Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 311/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 311/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-06-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 311/.._
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAJ4:
Președinte: S. F. – judecător
Judecător: M. Ș.
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror L. T. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr. 218 din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 23 mai 2014 și 12 iunie 2014, când,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 218/31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus:
În baza art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal condamnarea inculpatului O. I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune față de partea vătămată ..
În baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 71 alin.2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II, b, c Cod penal.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate a suspendat si executarea pedepselor accesorii.
A pus in vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate in cazul săvârșirii unei noi infracțiuni in termenul de încercare.
În baza art. 346 Cod de procedură penală a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă . T. C. SRL și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 2.703,18 lei.
În baza art.191 cod de procedură penală a obligat inculpatul să plătească statului suma de 820 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Începând cu data de 31.03.2009 inculpatul O. I. a dobândit calitatea de administrator al . SRL (fila 104 dosar de urmărire penală), având specimen de semnătură pentru contul bancar deschis la BRD Onești (fila 86 dosar de urmărire penală).
La data de 10.06.2010 inculpatul a achiziționat de la . C. SRL marfă în valoare de 2.703,18 lei, fiind emisă factura nr._/10.06.2010 (fila 18 dosar de urmărire penală). Pentru plata acesteia inculpatul a emis fila CEC ._, scadentă la data de 15.07.2010. Decontarea a fost refuzată datorită lipsei de disponibil și a faptului că din data de 16.09.2009 . SRL se afla în interdicție bancară de a mai emite cecuri (filele 29, 102 dosar de urmărire penală).
Fiind contactat telefonic de reprezentantul părții vătămate, P. G., inculpatul a promis că va achita debitul, ceea ce nu s-a întâmplat însă, ulterior nemaifiind de găsit.
Astfel, la dosar se regăsesc toate înscrisurile la care s-a făcut anterior trimitere, respectiv plângere penală, factura fiscală, refuzul la plată, fila CEC, fișa specimenului de semnătură în bancă, datele furnizate de ORC cu privire la calitatea inculpatului în cadrul societății B. & N. Trans, situația incidențelor la plată (filele 14, 18, 19, 27, 86, 101-102, 104 dosar de urmărire penală), înscrisuri ce probează existența relațiilor comerciale dintre părți și prejudicierea părții vătămate cu contravaloarea mărfii livrate, inducerea în eroare realizându-se prin emiterea unei file CEC retrasă din circulație.
Reprezentantul părții vătămate . C. SRL - P. G., a arătat că marfa a fost livrată direct inculpatului O. I., care a emis și fila CEC; după refuzul la decontare a reușit să-l mai contacteze o singură dată, când inculpatul a promis că va plăti întreaga sumă, dar nu a mai dat nici un semn (fila 24 dosar de urmărire penală).
Prin raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de organele de poliție nr._/11.09.2013 (filele 40-47) s-a stabilit că fila CEC emisă în favoarea părții vătămate și factura fiscală nr._/10.06.2010 au fost semnate de aceeași persoană care a completat și cererea de eliberare a actului de identitate pe numele inculpatului O. I., astfel de cereri fiind știut că se semnează de către solicitant.
Inculpatul nu a fost identificat în cursul urmăririi penale, existând date că ar fi plecat din țară (fila 54 dosar de urmărire penală) și nu s-a prezentat nici în instanță.
În drept, fapta inculpatului O. I., care la data de 10.06.2010, în calitate de reprezentant al . SRL, a achiziționat marfă în valoare de 2.703,18 lei de la . C. SRL pentru achitarea căreia a emis o filă CEC în perioada de interdicție bancară de a mai emite astfel de instrumente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin 1, 2, 3 Cod penal.
Procedând la individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, referitoare la gradul concret de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, urmările produse (prejudiciul a rămas nerecuperat, dar acesta nu are o valoare foarte mare), precum și de persoana infractorului, care s-a sustras cercetărilor, nu are alte condamnări anterioare.
În baza art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
S-a apreciat că față de natura și gravitatea faptei, persoana inculpatului, scopul pedepsei de reeducare și prevenire a comiterii de noi fapte penale poate fi atins și fără executarea acesteia. În consecință, în baza art.81, 82 Cod penal instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cu suma de 2.703,18 lei (fila 25 dosar de urmărire penală), reprezentând contravaloarea mărfii vândute și neîncasate.
Prejudiciul reclamat în cauză este dovedit prin înscrisurile întocmite cu ocazia încheierii tranzacției dintre partea vătămată și . SRL, constând în factură și fila CEC.
Fiind întrunite și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, constând în elementul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția inculpatului sub forma intenției directe), în baza art. 346 alin 1 Cod procedură penală instanța a obligat pe inculpat la plata daunelor solicitate de . C. SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul O. I., care a solicitat ca față de . Noului Cod penal să se aplice legea penală mai favorabilă, respectiv aplicarea art. 374 alin. 4 în coroborare cu art. 375 Cod procedură penală, având în vedere că a recunoscut întocmai acuzațiile ce i-au fost aduse prin rechizitoriu, cu precizarea că nu s-a folosit la comiterea faptei de mijloace frauduloase, solicitând înlăturarea acestei forma agravate a infracțiunii. De asemenea, potrivit art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei având în vedere că din suma de 2704,30 lei, inculpatul a achitat suma de 700 de lei.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, a încadrat juridic legal infracțiunea comisă la momentul pronunțării.
În altă ordine de idei, în cauză se impune aplicarea legi penale mai favorabile față de împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, potrivit art. 4 din acest cod.
Cu referire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal anterior, instanța are a observa că alin. 2 al acestui text legal incrimina fapta comisă prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori alte mijloace frauduloase însă, în speță, inculpatul nu s-a folosit la comiterea faptei de nici un mijloc fraudulos.
Acesta, având calitatea de administrator al . SRL (fila 104 dosar de urmărire penală), având specimen de semnătură pentru contul bancar deschis la BRD Onești (fila 86 dosar de urmărire penală) și la data de 10.06.2010 a achiziționat de la . C. SRL marfă în valoare de 2.703,18 lei, fiind emisă factura nr._/10.06.2010 (fila 18 dosar de urmărire penală). Pentru plata acesteia inculpatul a emis fila CEC ._, scadentă la data de 15.07.2010. Decontarea a fost refuzată datorită lipsei de disponibil și a faptului că din data de 16.09.2009 . SRL se afla în interdicție bancară de a mai emite cecuri (filele 29, 102 dosar de urmărire penală).
Prin urmare, se constată că inculpatul nu s-a folosit de nume sau calități mincinoase, iar împrejurarea că se afla în interdicție bancară nu reprezintă un mijloc fraudulos, ci o modalitate de inducere în eroare corespunzătoare formei tip a infracțiunii de înșelăciune și celei prevăzute în alin. 3 al art. 215 Cod penal anterior, astfel că acest motiv de apel al inculpatului este întemeiat.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile s econstată că ptrivit Deciziei nr. 265/2014 pronunțată de C. Constituțională instanța este obligată ca la aplicarea legi penale mai favorabile să aibă în vedere legea penală în mod global, adică în întregul ei.
Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal anterior era sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 12 ani.
Noul Cod penal incriminează fapta în art. 244 și prevede ca regim sancționator închisoarea de la 6 luni la 3 ani; comparând sancțiunea pentru aceeași faptă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2013, se constată că față de reducerea limitei maximului special, legea nouă este mai favorabilă, astfel că potrivit art. 5 Noul Cod penal această lege pare a fi mai favorabilă.
Odată determinată legea mai favorabilă, instanța observă că și eventualele circumstanțe agravante sau atenuante și pedepsele accesorii și complementare se aplică tot din legea stabilită ca fiind mai favorabilă, în speță noul Cod penal. De altfel, ar fi absurd a se aplica sub aspectul speciei și limitei de pedeapsă o lege, iar circumstanțele agravante sau atenuante, precum și pedepsele accesorii și complementare din altă lege, deoarece acestea împreună reprezintă o instituție juridică autonomă, și anume pedeapsa și limitele acesteia.
Se constată că prima instanță a aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei și din această perspectivă, dacă s-ar aplica noul Cod penal nu s-ar mai putea dispune această modalitate de executare a pedepsei, deoarece o interzice Decizia precitată pronunțată de C. Constituțională, deși textul art. 15 din Legea nr. 187/2012 ar permite aplicarea acestei instituții.
În consecință, legea penală mai favorabilă este în speță Cod penal anterior, ce permite aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, chiar dacă limita maximului special este mai mare față de limita stabilită prin Cod penal în vigoare, limita minimă fiind neschimbată.
Instanța mai are a observa că inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor privind recunoașterea învinuirii și amânarea aplicării pedepsei.
Cu privire la procedura recunoașterii învinuirii, se constată că nu pot fi aplicate aceste dispoziții, câtă vreme chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale, nu a solicitat în mod expres acest lucru, așa cum prevedeau dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală anterior, în vigoare la data soluționări cauzei în fond.
Aceste dispoziții instituiau obligația pentru inculpat ca „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să ase facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.
Dispozițiile din Codul de procedură penală în vigoare impun ca inculpatul să formuleze această solicitare la primul termen de judecată.
Instanța a fost în imposibilitate de a aduce la cunoștința inculpatului acest drept, deoarece nu s-a prezentat, nici la fond și nici în apel. De altfel, în apel această solicitare nu mai era posibilă, deoarece legea prevede această procedură numai în primă instanță, nu și în căile de atac, deoarece după administrarea probelor în etapa cercetării judecătorești nu se poate ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Regimul de favoare instituit pentru inculpatul care recunoaște faptele și este de acord ca judecata să aibă loc în probelor administrate în faza de urmărire penală are ca rațiune tocmai lipsa administrării altor probe, celeritatea soluționării cauzei; din moment ce judecata are loc potrivit procedurii comune, regimul de favoare nu mai are rost, deoarece procedura de „plea guilty” nu mai poate fi aplicabilă.
Chiar dacă inculpatul lipsea din țară, nu era necesar să se prezinte în fața instanței, avea posibilitatea de trimite un înscris autentic prin care solicita aplicarea acestor dispozițiile legale
În consecință, această solicitare este lipsită de temei.
Așa fiind, stabilind că legea penală mai favorabilă în speță este Cod penal anterior, nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, instituția fiind introdusă prin Cod penal în vigoare și cum nu se pot combina dispozițiile din două sau mai multe legi penale succesive, solicitarea nu poate fi primită.
Având în vedere schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, prin înlăturarea alin. 2 al art. 215 Cod penal anterior, se impune o nouă individualizare judiciară a pedepsei, raportat la criteriile instituite de art. 72 Cod penal anterior, și art. 81 Cod penal anterior.
Astfel, se constată că inculpatul a comis infracțiunea de înșelăciune, dar a plătit o mică parte din prejudiciu și reținând aceleași împrejurări ca prima instanță, se apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.
Toate aceste aspecte, pornind de la premisa că scopul sancțiunii este de corijare a conduitei subiectului care a încălcat norma juridică astfel încât pe viitor să fie prevenite fapte similare, determină C. să considere că scopul pedepsei poate fi atins prin pedeapsa de 1 an închisoare ce va fi aplicată inculpatului.
De asemenea, așa cum a precizat și Ministerul Public, instanța apreciază că se impune menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei, fiind îndeplinite condițiile art. 81 Cod penal anterior.
Așa fiind, se constată că sentința primei instanțe este criticabilă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, dar urmare a intrării în vigoare a Noului Cod penal după pronunțarea soluției, și potrivit art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală se va admite apelul declarat de inculpatul O. I., se va desființa hotărârea atacată în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, urmare a aplicării legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 215 alin. 1, 3 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal anterior, se va aplica inculpatului O. I. pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal anterior și art. 15 din Legea nr. 187/2013 se va menține beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare și reduce, în mod corespunzător, termenul de încercare la 3 ani.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu aplicarea art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul O. I. împotriva sentinței penale nr. 218/31 ianuarie 2014 a Judecătoriei B., pe care o desființează în ce privește încadrarea juridică a infracțiunii și individualizarea judiciară a pedepsei urmare a aplicării legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 215 alin. 1, 3 Cod penal anterior, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal anterior, aplică inculpatului O. I. pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal anterior și art. 15 din Legea nr. 187/2013 menține beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare și reduce, în mod corespunzător, termenul de încercare la 3 ani.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, inclusiv onorariul avocatului din oficiu T. A., în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2014.
PreședinteJudecător
S. FranguloiuMirela Ș.
Grefier
D. C.
Red. S.F./28.08.2014
Dact. D.C./28.08.2014/5 exemplare
Jud.fond: C.G.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
