Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 209/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Din cercetări a rezultat că în data de 29.05.2006 partea vătămată a primit pe adresa de email, o solicitarea din partea . privind derularea unor relații comerciale. Urmare a răspunsului din partea numitului S. D. M., director de vânzări în cadrul . începutul lunii iunie 2006, o persoană care s-a recomandat C. A., a contactat reprezentanții părții vătămate pentru a stabili condițiile colaborării. Ulterior partea vătămată a fost contactată de o altă persoană, care s-a recomandat Francisco Dominique-Rossi, juristul societății și care s-a deplasat la Bacău cu documentele pentru încheierea contractului cu partea vătămată. Acesta a prezentat o procură din care rezulta că era împuternicit de numitul N. A. M.. (volumul I, fila 689) Urmare a negocierilor purtate s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare 427/07.06.2006. (volumul I, filele 690-694).

În data de 06.07.2006 societatea parte vătămată a efectuate prima livrare către .. Pentru a câștiga încrederea reprezentanților părții vătămate, marfa a fost achitată prin filă cec. În termen scurt inculpatul a făcut alte comenzi și astfel în aceeași lună s-au făcut alte 4 livrări pentru achitarea cărora numitul Francisco Dominique - Rossi a lăsat 4 file cec postdatate, cu următoarele serii: BH 341 nr._ scadentă la 22.07.2006, BH 341 nr._ scadentă la 25.07.2006, BH 341 nr._ scadentă la 28.07.2006, BH 341 nr.000_ scadentă la 30.07.2006. Introduse la plată la termenele menționate au fost refuzate pentru motivul lipsă totală disponibil.

Potrivit declarației reprezentantului părții vătămate, după apariția incidentelor la plată 1-a contactat telefonic în repetate rânduri pe inculpatul N. A., însă nu a răspuns. În aceste condiții s-a deplasat la B., la sediul ., unde 1-a găsit atât pe inculpat cât și pe Francisco Dominique-Rossi și C. A.. Cu această ocazie inculpatul i-a dat asigurări că va achita debitul. După această întâlnire atât inculpatul cât și colaboratorii săi nu au putut fi găsiți. (volumul I, filele 236-237).

P. somația nr. 558/02.08.2006 . a fost notificată cu privire la faptul că se află în interdicție de a emite cecuri, începând cu data de 2.08.2006.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică_/15.0.3.2007 semnăturile de pe filele cec menționate mai sus reproduc semnătura inculpatului N. A. M..

În același raport de constatare s-a concluzionat că semnăturile de pe biletele la ordin emise în 30.06.2006, 04.07.2006, 06.07.2006 beneficiar partea vătămată . au fost executate de N. A. M.. (volumul II, filele 50-51)

Cu privire la activitatea în cadrul . inculpatul nu a putut fi audiat.

6. La data de 03.08.2006 PROCREDIT BANK a sesizat P. de pe lângă Judecătoria B. cu privire la faptul că numitul N. A. M., reprezentant legal al . B. a emis fila cec . nr._ în beneficiul . SRL care a fost refuzată la plată pentru motivul lipsă totală disponibil. (volumul I, fila 60) La dosarul de urmărire penală s-a atașat în copie fila cec menționată mai sus din care rezultă că a fost emisă pentru suma de 11 000 lei. (volumul II, fila 55) De asemenea, din raportul de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză rezultă că semnătura de la rubrica emitent de pe aceasta reproduce semnătura inculpatului N. A. M..

Cu privire la această parte vătămată s-au făcut verificări stabilindu-se că societatea este în faliment, iar administratorul acesteia M. I. A. se află în SUA, California. Ultima înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului a fost la data de 03.09.2007. Cu toate acestea, în mod evidenta la data emiterii . SRL nu avea disponibil în cont.

PCT.III .

La data de 16.11.2005 s-a înmatriculat la Oficiul Registrului Comerțului B. .,cu sediul în mun. B., ., având ca administrator pe C. D. T..

P. procura autentificată prin încheierea nr. 5442 /22.11.2005 numitul C. D. T. 1-a împuternicit pe inculpatul N. A. M. să administreze cu puteri depline ..(volumul II, fila 553) Potrivit înscrisurilor puse la dispoziție de BANCPOST SA - Sucursala B., singura persoană care avea specimen de semnătură în bancă a fost inculpatul N. A. M.. (volumul II, filele 128-130)

1. La data de 08.05.2006 s-a înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria B. plângerea formulată de . împotriva administratorului ., numitul C. D. T. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. (volumul I, filele 71-72)

La data de 12.05.2006 BANCPOST Sucursala B. a sesizat IPJ B. întrucât . a eliberat file cec fără a avea disponibil și fără ca semnătura de pe cec să corespundă cu cea de pe specimenul de semnătură aflat la bancă (volumul I, fila 73)

Potrivit plângerii, partea vătămată a efectuat două transporturi în beneficiul ., potrivit comenzilor nr. 119/06.02.2006 și 127/22.02.2006 efectuate din dispoziția lui N. A. M. (volumul I, fila 713). Urmare a acestor servicii, partea vătămată a emis două facturi fiscale pentru sumele de 2270 euro și 2420 euro. Potrivit înțelegerii dintre părți plata trebuia să fie făcută prin filă cec, astfel că a fost emisă fila cec . nr._ pentru suma de 8542,60 lei. La data de 08.03.2006 fila cec a fost introdusă la plată și a fost refuzată. După momentul incidentului la plată reprezentanții societății emitente nu au putut fi găsiți.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică_/15.0.3.2007 semnătura de pe fila cec menționată mai sus nu a fost executată de N. A. M.. Cu toate acestea inculpatul în declarația dată a recunoscut că a administrat ..

2. P. plângerea din data de 24.02.2006 . a solicitat tragerea la răspundere penală a reprezentantului . pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune arătând că au fost aduși în eroare, prin emiterea filei cec . nr._, cauzându-le un prejudiciu de 2.500 euro. (volumul I, fila 74).

Din cercetări a rezultat că în luna ianuarie 2006 partea vătămată a fost contactată de o persoană care s-a recomandat I. R., angajat la . B. în vederea efectuării unor servicii de transport mărfuri din Germania, contra sumei de 2.500 euro, stabilindu-se ca plata să se facă prin filă cec. întrucât numitul I. R. nu a remis fila cec, după mai multe demersuri, i-a solicitat acestuia să i-o trimit prin fax și ulterior vor trimite o persoană la B. pentru a o ridica. După ce au primit fila cec prin fax au făcut verificări la bancă și au constatat că . este în incidență de plată, motiv pentru care reprezentantul societății parte vătămată s-a deplasat la B. pentru clarificarea situației. În aceste împrejurări au aflat că și o altă societate . se află în aceeași situație. Ajungând la B., s-a prezentat o altă persoană care s-a recomandat C. A. și care le-a înmânat fila cec. Reprezentantul părții vătămate i-a solicitat acestuia să vorbească cu reprezentantul societății, întrucât se consideră înșelați, motiv pentru care au fost contactați telefonic de o persoană care s-a recomandat „ A." și care le-a dat asigurări că vor primi banii. Au sunat organele de poliție pentru clarificarea situației, iar acestea din urmă au întocmit un proces verbal. Audiat cu privire la acest incident, numitul C. A. a precizat că este un simplu curier care a executat un ordin data de N. A., acela de a înmâna reprezentanților părții vătămate fila cec.

A doua zi reprezentantul părții vătămate a primit din partea . suma de 5.000 lei.

La data de 20.02.2006 . a intrat în interdicție de emitere file cec. (volumul I, fila 732) De asemenea, nici această filă cec nu a fost semnată de inculpatul N. A., așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică.

3. La data de 04.04.2006 . a formulat plângere penală împotriva numiților C. D. T. și I. R. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. (volumul I, fila 75) în plângere s-a menționat că . prin numitul I. R. a emis o comandă pentru partea vătămată de efectuare a unui transport rutier internațional. (volumul I, fila 740) Comanda a fost executată și s-a emis factura fiscală nr._/17.02.2006. La data de 21.02.2006 au primit din partea . fila cec seria P_ pe care la data de 13.03.2006 au introdus-o la plată fiind refuzată pentru motivul lipsă totală disponibil. În plângere s-a mai menționat că urmare a acestui incident s-a luat legătura cu . București, societate care a comandat transportul, unde li s-a comunicat faptul că a achitat către . contravaloarea transportului.

Potrivit declarației administratorului părții vătămate după apariția incidentului la plată s-a deplasat în mun. B. la sediul societății și la domiciliul numitului C. D. T., unde nu a găsit vreo persoană. În aceste împrejurări a fost contactat de un angajat al societății sale care i-a comunicat că s-a primit prin fax la sediul societății o solicitare din partea ., cerere semnată de administratorul C. D. T. și de împuternicitul acestuia I. R.. Ulterior a fost contactat de o persoană care s-a recomandat C. T. și care i-a comunicat că 1-a împuternicit pe numitul N. A. să administreze societatea. După această discuție a fost contactat telefonic de către N. A., pe care 1-a recunoscut după voce, care i-a dat asigurări că-și va încasa banii până în data de 05.05.2006. Potrivit aceluiași raport de constatare tehnico-științifică semnătura de pe fila cec ._ nu a fost executată de numitul N. A. M..

În ceea ce privește activitatea . B. inculpatul N. A. a precizat că nu a putut achita contravaloarea sumei menționate pe fila cec . nr._ emisă în beneficiul . întrucât cu câteva zile înainte avute un incident la plată cu alte file cec. în ceea ce privește incidentul din data de 22.02.2006 avut cu reprezentanții societății susmenționate, inculpatul a precizat că a fost contactat telefonic de numitul C. A. D., care a menționat că are probleme cu șoferul trimis de această societate pentru ridicarea filei cec. Ulterior a încercat să rezolve acest incident, întrucât fila cec emisă în beneficiul . falsă.

Având în vedere starea de fapt mai sus prezentată, dinamica acesteia, înființarea unor firme, fie pe numele său fie pe numele altei persoane ca ulterior să fie preluată administrarea societăților, caracterul repetitiv al acțiunilor inculpatului, segmentul de timp în care au fost exercitate acțiunile, succesiunea acestora, numărul filelor cec emise fără acoperire, vânzarea produselor sub prețul de achiziție sunt aspecte care conduc la concluzia că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în variantele 215 alin. l, 3, 4, 5 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, art. 215 alin. 1,2, 3 din Codul penal, art.215 alin. l, 3, 4 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În raport cu materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat:

ÎN D.

PCT.I.

1. Fapta inculpatului N. A. M. care, în baza aceleași rezoluții infracționale, în calitate de reprezentant al . SRL, în baza procurii autentificată prin încheierea 1062/18.08.2005, având drept de semnătură în bancă, în derularea unor relații comerciale în perioada noiembrie-februarie 2006 a emis 18 file cec în beneficiul ., ., ., SC U. SA, ., SC U. SA, . 2 N. C. SRL, ., ., .; ., SC S. SA R., . G. fără a avea disponibilul necesar în cont și fără ca beneficiarii filelor cec să cunoască această realitate, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 437.153 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. l, 3, 4, 5 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (18 acțiuni).

2. Faptele inculpatului N. A. M. care, în baza aceleași rezoluții infracționale, în calitate de reprezentant al . SRL, în baza procurii autentificată prin încheierea 1062/18.08.2005, având drept de semnătură în bancă, în derularea unor relații comerciale cu .>Z. a emis în beneficiul acesteia două bilete la ordin scadente la 18.01.2006 și 06.02.2006, fără a avea disponibilul necesar în cont și fără ca beneficiarul acestora să cunoască această realitate, iar în derularea relațiilor comerciale cu părțile vătămate ., ., . SRL, ., . R., . a indus în eroare reprezentanții acestora, în scopul de a obține un folos material injust, folosindu-se de mai multe ordine de plată falsificate anterior, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 213.221 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin.1, 2, 3, 5 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (10 acțiuni) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal. (7 acțiuni).

3. Fapta inculpatului N. A. M. care, în calitate de reprezentant al . SRL, în baza procurii autentificată prin încheierea 1062/18.08.2005, în derularea unor relații comerciale cu ., urmare a unor mărfuri achiziționate a remis acesteia (fără a fi semnată de învinuit) fila cec . nr._, pentru suma de 1603,02 lei, deși cunoștea că nu are disponibil, fila fiind refuzată la plată la data de 12.01.2006 pentru motivul lipsă totală disponibil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal.

PCT.II.

l. Fapta inculpatului N. A. M. care în calitate de administrator al . B., în baza aceleași rezoluții infracționale, în lunile iulie-august 2006, în executarea unor relații comerciale, a emis 8 file cec în beneficiul ., (1 filă) ., (1 filă) ., (2 file) . file), inducând în eroare reprezentanții părților vătămate cu privire la existența disponibilului în contul bancar pentru efectuarea plăților, cauzând un prejudiciu total de 179.415 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. l, 3, 4 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (8 acțiuni).

2. Fapta inculpatului N. A. M. care în calitate de administrator al . B., în baza aceleași rezoluții infracționale, în lunile iunie-iulie 2006, în executarea unor relații comerciale, a emis 3 bilete la ordin în beneficiul . inducând în eroare reprezentanții părților vătămate cu privire la existența disponibilului în contul bancar pentru efectuarea plăților, cauzând un prejudiciu total de 3.332 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acțiuni).

3. Fapta inculpatului N. A. M. care în calitate de administrator al . B., în executarea unor relații comerciale, a emis la data de 19.07.2006 fila cec . nr._ în beneficiul . SRL, pentru suma de 11.000 lei, fără a avea disponibilul necesar în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de emitere filă cec fără disponibil prevăzută de art. 84 alin. l pct.2 din Legea 59/1934.

PCT.III

1. Fapta inculpatului N. A. M., care în calitate de reprezentant legal al ., împuternicit prin procura autentificată prin încheierea nr. 5442 /22.11.2005 de către numitul C. D. T., în baza aceleași rezoluții infracționale, a indus în eroare reprezentanții ., ., SC P. EXPEDIȚII SRL cu prilejul desfășurării unor relații comerciale folosindu-se pentru achitarea mărfurilor achiziționate de la acestea de 3 file cec care nu erau valabile ca instrumente de plată întrucât semnătura de pe acestea de la rubrica „emitent” cu corespundea cu cea de pe fișa specimenelor de semnături din bancă, cauzând un prejudiciu total de 29.394 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. l, 2, 3 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acțiuni).

În ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune, acestea au fost comise cu intenție directă. Acest aspect rezultă cu certitudine din numărul filelor cec emise; succesiunea datei emiterii acestora; numărul firmelor înființate de inculpat pentru a avea cadrul necesar cumpărării și vânzării de bunuri, respectiv succesiv după incapacitatea de plată a celei active, inculpatul dispare, apare după o perioadă de timp, înființează o firmă, fie pe numele său fie pe numele altei persoane; cantitatea mare de marfă achiziționată; vânzarea în mare parte sub prețul de achiziție, fără ca banii să circule prin conturile firmelor; plata haotică și cu întârziere a altor furnizori; emiterea de file cec, sau bilete la ordin pentru plata mărfurilor deși în contul bancar nu exista disponibil și nici nu exista posibilitatea alimentării conturilor, deoarece în mod obiectiv marfa nu mai era achiziționată în scop de revânzare în vederea realizării obiectului de activitate al firmei ci pentru a exista valori ușor de manipulat la prețuri mai mici pentru obținerea de lichidități direcționate în mod discreționar de inculpat către nevoi personale sau creditori ai acestuia; emiterea ordinelor de plată false, cu inserarea voită a numărului greșit al conturilor societății inculpatului, ordinul de plată trimis prin fax furnizorului de marfă era intenționat ilizibil aceasta pentru a câștiga timp, pentru a simula o plată ce în realitate nu avea loc, pentru că de fapt nici nu se urmărea efectuarea plății. Odată cu trimiterea ordinelor de plată inculpatul afirma efectuarea plății, or acesta știa că instrumentul trimis nu era apt să producă asemenea consecințe.

Inculpatul prin apărător a solicitat conform art. 334 Cod Procedură Penală schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunile care au ca obiect emitere de file cec astfel pentru toate infracțiunile care au în componența lor art. 215 alin. 4 Cod Procedură Penală și care privesc file cec emise până la data de 17.12.2005 când firma inculpatului a intrat în interdicție bancară să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de emitere de file cec prevăzută de art. 84 din Legea 59/1934, deoarece nu a existat intenția directă de a induce în eroare reprezentanții părților civile.

Nu se poate reține că inculpatul a acționat fără intenția de a induce în eroare și a prejudicia părțile vătămate, în situația în care a emis o . file CEC și bilete la ordin, cunoscând că nu are disponibil în bancă și fără ca aceste acțiuni să fie urmate de alimentări ulterioare ale conturilor bancare în vederea plății facturilor la care se angajase cu fila cec emisă.

Potrivit DEX garanția este un mijloc legal prin care se asigură executarea unei obligații. P. garanții ale creditorului se înțeleg mijloace tehnice extrinseci raportului de obligație, dar alăturate acestuia, menite să contribuie la conservarea anumitor bunuri în vederea executării silite, la asigurarea executării reale a obligației sau la despăgubirea creditorului în cazul în care executarea reală nu mai are loc. Într-o altă definiție prin garantarea obligațiilor, se înțelege, totalitatea mijloacelor juridice, adică a drepturilor și obligațiilor recunoscute, direct de lege sau născute din acordul de voință al părților raportului obligațional, prin a căror exercitare se asigură realizarea drepturilor de creanță

În aceste condiții, atâta timp cât obiectul garanției nu este al garantului nu se poate vorbi de existența unei garanții valabile. Ca atare, atâta timp cât nu există provizionul necesar în cont, cecul nu îndeplinește condițiile pentru a fi o garanție. Or prezentarea intenționată ca fiind garanție a ceva ce nu este în realitate garanție și acceptat ca garanție de persoana indusă în eroare, constituie un element al înșelăciunii.

Cererea inculpatului nu poate fi primită deoarece intenția directă de a induce în eroare este certă și rezultă din materialitatea faptelor astfel cum au fost descrise. P. emiterea filelor cec ca instrumente de plată s-a urmărit inducerea în eroare a părților civile, prin aceea că instrumentele nu aveau acoperire și nici nu puteau avea obiectiv acoperire deoarece conturile firmelor inculpatului nu au fost alimentate, produsele achiziționate de firmele inculpatului erau vândute sub prețul de achiziție și chiar și așa sumele de bani deși reduse nu erau încasate. În aceste condiții, în mod obiectiv emiterea filei cec cu titlu de instrument de plată, urmată de nealimentarea contului societății și vânzarea produselor sub prețul de achiziție, în condițiile comunicării beneficiarului cecului că există sau ca va exista disponibil la data decontării instrumentului de plată, conduce la concluzia comiterii faptei cu intenție directă, adică cu intenția de a induce în eroare partea contractată cu finalitatea cauzării acestuia un prejudiciu, sumă cu care crește patrimoniul celui care a emis instrumentul de plată fără acoperire.

Cu privire la bilete la ordin, emiterea unui asemenea instrument de plată pentru a cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea necesară, constituie infracțiune când beneficiarul este indus sau menținut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituind infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. 3 Cod Penal.

Emiterea biletelor la ordin fără acoperire nu poate constitui o faptă cu caracter civil, neconstituind infracțiune, pentru simplul fapt că biletele la ordin sunt titluri executorii și deci din această pricină investite cu formulă executorie pot fi executate silit, deoarece în speță acest fapt s-a realizat însă fără succes deoarece biletele la ordin emise cu titlu de instrument de plată nu au avut acoperirea necesară.

În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții prevăzută în art. 215 aliniatul 3 Cod Penal.

Acțiunile aferente infracțiunii de fals privesc ordinele de plată emise de inculpat prin menționarea eronată a unor date obligatorii. Ordinele de plată au fost înaintate furnizorilor de marfă ca instrumente care făceau dovada plății.

Prealabil realizării raporturilor comerciale sau în cadrul derulării acestor raporturi inculpatul în cadrul discuțiilor cu reprezentanții părților vătămate a emis filele cec și biletele la ordin și a stabilit că va plăti la scadența stabilită de comun acord, asigurând partenerul contractual că poate face acest lucru, astfel că beneficiarii CEC-urilor și ai biletelor la ordin au avut reprezentarea în momentul emiterii că există sau va exista disponibilul necesar acoperirii acestora la tras. Chiar dacă inițial fila cec a fost dată cu titlu de garanție a plății, în momentul în care nu s-a efectuat plata în condițiile prestabilite, fila cec devenea instrument de plată. Ca atare, în cauză încadrarea juridică este corect stabilită ca fiind înșelăciune și nu infracțiuni la legea cecului conform Legii 59/1934.

Există o singură excepție, fiind vorba de fila cec . nr._ emisă la data de 19.07.2006, de inculpat în numele . B. în executarea unor relații comerciale cu . SRL, pentru suma de 11.000 lei, societatea era în faliment la data cercetărilor, iar administratorul acesteia M. I. A. se află în SUA, California, astfel că nu s-au putut stabili termenii înțelegerii dintre reprezentanții celor două societăți comerciale.

Rapoartele de constatare efectuate în cauză au stabilit că filele cec (excepție P 308_,_,_,_), biletele la ordin și ordinele de plată care au făcut obiectul tranzacțiilor comerciale supuse analizei în prezentul dosar au fost semnate de inculpat. Ca element de comparație a fost avută în vedere semnătura inculpatului de pe declarația olografă dată de acesta în faza actelor premergătoare.

Chiar dacă inculpatul a fost audiat doar în faza actelor premergătoare, ulterior a părăsit teritoriul României, acesta a fost reprezentat de apărătorii săi aleși, drepturile și garanțiile procesuale fiind respectate.

În aceste condiții s-a constatat întrunirea elementelor constitutive pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus în cauză trimiterea în judecată a inculpatului, prezumția de nevinovăție a inculpatului a fost răsturnată ca atare s-a dispus condamnarea inculpatului.

Referitor la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal. (7 acțiuni) pentru această infracțiune continuă și care s-a epuizat la data ultimului act, a intervenit prescripția răspunderii penale. Ultimul op este emis de inculpat scadent la data de 03.02.2006, astfel că termenul de prescripție se va calcula de la această dată și se constată împlinit la data pronunțării prezentelor dispoziții.

De asemenea și cu privire la infracțiunea de emitere de file cec comisă la data de 19.07.2006 (fila cec . nr._ în beneficiul . SRL, pentru suma de 11.000 lei), faptă prevăzută de art. 84 alin. l pct.2 din Legea 59/1934 a intervenit prescripția răspunderii penale, fiind în ambele cazuri aplicabile dispozițiile art. 10 litera g Cod Procedură Penală.

Termenul de prescripție de 5 ani se calculează în cazul ambelor infracțiuni de la data comiterii faptei, iar în cauză sunt aplicabile dispozițiile prescripției speciale conform art. 124 Cod Penal, termenul de 5 ani prevăzut de art. 122 este depășit cu încă jumătate. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 124 Cod Penal în reglementarea anterioară, fiind astfel mai favorabile decât cele în vigoare în prezent.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod Penal referitoare la circumstanțele reale ale faptei, împrejurările acesteia, modalitățile în care au fost comise, urmările acestora, precum și persoana și conduita inculpatului.

În cazul inculpatului se rețin infracțiuni cu caracter patrimonial, excepție fiind cea de fals, la care este prescrisă răspunderea penală, fără însă a se reține în sarcina inculpatului existența vreunui pattern patrimonial.

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului instanță a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor imputate inculpatului raportat la natura acestora, numărul acțiunilor comise în dauna unui număr mare de societăți comerciale, lipsa unor diligențe în a despăgubi aceste părți vătămate, perseverența inculpatului în planul infracțional, important fiind și mobilul comiterii faptelor – obținerea ilicită de venituri.

Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta este o persoană tânără, se afla la primul conflict cu legea penală, până la momentul comiterii prezentelor fapte penale a fost integrat în familie și societate. La dosarul cauzei au fost depuse o . înscrisuri în circumstanțiere care denotă că inculpatul este o persoană cu o conduită corespunzătoare în societate.

Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței, ca atare nu a fost audiat, a fost judecat în lipsă, argumentele aduse acestei situații fiind teama de creditorii săi.

Instanța a considerat că inculpatul prin procedura declanșată a înțeles gravitatea acuzațiilor și va trebui să manifeste disponibilitate pentru repararea integrală a prejudiciilor cauzate. P. concluziile scrise a solicitat aplicarea unor pedepse sub minimul special, iar pedeapsa rezultantă să fie executată fără privare de libertate. S-a contestat intenția inculpatului de a induce în eroare părțile civile, cu toate acestea s-a solicitat ca aceste aspecte să fie avute în vedere în subsidiar ca elemente de circumstanțiere.

Pe de o parte instanța a constatat că în cauză s-a dovedit fără dubiu fiecare element constitutiv al infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, faptul că este o persoană integrată social sunt aspecte care pot fi luate în considerare pentru a reduce pedepsele aplicate inculpatului, însă reducerea acestui minim trebuie să aibă și corespondent în aplicarea unei pedepse care să constituie un remediu juridic față de fapta comisă și consecințele acesteia, în acest sens, pedeapsa trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei și nu numai cu circumstanțele personale ale acuzatului.

În concluzie, nu s-a impus coborârea pedepselor sub minimul special care să permită ca pedeapsa rezultantă să nu fie executată în regim de detenție.

Având în vedere circumstanțele reale ale faptei dar și profilul socio-moral al inculpatului care potrivit celor anterior evidențiate rezultă că posedă aptitudinea necesară înțelegerii caracterului ilicit al faptelor comise și a repercusiunilor avute asupra valorilor sociale ocrotite de legea penală, instanța a apreciat că răspunde cerințelor art. 52 Cod Penal și sunt îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului pedepse principale sub minimul special, astfel că în favoarea inculpatului au fost reținute dispozițiile art. 74 alin. 1, lit. a, alin. 2 Cod Penal raportat la art. 76 alin. 2 Cod Penal.

Conform art. 65 al.2 Cod Penal instanță a aplicat inculpatului, pentru fiecare infracțiune de înșelăciune la care s-a reținut alin. 5 al art. 215 Cod Penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a doua, litere b,c Cod Penal pe durata maximă prevăzută de lege 10 ani dată fiind dimensiunea activității infracționale și valoarea ridicată a prejudiciului produs prin faptele sale – pedeapsa complementară urmând să fie executată conform art. 66 Cod Penal. Pe cale de consecință, această dispoziție urmează să fie comunicată Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile civile . și . București și inculpatul N. A. M..

Partea civilă . București a criticat hotărârea (fila 8 dosar) în ce privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor și actualizarea sumelor, arătând că suma reprezentând despăgubiri de 75.148,24 lei la care a fost obligat inculpatul în solidar cu parte responsabilă civilmente . SRL trebuia defalcată ca solidaritate cu aceasta în cuantum de 45.210 lei și suma de 26.539,38 lei (echivalentul a 5.950 euro) ce ar trebui plătită de inculpat în solidar cu parte responsabilă civilmente ..

Partea civilă a precizat că facturile emise către . sunt exprimate în euro, astfel că acestea trebuie actualizate trimestrial în raport de evoluția cursului de schimb, solicitând obligarea inculpatului în solidar cu parte responsabilă civilmente . la plata acesteia.

De asemenea, a solicitat corectarea în motivarea hotărârii denumirea societăți în . și nu ., așa cum apare pe alocuri în considerente.

Partea civilă . a criticat hotărârea (filele 10-12 dosar) în ce privește cuantumul prejudiciului calculat, arătând că instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 9.526,79 lei, deși prin plângerea penală și constituirea de parte civilă s-a precizat că este vorba de suma de 29.526,79 lei, reprezentând contravaloarea produselor livrate firmei ., plus penalități de 0,4% pe zi de întârziere, de la data scadenței până la plata integrală a sumei.

Inculpatul, prin avocat ales, a criticat hotărârea pentru netemeinicie, solicitând achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, în temeiul art. 10 lit. Cod procedură penală anterior, fapta nu este prevăzută de legea penală (motivele de apel dezvoltate la filele 72-79 dosar).

Cu prilejul susținerii apelului, inculpatul, prin avocat ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului N. A. M. din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 din vechiul Cod penal în diversele forme reținute în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 al. 1 și 2 din actualul Cod penal. Cu referire la solicitările reprezentantului parchetului de la termenul anterior, referitor la infracțiunea de înșelăciune, urmare a schimbării încadrării juridice, prevăzută de art. 244 al. 1 și 2 din Codul penal să fie reținută în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. b din Legea nr. 59/1934, inculpatul a arătat că nu se impune reținerea concursului de infracțiuni, având în vedere faptul că forma infracțiunii de înșelăciune prevăzută la alin. 2 este o formă a unei infracțiuni complexe, iar mijloacele frauduloase prevăzute acolo includ potențiala infracțiune prevăzută de art. 84 pct. b din Legea nr. 59/1934.

După schimbarea încadrării juridice a solicită instanței de apel să constate intervenită prescripția specială a răspunderii penale pentru săvârșirea faptei de înșelăciune la data de 30.01.2014, conform prevederilor dispozițiilor art. 124 din vechiul Cod penal, în forma anterioară modificării intervenite prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012, respectiv calcularea termenului de prescripție de 5 ani în raport de noua încadrare la care se adăugă încă doi ani și jumătate. Față de aceste dispoziții, urmează să se constate încetarea procesului penal potrivit dispozițiilor art. 396 al. 6 din Codul de procedură penală cu aplicarea prevederilor art. 16 al. 1 lit. f din același act normativ pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 244 al. 1 și 2 din Codul penal și în temeiul dispozițiilor art. 25 al. 5 din Codul de procedură penală urmează să fie lăsată nesoluționată latura civilă a prezentei cauze.

Dacă instanța totuși va considera că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile vechii legi cu privire la intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale, conform interpretării practicii și doctrinei în materie să se aplice dispozițiile noii reglementări, respectiv dispozițiile art. 154, art. 155 al. 4 din actualul Cod penal.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei către minimul de 1 an închisoare prevăzut de dispozițiile art. 244 al. 1 din noul Cod penal, iar ca modalitate de executare a pedepsei fie suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 din vechiul Cod penal, fie suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art. 86¹ din vechiul Cod penal sau renunțarea la aplicarea pedepsei conform art. 80 și urm. Cod penal sau amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 și urm. Cod penal.

Verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 417 Cod procedură penală, se constată că apelurile promovate de parte civilă . și inculpat sunt fondate, în timp ce apelul promovat de partea civilă . este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ce privește starea de fapt, aceasta a fost corect reținută de prima instanță, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză.

Astfel, apare cu evidență din probele administrate, așa cum corect a constatat și prima instanță, că în speță inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de înșelăciune pentru care prima instanță a dispus condamnarea acestuia.

Astfel, probele confirmă, fără putință de tăgadă, că inculpatul, în baza aceleași rezoluții infracționale, în calitate de reprezentant al . SRL, în baza procurii autentificate prin încheierea 1062/18.08.2005, având drept de semnătură în bancă, în derularea unor relații comerciale în perioada noiembrie-februarie 2006 a emis 18 file cec în beneficiul ., ., ., SC U. SA, ., SC U. SA, . 2 N. C. SRL, ., ., .; ., SC S. SA R., . G. fără a avea disponibilul necesar în cont și fără ca beneficiarii filelor cec să cunoască această realitate, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 437.153 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. l, 3, 4, 5 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (18 acțiuni).

Faptele inculpatului N. A. M. care, în baza aceleași rezoluții infracționale, în calitate de reprezentant al . SRL, în baza procurii autentificată prin încheierea 1062/18.08.2005, având drept de semnătură în bancă, în derularea unor relații comerciale cu .>Z. a emis în beneficiul acesteia două bilete la ordin scadente la 18.01.2006 și 06.02.2006, fără a avea disponibilul necesar în cont și fără ca beneficiarul acestora să cunoască această realitate, iar în derularea relațiilor comerciale cu părțile vătămate ., ., . SRL, ., . R., . a indus în eroare reprezentanții acestora, în scopul de a obține un folos material injust, folosindu-se de mai multe ordine de plată falsificate anterior, cauzând un prejudiciu total de aproximativ 213.221 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1,2, 3,5 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (10 acțiuni) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal. (7 acțiuni).

Fapta inculpatului N. A. M. care, în calitate de reprezentant al . SRL, în baza procurii autentificată prin încheierea 1062/18.08.2005, în derularea unor relații comerciale cu ., urmare a unor mărfuri achiziționate a remis acesteia (fără a fi semnată de învinuit) fila cec . nr._, pentru suma de 1603,02 lei, deși cunoștea că nu are disponibil, fila fiind refuzată la plată la data de 12.01.2006 pentru motivul lipsă totală disponibil întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 2, 3 din Codul penal.

Fapta inculpatului N. A. M. care în calitate de administrator al . B., în baza aceleași rezoluții infracționale, în lunile iulie-august 2006, în executarea unor relații comerciale, a emis 8 file cec în beneficiul ., (1 filă) ., (1 filă) ., (2 file) . file), inducând în eroare reprezentanții părților vătămate cu privire la existența disponibilului în contul bancar pentru efectuarea plăților, cauzând un prejudiciu total de 179.415 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin. l, 3, 4 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (8 acțiuni).

Fapta inculpatului N. A. M. care în calitate de administrator al . B., în baza aceleași rezoluții infracționale, în lunile iunie-iulie 2006, în executarea unor relații comerciale, a emis 3 bilete la ordin în beneficiul . inducând în eroare reprezentanții părților vătămate cu privire la existența disponibilului în contul bancar pentru efectuarea plăților, cauzând un prejudiciu total de 3.332 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acțiuni).

Fapta inculpatului N. A. M. care în calitate de administrator al . B., în executarea unor relații comerciale, a emis la data de 19.07.2006 fila cec . nr._ în beneficiul . SRL, pentru suma de 11.000 lei, fără a avea disponibilul necesar în cont, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de emitere filă cec fără disponibil prevăzută de art. 84 alin. l pct. 2 din Legea 59/1934, pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale, precum și pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod Penal. (7 acțiuni), fiind în ambele cazuri aplicabile dispozițiile art. 10 litera g Cod Procedură Penală, astfel că prima instanță a dispus încetarea procesului penal.

Fapta inculpatului N. A. M., care în calitate de reprezentant legal al ., împuternicit prin procura autentificată prin încheierea nr. 5442 /22.11.2005 de către numitul C. D. T., în baza aceleași rezoluții infracționale, a indus în eroare reprezentanții ., ., SC P. EXPEDIȚII SRL cu prilejul desfășurării unor relații comerciale folosindu-se pentru achitarea mărfurilor achiziționate de la acestea de 3 file cec care nu erau valabile ca instrumente de plată întrucât semnătura de pe acestea de la rubrica „emitent” cu corespundea cu cea de pe fișa specimenelor de semnături din bancă, cauzând un prejudiciu total de 29.394 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. l, 2, 3 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal (3 acțiuni).

Cum în apel, precum și în concluziile scrise depuse las filele 198-204 dosar, inculpatul a solicitat să se constate împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale calcul conform legii penale mai favorabile, respectiv Noul Cod penal, C. are a constata că această solicitare este întemeiată.

În cauză se impune aplicarea legi penale mai favorabile față de împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, potrivit art. 5 din acest cod.

Din această perspectivă, se impune observația că noul Cod penal nu mai incriminează fapta de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, ci a simplificat figura delictivă a acestei infracțiuni prin sancționarea doar a formei de bază, respectiv acțiunea sau inacțiune de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărate a unei fapte mincinoase ori ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Forma agravată a infracțiunii presupune folosirea unor mijloace frauduloase, cum ar fi folosirea de nume sau calități mincinoase, ipoteză în care se aplică regulile concursului de infracțiuni.

În consecință, nu se mai regăsește în Cod penal nici infracțiunea de înșelăciune în convenții (fostul art. 215 alin. 3) și nici cea de înșelăciune prin emiterea unei file CEC fără provizia sau acoperirea necesară, ambele fiind totuși integrate în forma de bază a infracțiunii, câtă vreme fapta s-ar comite prin inducere în eroare, doar că nu mai există o reglementare separată a acestora, urmare a simplificării figurii delictive.

De asemenea, regimul sancționator a fost substanțial modificat prin reducerea semnificativă a limitelor speciale de pedeapsă (limitele noi sunt 6 luni - 3 ani închisoare) corespunzător scăderii ponderii principiului oficialității acțiunii penale, în sensul că deși acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, aceasta se poate stinge prin împăcarea părților.

În consecință, instanța are a constata că legea penală mai favorabilă este noul Cod penal și în consecință se va proceda la o recalificare a faptei corespunzător acestei legi, cu precizarea că nu este vorba de o schimbare a încadrării juridice în sensul pur tehnic al acestei expresii, deși legea procesuală va obliga instanța la această denumire, deoarece infracțiunea se regăsește în legea nouă cu aceeași denumire marginală și cu aceeași definire a elementelor constitutive.

Este adevărat că instanța nu poate dispune recalificarea faptei, ci va fi obligată să dispună schimbarea încadrării juridice, cu precizarea că pentru acuratețe juridică, este vorba, în fapt, de o recalificare potrivit legii în vigoare.

Cu privire la calculul termenului de prescripție instanța are a preciza, cu titlu preliminar, că această decizie a fost pronunțată anterior Deciziei nr. 265/2014 de către C. Constituțională, precum și a Deciziei nr. 12/2 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea nr. chestiuni de drept, publicată în MO nr. 507 din 8 iulie 2014.

Prezenta decizie a fost pronunțată în conformitate cu Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea nr. chestiuni de drept, publicată în MO nr. 319 din 30 aprilie 2014 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile privind prescripția răspunderii penale.

În această decizie, instanța supremă a statuat, cu valoare de dezlegare a unei chestiuni de drept, că "instituția răspunderii penale este autonomă față de instituția pedepsei. Dacă până la judecarea definitivă a cauzei intră în vigoare o lege nouă, care modifică atât limitele de pedeapsă pentru infracțiunea respectivă, cât și prevederile referitoare la calculul termenului de prescripție a răspunderii penale sau intră în vigoare o lege nouă care modifică limitele de pedeapsă, iar apoi o altă lege aduce modificări asupra modalității de calcul al termenului de prescripție (nu are importanță ordinea legilor succesive), se va proceda la determinarea separată a legii penale mai favorabile. Într-o primă etapă se va determina legea mai favorabilă cu privire la pedeapsă, iar într-o a doua etapă se va determina legea penală mai favorabilă cu privire la prescripția răspunderii penale. În această a doua etapă, legea penală mai favorabilă în cazul prescripției răspunderii penale se va determina cu observarea, în cuprinsul unei singure legi, a tuturor dispozițiilor privind instituția prescripției penale (durata termenului de prescripție, întreruperea și suspendarea cursului prescripției)".

Noțiunea care se impune a fi deslușită cu prioritate este cea a prescripției răspunderii penale, întrucât de la caracterul acesteia, de instituție de drept procedural sau, dimpotrivă, substanțial, se trage incidența dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal, știut fiind că regula mitior lex privește numai normele dreptului penal substanțial, iar nu și normele procesual penale. Din considerentele Deciziei nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, pronunțată de C. Constituțională, a rezultat că "prescripția aparține dreptului penal material, și nu dreptului procesual penal", reprezentând o cauză de înlăturare a răspunderii penale (asemănător și în Decizia Curții Constituționale nr. 78 din 11 februarie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. e) și art. 16 din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, și a dispozițiilor art. 118² alin. 2 lit. a) din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014: " (...) sub incidența reglementării constituționale consacrate de art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penale sau contravenționale mai favorabile pot intra numai normele de drept penal material (substanțial) și nicidecum cele de drept penal procedural care sunt de imediată aplicare.

Dreptul penal cuprinde ansamblul normelor juridice prin care se stabilesc ce fapte constituie infracțiuni, sancțiunea ce urmează a fi adoptată (aplicată) în cazul săvârșirii infracțiunii, condițiile în care statul poate trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni, precum și condițiile în care urmează să fie executate pedepsele și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii unor fapte penale.)"

Pentru identitate de raționament, având în vedere și împrejurarea că modul de reglementare al prescripției răspunderii penale prin dispozițiile art. 153-156 din noul Cod penal nu diferă de cel stabilit de vechiul Cod penal în art. 121-129, se poate afirma cu certitudine că prescripția răspunderii penale este guvernată de norme de drept penal substanțial, fiind susceptibilă de a beneficia de efectele aplicării mitior lex. Determinarea instituțiilor care pot funcționa autonom este o preocupare importantă în practica judiciară penală actuală, datorită necesității de a stabili modul de aplicare a legii penale mai favorabile. În principiu, o instituție autonomă de drept penal presupune o noțiune cu o reglementare distinctă, unitară, ce nu poate fi disociată și totodată beneficiază de reguli de funcționare proprii, de natură a-i asigura independența.

Așadar, instituțiile autonome sunt instituțiile al căror mecanism de aplicare funcționează separat de încadrare și/sau pedeapsă și ale căror condiții de existență sunt diferite de faptul juridic față de care sunt apreciate ca fiind autonome. Efectele instituțiilor autonome nu sunt generate de același tip de fapt juridic.

Instituțiile autonome în cazul situațiilor tranzitorii create prin abrogarea Codului penal din 1969 și . noului Cod penal se caracterizează prin faptul că:

a) efectele acestor instituții depind de o pluralitate de infracțiuni, și nu de unitatea infracțională: recidivă, concurs de infracțiuni, pluralitate intermediară;

b) efectele acestor instituții se produc deopotrivă atât în cazul unității, cât și în cazul pluralității de infracțiuni: suspendarea condiționată sau sub supraveghere, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, liberarea condiționată, prescripția executării sau prescripția răspunderii, minoritatea, măsurile educative, lipsa de pericol social concret a faptei prevăzute de legea penală;

c) efectele se produc și cu privire la conduite anterioare faptei incriminate: confiscarea extinsă;

d) efectele se produc și în cazul în care nu se aplică o pedeapsă: măsurile de siguranță; e) efectele se produc cu privire la o pluralitate de acte de executare care, în mod natural, ar reprezenta o pluralitate de infracțiuni, dar prin voința legiuitorului sunt reunite într-o formă a unității legale.

Având în vedere că efectele instituțiilor autonome nu sunt generate de același tip de fapt juridic, instituțiile enumerate mai sus sunt autonome și între ele, nu doar față de incriminare și sancțiune.

Operațiunea de aplicare a instituțiilor descrise anterior este autonomă în cadrul evaluării legii penale mai favorabile.

Instituțiile autonome presupun o etapă distinctă de aplicare, ulterioară stabilirii încadrării și/sau pedepsei, necondiționată de încadrarea într-o anumită lege penală și/sau de pedeapsa ori limitele de pedeapsă stabilite conform unei legi penale, în cazul succesiunii de legi penale în timp.

Modul în care legiuitorul concepe anumite instituții sau modul în care legiuitorul concepe operațiunea de aplicare a anumitor instituții - separat și necondiționat de încadrare și/sau pedeapsă - relevă caracterul autonom al acestora (de exemplu, în art. 9, 10, 15, 17 și 22 din Legea nr. 187/2012).

Pedeapsa decurge însă din norma care incriminează fapta, are un caracter accesoriu acesteia.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, să se combine incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală.

Din această perspectivă, deși efectele prescripției răspunderii penale depind de împlinirea unui termen calculat în mod obiectiv, în funcție de limitele de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, această împrejurare nu presupune dependența dintre cele două noțiuni, ci, dimpotrivă, având în vedere regimul juridic aplicabil celor două instituții de drept penal, le confirmă modul autonom de funcționare.

Astfel, în timp ce pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea unei infracțiuni reprezintă, în principal, proiecția gradului de pericol social generic al infracțiunii, pedeapsa aplicată corespunde gradului de pericol social concret al acesteia și periculozității infractorului.

Se observă că instituția pedepsei - ale cărei limite sunt menționate, în concret, în norma de incriminare a fiecărui act de conduită sancționat de lege - este reglementată în detaliu atât în dispozițiile legale anterioare, cât și în cele actuale, fiind prevăzute reguli specifice privind felurile pedepselor, limitele și mijloacele de individualizare a pedepselor, circumstanțe legale și judiciare, cauze de nepedepsire etc.

Pe de altă parte, limita pedepsei prevăzute de lege reprezintă un simplu element obiectiv de calcul al duratei termenului de prescripție a răspunderii penale, acesta din urmă corespunzând duratei de timp necesare pentru ca opinia publică să uite faptele săvârșite.

Reținând că și în cazul prescripției răspunderii penale există o reglementare juridică proprie, distinctă, prevăzută de legile penale succesive, instanța observă că, spre deosebire de pedeapsă, prescripția constituie o cauză de înlăturare a incidenței legii penale datorită scurgerii timpului, împiedicând urmărirea, judecarea și condamnarea infractorului.

Ca atare, împrejurarea că termenele de prescripție se calculează în funcție de gravitatea infracțiunilor - exprimată obiectiv de limitele pedepsei prevăzute de lege - nu este de natură a înfrânge caracterul unitar și funcționarea autonomă a acestei instituții.

Soluția aplicării legii penale mai favorabile în ceea ce privește instituția autonomă a prescripției are deja tradiție, fiind explicit consacrată în art. 5 din Codul penal C. al II-lea. Aceeași concluzie rezultă și din considerentele Deciziei nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, pronunțată de C. Constituțională și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013, ocazie cu care, analizând modificarea dispozițiilor art. 124 din vechiul Cod penal prin Legea nr. 63/2012, C. a stabilit că prevederile acestui text sunt constituționale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârșite sub imperiul legii vechi. Semnificația acestui raționament este acela că termenul de prescripție specială prevăzut de legea nouă este constituțional în măsura în care se aplică doar faptelor săvârșite sub imperiul legii noi.

În consecință, în speța dedusă judecății, prescripția răspunderii penale este o instituție juridică autonomă, așa cum a statuat instanța supremă în decizia menționată, decizie cu putere de lege, astfel încât instanța are a proceda la aplicarea legii dezincriminare, potrivit art. 4 Cod penal, apoi la aplicarea dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă, potrivit art. 5 Cod penal.

În sensul acestei decizii, se va reține că și forma continuată a infracțiunii, alături de concursul de infracțiuni reprezintă tot o instituție juridică autonomă.

În consecință, C. constată, în ceea ce privește acțiunea penală, că faptele fiind comise de inculpat în perioada 2005-2006, ultimul act material fiind consumat la data de 30 iulie 2006 (fila CEC . 341 nr.000_ scadentă la 30.07.2006) s-au prescris la data de 30 ianuarie 2014, calculat la pedeapsa de la 1 la 5 ani, conform noii reglementări, iar termenul de prescripție conform art. 122 lit. 5 și art. 124 Cod penal anterior, respectiv 7 ani și 6 luni. În consecință, calculând de la data consumării ultimului act material, care este data epuizării infracțiunii, respectiv 30 iulie 2006, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 30 ianuarie 2014, ceea ce atrage soluția încetării procesului penal, conform art. 17 pct. 2 raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, cu consecința înlăturării dispoziției privind aplicarea art. 85 Cod penal anterior privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 47 din 29.01.2008 a Judecătoriei T. și dispoziția privind contopirea pedepselor

În ceea ce privește acțiunea civilă subsecventă acțiunii penale, instanța are a observa că inculpatul a solicitat ca aceasta să rămână nesoluționată potrivit art. 25 alin. 5 Cod procedură penală.

Instanța are a preciza că în cauză, termenul de prescripție a fost calculat potrivit Cod penal anterior, ca instituție juridică autonomă, de drept substanțial, consecința, efectul acesteia fiind prevăzut în Codul de procedură penală (anterior și în vigoare, dar cu reglementări diferite).

Din această perspectivă, C. are a observa că în ipoteza încetării procesului penal ca efect al împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale potrivit legii anterioare, instanța poate soluționa acțiunea civilă subsecventă acțiunii penale, soluție confirmată unanim în teorie și în practica judiciară.

Este adevărat că normele de procedură sunt de imediată aplicare, dar trebuie observat că această aplicare se poate face în toate cauzele ce sunt supuse legii procesuale în vigoare, cu precizarea că în această cauză au fost aplicate dispozițiile din legea anterioară, ceea ce determină ca și efectul prescripției să fie guvernat tot de legea anterioară.

De altfel, instanța de contencios constituțional a confirmat această teorie, prin decizia nr. 78/11 februarie 2014, în care s-a statuat (cu privire la măsurile de siguranță) că incidența aplicării lor nu este determinată de existența răspunderii penale pentru fapta săvârșită, ci de existența stării de pericol relevată de acea faptă, în speță, de existența necesității soluționării acțiunii civile. În esență, din moment ce infracțiunea există, a fost comisă de inculpat, cu forma de vinovăție cerută de lege, împrejurarea că acesta este apărat de răspunderea penală ca efect al trecerii timpului, prin împlinirea termenului de prescripție, nu înseamnă că este apărat și de răspunderea civilă.

C. Constituțională a constatat că sub incidența reglementării constituționale consacrate de art.15 alin.(2) referitor la retroactivitatea legii penale sau contravenționale mai favorabile pot intra numai normele de drept penal material (substanțial) și nicidecum cele de drept penal procedural care sunt de imediată aplicare. Dreptul penal cuprinde ansamblul normelor juridice prin care se stabilesc ce fapte constituie infracțiuni, sancțiunea ce urmează a fi adoptată (aplicată) în cazul săvârșirii infracțiunii, condițiile în care statul poate trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni, precum și condițiile în care urmează să fie executate pedepsele și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii unor fapte penale.

P. lege penală se înțelege o normă de drept substanțial sau material cu un conținut normativ propriu-zis, adică o normă care stabilește conduite, fapte, acțiuni ale subiecților într-un raport juridic, în timp ce prin expresia referitoare la dreptul procesual ori procedural se exprimă categoria normelor juridice care cuprind în conținutul lor proceduri, modalități sau mijloace prin care se aplică normele dreptului substanțial.

P. Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011, C. Constituțională, referindu-se la criteriile de delimitare ale normelor de drept penal de cele de procedură penală, a constatat că „așezarea acestor norme în Codul penal sau în Codul de procedură penală nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor.”

D. urmare, ceea ce prevalează în stabilirea acestui caracter constă în obiectul de reglementare, scopul și rezultatul la care conduce norma pusă în discuție. Astfel, dacă se ia în considerare criteriul obiectului de reglementare al normei, se constată că art. 122 din Codul penal din 1969 este o normă referitoare la prescripția răspunderii penale, putând fi încadrată în categoria normelor de drept substanțial și nu în categoria celor de procedură penală, deoarece în art. 2 din Codul penal din 1969 se arată că legea penală prevede și măsurile ce se pot lua în cazul săvârșirii de infracțiuni (decizia se referă la măsura de siguranță a confiscării extinse care este una dintre acestea, dar se aplică perfect și instituției prescripției răspunderii penale). Totodată, nu poate fi înlăturat nici criteriul rezultatului la care conduce norma cu privire la înlăturarea unei stări de pericol și la preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.

În consecință, prescripția răspunderii penale este o normă de drept penal material și numai consecința acesteia în ce privește acțiunea civilă este reglementată de legea procesuală.

Se mai poate susține că ar fi nedrept față de partea civilă, care a suferit un prejudiciu material, ca după aproape 13 ani de la comiterea faptelor, să fie obligată să procedeze la inițierea unei noi acțiuni civile, în fața instanței civile, ce ar putea dura cel puțin încă un an.

De altfel, din analiza principiilor procesului penal, se constată că acestea au drept corolar echitatea.

Principiile procesului penal reprezintă fundamentul pe care este construit întregul edificiu al normelor de procedură penală. Ele nu constituie simple idei teoretice, fără relevanță practică, ci își fac simțită prezența până și în cele mai nesemnificative acte ale organelor judiciare. Practic, nu există dispoziție din Codul de procedură penală în care să nu fie reflectat unul sau mai multe principii fundamentale ale procesului penal.

Din acest motiv, fiecare dispoziție din Codul de procedură penală trebuie interpretată și aplicată, în mod concret, în lumina acestor principii.

Atunci când organul judiciar are dubii cu privire la interpretarea unui text obscur sau chiar cu privire la soluția concretă care ar trebui adoptată într-o cauză penală, trebuie să aibă în vedere toate aceste principii fundamentale, pentru a fi sigur că face o aplicare corectă a legii.

Altfel, o interpretare a legii procesual penale care ar veni în contradicție cu unul sau mai multe principii nu poate constitui o justă aplicare a acesteia, indiferent care ar fi argumentele în favoarea acelei interpretări. Principiile fundamentale trebuie să constituie linii diriguitoare atât pentru persoanele chemate să elaboreze norme în materia procesual penală, cât și pentru cele care trebuie să aplice aceste norme. De aceea, buna cunoaștere și aplicare a acestora constituie o condiție esențială pentru elaborarea unui sistem procesual penal coerent și pentru justa aplicare a legii procesual penale, în concordanță cu marele principiu de drept – echitatea.

Or, nu se poate susține că lăsarea nesoluționată a acțiunii civile ar reprezenta un act de echitate față de partea civilă, cu atât mai mult cu cât faptele s-au comis acum aproape 8 ani.

Cu privire la apelul promovat de parte civilă ., instanța are a observa că în speță, este vorba de o eroare materială a primei instanțe, câtă vreme starea de fapt a demonstrat că inculpatul a emis 4 file CEC în favoarea acestei părți, în valoare totală de 14.763,38 lei, la care se adaugă penalități de 0,4% pe zi de întârziere conform art. 13 din contractul încheiat de părți nr. 427/7.06.2006, rezultând în total suma de 29.526,76 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă; instanța de fond a reținut că .-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 9526,79 lei, fiind evident că este vorba de o eroare materială, prin omisiunea cifrei 2 de la început, adică 29.526,76 lei și nu 9526,79 lei, cum eronat a menționat prima instanță.

Este adevărat că această greșeală nu poate fi îndreptată pe calea unei îndreptări a erorii materiale conform art. 278 Cod procedură penală, ci numai pe calea apelului exercitat de parte civilă, astfel încât se impune admiterea apelului promovat de partea civilă.

Cu privire la apelul promovat de partea civilă . București, instanța are a observa că acesta este lipsit de temei.

P. plângerea din data de 15.02.2006 . a solicitat efectuarea de cercetări față de numiții N. A. administrator al . SRL și S. B., salariată a aceleași societăți, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, arătându-se au fost induși în eroare cu prilejul executării unui contract de prestări servicii, inculpatul a solicitat efectuarea unui transport de către partea vătămată, iar la solicitarea acesteia din urmă a trimis prin fax două ordine de plată din 18.01.2006 și 25.01.2006, care purtau ștampila Raiffeisen Bank și prin care se atesta plata anticipată pentru servicii de transport care s-au dovedit a fi false. (volumul I, filele 55-56).

Din cercetări a rezultat că în urma corespondenței purtate prin e-mail, societatea parte vătămată a acceptat să efectueze transporturi de mărfuri pentru .. La dosarul de urmărire penală s-au depus mai multe copii după corespondența electronică. Urmare a acestor servicii s-au emis facturile fiscale_/12.01.2006,_/12.01.2006 și_/13.01.2006. Pentru a câștiga încrederea părții vătămate și pentru a atesta efectuarea plății, inculpatul a trimis prin fax două odine de plată false. Reprezentantul societății s-a deplasat la B. pentru a lămuri situația, unde în urma discuțiilor cu numita S. B. a rezultat că plata a fost făcută de N. A..

Fiind audiat, în cursul urmăririi penale, inculpatul N. A. M. cu privire la activitatea . SRL, a declarat următoarele:

Anterior anului 2005 și-a desfășurat activitatea în mun. București și întrucât avea anumite „antecedente neplăcute” a apreciat că nu este oportun să-și înființeze în numele său o societate. La cererea sa, numitul C. I. a înființat . SRL, cu sediul în mun. B. ,..37, ..

Printr-o procură specială din data de 18.08.2005 numitul C. I. F. 1-a împuternicit pe inculpat să se ocupe de administrarea societății.

Potrivit inculpatului, a achiziționat de la diverși furnizori produse alimentare și nealimentare pe care le-a vândut sub prețul pieței către . Țăndărei. Inculpatul a mai precizat că o asemenea practică, vânzare sub prețul de achiziție era folosită frecvent.

Inculpatul a mai arătat că toate filele cec au fost lăsate drept mijloc de plată și au fost semnate și ștampilate, convenind cu furnizorii, ca la data stabilită drept scadență să le completeze cu sumele corespunzătoare și să le introducă la plată. (volumul I, filele 296-297).

La rândul său numita S. B. a declarat că s-a angajat la . SRL în urma unui anunț publicitar pe internet. După angajare a constatat că deși numitul C. F. I. apărea ca administrator al societății, de administrarea acesteia se ocupa numitul N. A. M.. Mărfurile achiziționate de la diferiți furnizori erau revândute la un preț mult mai mic către ., care a achitat integral mărfurile cumpărate. Martora a mai precizat că întocmea facturile fiscale de re-vânzare în urma dispozițiilor primite de la N. A., singura persoană care deținea instrumentele de plată ale societății.

Tot în urma dispozițiilor primite de la inculpatul N. A., martora întocmea comenzile către societățile părți vătămate, ori a trimis prin fax ordine de plată, fără a constata faptul că acestea nu corespundeau realității. După refuzul primei file cec în bancă, martora a adus la cunoștința inculpatul acest fapt, iar acesta din urmă i-a comunicat că are de încasat o sumă mare de bani de la ..

În acest sens martora 1-a contactat pe reprezentantul acestei societăți care i-a comunicat faptul că sumele de bani pentru mărfurile livrate au fost achitate în totalitate. După acest incident, inculpatul nu s-a mai prezentat la sediul societății și a răspuns rar la telefon. (volumul I, filele 313-316).

Fiind audiat numitul M. Marinei în cursul urmăririi penale, reprezentantul . la data faptelor a arătat că a desfășurat relații comerciale cu . SRL în perioada noiembrie 2005-februarie 2006. În baza acestora . a făcut mai multe livrări de mărfuri care au fost achitate. Prețurile mărfurilor erau stabilite prin negociere cu inculpatul. La dosarul cauzei s-au depus copii după facturile fiscale de achiziție precum și după extrasele de cont privitoare la plățile efectuate. (volumul I, filele 802-942).

Potrivit înscrisului din volumul II, fila 294 . SRL a intrat în interdicție, filele cec deținute de inculpatul N. M. au fost anulate, (volumul II, filele 291-293).

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică_/11.06.2010 semnătura de la rubrica semnătura trăgătorului din fila cec ._ a fost executată de N. A. M. (volumul II, fila 40).

Semnăturile depuse pe rubrica „primirea/acceptarea” de pe copiile ordinelor de plată fără număr datate 12.12.2005 și 19.12.2005 și la rubrica semnătura plătitorului pe ordinul de plată nr.28/19.12.2005 reproduc semnătura executată de N. A. M..

., prin reprezentant legal s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 75.148,24 lei, sumă la care inculpatul a fost obligat în solidar cu parte responsabilă civilmente . SRL.

În consecință, părții civile i s-a acordat exact suma cu care s-a constitui parte civilă în cauză; a susține în apel că este vorba de o altă sumă excede normelor procesuale, câtă vreme, procesul penal s-a derulat în fața primei instanțe potrivit Codului de procedură penală anterior, ce prevedea că persoana vătămată se poate constitui parte civilă numai până la citirea actului de sesizare și potrivit acestei constituiri partea a solicitat exact suma acordată de instanța de fond.

Cealaltă împrejurare invocată în apel referitoare la faptul că în considerentele sentinței penale atacate este trecut greșit numele acesteia, solicitând corectarea în motivarea hotărârii denumirea societăți în . și nu ., așa cum apare pe alocuri în considerente, instanța de apel constată că această împrejurare nu reprezintă un motiv de apel, fiind vorba de o eroare materială ce poate fi îndreptată în condițiile art. 278 Cod procedură penală, cu precizarea că în dispozitivul hotărârii numele societății este corect și acesta se execută, nu considerentele.

În consecință, se impune respingerea apelului promovat de această parte civilă în condițiile art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.

Față de aceste considerente, urmează că în condițiile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală să se admită apelul promovat de inculpat și partea civilă ., cu consecința desființării sentinței penale atacate în ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (18 acte materiale); art. 215 alin. 1, 2, 3, 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (10 acte materiale); art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal; art. 215 alin. 1, 3, 4, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (8 acte materiale); art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale); art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale) urmare a aplicării legii penale mai favorabile și soluționării acțiunii civile subsecvente acțiunii penale cu privire la partea civilă . și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal se va dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de înșelăciune pentru care a fost condamnat inculpatul N. A. M. după cum urmează:

1. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (18 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior;

2. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (8 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior;

3. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (10 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior;

4. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal;

5. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale) ) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior;

6. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior.

În baza art. 17 pct. 2 raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A. M. pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (18 acte materiale și respectiv 8 acte materiale), a 3 infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior (10 acte materiale, 3 acte materiale și respectiv 3 acte materiale) și a unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

Se va înlătura dispoziția privind aplicarea art. 85 Cod penal anterior privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 47 din 29.01.2008 a Judecătoriei T. și dispoziția privind contopirea pedepselor.

În baza art. 346 Cod procedură penală anterior raportat la art. 124 Cod penal anterior inculpatul N. A. M. va fi obligat, în solidar cu parte responsabilă civilmente ., să plătească părții civile . suma de 29.526,79 lei cu dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Cu aplicarea art. 275 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

I. Admite apelurile declarate de partea civilă ., inculpatul N. A. M. împotriva sentinței penale nr. 254/16 octombrie 2013 a Tribunalului B., pe care o desființează în ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (18 acte materiale); art. 215 alin. 1, 2, 3, 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (10 acte materiale); art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal; art. 215 alin. 1, 3, 4, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (8 acte materiale); art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale); art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale) urmare a aplicării legii penale mai favorabile și soluționării acțiunii civile subsecvente acțiunii penale cu privire la partea civilă . și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 386 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de înșelăciune pentru care a fost condamnat inculpatul N. A. M. după cum urmează:

1. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (18 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior;

2. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3, 4, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (8 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior;

3. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (10 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior;

4. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal;

5. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale) ) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior;

6. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale) în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior.

În baza art. 17 pct. 2 raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului N. A. M. pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (18 acte materiale și respectiv 8 acte materiale), a 3 infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. Cod penal anterior (10 acte materiale, 3 acte materiale și respectiv 3 acte materiale) și a unei infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Noul Cod penal, urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

Înlătură dispoziția privind aplicarea art. 85 Cod penal anterior privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 47 din 29.01.2008 a Judecătoriei T. și dispoziția privind contopirea pedepselor.

În baza art. 346 Cod procedură penală anterior raportat la art. 124 Cod penal anterior obligă inculpatul N. A. M. în solidar cu parte responsabilă civilmente . să plătească părții civile . suma de 29.526,79 lei cu dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

II. Respinge apelul declarat de partea civilă . București împotriva aceleiași hotărâri.

Obligă apelanta parte civilă . București să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2014.

Președinte, Judecător,

S. F. M. Ș.

GREFIER,

A. O.

Red. S.F. /21.10. 2014

Tehnoredact. A.O./22.10.2014/6 ex.

Jud. fond G. C. C.