Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 245/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 245/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-05-2014

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 245/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 14 mai 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAT1

- Președinte - A. D. - judecător

- Judecător- A. M.

- Grefier- O. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. T. B. și inculpatul C. L. împotriva sentinței penale nr. 103/S din 21 martie 2014, pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 06 mai 2014 și apoi pentru data de astăzi, 14 mai 2014, când,

C U RT E A,

Asupra apelului de față:

Constată că prin sentința penală nr. 103/S/21.03.2014, pronunțată de T. B. în dosarul nr._ l al acestei instanțe, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 20 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a și c Cod penal ( 1969 ), art. 74 alin. 2 Cod Penal cu art. 76 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C. L. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod Penal 1969, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat în forma tentativei.

În baza art. 224 alin. 2 Cod penal, art. 5 Cod Penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

În baza art. 253 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere.

În baza art. 33 litera a și art. 34 litera b Cod Penal 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod Penal 1969.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod Penal 1969, echivalent art. 66 lit. a, b Cod Penal.

S-a constatat că persoanele vătămate C. C. și M. M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 399 alin. 1 Cod Procedură Penală raportat la art. 208 Cod Procedură Penală, s-a menținut în continuare starea de arest a inculpatului.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat conform art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Au rămas atașate cauzei și au caracterul de mijloace materiale de probă, un mediu de stocare CD inscripționat PTBv/726MS/2013 și un colet cu numărul 1 ce conține cioburi.

În baza art. 274 alin. 1 Cod Procedură Penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor reprezentând onorariile avocaților din oficiu s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale în cuantum de 200 lei și onorariul avocatului din oficiu din cursul judecății pentru prestația avocatului Miess ( P. ) E., s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției și să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă T. B. cu numărul 945/P/2013 din data de 20.11.2013, înregistrat la T. B. la data de 21.11.2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului C. L. pentru infracțiunile de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 alin. 1 Cod Penal 1969 raportat la art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. c) și i) din Cod Penal 1969, violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 din Cod Penal 1969 și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 din Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Cod Penal 1969.

În sarcina inculpatului s-a reținut că, după ce anterior o amenințase pe soția sa, C. C., că o va omorî cu drujba, în data de 28 octombrie 2013, în jurul orei 1400, fiind înarmat cu o țepușă din lemn, de aproximativ 15 cm, cu vârful ascuțit, a escaladat pe țeava de gaze până la etajul întâi al blocului în care locuia temporar soția sa, a spart geamul, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, M. M., a alergat victima până pe ., iar în momentul în care a prins-o a început să-i aplice mai multe lovituri cu pumnii, iar după ce aceasta a căzut la pământ, a scos țepușa din buzunarul de la piept și a început să o lovească cu ea în mod repetat, vizând zona gâtului, însă rezultatul mai grav, decesul victimei, nu s-a produs din motive independente de voința autorului, respectiv datorită intervenției unui vecin care l-a determinat pe C. L. să o ia la fugă. S-a apreciat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 alin. 1 Cod Penal raportat la art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. c) și i) din Cod Penal 1969, violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 din Cod Penal 1969 și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 din Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Cod Penal 1969.

S-a apreciat că inculpatul a comis infracțiunea de tentativă de omor cu vinovăție sub forma intenției directe, având în vedere împrejurarea că acesta a făcut anumite acte de pregătire a faptei, respectiv și-a dat demisia de la locul de muncă, a cioplit țepușa etc. precum și din aceea că, după ce a lovit-o cu pumnii, a scos țepușa ascuțită și a lovit-o pe C. C. de 4-5 ori în zona gâtului, urmărind suprimarea vieții. S-a apreciat că fapta a fost săvârșită în public în accepțiunea art. 152 lit. a) și b) din Cod Penal 1969.

Istoricul cauzei relevă că prin rezoluția din 28 octombrie 2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de C. L.. Prin ordonanța din 29 octombrie 2013, procurorul a dispus reținerea învinuitului C. L.. Prin ordonanța din 29.10.2013, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale doar față de C. L..

În ceea ce privește măsura arestului preventiv, prin încheierea judecătorului din cadrul Tribunalului B. din data de 29.10.2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. L. pentru o perioadă de 29 zile ( mandat arestare preventivă nr. 58 ), până la 26.11.2013 inclusiv și ulterior după sesizarea instanței de judecată, starea de arest a fost menținută la termenele acordate la datele de 22.11.2013, 15.01.2014 și 12.02.2014.

În cursul urmăririi penale, au fost depuse la dosar următoarele probe:

- proces-verbal întocmit de primul polițist aflat la fața locului ( fila 2 dosar urmărire penală );

- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto ( filele 3-16 dosar urmărire penală );

- înscrisuri: reclamație din 22.10.2013 a victimei C. C. ( fila 25 dosar urmărire penală ), certificat medico-legal C. C. pentru fapta din 19 octombrie 2013 ( fila 26 dosar urmărire penală ); proces-verbal de constatare a contravenției C. L. din 20.10.2013 ( fila 27 dosar urmărire penală ), raport agent de poliție ( fila 28 dosar urmărire penală );

- proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare ( fila 34 dosar urmărire penală );

- proces–verbal de depistare și percheziție corporală inculpat și planșa foto ( filele 44-49 dosar urmărire penală );

- declarații martori: Stanbeca A. ( fila 65 dosar urmărire penală ), N. L. ( fila 68 dosar urmărire penală ), C. C. ( fila 69 dosar urmărire penală ), D. A. L. ( fila 70 dosar urmărire penală ), U. M. ( fila 71 dosar urmărire penală ) ;

- declarații persoană vătămată C. C. ( fila 50 dosar urmărire penală ), M. M. ( fila 19, fila 63 dosar urmărire penală );

- declarațiile inculpatului C. L. ( filele 37-39, fila 43 dosar urmărire penală );

- raport de expertiză medico-legală nr. 2974/E din 29.10.2013 și planșa foto ( filele 58-62 dosar urmărire penală );

- procese-verbale de redare convorbiri telefonice ( fila 75 dosar urmărire penală );

- mijloace materiale de probă – cutie cioburi anexă dosar;

- proces-verbal de prezentare material de urmărire penală ( fila 89 dosar urmărire penală ).

În cursul judecății, inculpatul nu a contestat probele depuse la dosar în cursul urmăririi penale. A fost audiat inculpatul, persoana vătămată M. M. și martorul Stanbeca A..

În cadrul declarației furnizată în cursul judecății, inculpatul a recunoscut parțial starea de fapt prezentată în rechizitoriu. Acesta a negat intenția de a suprima viața soției sale, a arătat că nu a acționat cu premeditare și de asemenea a negat faptul că i-ar fi spus martorului Stanbeca A. că își va tăia soția cu drujba.

La termenul de judecată din data de 12.02.2014, instanța de fond a stabilit încadrarea juridică a faptei, potrivit dispozițiilor Codului Penal în vigoare începând cu data de 01.02.2014, după cum urmează:

- astfel, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. c, i Cod penal în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. a și c Cod penal ( 1969 ) cu art. 5 Cod penal, vechile dispoziții fiind mai favorabile;

- s-a constatat corespondentul pentru art. 192 alin. 2 Cod penal ( 1969 ) ca fiind art. 224 alin. 2 Cod penal;

- s-a constatat corespondentul pentru art. 217 alin. 1 Cod penal ( 1969 ) ca fiind art. 253 alin. 1 Cod penal.

Prezenta procedură a fost declanșată ca urmare a faptului că în data de 28 octombrie 2013, ora 1345, martora D. A. L. a sesizat prin S.N.A.U. 112 organelor de poliție faptul că în fața blocului unde aceasta locuiește, pe . din municipiul B., a avut loc o agresiune.

Ca stare de fapt, din analiza întregului material probator, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Victima, C. C., este căsătorită cu inculpatul, C. L., din anul 2001, aceștia având doi copii minori, de 12 și 6 ani, care în prezent se află la mama lor.

C. L. consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, moment în care avea un comportament agresiv față de familia sa. Inculpatul a recunoscut că în trecut pe fondul consumului de băuturi alcoolice, când se certa cu victima, o agresa fizic și verbal.

Atunci când o agresa pe soția sa, C. C., inculpatul îi reproșa că îl înșeală, aceste reproșuri acutizându-se începând cu data de 06 octombrie 2013, când victima s-a întors din Germania, unde avea un loc de muncă.

În data de 19 octombrie 2013, fiind sub influența alcoolului, inculpatul a început să o lovească pe C. C. ( fila 26 dosar urmărire penală ) și să o amenințe cu drujba, spunându-i în repetate rânduri că o va omorî. În noaptea respectivă, după ce C. L. a adormit, C. C. i-a luat pe cei doi copii și a plecat de la locuința comună cu inculpatul, de pe .. 46 și s-au dus la mama acesteia, pe ..

În noaptea de 19/20 octombrie 2013, după ce s-a trezit și a remarcat faptul că soția și copiii au plecat de acasă, inculpatul a luat drujba și s-a suit într-un taxi, spunând că merge în cartierul Noua din municipiul B., cartier în care se găsește și .> Pe drum, fiind tot sub influența alcoolului, inculpatul i-a povestit taximetristului că soția a plecat de acasă cu copiii și că merge să-i ia gâtul soției sale cu drujba. Taximetristul, Stanbeca A., l-a întrebat ce se va întâmpla cu copiii, inculpatul spunând că îi va omorî și pe copii și pe socrii săi. După ce a coborât din taxi, C. L. a scos drujba din portbagaj, a pornit-o, după care s-a îndreptat către casa părinților săi, unde a și intrat ( fila 65 dosar ). În aceste condiții, taximetristul a mers la Secția 4 Poliție, din cartierul Noua, a relatat ofițerului de serviciu cele petrecute și a condus organele de poliție la adresa unde îl lăsase pe inculpat. Deoarece nu săvârșise vreo infracțiune, organele de poliție l-au sancționat contravențional ( fila 27 dosar urmărire penală ) și l-au condus la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie M. E. din municipiul B., unde medicii i-au prescris acestuia niște calmante și l-au lăsat să plece acasă.

În aceste condiții, în data de 21 octombrie 2013, C. C. a depus plângere penală la Secția 4 Poliție împotriva soțului său, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și amenințare ( fila 25 dosar urmărire penală ), înregistrându-se dosarul penal nr._/P/2013 la P. de pe lângă Judecătoria B..

În data de 22 octombrie 2013, C. C. a înregistrat la Judecătoria B. dosarul nr._/197/2013, având ca obiect divorțul față de soțul său, C. L..

Astfel, după ce i-a solicitat de mai multe ori soției sale să se împace și a văzut că aceasta refuză categoric acest lucru, inclusiv în data de 28 octombrie 2013, după ce a demisionat de la locul de muncă, a primit banii cuveniți, a venit în municipiul B., s-a dus la locuința părinților săi, a cioplit o țepușă din lemn, după care s-a dus acasă la socrii săi, pe ., unde știa că locuiesc soția și copiii săi.

Inițial, inculpatul a sunat la ușă însă C. C. a refuzat să-i deschidă ușa, întrebându-l ce vrea. C. L. a forțat ușa, a văzut că e descuiată și a coborât pe scări, în spatele blocului. Întrucât apartamentul era la etajul întâi al blocului și a văzut că geamul de la bucătărie era rabatat, C. L. a escaladat pe țeava de gaze până în dreptul geamului, moment în care C. C. a închis fereastra.

În ciuda faptului că știa că în casă este și copilul în vârstă de 7 ani, C. L. a spart geamul termopan cu pumnul, după care a pătruns în locuință prin fereastră, încercând să o prindă pe soția sa, C. C., care a luat-o la fugă pe scări, coborând în spatele blocului.

Inculpatul a prins din urmă victima și a început să o lovească inițial cu pumnii în zona feței, după care, în momentul în care C. C. era la pământ, a scos din buzunar țepușa din lemn ascuțit și a început să o lovească cu aceasta în zona gâtului, în repetate rânduri. Având în vedere că victima se zbătea și încerca să se apere, loviturile nu au atins zona vizată ci au lovit victima în zona din spatele urechii și mandibulă.

. a încetat în momentul în care la fața locului a apărut un vecin, U. M..

Imediat după săvârșirea faptei, inculpatul a aruncat țepușa și a luat-o la fugă către pădure, ascunzându-se de organele de poliție. În timp ce era ascuns, C. L. a sunat-o pe sora sa, C. C., căreia i-a solicitat să aibă grijă de copiii lui deoarece crede că a omorât-o pe soția sa.

Victima a fost examinată medico-legal de către medicul legist, astfel s-a constatat că aceasta prezenta următoarele leziuni: retroauricular stânga – plagă înțepată de cca. 0,8/0,5 cm, nesuturată, regiunea retroauriculară stângă și fața laterală stângă a gâtului, sunt echimozate neomogen de culoare roșietică-violacee, regiunea retroauriculară fiind și ușor tumefiată, iar pe fața inferioară a regiunii mandibulare stângi, 1/3 anterioară, plagă de circa 0,6 cm. suturată chirurgical ( fila 58 dosar urmărire penală ).

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2974/E din 29.10.2013 ( fila 58 dosar urmărire penală ), s-a concluzionat că victima C. C. prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur ( leziunile latero-cervicale și de la nivelul buzei superioare ) și instrument înțepător ( posibil țepușă ) – leziunile retroauriculare și de la nivelul regiunii mandibulare.

În general voința este orientată și dirijată de conștiință. Există acte volitive susceptibile să atragă răspunderea penală, desfășurate sub zona lucidă a conștiinței, pentru că printr-un efort volitiv minim puteau fi evitate. În acest sens, în speță, actele volitive manifestate de inculpat, de a suprima viața victimei, respectiv a soției sale, puteau fi evitate printr-un efort, dacă inculpatul ar fi manifestat atenție pentru a înlătura inerția voinței care își avea izvorul în gelozie, dorință de răzbunare.

Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut că a intenționat ca prin acțiunile sale să suprime viața soției sale, instanța de fond a constatat că intenția directă de a ucide a fost demonstrată prin ansamblul factorilor obiectivi și subiectivi, anteriori și ulterior faptei comise.

În acest sens, inculpatul a mai manifestat acte de agresiune fizică și verbală asupra soției sale pe fond etilic cu ocazia certurilor anterioare; inculpatul era o persoană consumatoare de alcool, pe acest fond fiindu-i accentuate stările de nervozitate, instabilitate emoțională, imaturitate sentimentală cu finalitatea manifestării agresive a acestor frustrări acumulate; după separarea celor doi, introducerea de către victimă a acțiunii de divorț, pe fondul geloziei și a nemulțumirii, inculpatul a intenționat să cauzeze suferință soției sale, verbalizând față de martorul Stanbeca A., șoferul de taxi, faptul că o va ucide pe soția sa cu drujba. Chiar dacă prin acest act inculpatul a epatat, actul în sine reprezintă o primă rezoluție infracțională, în mintea inculpatului fiind creionată intenția care a stat la baza acțiunilor ulterioare.

Deplasarea la domiciliul victimei unde aceasta se ascundea, confecționarea prealabilă a unei țepușe din lemn, pătrunderea în imobil, pe geam prin spargerea acestuia, alergarea victimei, intenția de a lovi victima în mod repetat cu acea țepușă ascuțită în zona gâtului, zonă sensibilă, vulnerabilă, sunt aspecte care în mod obiectiv conduc la concluzia că inculpatul prin acțiunile sale a avut rezoluția de a ucide victima, rezultat care însă nu s-a produs deoarece victima s-a zbătut și ca atare au fost create leziuni în spatele urechii și în zona mandibulei și în plus . a încetat ca urmare a intervenției unui terț.

Referitor la comportamentul ulterior al inculpatului, acesta a fugit în pădure și telefonic a rugat-o pe sora sa să aibă grijă de copiii săi minori deoarece el crede că și-a ucis soția.

În consecință, instanța de fond a apreciat că sub aspectul laturii subiective inculpatul a acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei, rezultat care însă nu s-a produs datorită unor elemente exterioare acțiunii și voinței agresorului.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului C. L. care, după ce anterior o amenințase pe soția sa, C. C., că o va omorî cu drujba, în data de 28 octombrie 2013, în jurul orei 1400, fiind înarmat cu o țepușă din lemn, de aproximativ 15 cm., cu vârful ascuțit, a escaladat pe țeava de gaze până la etajul întâi al blocului în care locuia temporar soția sa, a spart geamul, a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate, M. M., a alergat victima până pe ., iar în momentul în care a prins-o a început să-i aplice mai multe lovituri cu pumnii, iar după ce aceasta a căzut la pământ, a scos țepușa din buzunarul de la piept și a început să o lovească cu ea în mod repetat, vizând zona gâtului, însă rezultatul mai grav, decesul victimei, nu s-a produs din motive independente de voința autorului, respectiv datorită intervenției unui vecin care l-a determinat pe C. L. să o ia la fugă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 alin. 1 Cod Penal 1969 raportat la arta 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a și c Cod penal ( 1969 ), violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod Penal 1969 și distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 din Cod Penal 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod Penal 1969.

Referitor la infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 alin. 1 Cod Penal 1969 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a și c Cod penal 1969, față de noile dispoziții prevăzute de art. 189 litera a Cod Penal, art. 199 Cod Penal, dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile, aceasta față de dispozițiile art. 199 Cod Penal care determină mărirea maximului de pedeapsă cu o pătrime. De asemenea, au fost înlăturate dispozițiile literei c ale art. 175 Cod Penal 1969 deoarece nu se mai regăsesc sub legea nouă.

Dispozițiile referitoare la premeditare au fost reținute datorită dinamicii în care a acționat inculpatul, rezoluția de a suprima viața victimei a fost luată anterior, iar pentru realizarea acesteia inculpatul și-a confecționat în ziua incidentului o țepușă.

În prezent, corespondentul pentru art. 192 alin. 2 Cod penal ( 1969 ) este art. 224 alin. 2 Cod penal, infracțiune pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amenda, ca atare, dispozițiile legii noi sunt mai favorabile sub aspectul cuantumului pedepsei, fiind aplicabile prin raportare la art. 5 Cod Penal și corespondentul pentru art. 217 alin. 1 Cod penal ( 1969 ) este art. 253 alin. 1 Cod penal, pedeapsa pentru această infracțiune fiind de la 3 luni la 2 ani sau amenda, ca atare dispozițiile legii noi sunt mai favorabile sub aspectul cuantumului pedepsei, fiind aplicabile prin raportare la art. 5 Cod Penal.

Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu pentru care potrivit legii noi acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, potrivit art. 158 Cod Penal este posibilă retragerea plângerii. În acest sens, persoana vătămată M. M. a declarat că dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru această infracțiune și de asemenea, persoana vătămată a declarat că nu dorește soluționarea pe cale amiabilă a litigiului pentru infracțiunile de violare de domiciliu sau distrugere.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptelor comise, împrejurările faptice ale acestora, urmările acestora, persoana și conduita inculpatului.

Inculpatul, C. L., are 32 de ani, este cetățean român, căsătorit, doi copii minori, zece clase, muncitor în construcții, necunoscut cu antecedente penale. Inculpatul a furnizat declarații în cursul urmăririi penale și în cursul judecății. Referatul de evaluare efectuat în cauză a relevat că inculpatul poate avea o evoluție dezirabilă comportamentală în condițiile în care luând în considerare factorii care au condus la comiterea faptei, va fi inclus într-un program care să urmărească dobândirea și exersarea abilităților de gestionare a conflictelor, în vederea reducerii riscului de a comite alte infracțiuni violente. S-a apreciat că față de problemele de sănătate cu care se confruntă inculpatul, este necesară obligarea acestuia la tratament medical.

Având în vedere vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale, faptul că face eforturi pentru a obține un management corespunzător al agresivității sale, instanța de fond a apreciat că în cauză scopul pedepsei pentru infracțiunea de omor, cea mai gravă reținută în sarcina sa, se poate realiza și prin aplicarea inculpatului unei pedepse sub minimul de 7 ani și 6 luni închisoare ce se poate aplica prin reținerea dispozițiilor referitoare la tentativă, astfel că în favoarea inculpatului au fost reținute dispozițiile art. 74 alin. 2 Cod Penal, cu art. 76 alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod Penal 1969 pentru art. 20 alin. 1 Cod Penal 1969 raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a și c Cod penal ( 1969 ).

Pentru celelalte infracțiuni, având în vedere aplicarea dispozițiilor legii penale noi care prevăd pedepse mult mai reduse, T. a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante.

În baza art. 224 alin. 2 Cod penal, art. 5 Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu și în baza art. 253 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere.

În cauză, s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile cu privire la concursul de infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art. 33 litera a și art. 34 litera b Cod Penal 1969, deoarece concursul de infracțiuni s-a născut sub această lege și în plus aceste dispoziții sunt mai favorabile față de inexistența obligației de a aplica un spor de pedeapsă, iar dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni reprezintă o instituție autonomă.

În concluzie, conform art. 33 litera a și art. 34 litera b Cod Penal, art. 35 Cod Penal 1969, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod Penal 1969.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 litera a teza a II-a și litera b Cod Penal 1969, echivalent art. 66 lit. a, b Cod Penal.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că persoanele vătămate, C. C. și M. M., nu s-au constituit părți civile în cauză. De asemenea, Spitalul Clinic Județean de Urgență B. nu s-a constituit parte civilă în cauză, victima nefiind internată.

În ceea ce privește privarea de libertate a inculpatului, s-a constatat că prin încheierea judecătorului din cadrul Tribunalului B. din data de 29.10.2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. L. pentru o perioadă de 29 zile ( mandat arestare preventivă nr. 58 ), începând cu data de 29.10.2013 și până la data de 26.11.2013 inclusiv.

La data de 22.11.2013, cu ocazia sesizării instanței, conform art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală, instanța de fond a menținut starea de arest a inculpatului.

La termenul de judecată din data de 15.01.2014, a fost menținută starea de arest a inculpatului conform art. 3002 Cod procedură Penală raportat la art. 160 indice b alin. 1, 3 Cod procedură penală.

La termenul de judecată din data de 12.02.2014, în baza art. 362 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 4 Cod Procedură Penală, art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.

În continuare, având în vedere gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, faptul că este vorba de o infracțiune contra vieții, instanța de fond a considerat că se impune privarea de libertate a inculpatului pentru a se înlătura starea de pericol pentru ordinea publică, măsura continuând să fie proporțională cu scopul urmărit.

Ca atare, în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 208 Cod procedură penală, instanța de fond a menținut în continuare starea de arest a inculpatului.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor reprezentând onorariile avocaților din oficiu s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului din oficiu din cursul urmăririi penale în cuantum de 200 lei și onorariul avocatului din oficiu din cursul judecății pentru prestația avocatului Miess ( P.) E., s-a dispus a fi suportate din fondurile Ministerului Justiției și să rămână în sarcina statului.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat conform art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Au rămas atașate cauzei și au caracterul de mijloace materiale de probă, un mediu de stocare CD inscripționat PTBv/726MS/2013 și un colet cu numărul 1 ce conține cioburi.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă T. B., solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare reținute de prima instanță în raport cu infracțiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. a, c din Codul penal de la 1969, deoarece faptul că inculpatul este tânăr, fără antecedente penale și face eforturi de a-și controla agresivitatea nu justifică reținerea prevederilor art. 74 alin. 2 din Codul penal de la 1969, în condițiile în care inculpatul a săvârșit cu premeditare o faptă gravă de tentativă de omor asupra soției, după episoade repetate de neînțelegeri și violențe exercitate de inculpat. A solicitat majorarea pedepselor aplicate pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, și celelalte infracțiuni fiind grave deoarece au fost săvârșite ca infracțiuni mijloc, infracțiunea scop fiind aceea de a suprima viața persoanei vătămate. S-a mai solicitat și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor părintești prevăzută de art. 64 lit. d din Codul penal de la 1969 raportat la natura faptelor comise și la împrejurarea comiterii faptelor în prezența copilului minor. S-a mai invocat și nelegalitatea sentinței deoarece nu s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 29.10.2013 la zi.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și inculpatul C. L., care a solicitat instanței să constate că nu se poate reține că ar fi săvârșit fapta de tentativă de omor cu premeditare și se impune înlăturarea agravantei de la litera a în raport cu această infracțiune deoarece el nu a dorit decât să stea de vorbă cu soția sa în vederea rezolvării neînțelegerilor dintre ei și reluării căsniciei, explicând împrejurarea că avea la acel moment asupra sa o țepușă din lemn prin aceea că folosea acea țepușă pentru a-și curăța drujba pe care o folosea la lucru, el fiind rigipsar. A solicitat reducerea pedepselor pentru a fi, cât mai curând, alături de copiii săi, pe care îi iubește, arătând că regretă cele întâmplate

Analizând apelurile formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 416-420 Cod procedură penală, C. constată că apelul Parchetului este parțial fondat, iar apelul inculpatului este fondat pentru alt motiv decât cele invocate de acesta, pentru considerentele ce urmează:

Prima instanță a stabilit, prin coroborarea tuturor probelor administrate, o stare de fapt și o încadrare juridică corectă a infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul C. L., care a recunoscut faptele comise, mai puțin împrejurarea premeditării, în încheierea de ședință din data de 12.02.2014 dispunându-se în mod legal schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului urmare a stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile conform art. 5 Noul Cod penal, C. însușindu-și argumentele primei instanțe fără a le reitera.

În ceea ce privește reținerea agravantei de la litera a pentru infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. a, c din Codul penal de la 1969, apărarea inculpatului potrivit căreia el nu a dorit decât să stea de vorbă cu soția sa în vederea rezolvării neînțelegerilor dintre ei, împrejurarea că avea la momentul comiterii faptelor asupra sa o țepușă din lemn se explică prin aceea că folosea acea țepușă pentru a-și curăța drujba pe care o folosea la lucru, el fiind rigipsar, apărare susținută și în fața instanței de fond și devenită motiv de apel, aceasta nu poate fi primită dată fiind modalitatea de comitere a faptelor, pe fondul unor conflicte anterioare caracterizate tot prin violență din partea inculpatului și raportat la declarația martorului Stanbeca A. care a arătat că inculpatul, pe care l-a luat cu mașina în calitatea sa de taximetrist, avea asupra sa o drujbă cu care a declarat că își va ucide soția, copiii și socrii. Raportat la acest aspect, C. reține și faptul că inculpatul a intrat în locuința soacrei sale cu forța, prin spargerea unui geam și prin escaladarea unei țevi de gaz, având asupra sa țepușa pe care, dacă este adevărat că o folosea în munca sa, nu ar fi avut de ce să o poarte asupra sa, toate împrejurările în care a fost comisă fapta conducând la concluzia că inculpatul a premeditat suprimarea vieții soției sale.

Prima instanță a făcut deja aplicarea în mod corect a legii penale mai favorabile în raport cu fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, conform art. 5 din Noul Cod penal, dispunându-se în mod corespunzător schimbarea încadrării juridice a faptelor de distrugere și violare de domiciliu.

În procesul de individualizare a pedepselor pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a apreciat în mod eronat că se justifică reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. 2 din Codul penal de la 1969, raportat la gravitatea faptei în raport cu care s-au reținut aceste circumstanțe, respectiv încercarea de a suprima viața soției sale, faptă săvârșită cu premeditare și în pofida faptului că în locuința în care a debutat inițial . se afla și copilul de 7 ani al celor doi, față de aceste aspecte, faptul că inculpatul este tânăr, fără antecedente penale și face eforturi de a-și controla agresivitatea, nu au relevanță și nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante.

Față de cele arătate, C., va înlătura circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 2 Codul penal de la 1969 reținute în raport cu infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. a, c Codul penal de la 1969 și va majora pedeapsa aplicată inculpatului C. L. pentru această infracțiune de la 5 ani la 7 ani și 6 luni închisoare.

Pentru infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, cu art. 5 Noul Cod Penal și distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Noul Cod penal, cu art. 5 Noul Cod Penal, pedepsele de 6 luni închisoare și, respectiv 3 luni închisoare, sunt apte să asigure scopul de prevenție generală și specială și de reeducare prevăzut de art. 52 Cod penal, dat fiind gradul lor de pericol social concret mai redus chiar în considerarea împrejurării comiterii lor în concurs cu conexitate etiologică în raport cu infracțiunea de tentativă de omor, mult mai grav pedepsită.

C. apreciază că, raportat la natura și gravitatea infracțiunii de tentativă de omor pentru care inculpatul a fost condamnat, la împrejurările comiterii acestei fapte premeditate, respectiv la faptul că, în locuința în care a debutat infracțiunea, se afla copilul de 7 ani al inculpatului dar și al persoanei vătămate, ceea ce nu l-a împiedicat pe inculpat în încercarea sa de a ucide pe mama acestui copil, la declarația martorului Stanbeca A. potrivit căreia inculpatul i-ar fi spus că-și va ucide soția, dar și socrii și copiii, sunt întrunite condițiile pentru a se aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor părintești prevăzute de art. 64 lit. d Cod penal de la 1969, pe o durată de 3 ani. Se va aplica această pedeapsă și ca pedeapsă accesorie.

Sub aceste aspecte, apelul Parchetului este parțial fondat, iar apelul inculpatului nefondat.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate invocat de P. privind nededucerea arestului preventiv, acesta este un motiv de apel fondat, pentru care se va admite și apelul inculpatului în condițiile în care se constată că celelalte motive de apel invocate de inculpat sunt nefondate.

Față de aceste considerente, în baza art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de P. de pe T. B. și inculpatul C. L. împotriva sentinței penale nr. 103/21.03.2014 pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._, pe care o va desființa în privința greșitei rețineri a prevederilor art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 2 Vechiul Cod penal, a individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. a, c Vechiul Cod penal, a neaplicării pedepsei complementare și accesorii prevăzute de art. 64 lit. d Vechiul Cod penal și a omisiunii deducerii perioadei reținerii și arestului preventiv, și rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor și anume:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit.a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 alin. 1 Vechiul Cod Penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a și c Vechiul Cod penal, art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 2 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, art. 5 Noul Cod Penal;

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Noul Cod penal, art. 5 Noul Cod Penal.

Va înlătura circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 2 Vechiul Cod penal și va majora pedeapsa aplicată inculpatului C. L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. a, c Vechiul Cod penal de la 5 ani la 7 ani și 6 luni închisoare.

Va aplica inculpatului pentru această infracțiune, ca pedeapsă complementară, pe lângă interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal pe o durată de 3 ani dispusă prin sentința apelată și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d Vechiul Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Vechiul Cod penal, va contopi pedepsele aplicate inculpatului C. L. în pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare, la care se va adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. d Vechiul Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii..

În baza art. 71 Vechiul Cod penal, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. d Vechiul Cod penal ( corespondent art. 66 alin. 1 lit. a, b, e Noul Cod Penal ).

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive la judecata în fond a cauzei de la 29.10.2013 la 21.03.2014 inclusiv.

Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv în apel de la 21.03.2014 la zi.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 de lei se va vira din fondurile Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului

În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de procedură penală, vor rămâne în sarcina statului cheltuieli judiciare avansate de acesta în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe T. B. și inculpatul C. L. împotriva sentinței penale nr. 103/21.03.2014 pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._, pe care o desființează în privința greșitei rețineri a prevederilor art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 2 Vechiul Cod penal, a individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. a, c Vechiul Cod penal, a neaplicării pedepsei complementare și accesorii prevăzute de art. 64 lit. d Vechiul Cod penal și a omisiunii deducerii perioadei reținerii și arestului preventiv, și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă principală de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor și anume:

- pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 alin. 1 Vechiul Cod Penal raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a și c Vechiul Cod penal, art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 2 Vechiul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal;

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, art. 5 Noul Cod Penal;

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Noul Cod penal, art. 5 Noul Cod Penal.

Înlăturând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 2 Vechiul Cod penal, majorează pedeapsa aplicată inculpatului C. L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. a, c Vechiul Cod penal de la 5 ani la 7 ani și 6 luni închisoare.

Aplică inculpatului pentru această infracțiune, ca pedeapsă complementară, pe lângă interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Vechiul Cod penal pe o durată de 3 ani dispusă prin sentința apelată și interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d Vechiul Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Vechiul Cod penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului C. L. în pedeapsa principală cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b și lit. d Vechiul Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 Vechiul Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a. lit. b și lit. d Vechiul Cod penal ( corespondent art. 66 alin. 1 lit. a, b, e Noul Cod Penal ).

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive la judecata în fond a cauzei de la 29.10.2013 la 21.03.2014 inclusiv.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv în apel de la 21.03.2014 la zi.

Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 de lei se virează din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de procedură penală, rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

A. D. A. M.

GREFIER

O. S.

Red. A.D./13.06.2014

Dact. O.S./17.06.2014

3 exemplare

Jud. fond: C. C. G.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 273/2014. Curtea...  Neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 245/2014. Curtea de Apel BRAŞOV