Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 882/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 882/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-10-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 882/R DOSAR NR._
Ședința publică din 24 octombrie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR3:
Președinte: C. C. G. - judecător
Judecător: A. M.
Judecător: S. F.
Grefier: D. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și partea civilă N. E. împotriva sentinței penale nr. 1321 din data de 29 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17 octombrie 2012 și apoi pentru data de astăzi, 24 octombrie 2012.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
P. sentința penală nr. 1321/29 iunie 2012 Judecătoria B. a hotărât:
În baza art. 182 alin. 2 Cod penal condamnarea inculpatului G. P. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în dauna părții vătămate N. E..
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei și va dispune executarea în întregime a pedepselor cumulate aritmetic.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 182 alin. 2 Cod penal condamnarea inculpatului M. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în dauna părții vătămate N. E..
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, arătându-i că dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei și va dispune executarea în întregime a pedepselor cumulate aritmetic.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații G. P. și M. C..
În baza art. 346 Cod procedură penală, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență B. și în consecință, a obligat, în solidar, inculpații să plătească acestuia suma de 2715,68 de lei RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
În baza art. 346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. Județean de Urgență Oftalmologie București și în consecință, a obligat, în solidar, inculpații să plătească acestuia suma de_ de lei RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
În baza art. 346 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă N. E. și în consecință a obligat în solidar inculpații să plătească acestuia suma de 50.000 de lei RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale la care se adaugă dobânda legală de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea debitului.
A respins restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă N. E..
În baza art. 189 Cod procedură penală, suma de 600 de lei RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se include în cheltuielile judiciare avansate de stat și se suportă din fondurile special alocate Tribunalului B..
În baza art. 193 alin. 4 Cod procedură penală a obligat fiecare inculpat să plătească părții civile N. E. suma de 400 de lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
La data de 5 aprilie 2010, în jurul orelor 20.00 partea vătămată N. E. se întorcea la domiciliul său situat pe . municipiul B. oprindu-se în fața imobilului de la nr. 26, . discuta cu fiul său N. V. G..
În acest context inculpatul G. P. se afla la etajul întâi al imobilului consumând băuturi alcoolice, iar inculpatul M. C. purta o discuție cu martora I. L. în fața imobilului.
Cei doi inculpați au început un schimb de replici ironice și jignitoare la adresa părții vătămate, motiv pentru care aceasta le-a solicitat să înceteze.
Iritat de atitudinea părții vătămate inculpatul G. P. a coborât și în mod neașteptat l-a lovit pe partea vătămată cu pumnii în zona feței, de câteva ori. În conflict a intervenit în mod inopinat și inculpatul M. C. care l-a lovit la rândul său în zona feței.
Urmare a loviturilor primite partea vătămată a început să sângereze în zona ochiului stâng și a frunții și a simțit că vederea îi slăbește treptat, fiind în urma agresiunilor suferite spitalizat atât la S. C. Județean de Urgență B. cât și la S. C. de Urgență Oftalmologie București.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico legală nr. 1323/E întocmit la data de 11 mai 2010 de Serviciul Județean de Medicină Legală B., partea vătămată a prezentat un traumatism cranio-ocular cu dezlipire de retină posttraumatică, leziuni care s-au putut produce prin lovire directă cu un corp dur și care au necesitat spre vindecare un număr de 100 – 120 de zile de îngrijiri medicale.
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la re-expertizarea părții vătămate față de recomandarea cuprinsă în expertiza anterioară, raportul de expertiză întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală la data de 25 aprilie 2012 precum și completarea comunicată instanței la data de 30 mai 2012, concluzionând că partea vătămată N. E. prezintă o infirmitate fizică permanentă prin pierderea definitivă a funcției vizuale, între leziunile traumatice constatate la data de 5 aprilie 2010 și această infirmitate existând raport de cauzalitate.
Această stare de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză.
Astfel partea vătămată a fost audiată atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată precizând faptul că la data de 5 aprilie 2010 după ce s-a întors de la locul de muncă a rămas câteva secunde să discute cu fiul său în fața imobilului unde locuia, context în care inculpații au început să discute ironic la adresa sa. Deși partea vătămată a precizat că nu a reacționat nedorind să declanșeze un conflict, inculpatul G. P. a coborât de la balconul apartamentului unde se afla și în mod neașteptat l-a lovit de câteva ori cu pumnul în zona ochilor lovituri aplicate cu o mare intensitate. În acest context a intervenit și inculpatul M. C. care l-a lovit la rândul său cu pumnul în zona feței. Partea vătămată a precizat că a intenționat să lase plasa pe care o avea în mână și să se întoarcă și să riposteze însă inculpatul M. C. l-a împins și a căzut însă în cădere nu s-a lovit în zona feței. Ulterior, imaginea a început să devină neclară și a realizat că pierdea acuitatea vizuală.
Inculpatul G. P. nu s-a prezentat în faza de urmărire penală fiind audiat numai de instanța de judecată. Acesta a precizat că la data de 5 aprilie 2010 se afla la balconul unei apartament din imobilul situat pe . cu inculpatul M. C. care se afla la parterul respectivului imobil. În acest context a auzit pe cineva adresându-se părții vătămate cu o poreclă, precizând că este posibil ca partea vătămată să fi crezut că el s-a adresat în acest fel motiv pentru care în momentul în care a coborât a fost lovit de partea vătămată cu palma peste față. Inculpatul a recunoscut că a reacționat și a lovit-o la rândul său cu palma și pumnul în zona feței precizând că nu a observat ca partea vătămată să sângereze. Inculpatul M. C. a intervenit și a lovit-o la rândul său pe partea vătămată cu pumnul în zona feței. Conform declarațiilor inculpatului partea vătămată s-a îndepărtat intenționând să lase din mână o plasă pentru a putea riposta la rândul său, însă a căzut lovindu-se cu capul de scara imobilului, după care cei doi inculpați au plecat
La rândul său inculpatul M. C. nu a negat că ar fi lovit-o pe partea vătămată în zona feței precizând însă că a intervenit în conflict în momentul în care partea vătămată și inculpatul G. P. se îmbrânceau astfel că a intervenit pentru a-i despărți și fiind lovit de partea vătămată cu palma l-a lovit la rândul său cu palma în zona feței. Inculpatul a precizat că partea vătămată s-ar fi îndepărtat și ulterior a auzit că imediat după incident ar fi căzut.
Analizând declarațiile inculpaților instanța va observa că deși s-a încercat a se acredita ideea că leziunile ar fi putut fi produse părții vătămate prin cădere, această ipoteză este exclusă de actele medicale depuse la dosarul cauzei care explică mecanismul de producere a leziunilor prin lovire directă cu un corp dur.
Utile în soluționarea cauzei s-au dovedit a fi și depozițiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești.
Astfel, martora I. L. a precizat că la data de 5 aprilie 2010 se afla la rândul său în fața imobilului și l-a văzut pe inculpatul G. P. lovind-o pe partea vătămată cu pumnul în zona feței în contextul în care cineva ar fi adresat părții vătămate cuvinte ironice. De asemenea martora a precizat că imediat după ce a fost lovită de inculpatul G. P., partea vătămată a fost lovită și de inculpatul M. C. în aceeași modalitate, moment în care martora a urcat pentru a o chema pe soția părții vătămate.
La rândul său martora G. I. a surprins parțial incidentul precizând că a observat numai când inculpatul M. C. a lovit cu cotul în direcția în care se afla partea vătămată dar nu a surprins efectiv lovitura menționând că după acest incident a intrat imediat în casă, arătând însă că ulterior ar fi auzit discuții în sensul că partea vătămată ar fi fost lovită de cei doi inculpați.
Martora N. L. a menționat că auzind că soțul său este lovit a coborât imediat și a observat că acesta prezenta urme de lovire în zona capului și avea ochiul înroșit plângându-se că nu mai vede. Imediat partea vătămată a fost spitalizată și ulterior i-a povestit că ar fi fost lovit de inculpații G. P. și M. C. cu pumnii în zona feței.
Probele astfel administrate au fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care s-au bucurat inculpații pe parcursul acestui proces penal, dovedind starea de fapt anterior reținută.
În latura civilă a cauzei partea vătămată N. E. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 de lei reprezentând daune materiale și 50.000 de lei reprezentând daune morale, sume la care a solicitat a se aplic dobânda legală de la momentul pronunțării sentinței și până la data achitării.
În susținerea pretențiilor civile solicitate au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri ce atestă demersurile medicale pe care partea vătămată a fost nevoită să le întreprindă în urma leziunilor cauzate.
De asemenea instanța a procedat la audierea martorilor D. S. și P. I..
Din declarația martorului D. S., instanța a reținut că acesta este persoana care o însoțește pe partea vătămată în deplasările pe care este nevoită să le facă, partea vătămată nemaifiind în măsură să se deplaseze singură. De asemenea martorul a vorbit în fața instanței despre schimbările de natură psihică remarcate în atitudinea părții văătmate care continuă să fie o persoană liniștită „dar mai supărat” pierderea acuității vizuale determinând această stare de disconfort continuă în care se regăsește în prezent partea vătămată.
La rândul său martorul P. I. a precizat că a fost coleg de muncă cu partea vătămată și a observat că în ultima perioadă de timp partea vătămată se deplasează mereu însoțită de martorul D. S..
Analizând probatoriul testimonial administrat în cauză în latura civilă a cauzei instanța va observa că deși daunele materiale pretinse nu au fost dovedite suma solicitată cu titlu de daune morale este pe deplin justificată. Astfel urmare a actelor de agresiune partea vătămată a pierdut una din funcțiile esențiale pentru desfășurarea unei vieți normale, fiind obligată din cauza acestui fapt să fie în permanență însoțită de o altă persoană, aspect de natură a crea o traumă de natură psihică greu de depășit.
La rândul său S. C. Județean de Urgență B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2715,68 de lei reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate iar S. C. de Urgență Oftalmologie București s-a constituit parte civilă cu suma de 12.420 de lei cu același titlu, depunând la dosar înscrisuri doveditoare respectiv decontul de cheltuieli.
Raportat la concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și la existența unei infirmități fizice permanente la termenul de judecată din data de 21 iunie 2012 instanța a dispus în temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal.
În conturarea profilului moral al inculpatului instanța va observa că acesta este la prima confruntare cu legea penală și este corect integrat familial, deținând și o calificare profesională premisă importantă pentru înscrierea acestuia pe un traseu favorabil social.
Toate aceste aspecte au motivat decizia instanței de aplicare față de inculpatul G. P. a unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Fapta inculpatului M. C. care la data de 5 aprilie 2010, în timp ce se afla pe .. 26, . B., împreună cu inculpatul G. P., l-a lovit pe partea vătămată N. E. cu pumnii și palmele în zona feței, cauzându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 100 – 120 de zile de îngrijiri medicale și pierderea definitivă a funcției vizuale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Procedând la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța va observa că potrivit concluziilor referatului de evaluare întocmit acestuia inculpatul este o persoană corect integrată în societate, comportamentul său fiind apreciat ca dezirabil. În același demers instanța va avea în vedere și împrejurarea că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și că este integrat în muncă în cadrul . fiind, astfel cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar, un muncitor disciplinat și respectuos.
Față de aceste considerente, în baza art. 182 alin. 2 Cod penal, instanța îl va condamna pe inculpatul M. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în dauna părții vătămate N. E..
În baza art. 81 Cod penal, apreciind față de circumstanțele personale ale inculpaților, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acestora în regim de detenție se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B. și parte civilă N. E..
Ministerul Public a criticat hotărârea în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, arătând că față de consecințele infracțiunii, s-a reținut alineatul 2 al art. 182 Cod penal, fiind dovedit cu probatoriul administrat, leziunile produse fiind vindecabile în 100-110 zile, ulterior stabilindu-se și existența unei infirmități.
Pentru aceste considerente, a precizat că nu au fost respectate dispozițiile art. 72, 52 Cod penal și a solicitat majorarea pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia în regim privativ de libertate, iar în subsidiar suspendarea sub supraveghere.
Totodată, Ministerul Public a solicitat a se face și aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind prelevarea de probe biologice, în condițiile în care infracțiunea se regăsește în Anexa I a acestui text de lege.
Parte civilă N. E. a solicitat a fi avute în vedere concluziile scrise formulate de către apărătorului său ales pe care și le însușește. Cu privire la latura penală a cauzei lasă la aprecierea instanței. Susține că în prima fază a solicitat 50.000 lei daune morale și 10.000 lei daune materiale.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, se constată că recursul părții civile este fondat, în timp ce recursul promovat de Ministerul Public nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul promovat de Ministerul Public, acesta vizează individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați.
În acest sens, instanța de control judiciar are a observa că prima instanță a procedat la aplicarea și valorificarea eficientă a tuturor criteriilor de individualizare înscrise în art. 72 Cod penal privind gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea concretă de comitere a acesteia, urmarea produsă, dar și persoana fiecărui inculpat.
Astfel, inculpatul G. P. este la prima confruntare cu legea penală și este corect integrat familial, deținând și o calificare profesională premisă importantă pentru înscrierea acestuia pe un traseu favorabil social.
Toate aceste aspecte au motivat decizia instanței de aplicare față de inculpatul G. P. a unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Inculpatul M. C. este o persoană corect integrată în societate, comportamentul său fiind apreciat ca dezirabil. În același demers instanța va avea în vedere și împrejurarea că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală și că este integrat în muncă în cadrul . fiind, astfel cum rezultă din caracterizarea depusă la dosar, un muncitor disciplinat și respectuos.
În plus, față de circumstanțele personale ale inculpaților, prima instanță a apreciat corect că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acestora în regim de detenție se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.
De altfel, se mai impune observația că pentru situații asemănătoare, practica judiciară a acestei instanțe de control judiciar, ca și a altor instanțe din țară, este în sensul de a se aplica pedepse ce nu se vor executa în regim privativ de libertate, cu atât mai mult, cu cât inculpații au de achitat despăgubiri civile, iar în situația în care ar executa aceste pedepse, și-ar pierde locurile de muncă și ar fi în imposibilitate a achita aceste despăgubiri.
Mai mult, față de circumstanțele personale ale acestora, apare cu evidență că aceștia pot fi reeducați și reintegrați, astfel că nu se impune executarea lor în regim privativ de libertate.
În ceea ce privește solicitarea de prelevare de probe biologice, aceasta a fost dispusă de prima instanță, deși nu se impunea față de modalitatea de executare a pedepselor, însă în lipsa recursului inculpaților nu se poate înlătura această dispoziție, recursul promovat de Ministerul Public fiind în defavoarea inculpaților, astfel că dispoziția primei instanțe rămâne valabilă.
Referitor la recursul promovat de parte civilă, instanța are a observa că prima instanță a acordat acestuia numai daunele morale solicitate, fără a ține seama de cheltuielile efectuate de acesta.
Astfel, martora N. L., soția părții civile a precizat că acesta a avut nevoie de însoțitor, că au fost efectuate cheltuieli de deplasare la spital, ceea ce este dovedit cu actele medicale depuse la dosar și scrisorile de trimitere la spitale de specialitate.
Aceste împrejurări sunt confirmate cu depoziția martorului D. S. care a relatat că îl însoțește pe N. E. în diferitele deplasări, că acesta nu este în măsură să se deplaseze singur și că pentru aceste servicii este ajutat de parte civilă cu mâncare, cafea și diverse sume de bani și că înainte parte civilă se descurca singur.
În plus, inculpatul M. C. a fost de acord să achite sumele pretinse de parte civilă (fila 69 dosar) astfel că în temeiul principiului disponibilității, urmează ca aceștia să achite integral sumele solicitate de parte civilă, fiind evident că acesta a cheltuit suma de 10.000 lei cu diverse deplasări la spitale, a fost internat o perioadă destul de mare de timp, exemplificativ în perioada 5.04.2010 – 17.04.2010, din 18.04. 2010 până la 26.04.2010, 27.04.2010 – 08.05.2010, 08.08.2010 – 10.08.2010, fără a neglija consecința agresiunii exercitate de către inculpați, respectiv infirmitate permanentă prin pierderea funcției vizuale a ochiului respectiv, chiar dacă această consecință s-a produs pe fondul unei miopii forte, preexistente agresiunii, lanțul de cauzalitate nu este întrerupt, inculpații urmând să răspundă pentru aceasta, deoarece fără . exercitată de aceștia, nu s-ar fi produs această gravă consecință asupra sănătății părții civile.
În consecință, suma de 10.000 lei solicitată de parte civilă apare pe deplin justificată, urmând ca inculpații să fie obligați, în solidar, la plata acesteia către parte civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală și art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedură penală urmează a se admite recursul declarat de partea civilă N. E., se va casa sentința atacată în ce privește omisiunea obligării inculpaților la plata daunelor materiale către partea civilă recurentă și cu prilejul rejudecării în aceste limite, se va dispune obligarea inculpaților G. P. și M. C. în solidar, să plătească părții civile N. E. și suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru considerentele anterior expuse, în condițiile art. 385/15 pct. 1 lit. B Cod procedură penală se va respinge recursul promovat de Ministerul Public împotriva aceleiași hotărâri.
Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
I. Admite recursul declarat de partea civilă N. E. împotriva sentinței penale nr. 1321/29 iunie 2012 a Judecătoriei B., pe care o casează în ce privește omisiunea obligării inculpaților la plata daunelor materiale către partea civilă recurentă și rejudecând în aceste limite:
Obligă inculpații G. P. și M. C. în solidar, să plătească părții civile N. E. și suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
II. Respinge recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva aceleiași sentințe.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariile apărătorilor din oficiu I. Lorenzia și M. V. în sume de câte 300 lei, ce se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. C. G. A. M. S. F.
Grefier
D. S.
red.SF/21.12.2012
tehnoredact.DS/27.12.2012/3 ex.
jud.fond. C.M.P.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 720/2015.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 838/2012. Curtea de... → |
|---|
