviciilor unei persoane exploatate” prevăzută de art. 216 Cod penal, constând în aceea că, în vara anului 2014, a întreținut relații sexuale cu persoana vătămată minoră D. F. L., cunoscând că este o victimă a traficului de minori; IV. T. A., C. P. M., J. L. și S. O..
Prin încheierea nr. 1/UP din 19.02.2015 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 226 Cod procedură penală raportat la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală și art. 202 Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. C., A. A., F. T. V., T. A., C. P. și J. L., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19 februarie 2015 și până la data de 20 martie 2015, inclusiv.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat în conformitate cu dispozițiile art. 226 al. 1 Cod procedură penală, că în cauză erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților sus-menționați.
În cauză, propunerea de arestare preventivă fiind întemeiată pe incidența cazului prevăzut de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, analizând probatoriul administrat până în acel moment procesual, judecătorul de drepturi și libertăți a apreciat că, în cauză, existau probe și indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care erau cercetați și raportat la gravitatea faptelor, ce rezulta din natura acestora, modul și circumstanțele de comitere, amploarea acestui fenomen infracțional, atât pe plan național, cât și cel internațional, numărul mare de fapte și gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor presupus a fi comise de către aceștia, prin care s-a produs o gravă încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, fiind vătămate acele relații sociale care ocrotesc libertatea de acțiune, de exprimare, de opțiune și de manifestare pe plan psihic a persoanei fizice, precum și alte valori intrinseci ființei umane și anume inviolabilitatea sexuală, siguranța, onoarea și demnitatea, dar văzând și celelalte elemente ce caracterizează persoana inculpaților, S. C., F. T. V. A. A. și J. L. care, deși au avut loc de muncă, ar fi înțeles să-și rotunjească veniturile, iar inculpatele T. A. și C. Petronele M., neavând loc de muncă și nici o sursă de venit, să-și câștige existența, prin exploatarea sexuală a unor persoane vulnerabile, minore cu vârste cuprinse între 13 și 16 ani, s-a reținut că persoana inculpaților nu oferă garanții că, lăsați în libertate, nu vor mai comite noi infracțiuni sau că nu vor încerca influențarea persoanelor vătămate sau a martorilor, ceea ce ar împiedica aflarea adevărului. Totodată, s-a apreciat că pericolul social pe care îl reprezentau inculpații pentru ordinea publică rezulta și din circumstanțelor reale de săvârșire a faptelor și modalitatea în care au conlucrat pentru derularea activității infracționale, conlucrare care a fost esențială pentru a asigura succesul activității infracționale desfășurate, din mijloacele folosite pentru a intimida, folosind chiar și amenințări, pentru a le menține în postura de „marfă” a victimelor minore, pentru ca acestea să se prostitueze în folosul inculpaților, activități ce denotă un total dispreț față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială și nu în ultimul rând din atitudinea procesuală a inculpaților, care contrar probatoriului administrat nu se consideră vinovați de comiterea faptelor, sau apreciază că prin faptele lor le-ar fi ajutat pe aceste minore pentru a obține venituri. De asemenea, s-a constatat că luarea măsurii arestării preventive era necesară și în vederea bunei desfășurări a urmăririi penale, dar și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, având în vedere că cercetarea penală era într-o fază incipientă, existând indicii că ar fi și alte victime ale traficului de minori și de persoane, astfel cum rezulta din declarațiile date în cauză la data de 18.02.2015 de martori, dar și indicii rezonabile din care rezultă că în sarcina inculpaților ar putea subzista și infracțiunea de proxenetism. Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura arestării preventive era și proporțională cu gravitatea faptelor pentru care inculpații erau cercetați, respectiv infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de minori, abuz în serviciu etc., fapte care prin natura lor prezintă un pericol social concret ridicat.
Pe parcursul urmăriri penale, prin ordonanța nr. 49/D/P/2014 din data de 07 mai 2015 a D.I.I.C.O.T. – B. T. C., s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpata S. O., pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 07.05.2015 până la data de 05.07.2015.
S-a constatat că inculpații S. C. și S. O. au solicitat revocarea măsurilor preventive dispuse în cursul urmăririi penale, însă contrar susținerilor acestora, temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor preventive nu au încetat, ci, dimpotrivă, persistă și în prezent și justifică îngrădirea drepturilor persoanelor acuzate de comiterea unor fapte penale de o gravitate deosebit de ridicată.
În ceea ce o privește pe S. O., instanța a apreciat că măsura controlului judiciar este în continuare necesară atingerii scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Referitor la S. C., s-a reținut că și în cazul acestui inculpat se mențin temeiurile care l-au determinat pe judecătorul de drepturi și libertăți să îi aplice măsura preventivă cea mai restrictivă, în cursul urmăririi penale, astfel cum se va arăta în ceea ce urmează, cu ocazia analizării cererii subsidiare de înlocuire a măsurii arestării preventive cu controlul judiciar.
S-a apreciat că în cauză ar fi îndeplinite, in abstracto, condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii preventive mai ușoare arătate de inculpații S. C., A. A. și F. T. V., în cuprinsul cererii formulate, respectiv arestul la domiciliu sau control judiciar, însă, in concreto, față de împrejurările concrete ale cauzei și circumstanțele personale ale inculpaților, măsura preventivă mai ușoară nu este aptă să atingă scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Instanța a reținut că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere în momentul în care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, iar lăsarea lor în libertate, în acest moment procesual, ar prezenta pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care se impune respingerea cererilor de înlocuire formulate de aceștia.
Sub acest aspect, se au în vedere dispozițiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive, apreciindu-se că persistă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, susținerile acestora referitoare la temeinicia acuzării urmând a fi analizate după administrarea tuturor probelor admise la ultimul termen de judecată. De asemenea, s-a avut în vedere că unele din infracțiunile presupus a fi comise de inculpați fac parte din categoria celor enumerate expres de legiuitor în cuprinsul art. 223 alin. 2 Cod procedură penală (trafic de persoane), iar celelalte sunt sancționate de către legiuitor cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare (constituirea unui grup infracțional organizat, proxenetism, abuz în serviciu).
În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, raportând criteriile enunțate de Curtea de la Strasbourg la prezenta cauză, având în vedere infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, efectul acestora nu numai asupra victimelor, dar și în conștiința societății, numărul mare al persoanelor presupus a fi implicate (inculpați și persoane vătămate/victime), modul de organizare și desfășurare a faptelor incriminate, conduita procesuală a inculpaților, instanța a apreciat că impactul faptelor presupus a fi comise de inculpații arestați nu s-a diminuat, iar lăsarea lor în libertate ar putea avea ca efect nu numai tulburarea ordinii publice, dar și afectarea derulării în condiții normale a procesului penal, existând riscul influențării celorlalte părți sau a martorilor ale căror date de contact sunt cunoscute de toți inculpații. Curtea Europeană însăși admite că, în cauzele care implică un număr mare de inculpați, riscul ca eliberarea unui deținut să exercite o presiune asupra martorilor sau să obstrucționeze în alt fel procedura este adesea deosebit de mare (cauza Osuch împotriva Poloniei din 14 noiembrie 2006).
Cu privire la durata petrecută de inculpați în stare de arest preventiv, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat că problema privind caracterul rezonabil al acestei perioade nu poate fi apreciată in abstracto. În concret, în cauza de față, având în vedere numărul faptelor și persoanelor vizate de instrucția penală, multitudinea probelor strânse și invocate prin actul de inculpare de către organul de urmărire penală, atitudinea inculpaților și a organelor judiciare, s-a apreciat că durata arestului preventiv nu a depășit, în mod obiectiv, un termen rezonabil. Nu se contestă faptul că, astfel cum s-a invocat de către apărătorii aleși, o persoană privată de libertate resimte diferit trecerea timpului față de una care se află în stare de libertate, însă procesul penal trebuie derulat primordial în interesul societății, și subsidiar în interesul individual al acuzatului, atâta timp cât circumstanțe obiective justifică această prioritate. Or, în cauza de față, astfel cum s-a menționat mai sus, criteriile obiective pledează în detrimentul inculpaților și pentru restrângerea dreptului la libertate a acestora.
Măsura preventivă luată față de inculpați nu poate fi înlocuită cu o altă măsură care nu poate atinge scopul prevăzută de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care, cercetarea judecătorească nu a fost demarată încă, nefiind audiați nici părțile vătămate/civile, nici martorii pe ale căror declarații se întemeiază acuzația.
Au fost avute în vedere consecințele infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, astfel că o măsură mai puțin aspră, în acest moment procesual, nu ar fi aptă de a proteja în mod efectiv presupusele victime care astfel cum rezultă din rapoartele de evaluare psihologică întocmite de specialiști din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului C., se află în stare de vulnerabilitate.
Pentru considerentele expuse mai sus privind împrejurările concrete ale cauzei, natura, gravitatea și numărul infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, circumstanțele și modalitatea de comitere a acestora, consecințele faptelor imputate, în baza art. 362 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 1, 2, 5 și 8 Cod procedură penală, au fost respinse cererile de revocare/înlocuire formulate de inculpații S. C., A. A., F. T. V. și S. O..
Împotriva încheierii au formulat contestație în termen inculpații J. L., S. C., A. A. și F. V. T..
Inculpatul S. C. a solicitat admiterea contestației având în vedere că au trecut peste 200 de zile de când inculpatul a fost reținut și la acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv, solicitându-se înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, neexistând dovezi, probe sau indicii din care să rezulte că acesta ar impieta cercetarea judecătorească dacă s-ar afla sub puterea unui mandat de arest la domiciliu.
Inculpatul J. L. a solicitat să se constate că din eroare s-a formulat contestație, având în vedere că încheierea atacată nu-l privește pe acesta, depunând un înscris din care rezultă că solicită „revocarea contestației”.
Inculpatul A. A. a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv, în principal, cu măsura controlului judiciar și, în subsidiar, cu măsura arestului la domiciliu, arătându-se că măsura arestului preventiv nu mai apare ca fiind oportună, că a trecut o durată de timp de la momentul luării acestei măsuri. Se mai arată că temeiurile ce au stat la baza luării, prelungirii respectiv menținerea acestei măsuri nu mai subzistă.
Inculpatul F. T. V. a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu controlul judiciar sau în subsidiar cu arestul la domiciliu, arătându-se că de aproximativ 7 luni de zile inculpatul se află în stare de arest preventiv deși a colaborat pe parcursul urmării penale și a recunoscut ceea ce a făcut însă datorită faptului că neagă săvârșirea unor infracțiuni mult mai grave decât ceea ce s-a petrecut în realitate, respectiv traficul de persoane și constituirea de grup infracțional organizat se apreciază că această atitudine negativă conduce la concluzia că recluziunea sa din rândul societății este necesară pentru protejarea ordinii publice. Se arată că până în prezent în apărare nu au fost administrate decât 2 declarații care totuși îl vizează și îl dezincriminează sub anumite aspecte pe inculpat. Se solicită a se avea în vedere atitudinea inculpatului pe parcursul urmării penale, lipsa antecedentelor penale, probitatea de care a dat dovadă în îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu fiind lucrător M.A.I., faptul că este divorțat, are doi copii, unul este minor și este în îngrijirea sa și are nevoie de îngrijire permanentă deoarece minora are un ochi extirpat.
Examinând cauza din perspectiva contestațiilor formulate, a probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, a dispozițiilor art. 206 din Codul de procedură penală, se constată următoarele:
În ceea ce îl privește pe inculpatul J. L. se constată că încheierea din 1 septembrie 2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ 15 nu privește situația acestui inculpat. Prin încheierea din 31 august 2015 s-a dispus amânarea soluționării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul J. L. pentru data de 09.09.2015. În aceste condiții din eroare a fost comunicată minuta încheierii din data de 1 septembrie 2015, încheiere prin care s-a dispus doar asupra cererilor privind măsurile preventive formulate de inculpații S. C., A. A. și F. V. T.. Primind comunicarea încheierii, inculpatul J. L. a făcut mențiunea pe dovada de comunicare că formulează contestație. La termenul din 7 septembrie, inculpatul J. L. a depus un înscris din care rezultă că solicită „revocarea contestației”, ceea ce echivalează cu retragerea contestației, instanța urmând să ia act de această împrejurare, fără însă a obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în condițiile în care dintr-o eroare a instanței de fond i-a fost comunicată inculpatului J. încheierea din data de 1 septembrie 2015.
Curtea de Apel B. are în vedere dispozițiile în materie, astfel cum sunt prevăzute în conținutul articolelor 202 – 244 din Codul de procedură penală care reglementează măsurile preventive, în special dispozițiile art. 202, 223, 242 din Codul de procedură penală.
Analizând contestațiile formulate de către inculpații S. C., A. A. și F. V. T., curtea apreciază la acest moment procesual că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora, anume acelea indicate în cuprinsul încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă la data de 19 februarie 2015 se mențin.
Se constată că și în prezent sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, existând pe de o parte probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații S. C., A. A. și F. V. T. au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, respectiv infracțiunea de „constituirea unui grup infracțional organizat”, 5 infracțiuni de „trafic de minori” și 8 infracțiuni de „proxenetism” de către inculpatul S. C., infracțiunea de „constituirea unui grup infracțional organizat”, 3 infracțiuni de „trafic de minori” de către inculpatul A. A. și infracțiunea de „constituirea unui grup infracțional organizat”, 3 infracțiuni de abuz în serviciu și 4 infracțiuni de „trafic de minori” în ceea ce îl privește pe inculpatul F. V. T., și pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care provin inculpații, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că privarea de libertate a celor trei inculpați este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1.
Privarea de libertate a inculpaților S. C., A. A. și F. V. T., raportat la modalitatea concretă de săvârșire, natura și gravitatea faptelor presupus a fi comise, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, trafic de minori și proxenetism prin care s-a urmărit și obținerea de venituri din exploatarea sexuală a unor minore, este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații fiind de o gravitate deosebită de natură să justifice arestarea preventivă a acestora o perioadă de timp și în același timp de natură să asigure combaterea și prevenirea traficului de persoane, o altă măsură preventivă nefiind suficientă la acest moment procesual, raportat la diversificarea fenomenului infracțional al traficului de persoane.
Sunt respectate astfel și dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția europeană a drepturilor omului, potrivit cărora "Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol (...) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.", fiind indicate de către instanța de fond motive relevante și suficiente pentru a justifica necesitatea de a menține inculpații S. C., A. A. și F. V. T. în stare de arest preventiv raportat la activitatea infracțională pentru care sunt cercetați aceștia.
Lipsa antecedentelor penale, situația socială și familială invocată de inculpatul F. V. T. nu sunt de natură să diminueze gravitatea faptelor pentru care acesta este cercetat și periculozitatea pe care o prezintă persoana sa lăsat în libertate, raportat la frecvența și rezonanța pe care o înregistrează în prezent infracțiunile de natura cărora este cercetat inculpatul.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu Letellier c. Franței), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății” de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen limitat, trebuind a fi demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
La acest moment procesual, trecerea unei perioade de aproape 7 luni de la arestarea preventivă a inculpaților (19.02.2015), nu a fost de natură a diminua impactul negativ pe care faptele însăși le-au avut pentru comunitate, rechizitorul fiind întocmit la data de 08 iunie 2015, prin încheierea din 3 iulie 2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 49/D/P/2014 din 08 iunie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – B. T. C. și s-a dispus începerea judecății cauzei privindu-i pe inculpații S. C., A. A., T. A., F. T. V., C. P. M., J. L. și S. O., iar instanța de fond a efectuat deja acte de cercetare judecătorească, prin audierea a 2 inculpați la termenul de judecată din data de 31 august 2015, termen acordat după începerea judecății. În aceste condiții înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, nu este în interesul bunei desfășurări a procesului penal.
Pentru aceste motive, curtea va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații S. C., A. A. și F. V. T. împotriva încheierii din data de 13 mai 2015 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține, făcând aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestațiile formulate de inculpații S. C., A. A. și F. V. T. împotriva încheierii din data de 1 septembrie 2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
Ia act de retragerea contestației formulată de inculpatul J. L. împotriva încheierii din data de 1 septembrie 2015 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ 15, comunicată din eroare acestui inculpat.
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpații S. C. și A. A. la plata sumei de 230 lei fiecare și inculpatul F. V. T. I. la plata sumei de 100 lei către stat cu titlu de cheltuielile judiciare.
În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Suma de 390 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 7 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,
M. Ș.
GREFIER,
C. G.
Red.M.Ș/09.10.2015
Dact.C.Gh./12.10.2015
2 ex.
Jud fond/C. M. D.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
