Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 69/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 69/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-06-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 69/C DOSAR NR._

Ședința publică din data de 22 iunie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată FJC2

- Președinte - C. G. - judecător

- Grefier - O. S.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror A. M. G. – din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B.

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de P. DE PE L. Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE – SERVICIUL TERITORIAL B. și inculpatul C. A. A. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat C. A. A. asistat de apărătorii aleși, av. I. I. și av. V. N..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței:

- la data de 19 iunie 2015 – contestația formulată de inculpatul C. A. A. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, formulată prin apărătorul său ales, av. I. I. și transmisă prin fax Curții de Apel B. la aceeași dată, la ora 17.01;

- la data de 22 iunie 2015 – adresa nr._ emisă de Tribunalul B. la data de 19 iunie 2015 și transmisă prin fax instanței de control judiciar la data de 22 iunie 2015, ora 09,02, prin care se înaintează Curții de Apel B. spre competentă soluționare contestația declarată de inculpatul C. A. A. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, formulată prin apărătorul său ales, av. I. I., menționându-se în cadrul adresei faptul că dosarul penal nr._ al Tribunalului B. a fost înaintat Curții de Apel B. la data de 19 iunie 2015;

- la data de 22 iunie 2015 – adresa nr._ emisă la data de 19 iunie 2015 de Inspectoratul de Poliție Județean B. – Poliția Stațiunii Râșnov, prin care se înaintează Curții de Apel B. dovada de îndeplinire a procedurii de citare emisă în dosarul penal nr._ în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A. A., pentru termenul de judecată din data de 22 iunie 2015.

Întrebat fiind, apărătorul ales al inculpatului C. A. A., respectiv av. I. I., învederează instanței că a trimis Tribunalului B. prin fax și prin e-mail contestația formulată de inculpat împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, vineri, respectiv în 19 iunie 2015, la ora 16,00, după ce a văzut că în cauză a fost declarată contestație de către P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B..

Instanța înmânează reprezentantei Ministerului Public, pentru luare la cunoștință, contestația formulată de inculpatul C. A. A. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, ce a fost transmisă prin fax la data de 19 iunie 2015, de către apărătorul ales al acestuia, atât Curții de Apel B. cât și Tribunalului B..

În temeiul art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la identificarea contestatorului inculpat C. A. A. cu datele de stare civilă de la dosarul cauzei.

Întrebați fiind de către instanță, atât apărătorii aleși ai contestatorului inculpat cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au cereri de formulat în cauză și nici chestiuni prealabile de invocat.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15 și în rejudecare, în baza art. 208 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul C. A. A., cu consecința menținerii acestei măsuri preventive. Arată că punctul de vedere al Ministerului Public diferă de cel al judecătorului fondului, care a admis cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, făcând referire la dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015. Consideră că Decizia Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015 care în dispozitiv arată că dispozițiile art. 222 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, nu își are aplicabilitate în speța de față și susține acest lucru pentru că măsura arestului la domiciliu a fost dispusă în prezenta cauză în faza de cameră preliminară, nefiind vorba despre o măsură dispusă în faza de urmărire penală. Astfel, solicită a se avea în vedere că instanța a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu în faza de cameră preliminară. Atrage atenția asupra faptului că, condițiile pentru care poate fi dispusă înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta diferă de cele care trebuie avute în vedere la luarea unei măsuri preventive. De altfel, dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la înlocuirea unei măsuri preventive, ne obligă să avem în vedere două aspecte, respectiv, împrejurările concrete ale cauzei, fiind vorba de cauza care se judecă în speță și atitudinea inculpatului. Apreciază că niciunul din cele două considerente nu pot fi avute în vedere la acest moment procesual, decizia Curții Constituționale anterior menționată trebuind a fi aplicată, din punctul de vedere al Ministerului Public, în ansamblu. A se observa că, Curtea Constituțională a constatat că într-adevăr dispozițiile art. 222 Cod procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu stabilesc un termen pentru care măsura arestului la domiciliu poate fi luată și în măsura în care nu este verificată din punct de vedere al proporționalității măsurii. Arată că, din punctul de vedere al Ministerului Public, măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A. A. și dispozițiile referitoare la stabilirea unui termen pentru care aceasta a fost dispusă, nu sunt aplicabile în speță. Este evident că există art. 207 și art. 208 din Codul procedură penală care obligă judecătorul de cameră preliminară și respectiv instanța, să verifice această măsură din 30 în 30 de zile sau la 60 de zile așa cum a stabilit legiuitorul, astfel încât dispozițiile privind conținutul și luarea, înlocuirea acestei măsuri sunt, în opinia sa, legale. Pe cale de consecință, consideră că nu poate fi admisă o interpretare per a contrario în sensul că decizia Curții Constituționale suspendă de drept întreaga procedură stabilită pentru luarea sau înlocuirea arestului la domiciliu, drept pentru care apreciază că această măsură ar trebui să se mențină în continuare. De altfel, și în decizia Curții Constituționale se stabilește foarte clar că dispozițiile referitoare la arestul la domiciliu se mențin în fondul activ al legislației noastre în vigoare, cu corectivele aduse prin decizie, corectivele fiind, așa cum a spus și anterior, cele referitoare la luarea măsurii în cameră preliminară sau în fața instanței de judecată și aprecierea proporționalității măsurii.

Avocat ales I. I., având cuvântul pentru contestatorul inculpat C. A. A., consideră că trei probleme sunt de precizat ab initio. Arată că prima problemă este aceea dacă există o legalitate a incriminării în legătură cu art. 222 Cod procedură penală în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015, respectiv cu arestul la domiciliu. Astfel, Decizia Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015 stabilește fără putință de tăgadă că art. 1 din Codul penal, legalitatea incriminării, nu este realizat în cauză. Este adevărat că vorbim de faptă penală dar în același timp, textul de procedură care permite exercitarea acțiunii penale trebuie să aibă și el legalitate prin referire la incriminare. A se avea în vedere că Decizia Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015 spune că art. 222 Cod procedură penală este neconstituțional și că se păstrează în fondul activ cu amendamentele care sunt trecute în considerente. Arată că amendamentele trecute în considerente, înseamnă ingerința pe care o constată în punctul 22 și următoarele Curtea Constituțională, adică măsura arestului la domiciliu, care nu are stipulat un termen, este neconstituțională prin faptul că nu prevede termen iar această neprevedere de termen afectează grav viața privată, viața de familie, toate aceste împrejurări care în speță sunt împrejurări noi și care devin relevante în legătură cu măsura. În legătură cu acest din urmă aspect, ține să precizeze că măsura arestului la domiciliu s-a luat față de inculpat în 24 octombrie 2014, fiind vorba până în prezent de 8 luni de arest pentru că decizia Curții Constituționale în considerente, suplinește și dă o interpretare constituțională cumulului arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Subliniază că se susținea în doctrină și chiar și instanțele, jurisprudențial, nu cumulau cele două tipuri de arest, tratându-le separat, spunând că nu sunt incidente dispozițiile art. 399 Cod procedură penală cele care fac cumulul la executare. Atrage atenția asupra faptului că în cazul de față cumulul făcut ajunge la 8 luni și ceva de arest, respectiv de sancțiune penală, care dacă s-ar avea în vedere și normele privind liberările și așa mai departe, ar face ca în momentul de față inculpatul C. A. A. să fie deja condamnat cu executare la o pedeapsă de cel puțin 2 ani închisoare. Așadar, aici este problema pe care el o susține în legătură cu legalitatea incriminării și cu încetarea de drept a măsurii, pe considerentele că aceasta nu respectă nici art. 6 din C.E.D.O., nu respectă nici art. 47 din Carta Europeană, unde se vorbește de constituționalitate, nu îl respectă nici pe cel cu proporționalitatea și nici pe cel privind previzibilitatea. De asemenea, această decizie a Curții Constituționale mai spune că legea este imprevizibilă, ceea ce intră în incidență cu o directivă europeană pe care el a invocat-o și în care România este monitorizată pentru că inculpatul sau cel care este supus unei proceduri judiciare trebuie să prevadă consecințele și să prevadă măsurile și ce se poate lua împotriva lui, și aceasta tot pe legalitatea incriminării și tot pe legalitatea sancțiunii. Arată că la prezentul termen de judecată s-a susținut de către reprezentanta Ministerului Public faptul că măsura arestului la domiciliu a fost luată pe cameră preliminară. Consideră că acest aspect are foarte mare legătură cu speța de față pentru că pe camera preliminară nu există text de lege care să spună cât trebuie inculpatul să stea în arest la domiciliu. Subliniază că instanțele de la Î. C. de Casație și Justiție, văzând oareșicum această situație, au trecut de la verificările din 30 în 30 de zile care erau pe niște termene obiective fixate de lege, pe termene subiective fixate de instanța de judecată, de organul de cercetare din 15 în 15 zile, ajungându-se până într-acolo încât dacă nu se producea declinarea de competență, instanța de la București se convinsese pe cameră preliminară că se impune întrucâtva încetarea măsurilor preventive împotriva inculpatului pe toate declarațiile date, și face aici trimitere la declarațiile luate în procedură de cameră preliminară tuturor inculpaților numai pe cererile de înlocuire și numai legate de măsurile arestării. Așadar, el face vorbire numai despre verificările care s-au făcut în legătură cu legalitatea măsurii, nefăcând trimitere la chestiunile de temeinicie sau la alte aspecte ce țin de fondul cauzei. D. urmare, pe toate aceste lipsuri și toate aceste carențe, consideră că devin din plin incidente dispozițiile art. 4 Cod procedură penală, care reglementează prezumția de nevinovăție, dispozițiile art. 5 Cod procedură penală, care reglementează aflarea adevărului precum și darea eficienței dispozițiilor mai favorabile în legislația internațională, interpretările date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Precizează că el se referă mai mult la considerentele pe care le face decizia Curții Constituționale care se potrivesc perfect pentru că sunt tot pe materia termenelor, respectiv lipsa termenelor și importanța termenelor în procesul penal. Face trimitere și la o altă decizie a Curții Constituționale, respectiv nr. 336 din 30 aprilie 2015, în care examinând termenul acela de 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, Curtea Constituțională face un adevărat eseu juridic în ceea ce privește materia termenelor și incidența acestor termene asupra inculpatului. Așa fiind, pe aceste considerente, instanțele de judecată nu pot rămâne insensibile la ce a spus Curtea Constituțională, pentru că în momentul publicării deciziei, cu efecte erga omnes, tot ce s-a scris în această decizie a Curții Constituționale devine obligatoriu pentru instanțele de judecată. A se avea în vedere că urmează termenul acela de 45 de zile pe care l-a prevăzut decizia, în care organul administrativ, respectiv Parlamentul, trebuie să facă corectura necesară ca și organ legislativ în legătură cu textul și aici consideră că intervine o problemă de separație a puterilor în stat. Astfel, Curtea Constituțională este cea care asigură mecanismul democratic al funcționării puterilor în stat. Curtea Constituțională într-adevăr nu are putere legislativă, dar semnalează și investește Parlamentul cu chestiunea aceasta. Pe obiectul cauzei, hotărârea Curții Constituționale devine obligatorie pentru instanțe în cadrul sistemului judiciar, ca dovadă că toată jurisprudența în toată țara a pus în libertate sau a înlocuit măsurile, funcție de faza procesuală, pe toate cazurile de arest la domiciliu. Arată că, din punctul său de vedere, în cauză trebuia să se acorde încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu și ține să precizeze că de fapt acest aspect este contestat în speță de inculpatul C. A. A.. Afirmă acest lucru, întrucât nu este prevăzut un termen în legătură cu această măsură preventivă. D. urmare, dacă nu am termen și nu am avut nici pe cameră preliminară, înseamnă că niciodată nu am avut termen cât să dureze măsura arestului la domiciliu pe cameră preliminară. Pe cale de consecință, nelegalitatea îi profită inculpatului, în speță, lipsa de text, devenind astfel incident principiul in dubio pro reo, prezumția de nevinovăție. Revenind la Constituția România, face trimitere la articolul potrivit căruia libertatea individuală este garantată și este inviolabilă, acesta fiind principiul, principiu care poate fi încălcat în trei limite, respectiv, când se face percheziție, când se face reținerea de 24 de ore sau când se dispune arestarea. Atrage atenția asupra faptului că în Constituție nu se vorbește despre măsura arestului la domiciliu. Mai mult, se spune că în cursul urmăririi penale durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăși 30 de zile, în afară de cazul când este prelungită în condițiile legii, prevăzându-se că durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate fi mai mare de 180 de zile. Concret, pe speță, dacă inculpatul C. A. A. se află în stare de arest la domiciliu din data de 24 octombrie 2014 și decizia Curții Constituționale spune fără echivoc că se cumulează arestul preventiv cu arestul la domiciliu, este evident că cele 180 de zile pentru inculpat s-au împlinit. Însă, solicită a se avea în vedere că pe camera preliminară nu există o dispoziție în legătură cu această măsură a arestului la domiciliu. Consideră că iarăși dispozițiile trebuie interpretate și aplicate în favoarea drepturilor și libertăților celui supus procedurii. D. fiind că nu există prevedere legală în legătură cu treaba aceasta și nu există nici pe faza de judecată, nefiind specificat termenul, înseamnă că instanța de judecată nu poate să dea eficiență la ceva ce nu există. A se observa că regula este aceea că libertatea este inviolabilă și este garantată. Instanța de fond a reținut că nu au existat termene prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare și așa și este, pentru că ultima dată nu mai există niciun termen cât să țină arestul la domiciliu, acesta fiind sine die, până la termenul maxim oferit de lege, cu fracțiunea din incriminare. Însă, incriminarea este sub prezumția de nevinovăție și a pus-o P. și nu e în judecată și se intră sub incidență pentru că nu am condamnare, nu am art. 6 ș.a.m.d. Pe de altă parte, Curtea Constituțională consideră că nu există durată. Din punctul său de vedere, toată această chestiune duce la un rău silogism pentru că nu poți pe ceva ce nu există, să constați că a încetat și pe de altă parte, concret, material, să dispui menținerea în arest la domiciliu, aceasta fiind solicitarea Parchetului ca inculpatul să fie ținut în continuare în stare de arest la domiciliu. Și atunci dacă ceva nu există, în baza a ce, cere P. în momentul de față ca inculpatul să fie ținut în continuare în stare de arest la domiciliu? Așadar, dacă ceva ce nu există nu are prevăzută nicio durată, se întreabă pe ce durată cere P. ca inculpatul să fie ținut în arest la domiciliu? Subliniază că în cazul de față, inculpatul este arestat de 8 luni, stând atât în arest preventiv cât și la domiciliu, astfel că acesta a executat o pedeapsă de 8 luni închisoare cu executare efectivă, iar dacă se aplică regulile pe care instanța le cunoaște mult mai bine decât el, iată că inculpatul este condamnat deja la 2 ani închisoare. Aceasta este problema pe care el încearcă să convingă instanța de judecată, respectiv aceea că măsura preventivă a devenit sancțiune și că sancțiunea deja s-a ajuns la niște limite de 2 ani închisoare, înfrângându-se orice principiu ce ține de nevinovăție. D. urmare, din punctul său de vedere, încetarea măsurii trebuia să se producă pe dispozițiile art. 241 lit. d Cod procedură penală, respectiv alte cazuri prevăzute de lege, pentru că instanța trebuie să interpreteze dispozițiile în așa fel încât ele să coincidă cu spiritul și litera legii. Or, spiritul legii este demnitatea umană, iar starea de libertate o instituie principiul constituțional și normele din procedura internă și internațională. A doua chestiune este legată de faptul că nu pot fi reținute nici considerente legate de inexistența textului care să condiționeze durata arestului la domiciliu. Arată că se ajunge la ceea ce s-a creat prin aplicarea unor norme din dreptul spaniol, drept recunoscut ca fiind unul inchizitorial. Astfel, s-a ajuns la fără lege pentru că nu am măsură, nu am durată legală, constituțională și e normal să fie așa pentru că, Constituția România s-a modificat ultima dată în anul 2003. Menționează că această instituție a arestului la domiciliu a fost preluată din dreptul italian, singurul stat unde se aplică arestul la domiciliu, maiexistând încă unul german, însă aceste state iau măsura ca să îl țină legat pe inculpat de instanță și nu pentru altceva. Se va vedea cum va fi evoluția viitoare, însă iată că acest arest la domiciliu nu are corespondent constituțional și asta este problema Curții Constituționale, de aceea, a și dat această soluție solomonică, în sensul că menține în fondul activ textul, 45 de zile, până când organul legislativ va face modificări. Revenind pe speță, arată că susține cu toată temeinicia și cu toate argumentele că nu poate fi primită o cerere în care să se mențină măsura arestului la domiciliu sub nicio formă pentru că nu mai există niciun fel de bază și niciun fel de literă sau spirit al legii care să conducă instanța de judecată la menținerea acestei măsuri. O a doua teză susținută de către instanța de fond este aceea că respinge aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv că se poate revoca și se poate face ceva cu măsura arestului la domiciliu, spunând instanța de judecată că nu s-au schimbat împrejurările, nu au apărut împrejurări noi și drept urmare, din acest punct de vedere, nu există această posibilitate. Consideră că în speță există împrejurări noi, respectiv ambele decizii ale Curții Constituționale pe care le-a amintit anterior. De asemenea, este o împrejurare nouă faptul că inculpatul a executat până în prezent pedeapsă de 8 luni închisoare. Se întreabă cum se poate justifica, în momentul când se va da o soluție de achitare, împrejurarea că s-a aplicat totuși inculpatului o sancțiune privativă de libertate pe măsuri preventive de 8 luni de zile. Este adevărat că măsura preventivă nu este sancțiune, însă în speța de față ea a ajuns să fie o sancțiune. Revenind la încheierea penală atacată, solicită a se avea în vedere că, mergând pe acest raționament, instanța de judecată a ajuns în final, plecând de la dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, să aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și a aplicat astfel inculpatului măsura controlului judiciar cu două dispoziții, supravegherea să se facă la Râșnov deci nu la domiciliul din B., . s-a solicitat în fața instanței de fond și inculpatul să nu se exercite funcția de președinte al Consiliului Județean. Atrage atenția instanței de control judiciar asupra a trei aspecte legate de funcția de președinte al Consiliului Județean, care au legătură cu exercitarea funcției și cu controlul judiciar. Aparent dacă cineva se uită cu ușurință pe toată această chestiune, constată că s-a săvârșit o faptă penală și că e bine pentru a se preveni a nu îl lăsa pe inculpat în Consiliul Județean și la conducerea Consiliului Județean, deși există prezumție de nevinovăție. Susține că aceste chestiuni doar aparent se justifică, întrucât verificarea mecanismului de separație a puterilor în stat arată că domnul C. A. A. a fost ales de toți cetățenii județului B. pe o legislatură 2012 – 2016, care nu are ingerință cu faptele penale din prezenta cauză. Subliniază că faptele penale din prezentul dosar se raportează la anii 2006 – 2007, așa cum se arată în rechizitoriu, care le aduce încoace și le raportează în special la anii 2008, 2009, 2010, 2011 și le apropie de anul 2012. Arată că a făcut trimitere la acele declarații date în fața judecătorului de la Î. C. de Casație și Justiție pentru ca instanța să poată aprecia, respectiv să poată pipăi un pic această chestiune. Revenind, solicită a se avea în vedere că pe legislatura aceasta 2012-2016, președintele ales de cetățenii județului B. este obligat să se supună hotărârilor acestui consiliu județean care constituie organismul de conducere al administrației. Atrage atenția asupra faptului că, Consiliul Județean B. în legislatura 2012 – 2016 nu a întreprins nicio plângere pentru acționarea penală a președintelui C. A. A. pentru că ar fi făcut o faptă penală, același mecanism prin simetrie fiind cu ce se întâmplă la parlamentari în Parlament, aici intervenind de fapt problema, în sensul că Justiția poate avea o ingerință în puterile administrației atunci când nesocotește puterea cetățeanului și a hotărârilor Consiliului Județean, în legătură cu trimiterea în judecată? Și atunci, el ridică problema numai ca alternativă și pentru a da instanței puterea de a medita dacă se impune să fie menținut arestul la domiciliu și dacă pe controlul judiciar, se poate interzice ceea ce toți cetățenii județului au hotărât, în lipsa unei hotărâri a Consiliului Județean în legătură cu sesizarea penală. Consideră că pe aceste chestiuni ale ingerinței puterii în stat vine problema prezumției de nevinovăție și vine problema în ce măsură organul de urmărire penală, pe instrumentarea care s-a făcut între luna iunie și luna octombrie, deci timp de 2 luni și jumătate, poate să paralizeze mecanismul județului și de funcționare, pentru presupusa faptă penală. D. urmare, solicită instanței de control judiciar a medita și a judeca suveran asupra acestei probleme, raportându-se și la decizia Curții Constituționale. În legătura cu aceasta, arată că exemplul există în țară, este jurisprudențial, s-a creat, iar el nu face altceva decât să îl repete la acest moment. Așadar, ce s-a întâmplat, s-a întâmplat, urmează însă să se facă cercetare și să se ajungă la articolul din Convenția europeană potrivit căruia persoana numai în momentul când este condamnată de un judecător poate să fie supusă privațiunilor necesare, până la acel moment, nejustificându-se astfel de privațiuni. În ceea ce privește contestația formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, solicită respingerea acesteia și implicit a cererii de menținere a măsurii arestului la domiciliu în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A. A., raportat la toate chestiunile la care a făcut referire în susținerea contestației inculpatului.

Avocat ales V. N., având cuvântul pentru contestatorul inculpat C. A. A., precizează că inculpatul a formulat contestație împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe considerentul că i-au fost aplicate dispozițiile art. 215 alin. 2 lit. e Cod procedură penală. Consideră că argumentele prezentate de celălalt apărător ales al inculpatului în legătură cu acest aspect al exercitării funcției de președinte al Consiliului Județean sunt suficiente, urmând a mai adăuga doar unul sau două argumente în legătură cu acest aspect. Astfel, în momentul de față în B. urmează să se execute obiective de o deosebită importanță în care inculpatul C. A. A. s-a implicat activ, cum ar fi aeroportul de la Ghimbav. Consideră că prezența inculpatului în cadrul Consiliului Județean B. nu va impieta buna desfășurare a activității acestui organ administrativ, ci mai mult, având în vedere incertitudinile care există în prezent la nivelul Consiliului Județean și degringolada în care sunt oamenii care lucrează în această instituție, apreciază că prezența inculpatului ar fi una benefică. Așadar, ține să precizeze că pe acest aspect, inculpatul C. A. A. a înțeles să formuleze contestație împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15. În ceea ce privește măsura arestului la domiciliu, solicită a se avea în vedere că în țară, instanțele de judecată și mai ales Î. C. de Casație și Justiție au înlocuit această măsură a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar în spețele care sunt binecunoscute, B., U., C. ș.a.m.d. Părerea sa cu privire la aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015, este aceea că orice măsură preventivă trebuie să aibă o anumită durată în timp și trebuie să fie precizată perioada pentru care ea urmează să fie luată, în cazul de față în camera preliminară și în cursul judecății. A se constata că art. 222 Cod procedură penală tocmai acest lucru nu l-a prevăzut și pentru aceste considerente, Curtea Constituțională l-a declarat neconstituțional. Atrage atenția asupra faptului că în alineatul 30 al acestei decizii, se arată că pe durata termenului până când se va reglementa această chestiune, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. D. urmare, art. 222 Cod procedură penală este suspendat de drept în momentul de față. Fiind suspendat de drept, tot ce ține de arestul la domiciliu în cursul camerei preliminare și în cursul judecății, este, după părerea sa, suspendat de drept, corelativ, dispozițiile art. 218 până la art. 222 Cod procedură penală. În această situație, apreciază că în primul rând trebuie să se constate încetarea de drept a acestei măsuri a arestului la domiciliu, nu în baza art. 241 Cod procedură penală, ci în baza acestei decizii a Curții Constituționale anterior menționate. Ulterior, judecătorul avea posibilitatea să ia altă măsură preventivă care subzistă în momentul de față, respectiv aceea a controlului judiciar. D. urmare, atât timp cât efectele sunt suspendate, nu se mai poate menține această măsură a arestului la domiciliu iar situația era, după părerea sa destul de clară, încetare pe baza deciziei Curții Constituționale și luarea altei măsuri preventive. A se avea în vedere că P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. a formulat contestație împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, însă reprezentanta Ministerului Public, chiar ea, a solicitat în concluziile puse, în subsidiar, să se înlocuiască această măsură a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Întrebat fiind în legătură cu domiciliul inculpatului C. A. A., apărătorul ales al acestuia, respectiv av. V. N., arată că acesta este în B., ., însă inculpatul a cerut să se schimbe acest domiciliu de executare al măsurii arestului la domiciliu cu cel din Râșnov, ., unde inculpatul își are reședința. A se avea în vedere că textul de lege permite ca inculpatul să își aleagă locul unde să execute măsura preventivă.

Apărătorul ales al contestatorului inculpat C. A. A., respectiv av. I. I., arată că domiciliul este acolo unde persoana locuiește cu stabilitate, însă în cazul inculpatului pentru că a apărut o problemă familială, respectiv cei doi băieți ai săi, dintre care unul are bacalaureatul iar celălalt are anumite probleme, dorește să se întoarcă și să fie supus măsurilor impuse de control judiciar, dacă instanța va menține măsura dispusă de Tribunalul B., la domiciliul din B., .. Specifică că adresa din buletin a inculpatului este B., ., județul B..

Contestatorul inculpat C. A. A. arată că domiciliul său este în B., ., județul B. iar reședința stabilă este în Râșnov, ., județul B. locație unde are o gospodărie care îi aparține. Subliniază însă, încă o dată, faptul că domiciliul său este în B., ., județul B..

Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul cu privire la contestația formulată de inculpatul C. A. A. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, arată că a sintetizat motivele de contestație ale inculpatului și a constatat că unul dintre acestea este acela că în cauză trebuia să se dispună încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu, cerere care solicită instanței de control judiciar a fi respinsă. Consideră că nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 241 Cod procedură penală privind încetarea de drept a măsurii, nici cu referire la 241 alin. 1¹ Cod procedură penală, așa cum zice Curtea Constituțională, întrucât aceste dispoziții sunt ineficiente, inaplicabile, neconstituționale în acest moment și nici cu referire la art. 241 lit. d din Codul de procedură penală, aceasta nefiind una din cauzele expres prevăzute de lege în care poate interveni această măsură. De asemenea, s-a mai solicitat de către inculpat admiterea contestației formulată împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 1 și a se dispune revocarea măsurii arestului la domiciliu. Arată că, din punctul de vedere al Ministerului Public, de asemenea dispozițiile referitoare la revocarea măsurii sunt inaplicabile, pentru că art. 241 alin. 1 Cod procedură penală spune foarte clar care sunt condițiile pentru care se poate dispune revocarea măsurii, respectiv motive de nelegalitate sau dacă au dispărut temeiurile pentru care măsura a fost dispusă. Consideră că nu există motive de nelegalitate la acest moment iar măsura a fost înlocuită în mod legal în procedura de cameră preliminară, fiind avute în vedere toate condițiile pentru acest lucru. De altfel, și decizia Curții Constituționale explică că, în afară de art. 222 Cod procedură penală care a fost declarat neconstituțional, celelalte dispoziții rămân de strictă aplicare. Totodată, în cauză nu au dispărut temeiurile pentru care măsura a fost înlocuită, la acest moment, aceasta fiind înlocuită de o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv de aproximativ 4 luni de zile, astfel că, nu au intervenit măsuri sau situații de natură obiectivă care să justifice această înlocuire. De asemenea, în cauză s-a mai solicitat admiterea contestației formulată împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15 și înlăturarea obligației prevăzută de art. 215 alin. 2 lit. e Cod procedură penală, respectiv aceea de a nu mai exercita profesia în virtutea căreia a săvârșit fapta. Apreciază că această cerere ar trebui respinsă cu fermitate și solicită a se observa că ceea ce i se impută inculpatului C. A. A. este săvârșirea unor fapte grave, respectiv numeroase fapte de corupție, tocmai în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel că prezența inculpatului în aparatul în cadrul căruia și-a desfășurat activitatea și a săvârșit aceste infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, ar crea clar mari probleme și ar duce la ineficiența unei bune desfășurări a procesului penal. Arată că în acest sens au fost actele care au fost administrate în faza de urmărire penală și care au arătat foarte clar poziția inculpatului C. A. A. față de ceilalți inculpați care sunt trimiși în judecată, vizavi de martorii care urmează a fi audiați în faza de judecată și care au consacrat faptul că inculpatul era o persoană deosebit de autoritară, că nimic nu se făcea în cadrul Consiliului Județean fără știința lui și că avea o putere foarte mare de influență asupra persoanelor din subordine. Astfel, posibilitatea ca inculpatul să se întoarcă în rândul acestor persoane ar crea un disconfort și ar crea mari inconveniente în ceea ce privește aprecierea declarațiilor care urmează a fi date de către acestea în faza de judecată. În ceea ce privește stabilirea supravegherii în cadrul controlului judiciar de către organul de supraveghere de la domiciliul inculpatului de pe . acestei cereri. Subliniază că nu demult, respectiv de aproximativ trei săptămâni, maxim o lună, s-a făcut o solicitare de către inculpatul C. A. A., în baza art. 215 alin. 9 din Codul de procedură penală, în care susținea că există motive de ordin familial pentru ca domiciliul său să fie mutat de pe . în Râșnov, pe . argumente la acel moment în acest sens. A se avea în vedere că nu au fost reliefate la acest moment argumente de natură concretă și obiectivă care să justifice din nou schimbarea domiciliului inculpatului pentru o perioadă atât de scurtă. Menționează că tocmai motivele pe care inculpatul le-a invocat azi, prin apărător ales, în fața instanței de control judiciar, în speță existența celor doi copii care sunt supuși unor texte și examene în acest moment, au fost avute în vedere la momentul la care s-a cerut a se înlocui domiciliul inculpatului din B. cu cel din Râșnov, respectiv tocmai pentru a nu îi deranja pe aceștia. Consideră că nu există la acest moment decât o fâțâială a inculpatului C. A. A. de la un domiciliu la altul, tocmai pentru a da posibilitatea ca supravegherea să nu se desfășoare în mod coerent și în mod corect.

Avocat ales I. I., având cuvântul în replică, arată că în momentul în care inculpatul C. A. A. a cerut schimbarea supravegherii sale la reședința din Râșnov a avut în vedere o controlare a sa la ora 2 noaptea, la ora 1 noaptea, când se scula toată familia și implicit copiii, astfel că această măsură preventivă avea o ingerință asupra vieții sale de familie. Subliniază că acest lucru este confirmat tocmai de decizia Curții Constituționale. Menționează că inculpatul s-a dus la Râșnov și a stat acolo iar în prezent se află într-o nouă împrejurare și în alte circumstanțe, în sensul că nu mai are arest la domiciliu și deci nu va mai fi controlat la miezul nopții, astfel că poate să își supravegheze copiii care au bacalaureat și unul o situație școlară mai deosebită. D. urmare, inculpatul poate să fie alături de copiii săi, fără să mai fie supus arestului la domiciliu și măsurilor impuse de acesta. A se observa că tocmai aceasta este demnitatea și lucrul care îl subliniază și Curtea Constituțională, în sensul că dacă în momentul de față inculpatul stă acasă sub controlul judiciar, se duce la Poliția din B. și își vede foarte bine de treabă, putându-se mișca acum și la Râșnov și în oraș, astfel că acesta vrea să vină alături de soție și de copii pentru că nu îi mai tulbură în miezul nopții. Subliniază că de aceea îi este dificil să spună toate aceste lucruri instanței pentru că el ca avocat le simte, dat fiind că este aproape de inculpat și i se spun la modul acesta, el încercând la rândul său să le pună în haină juridică și să le aducă în fața instanței. Așadar, subliniază faptul că inculpatul C. A. A. vrea controlul judiciar, vrea toate interdicțiile impuse, respectiv să nu ia legătura cu nimeni, vrea desfășurarea legală, temeinică și să se supună oricărei chestiuni a instanței de judecată, pentru că altfel s-ar trezi într-o măsură mai grea. Menționează că tocmai de aceea a și pus problema cu se poate, întrucât aceasta este o problemă meditativă, sens în care face trimitere la Dongoroz, în speță la diferențele dintre delictul economic și delictul penal. Se întreabă dacă se poate înlătura voința tuturor locuitorilor Brașovului, 300.000 și respectiv a Consiliului Județean de a alege într-o funcție care nu e de serviciu, ci este una eligibilă și de expresie, printr-o măsură dispusă din biroul unui cabinet de urmărire penală? Consideră că aici este problema care trebuie meditată, prin prisma drepturilor și libertăților, prin prisma măsurilor și prin prisma garanțiilor și independenței justiției.

La solicitarea instanței, contestatorul inculpat Căncesu A. A. prezintă cartea de identitate ._ în care este trecut domiciliul acestuia în B., ., județul B. și este stabilită și reședința în orașul Râșnov, ., județul B., până la data de 01.10.2015.

Contestatorul inculpat Căncesu A. A., având ultimul cuvânt, menționează că personal nu se va pronunța pe chestiile ce țin de Constituție și de legislație, întrucât nu se pricepe. Arată că ceea ce poate să spună instanței de judecată este faptul că este nevinovat și precizează că dacă s-ar simți vinovat, ar prefera să aibă arest la domiciliu pentru avantajele pe care le are această măsură. Însă, el se consideră nevinovat și speră ca de acest lucru să convingă pe fond și instanța de la Tribunalul din B.. Învederează instanței că a avut control judiciar în perioada 7- 24 octombrie 2014, cu condițiile care i-au fost impuse, condiții pe care le-a respectat în totalitate și subliniază că nu există nicio reclamație în acest sens. A se avea în vedere că același lucru s-a întâmplat și în perioada de arest la domiciliu, respectiv toate condițiile pe care le-a avut, le-a respectat și o să le respecte în continuare pentru că nu are niciun motiv să nu facă acest lucru. Referitor la cealaltă chestiune pe care a ridicat-o apărătorul său ales, arată că în anul 2012, personal, nu a vrut să mai candideze la șefia Consiliului Județean B. și în prezent îi pare rău că a făcut acest lucru, însă ține să sublinieze că a luat această decizie pentru două obiective importante, respectiv, aeroportul din B. și modernizarea Spitalului Județean B.. Menționează că a făcut eforturi mari și pista aeroportului din B. a fost finalizată, acesta fiind și motivul pentru care a și luat foarte multe voturi, fiind votat cu o majoritate foarte mare. Așadar, pista aeroportului din B. este deja finalizată și regretă faptul că de 8 luni de zile acolo nu s-a mai întâmplat nimic. Consideră că se impune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu și apreciază că împotriva sa s-au luat niște măsuri nemeritate. Speră să aibă puterea și argumentele să convingă instanța de fond de nevinovăția sa, fiind convins că va face acest lucru și învederează instanței faptul că vrea să muncească, subliniind că de 8 luni de zile nu mai muncește deloc. D. urmare, acesta este motivul pentru care vrea să fie înlăturată această obligație care i-a fost impusă în cadrul măsurii controlului judiciar.

CURTEA,

Constată că, prin încheierea din data de 18.06.2015 a Tribunalului B., în baza dispozițiilor art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu a inculpatului C. A. A. - fiul lui A. și V., născut la data de 17.01.1952 în Timișoara, C.N.P._, domiciliat în localitatea Râșnov, ., județul B., cetățean român, fără antecedente penale, președinte al Consiliului Județean B. - cu măsura controlului judiciar prevăzut de art. 202 alin. 4 lit. b Noul Cod procedură penală.

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 Cod procedură penală, pe durata controlului judiciar, inculpatul C. A. A. trebuie să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa – respectiv cel în raza căruia domiciliază - conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat; d) să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată; e) să nu comunice, direct sau indirect, pe nicio cale cu coinculpații din cauza de față sau cu martorii indicați în rechizitoriu; f) să nu exercite funcția în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele descrise în rechizitoriu (Președinte al Consiliului Județean B.); g) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 3 Noul Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului C. A. A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 4 Noul Cod procedură penală, s-a desemnat organ ce trebuie să realizeze supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar, secția de poliție în raza căreia domiciliază în fapt acesta.

În baza art. 215 alin. 4 și 5 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea prezentelor dispoziții organului de poliție desemnat a realiza supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar, cât și inculpatului C. A. A., Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și Poliției de Frontieră Române.

Totodată, s-au respins cererile inculpatului C. A. A. de constatare a încetării de drept și de revocare a măsurii arestului la domiciliu.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 49/P/2014 întocmit de către Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. s-au dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. A. A. pentru comiterea infracțiunilor de: abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal; abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal; abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 lit. a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal; spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin.1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal; abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; trafic de influență, prevăzută de art. 291 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 7 lit. a din Legea nr. 78/2000; instigare la tentativă la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 32 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal; în final cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Totodată, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei P. A. pentru comiterea infracțiunilor de: abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal; abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal; în final, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatului CIRICA C. E. pentru comiterea infracțiunilor de: abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal; abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; în final, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatului D. I. pentru comiterea infracțiunilor de: abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. 1 Con penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal; complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal; dare de mită, prevăzută de art. 290 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal; spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal; în final, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatului C. V. pentru comiterea infracțiunii de: abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatului BOȚOMAN I. pentru comiterea infracțiunii de: abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 308 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatei G. M. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatului I. R. P. pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 309 Cod penal și art. 5 Cod penal; abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; instigare la tentativă la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 32 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal; în final, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatului P. M. C. pentru comiterea infracțiunii de: abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 308 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatului B. G. pentru comiterea infracțiunilor de: complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 48 alin. 1 Con penal raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal; cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000; în final, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatei .. pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Trimiterea în judecată a inculpatului R. B. A. pentru comiterea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței, s-au reținut în sarcina inculpatului C. A. A. faptul că, acționând în modalitatea descrisă pe larg la punctul I.1 din expunerea stării de fapt, în calitate de președinte al Consiliului Județean B., prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu stabilite prin Legea nr. 215/2001 (art. 116, vizând gestionarea bugetului propriu al județului), acționând în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul D. I., a aprobat,cu încălcarea dispozițiilor legislației în vigoare privitoare la procedura achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006), modificarea, prin actul adițional nr.3/2008, a contractului de achiziții publice nr. 8798/10.11.2006 (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 R.–R.), în sensul actualizării prețului cu un coeficient k (individualizat în actul încheiat), act adițional pe care l-a semnat prin delegare, cauzând astfel un prejudiciu bugetului U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) de 2.220.917,10 lei, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obținut de firma GOTIC S.A.

Faptul că acționând în modalitatea descrisă la punctul I.2 din expunerea stării de fapt, în calitate de președinte al Consiliului Județean B., prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu stabilite prin Legea nr. 215/2001 (art. 116 vizând gestionarea bugetului propriu al județului), acționând în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul D. I., a aprobat, cu încălcarea dispozițiilor legislației în vigoare privitoare la procedura achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006), modificarea, prin actul adițional nr. 2/2010, a contractului de achiziții publice nr. 69/20.09.2007 (Contractul de concesiune - privind lucrările de întreținere, reparații și salubrizare a drumurilor județene din B. întreținere și salubrizare în sezonul rece – deszăpeziri precum și întreținerea și reparații pe timp de vară), în sensul actualizării prețului acestuia cu un coeficient k (individualizat în act), act adițional pe care apoi l-a semnat, producând un prejudiciu bugetului U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în valoare de 25.670.415,12 lei, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obținut de firma GOTIC S.A.

Faptul că acționând în modalitatea descrisă la punctul II.1 din expunerea stării de fapt, în calitate de președinte al Consiliului Județean B., prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu stabilite prin Legea nr. 215/2001 (art. 116 vizând gestionarea bugetului propriu al județului), acționând în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul D. I., în modalitatea descrisă la punctul II.1 din expunerea stării de fapt, în executarea contractului de achiziții publice nr. 8798/10.11.2006 (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 R. – R.), în perioada noiembrie 2006 - mai 2007 a acceptat la plată și a dispus decontarea de lucrări în valoare totală de 1.012.612,16 lei care în fapt nu au fost vreodată executate (sumele fiind ulterior stornate prin centralizatorul de lucrări pe luna iunie 2007), sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obținut de firma GOTIC S.A.

Faptul că în perioada ianuarie 2006 – 29.06.2007, acționând în modalitatea descrisă la punctul III din expunerea stării de fapt, a primit în tranșe de la inculpatul D. I. suma totală de 1.248.704,95 lei pentru ca în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean B. să își îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu în sensul favorizării firmei acestuia, S.C. Gotic S.A., în atribuirea de contracte de achiziții publice, sumă primită prin intermediul firmei Canaris S.R.L. pe care o deținea și controla.

Faptul că, în mod continuat, acționând în perioada ianuarie 2006 – 29.06.2007 în modalitatea descrisă la punctul III din expunerea stării de fapt, în vederea ascunderii/disimulării adevăratei naturi a provenienței sumei totale de 1.248.704,95 lei (primită cu titlu de mită de la inculpatul D. I. pentru a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu în sensul favorizării firmei acestuia, S.C. Gotic S.A., în atribuirea de contracte de achiziții publice), a procedat la încheierea de contracte de publicitate fictive în baza cărora aceste sume au fost transferate din contul firmei lui D. I., S.C. Gotic SA, în contul firmei sale, ..

Faptul că, în calitate de președinte al Consiliului Județean B., acționând în modalitatea descrisă la punctul IV din expunerea stării de fapt, îndeplinindu-și necorespunzător atribuțiilor de serviciu stabilite prin Legea nr. 215/2001 (art. 116 vizând gestionarea bugetului propriu al județului), în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul B. G., în executarea contractului de achiziție nr. 638/29.01.2007 pentru realizarea investiției „Reabilitare, amenajare refuncționalizare Complex de agrement T.”, a dispus efectuarea unor plăți necuvenite în beneficiul firmei acestuia, S.C. RAMB SISTEM S.R.L., în sumă de 263.857,93 lei, cunoscând că deconturile depuse atestă cheltuieli nereale, prejudiciind astfel bugetul U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) cu această sumă, folos necuvenit obținut de S.C. Ramb Sistem S.RL.

Faptul că, în calitate de președinte al Consiliului Județean B., acționând în modalitatea descrisă la punctul IV din expunerea stării de fapt, îndeplinindu-și necorespunzător atribuțiilor de serviciu stabilite prin Legea nr. 215/2001 (art. 116 vizând gestionarea bugetului propriu al județului), în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul B. G., în executarea contractului de achiziție nr. 56/05.05.2008 pentru realizarea investiției „Amenajare suprafețe de joc - terenuri sportive la Liceul A. Ș.”, a dispus efectuarea unor plăți necuvenite în beneficiul firmei acestuia, S.C. RAMB SISTEM S.R.L., în sumă de 400.322,61 lei, cunoscând că deconturile depuse atestă cheltuieli nereale, prejudiciind astfel bugetul U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) cu această sumă, folos necuvenit obținut de S.C. Ramb Sistem S.RL.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul V din expunerea stării de fapt, a promis inculpatului B. G. că își va folosi influența reală pe care o are în calitate de președinte al Consiliului Județean B. asupra subordonaților, membri ai comisiei de licitație, pentru a-i determina să atribuie contractul de achiziții publice ”Proiectare și execuție, reabilitare – Spitalul Clinic Județean de Urgență B. (Consolidare și reamenajare Spitalul Clinic Județean de Urgență B. – Corp B) în valoare de peste 20 milioane lei, în favoarea firmei acestuia, S.C. RAMB SISTEM S.R.L., pretinzându-i în schimb ca din acești bani să remită suma necesară, respectiv 664.180,54 lei, pentru recuperarea prejudiciului stabilit de Curtea de Conturi, cauzat anterior de aceeași firmă Consiliului Județean (în executarea contractului de achiziție nr. 638/29.01.2007 pentru realizarea investiției „Reabilitare, amenajare refuncționalizare Complex de agrement T.” - 263.857,93 lei și a contractului de achiziție nr. 56/05.05.2008pentru realizarea investiției „Amenajare suprafețe de joc - terenuri sportive la Liceul A. Ș.” - 400.322,61 lei).

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul V din expunerea stării de fapt, folosindu-și influența reală asupra persoanelor din subordine, conferită de funcția de președinte al Consiliului Județean B., acționând cu intenție prin intermediul lui P. M. L. și I. R. P., i-a determinat pe membrii comisiei de licitație constituită pentru atribuirea contractului de achiziții publice Proiectare și execuție, reabilitare – Spitalul Clinic Județean de Urgență B. (Consolidare și reamenajare Spitalul Clinic Județean de Urgență B. – Corp B) să renunțe la raportul întocmit (prin care a fost desemnată deja câștigătoare asocierea S.C. Romliant Construct S.R.L. Satu M. – .. Tulcea) și să demareze o procedură rapidă de atribuire a contractului firmei Ramb Sistem S.R.L.

În sarcina inculpatei P. A., s-a reținut că, acționând în modalitatea descrisă la punctul I.1 din expunerea stării de fapt, în calitate de director economic în cadrul Consiliului Județean B., la cererea inculpatului C. A. A., acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Gotic S.A., și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, încălcând prevederile contractului și ale legislației în materia achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006) semnând actul adițional nr. 3/2008 la contractul de achiziții publice nr. 8798/10.11.2006 (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 R. – R.) prin care a fost actualizat în mod nelegal prețul contractului cu un coeficient k (individualizat în actul încheiat), cauzând astfel un prejudiciu bugetului U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) de 2.220.917,10 lei, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obținut de firma GOTIC S.A.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul I.1 din expunerea stării de fapt, în calitate de director economic în cadrul Consiliului Județean B., la cererea inculpatului C. A. A., acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Gotic S.A., și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, încălcând prevederile contractului și ale legislației în materia achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006) semnând actul adițional nr. 2/2010 la contractul de achiziții publice nr. 69/20.09.2007 (Contractul de concesiune - privind lucrările de întreținere, reparații și salubrizare a drumurilor județene din B. întreținere și salubrizare în sezonul rece – deszăpeziri precum și întreținerea și reparații pe timp de vară), prin care a fost actualizat în mod nelegal prețul contractului cu un coeficient k (individualizat în actul încheiat), cauzând astfel un prejudiciu bugetului U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) de 25.670.415,12 lei, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obținut de firma GOTIC S.A.

În sarcina inculpatului CIRICĂ C. E., s-a reținut că, acționând în modalitatea descrisă la punctul I.1 din expunerea stării de fapt, în calitate de director al Direcției Investiții, Urbanism, Amenajarea teritoriului (D.I.U.A.T.) din cadrul Consiliului Județean B., la cererea inculpatului C. A. A., acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Gotic S.A., și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, încălcând prevederile contractului și ale legislației în materia achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006) semnând actul adițional nr. 2/2010 la contractul de achiziții publice nr. 69/20.09.2007 (Contractul de concesiune - privind lucrările de întreținere, reparații și salubrizare a drumurilor județene din B. întreținere și salubrizare în sezonul rece – deszăpeziri precum și întreținerea și reparații pe timp de vară), prin care a fost actualizat în mod nelegal prețul contractului cu un coeficient k (individualizat în actul încheiat), cauzând astfel un prejudiciu bugetului U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) de 25.670.415,12 lei, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obținut de firma GOTIC S.A.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul IV din expunerea stării de fapt, în calitate de director al Direcției Investiții, Urbanism, Amenajarea teritoriului (D.I.U.A.T.) din cadrul Consiliului Județean B., în baza dispozițiilor primite de la inculpatul C. A. A., acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Ramb Sistem S.R.L., și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, aprobând spre decontare sume cuprinse în situații de lucrări care nu corespundeau realității privitoare la lucrările presupus efectuate pentru amenajarea terenului de sport de către S.C. Ramb Sistem S.R.L. (cheltuieli cu materiale în cadrul investiției „Reabilitare, amenajare refuncționalizare Complex de agrement T.”), deși cunoștea că materialele aplicate au alte caracteristici și proprietăți decât cele decontate, iar prețul acestora este mult mai mic, cauzând un prejudiciu U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 263.857,93 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit obținut de S.C. Ramb Sistem S.R.L.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul IV din expunerea stării de fapt, în calitate de director al Direcției Investiții, Urbanism, Amenajarea teritoriului (D.I.U.A.T.) din cadrul Consiliului Județean B., în baza dispozițiilor primite de la inculpatul C. A. A., acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Ramb Sistem S.R.L., și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, aprobând spre decontare sume cuprinse în situații de lucrări care nu corespundeau realității privitoare la lucrările presupus efectuate pentru amenajarea terenului de sport de către S.C. Ramb Sistem S.R.L. (cheltuieli cu materialele în cadru investiției „Amenajare suprafețe de joc - terenuri sportive la Liceul A. Ș.”contract nr. 56/2008), deși cunoștea că materialele aplicate au alte caracteristici și proprietăți decât cele decontate, iar prețul acestora este mult mai mic, cauzând un prejudiciu U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 400.322,61 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit obținut de S.C. Ramb Sistem S.R.L.

În sarcina inculpatului D. I., s-au reținut că, acționând în modalitatea descrisă la punctul I.1 din expunerea stării de fapt, urmărind să obțină necuvenit sume de bani, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C. A. A., a semnat în calitate de reprezentant legal al S.C. Gotic S.A. (firmă la care este acționar majoritar), alături de reprezentanții Consiliului Județean B., actul adițional nr. 3/2008 la contractul de achiziții publice nr. 8798/10.11.2006 (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 R. – R.), prin care prețul a fost actualizat în mod nelegal cu un coeficient k (individualizat în actul încheiat), urmarea fiind producerea unui prejudiciu U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în valoare de 2.220.917,10 lei, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obținut de firma GOTIC S.A.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul I.2 din expunerea stării de fapt, urmărind să obțină necuvenit sume de bani, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul Căncecsu A. A., a semnat în calitate de reprezentant legal al S.C. Gotic S.A. (firmă la care este acționar majoritar), alături de reprezentanții Consiliului Județean B., actul adițional nr. 2/2010 la contractul de achiziții publice nr. 69/20.09.2007 (Contractul de concesiune - privind lucrările de întreținere, reparații și salubrizare a drumurilor județene din B. (întreținere și salubrizare în sezonul rece – deszăpeziri precum și întreținerea și reparații pe timp de vară), prin care prețul a fost actualizat în mod nelegal cu un coeficient k (individualizat în actul încheiat), urmarea fiind producerea unui prejudiciu U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în valoare de 25.670.415,12 lei, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obținut de firma GOTIC S.A.

Faptul că, în perioada ianuarie 2006 – 29.06.2007, acționând în modalitatea descrisă la punctul III din expunerea stării de fapt, i-a dat în tranșe inculpatului C. A. A. suma totală de 1.248.704,95 lei pentru ca în calitatea acestuia de președinte al Consiliului Județean B. să își îndeplinească în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu în sensul favorizării firmei S.C. Gotic S.A. în atribuirea de contracte de achiziții publice, sumă dată prin intermediul firmei Canaris S.R.L. pe care inculpatul Căncecsu A. A. o deținea și controla.

Faptul că, în mod continuat, acționând în perioada ianuarie 2006 – 29.06.2007 în modalitatea descrisă la punctul III din expunerea stării de fapt, în vederea ascunderii/disimulării adevăratei naturi a provenienței sumei totale de 1.248.704,95 lei (dată cu titlu de mită inculpatului C. A. A. pentru a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu în sensul favorizării firmei sale, S.C. Gotic S.A., în atribuirea de contracte de achiziții publice), a procedat la încheierea de contracte de publicitate fictive în baza cărora aceste sume au fost transferate din contul firmei sale, S.C. Gotic S.A., în contul firmei deținută și controlată de inculpatul C. A. A., ..

În sarcina inculpatului C. V., s-a reținut, în esență, faptul că în calitatea deținută de director al Direcției de Administrare Drumuri și Poduri (D.A.D.P.) din cadrul Consiliului Județean B., acționând în modalitatea descrisă la punctul II.1 din expunerea stării de fapt, în baza dispozițiilor primite de la inculpatul C. A. A., acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Gotic S.A., și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, în executarea contractului de achiziții publice nr. 8798/10.11.2006 (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 R. – R., în perioada noiembrie 2006 - mai 2007, semnând documente justificative (centralizatoare lunare lucrări) în urma cărora au fost decontate și plătite lucrări care în realitate nu au fost efectuate, cu consecința producerii unui prejudiciu pentru UAT Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 1.012.612,16 lei, sumă care reprezintă totodată și un folos material necuvenit pentru S.C. GOTIC S.A. B..

În sarcina inculpatului BOȚOMAN I., s-a reținut, în esență, faptul că în calitate de diriginte de șantier pentru lucrările executate în temeiul contractului de achiziții publice nr. 8798/10.11.2006 (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 R. – R.) și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu (stabilite prin contractul de diriginte încheiat cu Consiliul Județean și prin Ordinul 257/2005 al Inspectoratului de Stat în Construcții) și, în scopul favorizării firmei constructoare, S.C. Gotic S.A., în perioada noiembrie 2006 - mai 2007 a semnat documente justificative (situații de lucrări, rapoarte de activitate lunară și centralizatoare lunare lucrări) în urma cărora au fost decontate și plătite lucrări care în realitate nu au fost efectuate, cu consecința producerii unui prejudiciu pentru U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 1.012.612,16 lei, sumă care reprezintă totodată și un folos material necuvenit pentru S.C. GOTIC S.A. B..

În sarcina inculpatei G. M., s-a reținut, în esență, faptul că acționând în modalitatea descrisă la punctul II.1 din expunerea stării de fapt, în calitate de director tehnic în cadrul S.C. Gotic S.A., în baza dispozițiilor primite de la inculpatul D. I., pentru lucrările executate în temeiul contractului de achiziții publice nr. 8798/10.11.2006 (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 R. – R.) cu știință a întocmit și semnat în perioada noiembrie 2006 - mai 2007 documente justificative (situații de lucrări și centralizatoare lunare lucrări) necorespunzătoare adevărului, în urma cărora au fost decontate și plătite de Consiliul Județean B. lucrări care în realitate nu au fost efectuate, cu consecința producerii unui prejudiciu pentru U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 1.012.612,16 lei, sumă care reprezintă totodată și un folos material necuvenit pentru S.C. GOTIC S.A. B..

În sarcina inculpatului I. R. P., s-au reținut, în esență, că, acționând în modalitatea descrisă la punctul I.1 din expunerea stării de fapt, în calitate de administrator public al județului B. căruia i s-a delegat dreptul de semnătură ca ordonator principal de credite, prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu stabilite prin Legea nr. 215/2001 (art. 116, vizând gestionarea bugetului propriu al județului), acționând la solicitarea inculpatului Căncesu A. A., a semnat în locul acestuia, cu încălcarea dispozițiilor legislației în vigoare privitoare la procedura achizițiilor publice (O.U.G. nr. 34/2006, H.G. nr. 925/2006), actul adițional nr. 3/2008 la contractul de achiziții publice nr. 8798/10.11.2006 (Lucrări de reabilitare DJ 131C Km 17+000 - 29+050 R. – R.), prin care prețul a fost actualizat cu un coeficient k (individualizat în actul încheiat), cauzând astfel un prejudiciu bugetului U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) de 2.220.917,10 lei, sumă care reprezintă totodată folos material necuvenit obținut de firma GOTIC S.A.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul IV din expunerea stării de fapt, în calitate de administrator public al județului B. căruia i s-a delegat dreptul de semnătură ca ordonator principal de credite, în baza dispozițiilor primite de la inculpatul C. A. A., acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Ramb Sistem S.R.L., și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, aprobând spre decontare prin semnarea ordinelor de plată, sume cuprinse în situații de lucrări care nu corespundeau realității privitoare la lucrările presupus efectuate pentru amenajarea terenului de sport de către S.C. Ramb Sistem S.R.L. (cheltuieli cu materiale în cadrul investiției „Reabilitare, amenajare refuncționalizare Complex de agrement T.”), deși cunoștea că materialele aplicate au alte caracteristici și proprietăți decât cele decontate, iar prețul acestora este mult mai mic, cauzând un prejudiciu U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 263.857,93 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit obținut de S.C. Ramb Sistem S.R.L.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul IV din expunerea stării de fapt, în calitate de administrator public al județului B. căruia i s-a delegat dreptul de semnătură ca ordonator principal de credite, în baza dispozițiilor primite de la inculpatul C. A. A., acționând cu știință pentru favorizarea intereselor S.C. Ramb Sistem S.R.L., și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, aprobând spre decontare prin semnarea ordinelor de plată, sume cuprinse în situații de lucrări care nu corespundeau realității privitoare la lucrările presupus efectuate pentru amenajarea terenului de sport de către S.C. Ramb Sistem S.R.L. (cheltuieli cu materialele în cadrul investiției „Amenajare suprafețe de joc - terenuri sportive la Liceul A. Ș.” contract nr. 56/2008), deși cunoștea că materialele aplicate au alte caracteristici și proprietăți decât cele decontate, iar prețul acestora este mult mai mic, cauzând un prejudiciu U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 400.322,61 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit obținut de S.C. Ramb Sistem S.R.L.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul V din expunerea stării de fapt, în baza dispozițiilor primite de la inculpatul C. A. A., i-a determinat pe membrii comisiei de licitație constituită pentru atribuirea contractului de achiziții publice ”Proiectare și execuție, reabilitare – Spitalul Clinic Județean de Urgență B. (Consolidare și reamenajare Spitalul Clinic Județean de Urgență B. – Corp B) să renunțe la raportul întocmit (prin care a fost desemnată deja câștigătoare asocierea S.C. Romliant Construct S.R.L. Satu M. – .. Tulcea) și să demareze o procedură rapidă de atribuire a contractului firmei Ramb Sistem S.R.L.

În sarcina inculpatului P. M. C., s-a reținut, în esență, faptul că acționând în modalitatea descrisă la punctul IV din expunerea stării de fapt, în calitate de diriginte de șantier pentru lucrările executate în temeiul contractului de achiziții publice nr. 638/29.01.2007 (realizare investiție „Reabilitare, amenajare refuncționalizare Complex de agrement T.”) și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu (stabilite prin contractul de diriginte încheiat cu Consiliul Județean și prin Ordinul nr. 595/2005 al Inspectoratului de Stat în Construcții) și, în scopul favorizării firmei executante, S.C. Ramb Sistem S.R.L., a semnat documente justificative (situații de lucrări și centralizatoare lunare lucrări) necorespunzătoare adevărului, cunoscând că materialele aplicate au alte caracteristici și proprietăți decât cele decontate, iar prețul acestora este mult mai mic, documente care au stat la baza decontării de către Consiliul Județean a sumelor solicitate de S.C. Ramb Sistem S.R.L., cauzând astfel un prejudiciu U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 263.857,93 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit obținut de S.C. Ramb Sistem S.R.L.

În sarcina inculpatului BĂGIU G., s-a reținut, în esență, că, acționând în modalitatea descrisă la punctul IV din expunerea stării de fapt, urmărind să obțină necuvenit sume de bani, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C. A. A., a pus la dispoziția funcționarilor din cadrul Consiliul Județean B. documente care atestau date necorespunzătoare adevărului privitoare la materialele aplicate și prețul acestora (situații de lucrări) în executarea contractului nr. 638/29.01.2007 (privind realizarea investiției „Reabilitare, amenajare refuncționalizare Complex de agrement T.”) deși cunoștea că materialele aplicate au alte caracteristici și proprietăți decât cele decontate, iar prețul acestora este mult mai mic, cauzând un prejudiciu U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 263.857,93 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit obținut de S.C. Ramb Sistem S.R.L.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul IV din expunerea stării de fapt, urmărind să obțină necuvenit sume de bani, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul C. A. A., a pus la dispoziția funcționarilor din cadrul Consiliul Județean B. documente care atestau date necorespunzătoare adevărului privitoare la materialele aplicate și prețul acestora (situații de lucrări) în executarea contractului nr. 56/2008 (privind realizarea investiției „Amenajare suprafețe de joc - terenuri sportive la Liceul A. Ș.”) deși cunoștea că materialele aplicate au alte caracteristici și proprietăți decât cele decontate, iar prețul acestora este mult mai mic, cauzând un prejudiciu U.A.T. Județul B. (Consiliul Județean B.) în sumă de 400.322,61 lei, ce reprezintă totodată folos necuvenit obținut de S.C. Ramb Sistem S.R.L.

Faptul că, acționând în modalitatea descrisă la punctul V din expunerea stării de fapt, urmare a pretinderii formulate de inculpatul Căncecsu A. A., a promis că, în schimbul atribuirii contractului de achiziții publice”Proiectare și execuție, reabilitare – Spitalul Clinic Județean de Urgență B. (Consolidare și reamenajare Spitalul Clinic Județean de Urgență B. – Corp B)” în valoare de peste 20 milioane lei în favoarea firmei sale, S.C. Ramb Sistem S.R.L., să remită suma de 664.180,54 lei pentru recuperarea prejudiciului stabilit de Curtea de Conturi, cauzat anterior de firma sa în dauna Consiliului Județean B. (în executarea contractului de achiziție nr. 638/29.01.2007 pentru realizarea investiției „Reabilitare, amenajare refuncționalizare Complex de agrement T.” - 263.857,93 lei și a contractului de achiziție nr. 56/05.05.2008 pentru realizarea investiției „Amenajare suprafețe de joc - terenuri sportive la Liceul A. Ș.” - 400.322,61 lei).

În sarcina inculpatei .., s-a reținut că, în realizarea obiectului de activitate, prin intermediul reprezentantului, inculpatul R. B. A., în mod continuat, în perioada ianuarie 2006 – 29.06.2007, acționând în modalitatea descrisă la punctul III din expunerea stării de fapt, a încheiat contracte fictive de publicitate cu S.C. Gotic S.A. în vederea ascunderii/disimulării adevăratei naturi a provenienței sumei totale de 1.248.704,95 lei (primită în tranșe cu titlu de mită de inculpatul C. A. A. de la inculpatul D. I. pentru a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu în sensul favorizării firmei acestuia, S.C. Gotic S.A., în atribuirea de contracte de achiziții publice) ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „spălare a banilor”.

În sarcina inculpatului R. B. A., s-a reținut că, în calitate de reprezentant al .., la solicitarea inculpatului C. A. A., în mod continuat, acționând în perioada ianuarie 2006 – 29.06.2007 în modalitatea descrisă la punctul III din expunerea stării de fapt, în vederea ascunderii/disimulării adevăratei naturi a provenienței sumei totale de 1.248.704,95 lei (primită de inculpatul C. A. A. de la inculpatul D. I. pentru a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu în sensul favorizării firmei acestuia, S.C. Gotic S.A., în atribuirea de contracte de achiziții publice), a semnat contracte de publicitate fictive în numele societății, în baza cărora aceste sume au fost transferate în contul inculpatei .., ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „spălare a banilor”.

Relativ la măsura preventivă a arestului la domiciliu, la acest termen de judecată, inculpatul C. A. A. – prin apărători aleși - a formulat cereri de revocare și de constatare a încetării de drept a acestei măsuri.

Privitor la aceste cereri dar văzând și art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală sau art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, Tribunalul a observat următoarele:

Art. 241 Cod de procedură penală sub titlul „Încetarea de drept a măsurilor preventive” arată în alin. 1 că măsurile preventive încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare; b) în cazurile în care procurorul dispune o soluție de netrimitere în judecată ori instanța de judecată pronunță o hotărâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitivă; c) la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului; d) în alte cazuri anume prevăzute de lege”; iar în alin. 1/1 indică faptul că ”Arestarea preventivă și arestul la domiciliu încetează de drept: a) în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță, la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege; b) în apel, dacă durata măsurii a atins durata pedepsei pronunțate în hotărârea de condamnare.”

Relativ la această instituție, apărătorii aleși ai inculpatului C. A. A. au făcut referire la declararea neconstituționalității art. 222 Cod de procedură penală prin Decizia nr. 361/07.05.2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 419 din 12.06.2015.

În acest sens, Tribunalul a observat că apare ca evident că nu se poate constata că a expirat (s-a împlinit) vreun „termen prevăzut de lege sau stabilit de organele judiciare” atât timp cât decizia indicată (nr. 361/07.05.2015 a Curții Constituționale) face referire tocmai la inexistența unui asemenea termen (limitări) în cursul judecății.

Astfel, nu se poate constata de către instanță că ar fi expirat vreun termen care nici nu a fost prevăzut ca atare de către legiuitor.

Nu există niciun text procesual penal care să condiționeze durata arestului la domiciliu – ulterior finalizării urmăririi penale – de o anume perioadă (exemplificativ de 180 de zile, termen prevăzut în cursul urmăririi penale și apreciat ca incident de către apărătorul inculpatului).

Art. 242 alin. 1 Cod de procedură penală arată că „măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii”.

Tribunalul a observat că nu poate fi incidentă la acest moment procesual niciuna dintre situațiile alternativ vizate de art. 242 alin. 1 Cod de procedură penală.

Tribunalul a considerat că declararea neconstituționalității art. 222 Cod de procedură penală nu poate conduce – prin ea însăși – la revocarea unei măsuri preventive (prin constatarea „nelegalității”) dispusă prin Încheierea din 17.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr._, măsură dispusă și verificată ulterior – în mod repetat și succesiv – de judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curții de Apel B. și Tribunalului B..

Altfel spus,Decizia nr. 361/07.05.2015 a Curții Constituționale nu poate transforma – prin ea însăși și prin obiectul concret la care se referă, respectiv „durata” măsurii preventive - o măsură legală în una nelegală (arestul la domiciliu).

Prin prisma celor arătate – inclusiv relativ la faptul că nu au intervenit până în prezent niciun fel de elemente probatorii noi de natură a modifica aspectele reținute de către mai mulți judecători de cameră preliminară și de drepturi și libertăți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – textul indicat (art. 242 alin. 1 Cod de procedură penală) nu apare actualmente ca incident în cauza de față.

Pe de altă parte însă – în sensul art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală - Tribunalul a apreciat că s-au modificat temeiurile avute în vedere la aplicarea măsurii arestului la domiciliu, dispuse prin Încheierea din 17.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr._ .

Art. 242 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală arată că „măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientăpentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1”.

Astfel în cauza de față – cum a fost constatat în mod repetat și succesiv de judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curții de Apel B. și Tribunalului B. – au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestului la domiciliu, cu atât mai mult fiind îndeplinite cele ce vizează controlul judiciar.

Pe de altă parte, „evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei” – prin prisma Deciziei nr. 361/07.05.2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 419 din 12.06.2015 dar și a art. 31 al. 3 din Legea 47/1992 – conduc Tribunalul la aprecierea că „măsura preventivă mai ușoară este suficientăpentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1”.

În acest sens, Tribunalul a considerat că tocmai apariția Deciziei nr. 361/07.05.2015 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 419 din 12.06.2015 – văzând și prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 care arată că „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept” – dublată de faptul că legiuitorul nu a înțeles să intervină până în prezent în această materie, conduce la o modificare (și nu la o „încetare”, în înțelesul art. 242 alin. 1 Cod de procedură penală) a temeiurilor care au determinat luarea măsurii.

O opinie similară a fost exprimată în această materie de către Î. C. de Casație și Justiție.

Pentru toate aceste motive, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 242 alin. 2 Cod de procedură penală, a înlocuit măsura arestului la domiciliu a inculpatului C. A. A. cu măsura controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Noul Cod procedură penală.

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 1, 2 Cod procedură penală, pe durata controlului judiciar inculpatul C. A. A. trebuie să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa – respectiv cel în raza căruia domiciliază - conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat; d) să nu depășească limita teritorială a României decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată; e) să nu comunice, direct sau indirect, pe nicio cale cu coinculpații din cauza de față sau cu martorii indicați în rechizitoriu; f) să nu exercite funcția în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele descrise în rechizitoriu (Președinte al Consiliului Județean B.).

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 3 Noul Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului C. A. A. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

În baza dispozițiilor art. 215 alin. 4 Noul Cod procedură penală, s-a desemnat organ ce trebuie să realizeze supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar, secția de poliție în raza căreia domiciliază în fapt acesta.

În baza art. 215 alin. 4 și 5 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea prezentelor dispoziții organului de poliție desemnat a realiza supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar, cât și inculpatului C. A. A., Serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și Poliției de Frontieră Române.

Tribunalul a respins totodată cererile inculpatului C. A. A. de constatare a încetării de drept și de revocare a măsurii arestului la domiciliu.

Împotriva acestei încheieri au declarat contestații P. de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. – Serviciul Teritorial B. și inculpatul C. A..

P. a solicitat admiterea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15 și în rejudecare, în baza art. 208 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul C. A. A., cu consecința menținerii acestei măsuri preventive. A arătat că punctul de vedere al Ministerului Public diferă de cel al judecătorului fondului, care a admis cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, făcând referire la dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015. A considerat că Decizia Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015 care în dispozitiv arată că dispozițiile art. 222 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, nu își are aplicabilitate în speța de față și a susținut acest lucru pentru că măsura arestului la domiciliu a fost dispusă în prezenta cauză în faza de cameră preliminară, nefiind vorba despre o măsură dispusă în faza de urmărire penală. Astfel, a solicitat a se avea în vedere că instanța a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu în faza de cameră preliminară. A atras atenția asupra faptului că, condițiile pentru care poate fi dispusă înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta diferă de cele care trebuie avute în vedere la luarea unei măsuri preventive. De altfel, dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la înlocuirea unei măsuri preventive, ne obligă să avem în vedere două aspecte, respectiv, împrejurările concrete ale cauzei, fiind vorba de cauza care se judecă în speță și atitudinea inculpatului. A apreciat că niciunul din cele două considerente nu pot fi avute în vedere la acest moment procesual, decizia Curții Constituționale anterior menționată trebuind a fi aplicată, din punctul de vedere al Ministerului Public, în ansamblu. A se observa că, Curtea Constituțională a constatat că într-adevăr dispozițiile art. 222 Cod procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu stabilesc un termen pentru care măsura arestului la domiciliu poate fi luată și în măsura în care nu este verificată din punct de vedere al proporționalității măsurii. A arătat că, din punctul de vedere al Ministerului Public, măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura arestului la domiciliu în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A. A. și dispozițiile referitoare la stabilirea unui termen pentru care aceasta a fost dispusă, nu sunt aplicabile în speță. Este evident că există art. 207 și art. 208 din Codul procedură penală care obligă judecătorul de cameră preliminară și respectiv instanța, să verifice această măsură din 30 în 30 de zile sau la 60 de zile așa cum a stabilit legiuitorul, astfel încât dispozițiile privind conținutul și luarea, înlocuirea acestei măsuri sunt, în opinia sa, legale. Pe cale de consecință, a considerat că nu poate fi admisă o interpretare per a contrario în sensul că decizia Curții Constituționale suspendă de drept întreaga procedură stabilită pentru luarea sau înlocuirea arestului la domiciliu, drept pentru care apreciază că această măsură ar trebui să se mențină în continuare. De altfel, și în decizia Curții Constituționale se stabilește foarte clar că dispozițiile referitoare la arestul la domiciliu se mențin în fondul activ al legislației noastre în vigoare, cu corectivele aduse prin decizie, corectivele fiind, așa cum a spus și anterior, cele referitoare la luarea măsurii în cameră preliminară sau în fața instanței de judecată și aprecierea proporționalității măsurii.

Inculpatul C. A., prin avocații aleși, a arătat că prima problemă este aceea dacă există o legalitate a incriminării în legătură cu art. 222 Cod procedură penală în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015, respectiv cu arestul la domiciliu. Astfel, Decizia Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015 stabilește fără putință de tăgadă că art. 1 din Codul penal, legalitatea incriminării, nu este realizat în cauză. Este adevărat că vorbim de faptă penală dar în același timp, textul de procedură care permite exercitarea acțiunii penale trebuie să aibă și el legalitate prin referire la incriminare. A se avea în vedere că Decizia Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015 spune că art. 222 Cod procedură penală este neconstituțional și că se păstrează în fondul activ cu amendamentele care sunt trecute în considerente. A arătat că amendamentele trecute în considerente, înseamnă ingerința pe care o constată în punctul 22 și următoarele Curtea Constituțională, adică măsura arestului la domiciliu, care nu are stipulat un termen, este neconstituțională prin faptul că nu prevede termen iar această neprevedere de termen afectează grav viața privată, viața de familie, toate aceste împrejurări care în speță sunt împrejurări noi și care devin relevante în legătură cu măsura. În legătură cu acest din urmă aspect, a ținut să precizeze că măsura arestului la domiciliu s-a luat față de inculpat în 24 octombrie 2014, fiind vorba până în prezent de 8 luni de arest pentru că decizia Curții Constituționale în considerente, suplinește și dă o interpretare constituțională cumulului arestului preventiv cu arestul la domiciliu. A subliniat că se susținea în doctrină și chiar și instanțele, jurisprudențial, nu cumulau cele două tipuri de arest, tratându-le separat, spunând că nu sunt incidente dispozițiile art. 399 Cod procedură penală cele care fac cumulul la executare. A atras atenția asupra faptului că în cazul de față cumulul făcut ajunge la 8 luni și ceva de arest, respectiv de sancțiune penală, care dacă s-ar avea în vedere și normele privind liberările și așa mai departe, ar face ca în momentul de față inculpatul C. A. A. să fie deja condamnat cu executare la o pedeapsă de cel puțin 2 ani închisoare. Așadar, aici este problema pe care el o susține în legătură cu legalitatea incriminării și cu încetarea de drept a măsurii, pe considerentele că aceasta nu respectă nici art. 6 din C.E.D.O., nu respectă nici art. 47 din Carta Europeană, unde se vorbește de constituționalitate, nu îl respectă nici pe cel cu proporționalitatea și nici pe cel privind previzibilitatea. De asemenea, această decizie a Curții Constituționale mai spune că legea este imprevizibilă, ceea ce intră în incidență cu o directivă europeană pe care el a invocat-o și în care România este monitorizată pentru că inculpatul sau cel care este supus unei proceduri judiciare trebuie să prevadă consecințele și să prevadă măsurile și ce se poate lua împotriva lui, și aceasta tot pe legalitatea incriminării și tot pe legalitatea sancțiunii. A arătat că la prezentul termen de judecată s-a susținut de către reprezentanta Ministerului Public faptul că măsura arestului la domiciliu a fost luată pe cameră preliminară. A considerat că acest aspect are foarte mare legătură cu speța de față pentru că pe camera preliminară nu există text de lege care să spună cât trebuie inculpatul să stea în arest la domiciliu. A subliniat că instanțele de la Î. C. de Casație și Justiție, văzând oareșicum această situație, au trecut de la verificările din 30 în 30 de zile care erau pe niște termene obiective fixate de lege, pe termene subiective fixate de instanța de judecată, de organul de cercetare din 15 în 15 zile, ajungându-se până într-acolo încât dacă nu se producea declinarea de competență, instanța de la București se convinsese pe cameră preliminară că se impune întrucâtva încetarea măsurilor preventive împotriva inculpatului pe toate declarațiile date, și face aici trimitere la declarațiile luate în procedură de cameră preliminară tuturor inculpaților numai pe cererile de înlocuire și numai legate de măsurile arestării. Așadar, el face vorbire numai despre verificările care s-au făcut în legătură cu legalitatea măsurii, nefăcând trimitere la chestiunile de temeinicie sau la alte aspecte ce țin de fondul cauzei. D. urmare, pe toate aceste lipsuri și toate aceste carențe, a considerat că devin din plin incidente dispozițiile art. 4 Cod procedură penală, care reglementează prezumția de nevinovăție, dispozițiile art. 5 Cod procedură penală, care reglementează aflarea adevărului precum și darea eficienței dispozițiilor mai favorabile în legislația internațională, interpretările date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. A precizat că el se referă mai mult la considerentele pe care le face decizia Curții Constituționale care se potrivesc perfect pentru că sunt tot pe materia termenelor, respectiv lipsa termenelor și importanța termenelor în procesul penal. A făcut trimitere și la o altă decizie a Curții Constituționale, respectiv nr. 336 din 30 aprilie 2015, în care examinând termenul acela de 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, Curtea Constituțională face un adevărat eseu juridic în ceea ce privește materia termenelor și incidența acestor termene asupra inculpatului. Așa fiind, pe aceste considerente, instanțele de judecată nu pot rămâne insensibile la ce a spus Curtea Constituțională, pentru că în momentul publicării deciziei, cu efecte erga omnes, tot ce s-a scris în această decizie a Curții Constituționale devine obligatoriu pentru instanțele de judecată. A se avea în vedere că urmează termenul acela de 45 de zile pe care l-a prevăzut decizia, în care organul administrativ, respectiv Parlamentul, trebuie să facă corectura necesară ca și organ legislativ în legătură cu textul și aici consideră că intervine o problemă de separație a puterilor în stat. Astfel, Curtea Constituțională este cea care asigură mecanismul democratic al funcționării puterilor în stat. Curtea Constituțională într-adevăr nu are putere legislativă, dar semnalează și investește Parlamentul cu chestiunea aceasta. Pe obiectul cauzei, hotărârea Curții Constituționale devine obligatorie pentru instanțe în cadrul sistemului judiciar, ca dovadă că toată jurisprudența în toată țara a pus în libertate sau a înlocuit măsurile, funcție de faza procesuală, pe toate cazurile de arest la domiciliu. A arătat că, din punctul său de vedere, în cauză trebuia să se acorde încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu și a ținut să precizeze că de fapt acest aspect este contestat în speță de inculpatul C. A. A.. Afirmă acest lucru, întrucât nu este prevăzut un termen în legătură cu această măsură preventivă. D. urmare, dacă nu am termen și nu am avut nici pe cameră preliminară, înseamnă că niciodată nu am avut termen cât să dureze măsura arestului la domiciliu pe cameră preliminară. Pe cale de consecință, nelegalitatea îi profită inculpatului, în speță, lipsa de text, devenind astfel incident principiul in dubio pro reo, prezumția de nevinovăție. Revenind la Constituția România, a făcut trimitere la articolul potrivit căruia libertatea individuală este garantată și este inviolabilă, acesta fiind principiul, principiu care poate fi încălcat în trei limite, respectiv, când se face percheziție, când se face reținerea de 24 de ore sau când se dispune arestarea. A atras atenția asupra faptului că în Constituție nu se vorbește despre măsura arestului la domiciliu. Mai mult, se spune că în cursul urmăririi penale durata arestării preventive a inculpatului nu poate depăși 30 de zile, în afară de cazul când este prelungită în condițiile legii, prevăzându-se că durata totală a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate fi mai mare de 180 de zile. Concret, pe speță, dacă inculpatul C. A. A. se află în stare de arest la domiciliu din data de 24 octombrie 2014 și decizia Curții Constituționale spune fără echivoc că se cumulează arestul preventiv cu arestul la domiciliu, este evident că cele 180 de zile pentru inculpat s-au împlinit. Însă, solicită a se avea în vedere că pe camera preliminară nu există o dispoziție în legătură cu această măsură a arestului la domiciliu. Consideră că iarăși dispozițiile trebuie interpretate și aplicate în favoarea drepturilor și libertăților celui supus procedurii. D. fiind că nu există prevedere legală în legătură cu treaba aceasta și nu există nici pe faza de judecată, nefiind specificat termenul, înseamnă că instanța de judecată nu poate să dea eficiență la ceva ce nu există. A se observa că regula este aceea că libertatea este inviolabilă și este garantată. Instanța de fond a reținut că nu au existat termene prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare și așa și este, pentru că ultima dată nu mai există niciun termen cât să țină arestul la domiciliu, acesta fiind sine die, până la termenul maxim oferit de lege, cu fracțiunea din incriminare. Însă, incriminarea este sub prezumția de nevinovăție și a pus-o P. și nu e în judecată și se intră sub incidență pentru că nu am condamnare, nu am art. 6 ș.a.m.d. Pe de altă parte, Curtea Constituțională consideră că nu există durată. Din punctul său de vedere, toată această chestiune duce la un rău silogism pentru că nu poți pe ceva ce nu există, să constați că a încetat și pe de altă parte, concret, material, să dispui menținerea în arest la domiciliu, aceasta fiind solicitarea Parchetului ca inculpatul să fie ținut în continuare în stare de arest la domiciliu. Și atunci dacă ceva nu există, în baza a ce, cere P. în momentul de față ca inculpatul să fie ținut în continuare în stare de arest la domiciliu? Așadar, dacă ceva ce nu există nu are prevăzută nicio durată, se întreabă pe ce durată cere P. ca inculpatul să fie ținut în arest la domiciliu? Subliniază că în cazul de față, inculpatul este arestat de 8 luni, stând atât în arest preventiv cât și la domiciliu, astfel că acesta a executat o pedeapsă de 8 luni închisoare cu executare efectivă, iar dacă se aplică regulile pe care instanța le cunoaște mult mai bine decât el, iată că inculpatul este condamnat deja la 2 ani închisoare. Aceasta este problema pe care el încearcă să convingă instanța de judecată, respectiv aceea că măsura preventivă a devenit sancțiune și că sancțiunea deja s-a ajuns la niște limite de 2 ani închisoare, înfrângându-se orice principiu ce ține de nevinovăție. D. urmare, din punctul său de vedere, încetarea măsurii trebuia să se producă pe dispozițiile art. 241 lit. d Cod procedură penală, respectiv alte cazuri prevăzute de lege, pentru că instanța trebuie să interpreteze dispozițiile în așa fel încât ele să coincidă cu spiritul și litera legii. Or, spiritul legii este demnitatea umană, iar starea de libertate o instituie principiul constituțional și normele din procedura internă și internațională. A doua chestiune este legată de faptul că nu pot fi reținute nici considerente legate de inexistența textului care să condiționeze durata arestului la domiciliu. Arată că se ajunge la ceea ce s-a creat prin aplicarea unor norme din dreptul spaniol, drept recunoscut ca fiind unul inchizitorial. Astfel, s-a ajuns la fără lege pentru că nu am măsură, nu am durată legală, constituțională și e normal să fie așa pentru că, Constituția România s-a modificat ultima dată în anul 2003. Menționează că această instituție a arestului la domiciliu a fost preluată din dreptul italian, singurul stat unde se aplică arestul la domiciliu, existând încă unul german, însă aceste state iau măsura ca să îl țină legat pe inculpat de instanță și nu pentru altceva. Se va vedea cum va fi evoluția viitoare, însă iată că acest arest la domiciliu nu are corespondent constituțional și asta este problema Curții Constituționale, de aceea, a și dat această soluție solomonică, în sensul că menține în fondul activ textul, 45 de zile, până când organul legislativ va face modificări. Revenind pe speță, arată că susține cu toată temeinicia și cu toate argumentele că nu poate fi primită o cerere în care să se mențină măsura arestului la domiciliu sub nicio formă pentru că nu mai există niciun fel de bază și niciun fel de literă sau spirit al legii care să conducă instanța de judecată la menținerea acestei măsuri. O a doua teză susținută de către instanța de fond este aceea că respinge aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv că se poate revoca și se poate face ceva cu măsura arestului la domiciliu, spunând instanța de judecată că nu s-au schimbat împrejurările, nu au apărut împrejurări noi și drept urmare, din acest punct de vedere, nu există această posibilitate. Consideră că în speță există împrejurări noi, respectiv ambele decizii ale Curții Constituționale pe care le-a amintit anterior. De asemenea, este o împrejurare nouă faptul că inculpatul a executat până în prezent pedeapsă de 8 luni închisoare. Se întreabă cum se poate justifica, în momentul când se va da o soluție de achitare, împrejurarea că s-a aplicat totuși inculpatului o sancțiune privativă de libertate pe măsuri preventive de 8 luni de zile. Este adevărat că măsura preventivă nu este sancțiune, însă în speța de față ea a ajuns să fie o sancțiune. Revenind la încheierea penală atacată, solicită a se avea în vedere că, mergând pe acest raționament, instanța de judecată a ajuns în final, plecând de la dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, să aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și a aplicat astfel inculpatului măsura controlului judiciar cu două dispoziții, supravegherea să se facă la Râșnov deci nu la domiciliul din B., . s-a solicitat în fața instanței de fond și inculpatul să nu se exercite funcția de președinte al Consiliului Județean. Atrage atenția instanței de control judiciar asupra a trei aspecte legate de funcția de președinte al Consiliului Județean, care au legătură cu exercitarea funcției și cu controlul judiciar. Aparent dacă cineva se uită cu ușurință pe toată această chestiune, constată că s-a săvârșit o faptă penală și că e bine pentru a se preveni a nu îl lăsa pe inculpat în Consiliul Județean și la conducerea Consiliului Județean, deși există prezumție de nevinovăție. Susține că aceste chestiuni doar aparent se justifică, întrucât verificarea mecanismului de separație a puterilor în stat arată că domnul C. A. A. a fost ales de toți cetățenii județului B. pe o legislatură 2012 – 2016, care nu are ingerință cu faptele penale din prezenta cauză. Subliniază că faptele penale din prezentul dosar se raportează la anii 2006 – 2007, așa cum se arată în rechizitoriu, care le aduce încoace și le raportează în special la anii 2008, 2009, 2010, 2011 și le apropie de anul 2012. Arată că a făcut trimitere la acele declarații date în fața judecătorului de la Î. C. de Casație și Justiție pentru ca instanța să poată aprecia, respectiv să poată pipăi un pic această chestiune. Revenind, solicită a se avea în vedere că pe legislatura aceasta 2012-2016, președintele ales de cetățenii județului B. este obligat să se supună hotărârilor acestui consiliu județean care constituie organismul de conducere al administrației. Atrage atenția asupra faptului că, Consiliul Județean B. în legislatura 2012 – 2016 nu a întreprins nicio plângere pentru acționarea penală a președintelui C. A. A. pentru că ar fi făcut o faptă penală, același mecanism prin simetrie fiind cu ce se întâmplă la parlamentari în Parlament, aici intervenind de fapt problema, în sensul că Justiția poate avea o ingerință în puterile administrației atunci când nesocotește puterea cetățeanului și a hotărârilor Consiliului Județean, în legătură cu trimiterea în judecată? Și atunci, el ridică problema numai ca alternativă și pentru a da instanței puterea de a medita dacă se impune să fie menținut arestul la domiciliu și dacă pe controlul judiciar, se poate interzice ceea ce toți cetățenii județului au hotărât, în lipsa unei hotărâri a Consiliului Județean în legătură cu sesizarea penală. Consideră că pe aceste chestiuni ale ingerinței puterii în stat vine problema prezumției de nevinovăție și vine problema în ce măsură organul de urmărire penală, pe instrumentarea care s-a făcut între luna iunie și luna octombrie, deci timp de 2 luni și jumătate, poate să paralizeze mecanismul județului și de funcționare, pentru presupusa faptă penală. D. urmare, solicită instanței de control judiciar a medita și a judeca suveran asupra acestei probleme, raportându-se și la decizia Curții Constituționale. În legătura cu aceasta, arată că exemplul există în țară, este jurisprudențial, s-a creat, iar el nu face altceva decât să îl repete la acest moment. Așadar, ce s-a întâmplat, s-a întâmplat, urmează însă să se facă cercetare și să se ajungă la articolul din Convenția europeană potrivit căruia persoana numai în momentul când este condamnată de un judecător poate să fie supusă privațiunilor necesare, până la acel moment, nejustificându-se astfel de privațiuni. În ceea ce privește contestația formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, solicită respingerea acesteia și implicit a cererii de menținere a măsurii arestului la domiciliu în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A. A., raportat la toate chestiunile la care a făcut referire în susținerea contestației inculpatului.

Contestatorul inculpat C. A. A. mai precizează că a formulat contestație împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, pe considerentul că i-au fost aplicate dispozițiile art. 215 alin. 2 lit. e Cod procedură penală. Consideră că argumentele prezentate în legătură cu acest aspect al exercitării funcției de președinte al Consiliului Județean sunt suficiente, urmând a mai adăuga doar unul sau două argumente în legătură cu acest aspect. Astfel, în momentul de față în B. urmează să se execute obiective de o deosebită importanță în care inculpatul C. A. A. s-a implicat activ, cum ar fi aeroportul de la Ghimbav. Consideră că prezența inculpatului în cadrul Consiliului Județean B. nu va impieta buna desfășurare a activității acestui organ administrativ, ci mai mult, având în vedere incertitudinile care există în prezent la nivelul Consiliului Județean și degringolada în care sunt oamenii care lucrează în această instituție, apreciază că prezența inculpatului ar fi una benefică. Așadar, ține să precizeze că pe acest aspect, inculpatul C. A. A. a înțeles să formuleze contestație împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15. În ceea ce privește măsura arestului la domiciliu, solicită a se avea în vedere că în țară, instanțele de judecată și mai ales Î. C. de Casație și Justiție au înlocuit această măsură a arestului la domiciliu cu cea a controlului judiciar în spețele care sunt binecunoscute, B., U., C. ș.a.m.d. Părerea sa cu privire la aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 361 din 07 mai 2015, este aceea că orice măsură preventivă trebuie să aibă o anumită durată în timp și trebuie să fie precizată perioada pentru care ea urmează să fie luată, în cazul de față în camera preliminară și în cursul judecății. A se constata că art. 222 Cod procedură penală tocmai acest lucru nu l-a prevăzut și pentru aceste considerente, Curtea Constituțională l-a declarat neconstituțional. Atrage atenția asupra faptului că în alineatul 30 al acestei decizii, se arată că pe durata termenului până când se va reglementa această chestiune, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept. D. urmare, art. 222 Cod procedură penală este suspendat de drept în momentul de față. Fiind suspendat de drept, tot ce ține de arestul la domiciliu în cursul camerei preliminare și în cursul judecății, este, după părerea sa, suspendat de drept, corelativ, dispozițiile art. 218 până la art. 222 Cod procedură penală. În această situație, apreciază că în primul rând trebuie să se constate încetarea de drept a acestei măsuri a arestului la domiciliu, nu în baza art. 241 Cod procedură penală, ci în baza acestei decizii a Curții Constituționale anterior menționate. Ulterior, judecătorul avea posibilitatea să ia altă măsură preventivă care subzistă în momentul de față, respectiv aceea a controlului judiciar. D. urmare, atât timp cât efectele sunt suspendate, nu se mai poate menține această măsură a arestului la domiciliu iar situația era, după părerea sa destul de clară, încetare pe baza deciziei Curții Constituționale și luarea altei măsuri preventive. A se avea în vedere că P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. a formulat contestație împotriva încheierii din data de 18 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 15, însă reprezentanta Ministerului Public, chiar ea, a solicitat în concluziile puse, în subsidiar, să se înlocuiască această măsură a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge contestațiile Parchetului și inculpatului ca nefondate, pentru următoarele motive:

Problema principală care se ridică în cauză este aceea dacă decizia Curții Constituționale nr. 361/7.05.2015 are vreun efect asupra măsurii arestului la domiciliu luată anterior față de inculpatul C. A. și menținută până în prezent.

Așa cum a reținut și instanța de fond, această decizie, după ce a fost publicată în Monitorul Oficial, nu poate transforma măsura arestului la domiciliu luată în mod legal anterior, într-o măsură nelegală. Măsura a fost luată și menținută în mod legal, iar declararea neconstituționalității art. 222 Cod procedură penală are ca efect doar inaplicabilitatea acestui text, de la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei de mai sus. Măsura arestului la domiciliu continuă să fie reglementată în alte texte de lege, din care se poate trage concluzia că aceasta are un caracter legal și după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale menționate anterior. Textul art. 222 Cod procedură penală, declarat neconstituțional, privește durata arestului la domiciliu, iar nu măsura în sine, viciul de neconstituționalitate fiind legat doar de durata măsurii arestului la domiciliu, iar nu de măsura în sine. Din acest motiv, nu poate fi primită solicitarea inculpatului de a se dispune încetarea de drept a măsurii arestului la domiciliu sau revocarea acesteia. Curtea Constituțională menționează în motivare aceste aspecte, precizând că remedierea viciului de neconstituționalitate mai înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziei ar fi înlăturat acest viciu de neconstituționalitate.

Având în vedere însă că legiuitorul nu a remediat viciul de neconstituționalitate mai înainte de publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, la data publicării deciziei menționate în Monitorul Oficial dispozițiile art. 222 Cod procedură penală sunt suspendate. În consecință, acestea nu mai pot fi avute în vedere de organele judiciare.

Astfel că, în prezent, organele judiciare nu pot ignora efectele pe care le-a produs decizia Curții Constituționale nr. 361/07.05.2015, după publicarea ei în Monitorul Oficial, având în vedere că prin aceasta s-a stabilit că lipsa unei durate maximale pe care poate fi luată această măsură constituie un viciu de neconstituționalitate.

Curtea constată că organele judiciare nu pot aprecia ele însele momentul la care măsura arestului la domiciliu a atins o durată rezonabilă, deoarece tocmai lipsa acestei durate (care ar trebui, în opinia Curții Constituționale, să fie stabilită în mod clar, de către legiuitor) este de natură să atragă neconstituționalitatea dispozițiilor legale în vigoare. Altfel Curtea Constituțională nu ar fi admis excepția de neconstituționalitate și ar fi stabilit că organele judiciare sunt în măsură să aprecieze ele însele, de la caz la caz, momentul la care măsura atinge o durată rezonabilă. Or, admițând excepția de neconstituționalitate, cu această motivare, Curtea Constituțională a considerat, implicit, că organele judiciare nu pot aprecia ele însele cu privire la momentul la care măsura atinge o durată rezonabilă.

Față de aceste considerente, întrucât subzistă în continuare temeiuri care impun luarea față de inculpat a unei măsuri preventive, în mod corect a dispus instanța de fond înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, luând față de inculpat obligațiile prevăzute de lege. Instanța de fond a arătat în motivare care sunt argumentele pentru care apreciază că este necesar ca inculpatul să execute măsura controlului judiciar, Curtea însușindu-și în întregime această motivare.

În plus, măsura controlului judiciar a inculpatului este necesară pentru măsurile de control la care inculpatul trebuie să se supună în continuare, în special obligația de a nu comunica cu coinculpații și cu martorii indicați în rechizitoriu și obligația de a nu exercita funcția în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele descrise în rechizitoriu. Or, în lipsa instituirii măsurii controlului judiciar, nu se puteau institui aceste obligații, esențiale pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în continuare.

În ce privește solicitările inculpatului de a-i fi înlăturată obligația de a nu exercita funcția în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele descrise în rechizitoriu (Președinte al Consiliului Județean B.) și de a i se modifica adresa unde să fie executată măsura controlului judiciar, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.

Impunerea obligației de a nu exercita funcția în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit faptele descrise în rechizitoriu (Președinte al Consiliului Județean B.) era necesară, întrucât în cauză sunt de audiat mai mulți martori, asupra cărora inculpatul ar putea avea un ascendent dacă și-ar relua exercitarea funcției de Președinte al Consiliului Județean B.. Or, având în vedere complexitatea cauzei, precum și importanța declarațiilor pe care martorii urmează să le furnizeze în cauză, interesul aflării adevărului în cauză trebuie să primeze față de interesul inculpatului de a-și relua exercitarea acestei funcții. Faptul că în prezent ar fi în derulare mai multe proiecte importante, nu este un argument suficient pentru înlăturarea acestei obligații, deoarece modul de funcționare a administrației publice permite desfășurarea în continuare a activității și în cazul în care o persoană este în imposibilitatea exercitării funcției pe o durată de timp.

De asemenea, referitor la solicitarea inculpatului de a executa măsura controlului judiciar la adresa din municipiul B., în loc de cea din orașul Râșnov, Curtea constată că inculpatul a solicitat, cu foarte cu puțin timp înainte, să-i fie schimbată adresa de executare a măsurii arestului la domiciliu, din municipiul B. în orașul Râșnov. Inculpatul are încă reședința temporară la adresa din orașul Râșnov, și nu a depus nicio dovadă în susținerea afirmațiilor sale, legate de schimbarea din nou a adresei, în municipiul B.. Nefiind nicio justificare rezonabilă pentru schimbarea adresei de executare a măsurii controlului judiciar, față de cea la care inculpatul a solicitat, cu puțin timp în urmă, să execute măsura arestului la domiciliu, Curtea va respinge și aceste cereri ale inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 203 alin. 5 și art. 206 alin. 3-6 Cod procedură penală, respinge contestațiile formulate de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. și de inculpatul C. A. A., împotriva încheierii de ședință din 18.06.2015 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._ 15, pe care o menține.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat, restul rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.06.2015.

PREȘEDINTE,

C. G.

GREFIER,

O. S.

Red. C.Gh./02.07.2015

Dact. O.S./03.07.2015

2 ex.

Jud. fond/B. B.

← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 457/2015....		Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 495/2015. Curtea... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Coruperea sexuală a minorilor. Art.221 NCP. Decizia nr. 471/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Falsul în declaraţii. Art.326 NCP. Decizia nr. 488/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 457/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Violenţa în familie. Art.199 NCP. Decizia nr. 495/2015. Curtea de Apel BRAŞOV Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 500/2015. Curtea de Apel BRAŞOV