Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 234/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-05-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 234/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 9 mai 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată AJ1:
PREȘEDINTE - A. D. - judecător
JUDECĂTOR - A. M.
- Grefier: - R. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria B. și inculpatul V. D. C. împotriva sentinței penale nr. 223/S din 31 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2014 și apoi pentru astăzi, 9 mai 2014, când,
C.
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința penală nr.223/31.01.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ al acestei instanțe s-au hotărât următoarele:
În baza art. 87 alin. 5 din OUG nr.195/2002 republicată și modificată, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, art.74 al.1 lit. a, art.76 al.1 lit. d Cod penal, art.320/1 al.7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul V. D. C. (fiul lui D. și F. M., născut la data de 06.06.1984 în F., jud. B., dom. în F., ., CNP_, cetățean român, studii 11 clase, ocupația administrator, necăsătorit, recidivist, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 83 al.1 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2329/2012 a Judecătoriei B. și în consecință s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, care se adaugă la pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentință, rezultând o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a, b, c Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 71 Cod penal.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 5698/P/2013 din data de 01.08.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 alin. 5 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
În expozitivul rechizitoriului s-a reținut că la data de 03.05.2013 organele de poliție au oprit în trafic autoturismul Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare_, care circula pe . B., la volanul căruia se afla inculpatul V. D. C.; la solicitarea organelor de poliție, acesta a refuzat să se supună testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 02.05.2013 inculpatul V. D. C. a venit din F. în B. cu autoturismul marca Ford Mondeo, înmatriculat sub nr._, petrecând câteva ore în clubul „Goha” împreună cu trei prietene. În acest interval inculpatul a consumat inclusiv băuturi alcoolice.
În jurul orelor 04.00 s-au decis să plece înapoi către F., astfel că au urcat cu toții în același autoturism, inculpatul la volan și s-au deplasat din parcarea aflată în zona clubului către . vederea unui echipaj de poliție inculpatul a stins imediat farurile, a efectuat un viraj la stânga și a oprit.
Polițistul a sesizat însă comportamentul suspect al inculpatului și i-a cerut documentele la control, ocazie cu care a constatat și faptul că respirația acestuia emana vapori de alcool. În aceste condiții i s-a solicitat să se supună testării aerului expirat, lucru pe care inculpatul l-a refuzat pretextând că nu a fost oprit în trafic. Pentru același motiv a refuzat și deplasarea la spital în vederea recoltării probelor biologice și stabilirii alcoolemiei. Starea de fapt expusă a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă existente la dosar.
Cu ocazia depistării autoturismului condus de inculpat în parcarea din spatele sediului Primăriei B. de pe .-a întocmit un proces verbal, în care s-a consemnat că autoturismul a fost observat rulând cu luminile stinse și după efectuarea unui viraj la stânga a oprit; susținerea inițială a inculpatului că nu a fost oprit în trafic este așadar neîntemeiată atâta timp cât este cert că a circulat cu autoturismul pe un drum public; refuzul acestuia de a se supune testării aerului expirat și recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei reiese din același proces verbal, semnat de inculpat și necontestat (fila 6).
Inculpatul a declarat ulterior că intenționa să plece cu mașina spre F. și a rulat cca. 10 m, dar văzând echipajul de poliție a oprit; a mai arătat că a consumat în club cca.50 ml rom, ceea ce explică încercarea sa de a se eschiva controlului polițiștilor, precum și refuzul recoltării de probe biologice, inculpatul afirmând că nu și-a dat seama de consecințe (filele 10-13 dosar urmărire penală). Din procesul verbal de depistare reiese însă că aceste consecințe i-au fost clar explicate și oricum, în calitate de conducător auto, cu siguranță le cunoștea.
Martorii B. I., Ș. R. și N. A. au confirmat că inculpatul a băut alcool în club, după care s-a urcat la volan pentru a pleca acasă și au parcurs cca.20 m până când acesta a oprit deoarece a văzut mașina de poliție (filele 14-22 dosar urmărire penală).
În instanță inculpatul a solicitat să beneficieze de prevederile art.320/1 Cod procedură penală.
În drept, fapta inculpatului V. D. C., care la data de 03.05.2013 a condus un autovehicul pe drumurile publice și a refuzat să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.87 alin. 5 din OUG nr.195/2002.
Astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, prin sentința penală nr.2329/2012 pronunțată de Judecătoria B., definitivă la 28.12.2012, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal. Executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Raportat la această condamnare sunt incidente în cauză dispozițiile art.37 lit. a Cod penal.
Prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă la stabilirea și individualizarea căreia a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, prin raportare la valorile sociale periclitate (siguranța circulației pe drumurile publice, activitatea organelor judiciare chemate să verifice respectarea legislației rutiere), împrejurările concrete în care s-a comis fapta (inculpatul a condus pe o distanță foarte scurtă, fără să producă incidente rutiere), urmările produse, precum și de persoana infractorului, care a colaborat cu organele judiciare și a recunoscut săvârșirea faptei. Potrivit numeroaselor înscrisuri depuse în circumstanțiere reiese că inculpatul este apreciat pozitiv în cadrul unității de învățământ pe care o frecventează, asociației de proprietari al cărei membru este, clubului de fotbal la care este înscris, cercului de prieteni, astfel că se s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 al.1 lit. a Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B. solicitând desființarea sentinței atacate care este netemeinică sub aspectul reținerii circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal față de împrejurarea existenței unei condamnări anterioare de 1 an și 6 luni închisoare aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 260 alin1 Cod penal prin sentința penală nr. 2329/2012 a Judecătoriei B., actuala infracțiune fiind comisă în termenul de încercare al suspendării condiționate dispuse cu privire la această pedeapsă, deci în stare de recidivă postcondamnatorie, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate ce se impune a fi majorat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel și inculpatul care a solicitat să se constate că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni impunându-se achitarea în bata art. 10 lit. b/1 V Cod de procedură penală raportat la art. 18/1 Vechiul Cod penal și art. 91 Vechiul Cod penal întrucât inculpatul a recunoscut și regretat fapta, solicitând judecarea potrivit procedurii simplificate de la art. 320/1 Vechiul Cod de procedură penală, este un tânăr cu un traseu ascendent care este elev în clasa a-XII-a, urmează să susțină bacalaureatul, din naivitate și lipsă de maturitate a făcut greșeli trecătoare care l-au adus în fața instanțelor penale, nu a realizat consecințele faptei sale de a refuza recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deși a recunoscut sincer că a băut. În prezent este asociat al unei societăți comerciale din care obține venituri pentru a-și asigura existență cinstită. Apreciază că o amendă administrativă ar asigura reeducarea inculpatului
Analizând apelurile formulate în conformitate cu dispozițiile art. 416-420 Cod procedură penală, C. constată că apelul parchetului este nefondat, iar apelul inculpatului este fondat pentru alt motiv decât cel invocat de acesta, pentru considerentele ce urmează:
Prima instanță a stabilit, prin coroborarea tuturor probelor administrate, o stare de fapt și o încadrare juridică corectă a infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul V. D. C., care a recunoscut fapta solicitând judecarea potrivit procedurii simplificate de la art. 320/1 V Cod de procedură penală, C. însușindu-și argumentele primei instanțe fără a le reitera.
Pericolul social concret al faptei inculpatului rezultă din împrejurările comiterii acesteia, inculpatul rulând la volanul unui autoturism, după ce consumase băuturi alcoolice, având luminile mașinii stinse, împrejurare ce a creat prin ea însăși o stare de pericol, fapta inculpatului fiind și ea incriminată tot ca o infracțiune de pericol, inculpatul nu a avut de la început o atitudine sinceră încercând să acrediteze ideea că nu a fost oprit în trafic. Nu în ultimul rând fapta comisă este al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.
Pentru aceste motive, C. apreciază că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni neimpunându-se achitarea sa în baza art. 10 lit. b/1 V Cod de procedură penală raportat la art. 18/1 V Cod penal și art. 91 Vechiul Cod penal.
Împrejurările susținute și dovedite de inculpat (prin înscrisuri în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei) și anume că este un tânăr cu un traseu ascendent, care este elev în clasa a-XII-a, urmează să susțină bacalaureatul, din naivitate și lipsă de maturitate a făcut greșeli trecătoare care l-au adus în fața instanțelor penale, nu a realizat consecințele faptei sale de a refuza recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deși a recunoscut sincer că a băut, în prezent este asociat al unei societăți comerciale din care obține venituri pentru a-și asigura o existență cinstită nu sunt suficiente pentru a determina aprecierea lipsei pericolului social concret al faptei comise, dar determină reținerea circumstanțelor atenuante judiciare conform art. 74 alin. 2 Vechiul Cod penal, apelul inculpatului fiind fondat sub acest aspect și nu prin prisma motivului inexistenței pericolului social concret al faptei care nu este fondat
Apelul parchetului nu este fondat deoarece se impune reținerea, în favoarea inculpatului, de circumstanțe atenuante, deși nu în temeiul art. 74 lit. a Vechiul Cod penal, ci în temeiul art. 74 alin. 2 Vechiul Cod penal
În procesul de individualizare a pedepselor pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, prima instanță a reținut că elementele de circumstanțiere privind persoana inculpatului justifică reținerea circumstanței prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, C. apreciază că acestea justifică reținerea prevederilor art. 74 alin. 2 Vechiul Cod penal. Circumstanța prevăzută de art. 74 lit. a Vechiul Cod penal nu poate fi reținută dată fiind comiterea faptei în stare de recidivă postcondamnatorie.
Urmare a intrării în vigoare a modificărilor aduse Codului penal prin Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, analizând incidența prevederilor art. 5 din Noul Cod penal privind aplicarea Legii penale mai favorabile, având în vedere și Decizia Curții Constituționale din data de 06. 05.2014, se constată că analizând aplicarea globală și concretă în cazul inculpatului a prevederilor penale succesive, dată fiind reținerea de circumstanțelor atenuante și efectul acestora, se constată că, în situația inculpatului, OUG 195/2002 și Vechiul Cod penal sunt mai favorabile întrucât permit scăderea pedepsei sub minimul special mai mult decât reținerea de circumstanțe atenuante potrivit Noului Cod penal.
Față de aceste considerente, în baza art.421 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul V. D. C. împotriva sentinței penale nr. 223/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._, pe care o va casa în privința modului de reținere a circumstanțelor atenuante și, rejudecând:
Va înlătura din sentința apelată prevederile art. 74 lit. a Vechiul Cod penal și va reține prevederile art. 74 alin. 2 Vechiul Cod penal, menținând pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului V. D. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. și pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni stabilite prin sentința apelată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva aceleași sentințe.
În baza art.275 alin.3 Noul Cod de procedură penală vor rămâne în sarcina statului cheltuieli judiciare avansate de acesta în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P. B. împotriva sentinței penale nr. 20/28.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sf. G. în dosarul penal nr._, pe care o menține.
Deduce în continuare din pedeapsa stabilită prin sentința apelată timpul reținerii și arestării preventive de la 28.01.2014 la zi.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului în sumă de 20 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și rămâne în sarcina statului.
În baza art.275 alin.2 Noul Cod de procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 100 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. D. A. M.
GREFIER,
R. G.
Red. A.D./16.06.2014
dact. R.G./16.06.2014/4 ex.
Jud.fond.C.G.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 270/2014.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 273/2014. Curtea... → |
|---|
