Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 838/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 838/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 17-10-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 838/R DOSAR NR._
Ședința publică din 17 octombrie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: C. C. G. - judecător
Judecător: A. M.
Judecător: S. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B. împotriva sentinței penale nr. 300/S din data de 2 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat M. M. I., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales P. C. H. și intimatul inculpat A. C. V., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales P. C. H. și apărător desemnat din oficiu J. A..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu avocat J. A. solicită instanței a lua act că au încetat delegațiile apărătorilor desemnați din oficiu și în baza art. 3 din Protocolul nr._/2008 a dispune cu privire la plata onorariului parțial.
Instanța constată încetate delegațiile apărătorilor desemnați din oficiu, respectiv avocat J. A. și S. D., ca urmare a prezentării apărătorului ales, avocat P. C. H. pentru ambii inculpați M. M. I. și A. C. V. și având în vedere numărul termenelor de judecată din prezenta cauză (8) dispune plata sumei de câte 225 lei fiecăruia, reprezentând 75% din onorariul ce li s-ar fi cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art. 318 Cod procedură penală, procedează la verificarea identității inculpaților.
Întrebat fiind, intimatul inculpat M. M. I., afirmă că este fiul lui N. și A. și este născut la data de 28.12.1969 în mun. T., jud. G..
Întrebat fiind, intimatul inculpat A. C. V. menționează că este fiul lui V. și L. și este născut la data de 03.11.1974 în mun. T., jud. G..
Întrebați fiind, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al inculpaților, declară că nu au alte chestiuni prealabile de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu dispozițiile art. 38513 Cod procedură penală, acordă cuvântul cu privire la recursul promovat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că Tribunalul B. prin sentinței penale nr. 300/S din data de 2 noiembrie 2011 a dispus în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, apreciind că sunt îndeplinite condițiile nulității absolute, datorită faptului că actul declanșator al urmăririi penale a fost dispus în condiții de necompetență materială, aspect ce se răsfrânge asupra tuturor actelor de urmărire penală.
În opinia sa, această soluție este nejustificată.
Ca acte procedurale și succesiune în timp, prin rezoluția organului de cercetare penală din data de 19.10.2008, confirmată în aceeași zi de către procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații M. M. și A. C. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.
Ulterior, după efectuarea de acte de urmărire penală, prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus extinderea cercetării penale, începerea urmăririi penale și în speță s-a reținut și alin. 5 al art. 215 Cod penal. Ulterior, în aceeași zi, s-a dispus tot prin ordonanță declinarea competenței materiale de soluționare la P. de pe lângă tribunalul B., având în vedere acel prejudiciu deosebit de grav, ce a atras incidența alin. 5. Schimbarea competenței parchetului, acesta a fost aspectul avut în vedere când s-a apreciat că ordonanța de începerea urmăririi penale este nelegală.
În opinia sa, această soluție este eronată, în condițiile în care toate actele efectuate de procuror au fost făcute cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale, respectiv dreptul la apărare și prezentarea materialului de urmărire penală s-au efectuat în mod corespunzător.
În acest sens, solicită a observa filele 741, 743 din dosarul de urmărire penală din care rezultă aceste aspecte, prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut în mod corespunzător la data de 28.03.2009.
Anterior prezentării materialului de urmărire penală, în aceeași zi, inculpații au formulat o cerere în probațiune, respinsă de către procuror.
Rezultă din procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală că celor doi inculpați li s-a pus la dispoziție tot materialul de urmărire penală, iar poziția acestora a fost cea potrivit cărora nu recunosc săvârșirea infracțiunii.
În opinia sa, inculpaților nu li s-a încălcat dreptul la apărare și niciun alt drept statuat de Codul de procedură penală. Consideră că nu suntem în prezența unei nulități absolute, care să justifice aplicarea art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, motiv pentru care solicită admiterea recursului promovat în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la Tribunalul B. pentru continuarea judecății.
Avocat ales P. C. H. pentru intimații inculpați M. M. și A. C. V., având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Public.
Astăzi, în ședință publică a constatat că doamna procuror a expus alte motive decât cele scrise aflate la dosarul cauzei, astfel încât va răspunde la ambele versiuni.
În ceea ce privește versiunea scrisă, s-a invocat că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 42 alin. 2 Cod procedură penală, care însă reglementează o altă fază procesuală.
Aceste greșeli de ordin procedural, care în opinia sa și în opinia instanței de fond atrag nulitatea absolută a urmăririi penale vizează prima fază a procesului penal și nu situația în care o instanță investită cu rechizitoriu și la un moment dat își declină competența către o altă instanță, indiferent dacă este necompetentă material sau teritorial.
P. urmare, textul de lege invocat în motivarea scrisă a recursului nu are legătură cu situația de fapt.
Probabil, acesta este motivul pentru care, astăzi, în ședință publică procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B. nu a înțeles să reitereze acest motiv.
Apărătorul ales al inculpaților, afirmă că nicio clipă, niciun inculpat și aceasta este o chestiune ce-l privește direct deoarece i-a reprezentat pe inculpați și în fața Tribunalului B., nu a invocat ca motiv de restituire a cauzei la parchet nerespectarea dreptului la apărare, că n-ar fi avut avocat, sau că nu s-ar fi prezentat materialul de urmărire penală, sau că n-ar fi avut acces la dosar, sau că nu s-au formulat probatorii, singura chestiune a fost determinată de faptul că urmărirea penală a fost începută de un procuror necompetent adică din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.. Instanța de fond în mod corect a reținut că singura chestiune este că s-a dispus începerea urmăririi penale pentru o faptă de competența Parchetului de pe lângă Tribunalul B., tocmai datorită alin. 5 al art. 215 Cod penal, iar ulterior instanța investită a fost Tribunalul B..
În situația în care actul declanșator al urmăririi penale este lovit de nulitate absolută, este evident că toată urmărirea penală are aceeași soartă, indiferent dacă celelalte acte au fost efectuate de un procuror competent material.
Conchide solicitând respingerea recursului declarat de Ministerul Public, ca nefondat.
Intimatul inculpat M. M. I., personal, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat A. C. V., personal, având ultimul cuvânt, se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 300/S/2.11.2011 a Judecătoriei B., în baza art. 332 al. 2 Cod Procedură Penală raportat la art. 197 al. 2 Cod Procedură Penală, s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpații M. M. I. (fiul lui N. și A., ns. la data de 28.12.1969 în mun. T., jud. G., domiciliat în mun. T., .. l, ., ., CNP_) și A. C. V. (fiul lui V. și L., ns. la data de 03.11.1974 în mun. T., jud. G., domiciliat în mun. T., .. lA, jud. G., CNP_) la P. de pe lângă Tribunalul B., pentru refacerea urmăririi penale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rezoluția organelor de poliție București, din data de 09.10.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de 215 alin. 1,2,3 Cp., referitor la plângerea formulată de . Băicoi prin reprezentant legal Sciopu D.. P. rezoluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, din data de 09.10.2008 acest act procedural a fost confirmat. P. ordonanța procurorului din data de 02.04.2009 dosarul nr. 2550/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina s-a dispus declinarea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria B..
Procurorul din cadrul Judecătoriei B., dispune la data de 11.11.2009, orele 13,00, prin ordonanță, extinderea cercetărilor față de inculpații A. C. V. și M. M. I. sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal - 8 acte materiale. Se mai dispune începerea urmăririi penale față de cei doi inculpați pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal - 8 acte materiale.
Totodată se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3 Cod Penal și înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, 8 acte materiale, în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal, 9 acte materiale.
Printr-o altă ordonanță a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., din data de 11.11.2009, dosarul nr.8718P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. se dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Ulterior, procurorul din cadru Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a efectuat actele de urmărire penală aferente, a întocmit rechizitoriul și a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a celor doi inculpați.
S-a constatat că procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. nu a dispus prin ordonanță menținerea actelor îndeplinite de procurorul din cadrul Parchetului Judecătoriei și nici nu a mai dispus eventual printr-o nouă rezoluție sau ordonanță începerea urmăririi penale față de faptul că infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 5 Cod Penal cade în competența materială pentru efectuarea de cercetări penale, în sarcina Parchetului Tribunalului.
Față de acestea s-a constatat că actul declanșator al urmăririi penale a fost efectuat de un organ necompetent material, această deficiență a urmăririi penale neputând fi acoperită prin faptul că ulterior actele de cercetare penală au fost efectuate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Procurorul din cadrul unui parchet necompetent material a apreciat față de plângerile formulate și actele depuse că nu există nicio situație din cele prevăzute de art. 10 Cod Procedură Penală astfel a dispus printre altele începerea urmăririi penale pentru o infracțiune pentru care competența materială de a efectua urmărirea penală revine unui procuror de la un parchet superior.
Pornind de la premisa actului declanșator al procedurii a fost efectuat de un procuror necompetent material, chiar dacă actele de cercetare și rechizitoriul au fost efectuate de un procuror competent, instanța în analiza legalității urmăririi penale trebuie să se raporteze la ordonanța de începere a urmăririi penale, care datorită faptului că nu este dispusă cu respectarea normelor de competență materială, determină nulitatea întregii urmăriri penale, cu consecința refacerii ei.
Procurorul din cadrul parchetului local constatând formularea mai multor plângeri împotriva celor doi inculpați, pentru fapte ce păreau similare, ar fi trebuit să constate că datorită cuantumului prejudiciilor reclamate se conturează față de numărul plângerilor, datele faptelor reclamate, posibilitatea unei rezoluții unice și deci aplicabilitatea dispozițiilor art. 41 al. 2 Cod Penal și implicit a dispozițiile aliniatului 5 ale articolului 215 Cod Penal, astfel întregul dosar trebuia declinat la P. de pe lângă Tribunalul B., pentru ca dispoziția de extindere a cercetărilor penale, de începere a urmăririi penale și de schimbare a încadrării juridice să fie dispusă de procurorul competent din punct de vedere material. Sau, fără a fi apreciat ca un exces de formalism exagerat, chiar dacă procurorul necompetent din punct de vedere material a dispus actele despre care s-a făcut vorbire anterior, procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., trebuia să procedeze la emiterea unei noi ordonanțe prin care trebuia să dispună în condiții de legalitate față de cei doi inculpați, în circumstanțele plângerilor formulate împotriva acestora.
Începerea urmăririi penale presupune efectuarea unor actelor procesuale și procedurale necesare în vederea realizării obiectului urmăririi, prin acest act se creează cadrul în baza căruia acuzatul va fi inculpat.
Începerea urmăririi penale este un act de dispoziție care trebuie dispus în condiții de legalitate și de competență materială față de obiectul urmăririi penale, calitatea persoanei, etc.
După verificarea și constatarea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru începerea urmăririi penale, procurorul dacă este urmărire proprie, sau organele de poliție în celelalte cazuri, va dispune actul procesual care constituie actul de dispoziție pentru începerea urmăririi penale care se consemnează într-un proces verbal care este un act constitutiv al procesului penal, prevăzut de lege, reprezintă o manifestare de voință a organului judiciar prin care se declanșează activitatea procesuală în vederea realizării scopului acesteia.
Nu se pune problema vreunui caz urgent, care nu suferă amânare, în care dispoziția de începere a urmăririi penale ar putea fi dată de un organ necompetent, situație în care lucrările întocmite de acesta vor fi înaintate de îndată procurorului care exercita supravegherea activității, sau urmărirea pentru a dispune din nou în condiții de legalitate.
Dispoziția de începere a urmăririi penale, conform art. 228 Cod Procedură Penal, se consemnează într-o rezoluție, cu excepția sesizării din oficiu pentru care actul procedural care marchează începerea procesului penal este procesul verbal încheiat se către organul de urmărire penală. Rezoluția este un act simplu deoarece se referă la fapta și persoana indicată prin sesizare. Procesul verbal și ordonanța sunt acte procedurale mai complexe decât rezoluția deoarece cuprind mai multe date și chiar o motivare, constituie materializarea dispoziției de începere a urmăririi penale. Primul constată existența unei stări de fapt, cel de-al doilea existența unor date despre săvârșirea unei fapte penale, urmând a se confirma sau infirma cu ocazia cercetărilor dacă fapta s-a săvârșit sau nu. Dar mai înainte de acestea, conform art. 210 Cod Procedură Penală, organul de urmărire sesizat în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 221 Cod Procedură Penală, își verifică competența. În speță aceasta aparținea conform art. 209 al 4 raportat la art. 27 al. 1 litera a Cod Procedură Penală, Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Încadrarea juridică a faptei pentru care se dispune începerea urmăririi penale este cea care conferă competența materială pentru efectuarea de cercetări penale, precizarea acesteia fiind o îndatorire de bază a organului de urmărire penală, deoarece de ea depind o . consecințe juridice importante cum ar fi: competența, posibilitatea de a efectua urmărire penală din oficiu pe baza autorizației sau a plângerii prealabile, posibilitatea luării unor măsuri preventive împotriva învinuitului etc.
În consecință, având în vedere cele expuse, instanța de fond a apreciat că în prezenta cauză urmărirea penală a fost dispusă cu încălcarea normelor de competență materială, aspect ce se răsfrânge asupra tuturor actelor de urmărire efectuate ulterior, chiar dacă acestea au fost dispuse de procurorul competent din punct de vedere material, qvod nullum este, nullum producit effectum fiind aplicabil în cauză, în sensul că actul declanșator al urmăririi penale a fost dispus în condiții de necompetență materială, aspect ce se răsfrânge asupra tuturor actelor de urmărire penale ulterior întocmite.
Consecința ce derivă din aceasta este, conform art. 332 al. 2 Cod Procedură Penală raportat la art. 197 al. 2, teza I Cod Procedură Penală, restituirea cauzei la parchet ca urmare a nerespectarea dispozițiilor referitoare la competența materială, și refacerea întregii urmăriri penale în condiții de legalitate, în acest sens, urmând a dispune cu privire la începerea urmăririi penale, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă tribunalul B. care susține că la aceeași dată la care s-a dispus extinderea cercetării penale în ceea ce-i privește pe cei doi învinuiți, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și începerea urmăririi penale pentru această infracțiune, s-a dispus și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și între aceste două momente nu s-a efectuat nici un fel de act procesual sau procedural. La data de 28.09.2010 s-a adus la cunoștința învinuiților M. M. I. și A. C. V., în temeiul art. 6 și respectiv art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală încadrarea juridică a faptelor, respectiv înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, au aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în prezența apărătorului ales. La data de 09.02.2011 de asemenea, în prezența apărătorului ales, cei doi învinuiți au fost audiați cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal. Prezentarea materialului de urmărire penală a fost efectuată la data de 28.03.2011 de către procurorul competent, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., în prezența apărătorului ales. Se consideră că urmărirea penală s-a efectuat cu respectarea normelor privind competența materială și nu li s-a încălcat inculpaților vreun drept procesual. Faptul că procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul B. nu a mai început încă o dată urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal echivalează cu faptul că și-a însușit-o și pe cale de consecință a confirmat-o. În acest caz se invocă dispozițiile art. 42 alin. 2 Cod procedură penală, care arată că în caz de declinare pentru competența materială, instanța sau organul de urmărire căreia i s-a trimis cauza poate folosi actele îndeplinite și poate menține măsurile dispuse de instanța sau organul de urmărire desesizat, neimpunând efectuarea unui act în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul parchetului este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele motive.
Extinderea cercetării penale se face de către procuror, în temeiul art. 238 Cod procedură penală, în cazul în care se constată existența unor fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului.
Procedura este diferită, după cum urmărirea penală se efectuează cu acțiunea penală pusă în mișcare sau fără ca acțiunea penală să fi fost pusă în mișcare.
În cazul în care urmărirea penală se desfășoară fără ca acțiunea penală să fi fost pusă în mișcare, doctrina penală și practica judiciară consideră că nu mai este necesară începerea din nou a urmăririi penale, pentru faptele noi, pentru care s-a extins cercetarea penală. La fel și în cazul în care se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, în cursul urmăririi penale, fără acțiunea penală pusă în mișcare. D. în cazul în care urmărirea penală s-a desfășurat cu acțiunea penală pusă în mișcare este necesară punerea în mișcare a acțiunii penale pentru noile fapte, ceea ce nu este cazul în speță.
În consecință, având în vedere că în cauză a fost începută în mod legal urmărirea penală față de învinuiții M. M. I. și A. C. V., prin rezoluția organelor de poliție București din data de 09.10.2008, nu se poate susține că urmărirea penală a fost dispusă cu încălcarea normelor de competență materială și că acest lucru ar atrage nulitatea întregii urmăriri penale. La momentul la care s-a început urmărirea penală competența de efectuare a supravegherii urmăririi penale aparținea parchetului de pe lângă judecătorie și aceasta a fost legal începută față de cei doi învinuiți.
Chiar dacă, după ce a dispus extinderea cercetării penale pentru față de învinuiții A. C. V. și M. M. I., sub aspectul infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal - 8 acte materiale, s-a dispus de către procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria B. și începerea urmăririi penale față de cei doi învinuiți, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1,2,3,5 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal - 8 acte materiale, acest lucru nu poate atrage nelegalitatea începerii urmăririi penale, deoarece este vorba de un act în plus, necerut de lege în această situație. În acest caz este necesară doar încunoștințarea învinuiților despre extinderea cercetării penale pentru alte fapte, fapt care s-a îndeplinit în speță.
În ce privește ordinea în care se efectuează actele procesuale în cazul extinderii cercetării penale, aceasta nu poate fi decât aceea a efectuării mai întâi a extinderii cercetării penale și apoi a declinării competenței de soluționare a cauzei, dacă faptele pentru care s-a extins cercetarea penală atrag competența de soluționare a altui organ de urmărire penală. Nu se poate reține că în acest caz dosarul ar trebui declinat la P. de pe lângă Tribunalul B., pentru ca dispoziția de extindere a cercetărilor penale, de începere a urmăririi penale și de schimbare a încadrării juridice să fie dispusă de procurorul competent din punct de vedere material, deoarece necompetența materială a parchetului de pe lângă judecătorie a survenit ca urmare a noii încadrări juridice a faptei. Aceeași este situația și în cazul în care în urma schimbării încadrării juridice a faptei organul de urmărire penală nu mai este competent pentru soluționarea cauzei, având în vedere noua încadrare juridică a faptei: mai întâi organul judiciar dispune schimbarea încadrării juridice a faptei și ulterior dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea organului judiciar competent potrivit noii încadrări juridice.
Aceasta este și rațiunea pentru care dispozițiile art. 45 raportat la art. 42 alin. 2 Cod procedură penală permit organului judiciar căruia i s-a trimis cauza să folosească actele îndeplinite și să mențină măsurile dispuse de organul judiciar desesizat ca urmare a necompetenței materiale sau după calitatea persoanei.
Celor doi inculpați nu li s-a produs vreo vătămare a drepturilor procesuale prevăzute de legea internă sau de Convenția europeană a drepturilor omului, având în vedere că aceștia au fost informați de organul de urmărire cu privire la noua faptă imputată și au avut timpul și înlesnirile necesare pentru a-și face apărarea cu privire la aceasta.
Cum în speță nu se poate reține că este incident vreunul din cazurile de nulitate absolută prevăzute, în mod limitativ, de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, se va admite recursul parchetului și se va dispune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul B. împotriva sent. pen. nr. 300/S/02.11.2011 a Tribunalului B., pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Constată că inculpații M. M. I. și A. C. V. sunt arestați în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.10.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. C. G. A. M. pt.S. F.
aflată în concediu de odihnă
semnează
PREȘEDINTE COMPLET
C. C. G.
Grefier
D. S.
red.CCG/25.10.2012
tehnoredact.DS/25.10.2012/3 ex.
jud.fond.C.G.B.
| ← Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 882/2012.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 907/2012. Curtea de... → |
|---|
