Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 270/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 270/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-05-2014

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 270/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din 16 mai 2014

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAJ5:

PREȘEDINTE - C. G. - judecător

JUDECĂTOR - A. C. M.

- Grefier: - R. G.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. –din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și de inculpatul P. C. A. împotriva sentinței penale nr. 2068 din data de 06 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16 mai 2014, când,

Constată că prin sentința penală nr. 2068/06.11.2013 a Judecătoriei B., în baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c, alin.2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c și art. 320/1 alin.7 Cod de procedură penală, s-a condamnat inculpatul M. R.-Ș. fiul lui M. și M., născut la data de 20.01.1995 în mun. Ploiești județul Prahova, domiciliat în orașul Bușteni . județul Prahova, posesor al cărții de identitate . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. Bușteni la data de 05.02.2013, CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată V. R..

În baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c, alin.2/1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal și art.76 lit. c și art. 320/1 alin.7 Cod de procedură penală, s-a condamnat inculpatul M. R.-Ș. fiul lui M. și M., născut la data de 20.01.1995 în mun. Ploiești județul Prahova, domiciliat în orașul Bușteni . județul Prahova, posesor al cărții de identitate . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. Bușteni la data de 05.02.2013, CNP_, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată R. I..

În baza art.33 lit. a și art.34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art.86² Cod penal.

În baza art.86³Cod penal, pe durata termenului de încercare condamnatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, având următoarele obligații: a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta;

În baza art.71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.

În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.86⁴ Cod penal referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu îndeplinește, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația stabilite, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 23.08._13.

În baza art. 26 raportat la art.211 alin.1, alin. 2 lit. b și c, alin.2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal și art.76 lit. c și art. 320/1 alin.7 cod de procedură penală, s-a condamnat inculpatul P. C.-A. fiul lui C. și V., născut la data de 21.03.1989 în oraș S. județul Prahova, domiciliat în orașul Bușteni . județul Prahova, posesor al cărții de identitate . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. Bușteni la data de 10.01.2011, CNP_ la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată V. R..

În baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c, alin.2/1 lit. a Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal și art.76 lit. c și art. 320/1 alin.7 Cod de procedură penală, s-a condamnat inculpatul P. C.-A. fiul lui C. și V., născut la data de 21.03.1989 în oraș S. județul Prahova, domiciliat în orașul Bușteni . județul Prahova, posesor al cărții de identitate . nr._ eliberată de S.P.C.L.E.P. Bușteni la data de 10.01.2011, CNP_ la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea vătămată R. I..

În baza art.33 lit. a și art.34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.86¹ Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art.86² Cod penal.

În baza art.86³Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, având următoarea obligație: a) se va prezenta la fiecare convocare la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă; d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenta;

În baza art.71 al.2 Cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal.

În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 23.08._13.

S-a luat act că părțile vătămate V. R. și R. I. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

S-a respins cererea formulată de P. de pe lângă Judecătoria B. privind prelevarea de probe biologice de la inculpați.

În baza art.118 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpatul M. R. Ș. suma de 18 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în noaptea de 22/23.08.2013, în jurul orelor 01,00, părțile vătămate R. I. și V. R. se aflau în fața imobilului cu nr.25 de pe . din municipiul B., când de ei s-au apropiat cei doi inculpați. Inculpatul P. C.-A. i-a abordat pe cei doi, întrebându-i pe aceștia unde se află gara din municipiul B., motivând că nu cunosc orașul, fiind din altă localitate, în timp ce inculpatul M. R.-Ș. vorbea la telefon. Ulterior inculpatul P. C.-A. i-a întrebat pe cei doi dacă îi pot împrumuta cu o sumă de bani, după care s-a așezat în fața acestora. Inculpatul M. R.-Ș. s-a apropiat de părțile vătămate, l-a prins cu mâna stângă, din spate de haină pe partea vătămată V. R. și cu mâna dreaptă i-a pus la gât un obiect ce semăna cu un pistol și le-a cerut celor doi să le dea telefoanele mobile și banii. Părțile vătămate, de frică, i-au dat inculpatului un telefon mobil Samsung Galaxy Note 2 și trei lei-persoana vătămată V. R. și un telefon BlackberryZ10 și suma de 15 lei - persoana vătămată R. I.. Inculpatul M. R.-Ș. i-a cerut părții vătămate să îi dea și geanta, aceasta refuzând, moment în care cei doi inculpați au fugit și s-au ascuns până au fost depistați de jandarmi și polițiști.

La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarațiile date de părțile vătămate în cursul urmăririi penale în cadrul cărora aceștia au descris modalitatea în care au fost agresați și deposedați de telefoanele mobile și bani de către inculpați, declarații care se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 23.08.2013, cu procesele verbale de depistare a inculpaților și de ridicare din posesia acestora a telefoanelor mobile sustrase, cu procesele verbale de restituire a telefoanelor către părțile vătămate precum și cu declarațiile date de inculpați în fața instanței la momentul solicitării aplicării procedurii prevăzute de art.320/1 Cod de procedură penală.

Având în vedere situația de fapt reținută mai sus pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului M. R.-Ș. care în noaptea de 22/23.08.2013, în jurul orei 01.00, cu ajutorul inculpatului P. C.-A. a sustras de la părțile vătămate V. R. pe care a amenințat-o cu un obiect ce părea a fi o armă și R. I., un telefon mobil Samsung Galaxy Note 2 și trei lei (persoana vătămată V. R.) și un telefon BlackberryZ10 și suma de 15 lei (persoana vătămată R. I.) întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c, alin.2/1 lit. a Cod penal atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective. Astfelsub aspectul laturii obiective, există atât acțiunea principală – respectiv furtul prin deposedarea fără drept a părților vătămate de telefoanele mobile și bani corelativ cu cea a împosedării inculpatului cu acest bun, precum și acțiunea secundară, punerea victimei în imposibilitatea de a se apăra realizată prin amenințarea acestora, producându-se urmarea prevăzută de lege, respectiv atât diminuarea patrimoniului părților vătămate cât și o atingere a integrității psihice a acestora, între acțiunile inculpatului și rezultat existând o relație de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă. Faptele inculpatului sunt săvârșite în forma agravată prevăzută de alin. 2 literele b și c și alin.2/1 lit.a a aceluiași articol, fiind comise într-un loc public, respectiv . loc public prin natura sa conform art. 152 lit. a Cod penal, fiind accesibil în permanență publicului, în timpul nopții și de două persoane împreună.

Faptele inculpatului P. C.-A., care în noaptea de 22/23.08.2013, în jurul orei 01.00, l-a ajutat pe inculpatul M. R.-Ș. să sustragă prin amenințare de la părțile vătămate V. R. și R. I., un telefon mobil Samsung Galaxy Note 2 și trei lei (persoana vătămată V. R.) și un telefon Blackberry Z10 și suma de 15 lei (persoana vătămată R. I.) întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c, alin.2/1 lit. a Cod penal atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective astfel cum s-a arătat mai sus, infracțiunile fiind săvârșite de inculpat cu intenție directă.

Având în vedere aspectele mai sus menționate, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului M. R.-Ș., pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie si condamnarea inculpatului P. C.-A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la tâlhărie.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv dispozițiile din partea generală a codului penal, gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului precum și limitele de pedeapsa prevăzute de legea specială, precum și dispozițiile art.320/1 alin.7 Cod procedură penală potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.

Având în vedere faptul că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.74 lit. a Cod penal referitoare la circumstanțele atenuante.

Raportat la aceste aspecte și considerând raportat la înscrisurile depuse la dosar de către inculpați că săvârșirea infracțiunilor din prezenta cauză reprezintă un eveniment izolat din viața acestora instanța a dispus condamnarea inculpatului M. R.-Ș. la două pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie și condamnarea inculpatului P. C.-A. la două pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la tâlhărie.

Constatând că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni, în baza art.33 lit. a și art.34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate acestora prin prezenta hotărâre urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Constatând îndeplinite condițiile art.86/1 Cod penal și, apreciind față de atitudinea procesuală a inculpaților că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia, instanța a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate acestora, pe o durata de 5 ani, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.86² Cod penal.

În baza art.86³Cod penal, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpații să se supună unor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul P. C. A..

În apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a solicitat majorarea termenului de încercare stabilit de prima instanță pentru infracțiunile deduse judecății, inculpații fiind condamnați cu aplicarea art. 86¹ din Codul penal anterior, termenul de încercare fiind compus din cuantumul pedepsei aplicate de 3 ani la care s-a adăugat minimul ce privește termenul de încercare, respectiv 2 ani. Arată că susține acest motiv întrucât solicită suplimentarea duratei termenului de încercare la limita maximă prevăzută de lege cu privire la ambii inculpați.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, apreciază că reglementările anterioare prevăzute de art. 86¹Cod penal din 1968 reprezintă legea penală mai favorabilă.

De asemenea, sub același aspect al individualizării judiciare, consideră că circumstanțele atenuante nu se justifică și în acest sens, se apreciază că se impune ca acestea să fie înlăturate, cu atât mai mult cu cât solicită aplicarea legii penale mai favorabilă, cu referire la art. 5 din Noul Cod penal, iar circumstanțele atenuante reținute de prima instanță nu se regăsesc în actuala reglementare prin dispozițiile art. 75 Cod penal. Totodată, menționează că în cauză există și o sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Relativ la inculpatul P. C. A., se arată că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la tâlhărie, în formă calificată, probatoriul fiind făcut sub acest aspect, faptele au fost recunoscute de către inculpat, încadrarea juridică reținută în rechizitoriu este aceea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c, alin. 2¹ lit. a Cod penal, însă, prin dispozitivul hotărârii și prin minuta inițială, a fost condamnat pentru una dintre infracțiuni, iar pentru a doua infracțiune, în forma autoratului, fără a se dispune schimbarea de încadrare juridică, fapt ce nu se impunea, având în vedere forma de participație a acestui inculpat. Cu privire la noua încadrare juridică, apreciază că suntem în prezența infracțiunii actuale reglementată de dispozițiile art. 233 raportat la art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, fiind săvârșită pe timp de noapte.

De asemenea, având în vedere dispozițiile Deciziei penale nr. 18/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, consideră nefondate dispozițiile de respingere a solicitării formulate de P. de pe lângă Judecătoria B., de prelevare de probe biologice, în vederea introducerii profilului genetic al acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, având în vedere că infracțiunea de tâlhărie se regăsește în anexa nr. 1 a Legii nr. 76/2008.

Apelantul inculpat P. C. A., în temeiul de dispozițiile art. 421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită desființarea hotărârii pronunțată de instanța de fond, arătând că, potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, noua reglementare este mai favorabilă prin prisma limitelor inferioare de pedeapsă, fiind prevăzute limite cuprinse între 3 și 10 ani, în timp ce vechea reglementare prevedea limite cuprinse între 7 și 20 de ani, astfel că, solicită aplicarea dispozițiilor Noului Cod penal.

Mai solicită a se observa că inculpatul a înțeles să beneficieze de procedura simplificată prevăzută de art. 320¹ din vechiul Cod de procedură penală și care are corespondent în Noul Cod de procedură penală prin dispozițiile art. 396 alin. 10. În atare situație, solicită a se aprecia reducerea cu 1/3 a acestor limite de pedeapsă, urmând ca minimul să fie stabilit de la 2 ani la 6 ani.

Totodată, arată că din punctul său de vedere și contrar celor susținute de reprezentanta parchetului, instanța de fond a reținut în mod corect circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. 1 Cod penal, respectiv conduita pozitivă a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii, și solicită a se reține faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are nicio sancțiune administrativă și mai mult, ulterior comiterii faptei a avut o conduită pozitivă, are un loc de muncă stabil și este integrat din punct de vedere social.

În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, având în vedere noile limite de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal, solicită a fi avută în vedere o modalitate mai ușoară, respectiv suspendarea condiționată, întrucât inculpatul intenționează să-și găsească un loc de muncă în afara țării pentru a-și ajuta părinții care se află într-o situație de dificultate materială.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că apelul parchetului este întemeiat doar sub aspectul omisiunii dispunerii prelevării probelor biologice de la inculpații M. R. Ș. și P. C. A.. Așa cum se arată și în apelul parchetului, în conținutul Deciziei penale nr. 18/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, se arată că este obligatorie dispoziția prelevării probelor biologice de la inculpații condamnați pentru infracțiunile menționate în lege, în vederea introducerii profilului genetic al acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, indiferent care este modalitatea de executare a pedepsei aplicate. Având în vedere că infracțiunea de tâlhărie, pentru care au fost condamnați inculpații, se regăsește în anexa nr. 1 a Legii nr. 76/2008, faptul că instanța a dispus condamnarea cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților nu are nicio relevanță sub aspectul prelevării probelor biologice de la inculpații condamnați. Așadar, se impune a se dispune prelevarea probelor biologice de la cei doi inculpați, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În ce privește dispoziția instanței de a se reține în favoarea inculpaților a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a din vechiul Cod penal, curtea constată că circumstanțele personale ale celor doi inculpați impun reținerea în favoarea acestora a circumstanței atenuante menționate. În primul rând, nu este vorba de simpla lipsă a antecedentelor penale ale inculpaților, care a impus reținerea acestei circumstanțe atenuante, ci de un ansamblu de factori personali, de care instanța de fond a ținut cont. Este vorba de integrarea socială a inculpaților, de comportamentul avut de aceștia anterior comiterii faptelor, manifestat printr-o atitudine corespunzătoare în societate, la locul de muncă și în familie. Toate acestea justifică reținerea circumstanței atenuante legale prevăzută de art. 74 lit. a din vechiul Cod penal.

Având în vedere că noul Cod penal nu mai prevede o circumstanță atenuantă corespunzătoare celei din art. 74 lit. a din vechiul Cod penal, reținută în favoarea inculpaților, în concret legea veche le este mai favorabilă inculpaților, chiar dacă în abstract au fost reduse limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă. Așadar, față de efectele pe care reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a din vechiul Cod penal le produce asupra cuantumului pedepsei aplicate inculpaților, precum și față de modalitatea de individualizare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de vechiul Cod penal, curtea constată că vechiul Cod penal este legea mai favorabilă. Din acest motiv nu se impune aplicarea în cauză a dispozițiilor noului Cod penal.

În ce privește critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P. C. A., din infracțiunea de complicitate la tâlhărie, în autorat la această infracțiune, curtea constată că lipsa din dispozitivul sentinței a dispozițiilor art. 26 din vechiul Cod penal, alături de cele ale art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 2¹ lit. a din vechiul Cod penal este rezultatul unei erori de consemnare, iar nu a unei erori de judecată, care să necesite îndreptarea în calea de atac a apelului. Acest lucru rezultă din motivarea sentinței instanței de fond, unde se arată că faptele inculpatului P. C.-A. care în noaptea de 22/23.08.2013, în jurul orei 01.00, l-a ajutat pe inculpatul M. R.-Ș. să sustragă prin amenințare de la părțile vătămate V. R. și R. I., un telefon mobil Samsung Galaxy Note 2 și trei lei (persoana vătămată V. R.) și un telefon Blackberry Z10 și suma de 15 lei (persoana vătămată R. I.) întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de complicitate la tâlhărie prevăzute de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. b și c, alin.2/1 lit. a Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, astfel cum s-a arătat mai sus, infracțiunile fiind săvârșite de inculpat cu intenție directă. Așadar, nu este vorba de o schimbare de încadrare juridică, pe care instanța de fond nu ar fi pus-o în discuția părților, ci de o eroare materială, care poate fi îndreptată pe calea prevăzută în art. 278 Cod procedură penală.

În ce privește apelul inculpatului P. C. A., formulat sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestuia, curtea constată că acesta nu este întemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele motive. În mod corect a ținut cont instanța de fond, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului P. C. A., de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, aplicându-i acestuia o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru cele două infracțiuni de tâlhărie comise de acesta. Inculpatul a comis infracțiuni destul de grave, respectiv complicitate la tâlhărie. Faptul că acesta a comis faptele în anumite circumstanțe, care atrag o agravare a răspunderii penale a inculpatului, fiind vorba de fapte comise într-un loc public, pe timp de noapte și de către două persoane împreună, justifică cuantumul pedepselor aplicate. Aceste aspecte, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, impun concluzia că nu este necesară reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, chiar dacă între timp a intrat în vigoare noul Cod penal, care reduce limitele de pedeapsă pentru infracțiunile comise. Așa cum s-a arătat, față de reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a din vechiul Cod penal, care nu mai are corespondent în noul Cod penal, precum și față de modalitatea de sancționare a concursului de infracțiuni în noul Cod și de reglementarea instituției suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în noul Cod penal, legea mai favorabilă inculpatului este vechiul Cod penal. Așadar, pedeapsa trebuie individualizată în raport de limitele din vechiul cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr. 2068/S/06.11.2013 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr._, pe care o desființează sub aspectul omisiunii dispunerii recoltării probelor biologice de la inculpați.

Rejudecând în aceste limite,

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpații M. R. Ș. și P. C. A..

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelul declarat de inculpatul P. C. A. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală obligă pe inculpatul P. C. A. la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul rămânând în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 16.05.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. G. A. C. M.

GREFIER,

R. G.

Red. C.G./02.06.2014

Dact. R.G./02.06.2014

Jud.fond.L.B.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 209/2014. Curtea de...		Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.... →

Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 270/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 270/2014. Curtea de Apel BRAŞOV