Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 490/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 490/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-06-2015
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.490/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 24 iunie 2015
Instanța constituită din:
- Complet de judecată A2:
Președinte –M. D. - judecător
Judecător – R. C. D.
- Grefier – C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat inculpatul T. G., împotriva sentinței penale nr.261/S din data de 17 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 24 iunie 2015, când,
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.261 din 17.02.2015 a Judecătoriei B. s-a dispus, în baza art. 335 alin 2 teza a III-a Cod penal cu aplic art. 396 alin 10 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului T. G. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce.
În baza art. 336 alin 1 Cod penal cu aplic art. 396 alin 10 Cod procedură penală a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal, a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru fapta prevăzută de art. 335 alin 2 teza a III-a Cod penal, la care a adăugat 1/3 din pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, stabilită pentru fapta prevăzută de art. 336 alin 1 Cod penal, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare.
În baza art. 91 Cod penal a suspendat executarea pedepsei de 2 ani și 7 luni ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 Cod penal.
În temeiul art. 93 alin 1 Cod penal a dispus ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B. la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. Pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 lin 1 lit c)-e) se comunică Serviciului de Probațiune B..
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin 2 lit b Cod penal a obligat inculpatul să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul dispozițiilor art. 93 alin 3 Cod penal a impus condamnatului să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile în cadrul Primăriei B. sau Atelierului MFC B..
Pentru a dispune în acest sens, Judecătorie B. a reținut că prin rechizitoriul din data de 21.07.2014, emis de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosar nr. 4894/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. G., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de dispozițiile art. 336 alin 1 Cod penal, și conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce, prevăzută de dispozițiile art. 335 alin 2 teza a III-a Cod penal.
În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut faptul că, la data de 14.05.2014, orele 0410, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L., înmatriculat sub nr._, pe . B., având o alcoolemie de 1,75g/l alcool pur în sânge la prima probă biologică recoltată și de 1,55 g/l la cea de-a doua probă recoltată, având permisul de conducere suspendat.
În dovedirea situației de fapt reținute prin rechizitoriu, s-au invocat următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: declarația inculpatului, proces-verbal de constatare a faptei, înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 19.01.2015, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, instanța admițând cererea acestuia de judecată a cauzei potrivit dispozițiilor art. 374 alin 4 - 375 Cod procedură penală privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.
La dosar a fost atașat cazierul judiciar al inculpatului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele.
Din coroborarea materialului probator administrat în cauză reiese că, la data de 14.05.2014, la orele 04,10, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia L., înmatriculat sub nr._, din cartierul Stupini până pe . B., unde a fost oprit de către organele de poliție ca urmare a faptului că circula fără a avea aprinse luminile de întâlnire. Inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest, stabilindu-se o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în sânge în aerul expirat. În urma prelevării de probe biologice s-a stabilit că inculpatul avea o alcoolemie de 1,75g/l alcool pur în sânge la prima probă biologică recoltată și de 1,55 g/l la cea de-a doua probă recoltată.
Potrivit verificărilor efectuate de către organele de poliție, inculpatul avea permisul de conducere suspendat.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței.
Judecătoria a reținut, în drept, că faptele inculpatului, care la data de 14.05.2014, orele 0410, a condus autoturismul marca Dacia L., înmatriculat sub nr._, pe . B., având o alcoolemie de 1,75g/l alcool pur în sânge la prima probă biologică recoltată și de 1,55 g/l la cea de-a doua probă recoltată, în timp ce avea permisul de conducere suspendat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de dispozițiile art. 336 alin 1 Cod penal, și conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce, prevăzută de dispozițiile art. 335 alin 2 teza a III-a Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, elementul material constă în acțiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, având permisul de conducere suspendat și cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prin acțiunile sale punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind de pericol, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos rezultă din chiar materialitatea faptei.
În privința laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând și acceptând punerea în pericol a siguranței participanților la trafic.
La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, stabilind mai întâi felul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, urmând ca apoi să aplice criteriile de individualizare prevăzute de acest articol în vederea proporționalizării pedepsei stabilite și a stabilirii modalității de executare.
Astfel, au fost avute în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru siguranța traficului, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Față de nivelul ridicat al alcoolemiei, văzând totodată că nu este prima dată când inculpatul nesocotește dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice, instanța a apreciat necesară aplicarea unor pedepse de natură a-l responsabiliza pe inculpat în ceea ce privește comportamentul adoptat în trafic.
În acest sens, în baza art. 335 alin 2 teza a III-a Cod penal cu aplic art. 396 alin 10 Cod procedură penală a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce.
În baza art. 336 alin 1 Cod penal cu aplic art. 396 alin 10 Cod procedură penală a condamnat inculpatul T. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În baza art. 38 alin.1 și art.39 alin.1 lit.b Cod penal a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru fapta prevăzută de art. 335 alin 2 teza a III-a Cod penal, la care a adăugat 1/3 din pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, stabilită pentru fapta prevăzută de art. 336 alin 1 Cod penal, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare.
Față de pericolul social concret al faptei săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 7 luni, stabilit potrivit dispozițiilor art. 92 Cod penal, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 93 alin 1 Cod penal a obligat inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B., la datele fixate de acesta
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile
- să comunice schimbarea locului de muncă
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență
În baza art. 93 alin. 2 lit. b Cod penal a impus condamnatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 404 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze 80 de zile de muncă în folosul comunității, în cadrul Primăriei B. sau Atelierului MFC B..
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. 1, 4 Cod penal referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere în situația în care, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere ori nu execută obligațiile impuse precum și în situația săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în interiorul termenului de supraveghere.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termenul legal, inculpatul T. G..
În calea de atac promovată, inculpatul a solicitat instanței de apel aplicarea dispozițiilor art.80 sau art.83 din Codul penal, considerând că, în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor se impune amânarea aplicării pedepsei sau amânarea executării pedepsei.
De asemenea, inculpatul a apreciat că pedepsele stabilite de către prima instanță sunt mult prea aspre, solicitând reindividualizarea lor.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate alte mijloace de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor invocate, luând în considerare și principiile enunțate în art.417 și art.418 din Codul de procedură penală, C. de A. reține următoarele.
Sub aspectul stării de fapt, se constată că aceasta a fost corect expusă de către prima instanță, ea corespunzând probelor administrate în cursul urmăririi penale. Totodată, se remarcă faptul că inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc conform procedurii abreviate, recunoscând starea de fapt cu care a fost sesizată prima instanță, însușindu-și totodată și probele administrate până la momentul citirii actului de sesizare.
Având în vedere solicitarea inculpatului, Judecătoria B. a dat eficiență în mod corespunzător dispozițiilor art.374 alin.4 Cod procedură penală, judecata având loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor luându-se în considerare prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală.
Raportat la starea de fapt expusă anterior, C. reține că Judecătoria B. a încadrat în mod corespunzător faptele comise de către inculpat în dispozițiile art.336 alin.1 Cod penal și, respectiv, cele ale art. 335 alin.2 teza a III-a Cod penal.
În ceea ce priește critica adusă hotărârii referitoare la cuantumul pedepselor, instanța de fond stabilind în final pedepse de 2 ani închisoare, și respectiv 1 an și 9 luni, pentru comiterea infracțiunilor indicate anterior, instanța de apel apreciază că acestea sunt mult prea aspre în raport de modalitatea de comitere a faptelor.
În acest sens, se constată că faptele au fost comise la o ora în care în mod obișnuit traficul rutier este redus (ora 410 dimineața) și nu a fost produs niciun incident rutier.
Totuși, luând în considerare distanța parcursă pe drumurile publice, precum și valoarea alcoolemiei identificată după prelevarea probelor biologice (1,75 și 1,55 g/l), coroborat cu împrejurarea că inculpatului i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule justifică aplicarea unor pedepse peste minimul special, redus ca urmare a aplicării reducerii de 1/3 din pedeapsă.
În aceste împrejurări, C., procedând la o reevaluare a criteriilor evidențiate de art.74 Cod penal, va proceda la reducerea pedeapsei de 1 an și 9 luni aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.335 alin.2 teza a III-a Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală la 1 an închisoare și la reducerea pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la 1 an și 2 luni închisoare.
Relativ la modalitatea de executare, C. apreciază că prima instanță a dispus în mod corect ca executarea pedepsei stabilită să fie suspendată sub supraveghere, conform art.91 Cod penal.
Instanța de apel nu va putea da eficiență solicitării inculpatului adresată în calea de atac, de a se face aplicarea dispozițiilor art.80 sau a art.83 Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei sau amânarea executării pedepsei, în condițiile în care în mod evident faptele inculpatului prezintă pericol social ridicat, evidențiat prin repetabilitatea încălcărilor prevederilor legale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice.
Din această perspectivă, este necesar ca pentru o perioadă determinată, comportamentul apelantului să fie supravegheat de către instituțiile abilitate, pentru a se realiza o eficientă prevenție generală și specială raportat la atitudinea manifestată de autorul faptelor față de relațiile sociale apărate de legea penală.
În aceste condiții, singura modalitate de executare a pedepsei rezultate ca urmare a reducerii de către instanța de apel a cuantumului pedepselor este suspendarea sub supraveghere, însă durata termenului de supraveghere, stabilit în conformitate cu art.92 Cod penal, va fire dusă la 2 ani și 6 luni.
În aceste condiții, având în vedere cele expuse, hotărârea primei instanțe va fi desființată doar în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, a pedepsei rezultante, precum și a reducerii termenului de supraveghere, stabilit conform art.92 Cod penal.
Astfel, rejudecând, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare și vor fi repuse în individualitate pedepsele componente de 1 an și 9 luni închisoare și 2 ani închisoare.
Se va reduce pedeapsa de 1 an și 9 luni aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.335 alin.2 teza a III-a Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la 1 an închisoare.
Se va reduce pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, la 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit.b Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare, la care adaugă o treime din pedeapsa de 1 an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.91 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni, pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilit conform art.92 Cod penal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Luând în considerare că se va dispune admiterea apelului declarat în cauză de către inculpat, în conformitate cu art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de inculpatul T. G., împotriva sentinței penale nr.261 din 17 februarie 2015 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și al pedepsei rezultante.
Rejudecând în aceste limite, descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare și repune în individualitate pedepsele componente de 1 an și 9 luni închisoare și 2 ani închisoare.
Reduce pedeapsa de 1 an și 9 luni aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.335 alin.2 teza a III-a Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală la 1 an închisoare.
Reduce pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală la 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit.b Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare, la care adaugă o treime din pedeapsa de 1 an, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.91 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni, pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni închisoare, stabilit conform art.92 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. R. C. D.
GREFIER,
C. G.
red.R.C.D./29.06.2015
dact.C.Gh./29.06.2015
2 ex.
Jud- fond/A. C. B.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 466/2015.... | Coruperea sexuală a minorilor. Art.221 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
