Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 457/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-05-2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 457/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CR2
- Președinte - N. H. - judecător
- Judecător- E. B.
- Judecător- N. Țînț
- Grefier- O. S.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – D. D. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de P. DE PE L. J. B. împotriva sentinței penale nr. 201 din 12 februarie 2013, pronunțată de J. B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 25 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 09 mai 2013, când,
C U RT E A,
Constată că, prin sentința penală nr. 201/12.02.2013, pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, a fost schimbată încadrarea faptelor prin reținerea art. 33 lit. b Cod penal în loc de art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului M. A., fiul lui Ș. și M., născut la data de 17.09.1980 în Huși, județul V., domiciliat în C., ., ., CI . nr._, CNP_, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege
În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b Cod penal, cele două pedepse au fost contopite, fiind aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a ( teza a II-a ) și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 alin. 1, 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal raportat la art. 64 lit. a ( teza a II-a ) și b Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare determină revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 470 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, la data de 17.12.2011, ca urmare a conducerii autovehiculului sub influența alcoolului și a deschiderii unui dosar penal cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatului i-a fost suspendat dreptul de a conduce până la finalizarea dosarului penal. Inculpatului i-a fost adusă la cunoștință această măsură prin adresa din data de 20.12.2011.
Cu toate acestea, în cursul serii de 04.03.2012, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului său Ford cu numărul_ pe care l-a condus din localitatea C., unde domicilia, în B.. În jurul orei 00.15, în timp ce se deplasa pe . localitatea B., intenționând să revină în C., inculpatul a fost oprit de organele de poliție pentru un control.
Ca urmare a faptului că emana halenă alcoolică inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,88 mg/l la ora 00.19, după care a fost condus pentru recoltare probe biologice, stabilindu-se o alcoolemie de 1,80 g/l alcool în sânge la ora 00.45 și, respectiv, 1,60 g/l la ora 01.45.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, acestea fiind însușite de inculpat în conformitate cu prevederile art. 320¹ Cod procedură penală.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiuni, instanța de fond a invocat dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv, dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, urmarea care s-ar fi putut produce și persoana inculpatului, precum și dispozițiile art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei ca urmare a recunoașterii vinovăției și soluționării cauzei conform procedurii speciale reglementate de acest text.
A fost reținut gradul de pericol social ridicat al infracțiunii raportat la urmările mai grave care s-ar putea produce în urma conducerii sub influența alcoolului și de o persoană care nu avea acest drept, nivelul relativ ridicat al alcoolemiei, distanța lungă pe care inculpatul s-a deplasat precum și faptul că suspendarea dreptului de a conduce s-a realizat pentru o faptă similară vizând conducerea autovehiculului după ce a consumat alcool. Pe de altă parte, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a fost depistat în urma unui control de rutină și nu a producerii unui accident de circulație, iar acțiunea s-a derulat la o oră la care traficul nu era unul intens. În plus, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, astfel că instanța de fond, ținând cont de toate aceste elemente, a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum ușor mai ridicat decât minimul prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 81 alin. 1, 2 Cod penal, având în vedere că pedeapsa stabilită nu depășește 2 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia, atitudinea manifestată după săvârșirea infracțiunii, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă J. B., criticând-o pentru netemeinicia modului de individualizare judiciară a pedepsei; în memoriul depus la dosarul cauzei, recurentul a invocat circumstanțele reale ale comiterii faptelor, împrejurarea că prin sentința penală nr. 2091/13.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr. 243/R/14.03.2013 a Curții de Apel B., inculpatul a fost condamnat la 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, apreciind că aceeași modalitate de executare se impune și în prezenta cauză; între obligațiile ce ar trebui impuse inculpatului este necesar a fi inclusă și aceea prevăzută de art. 863 alin. 3 lit. e Cod penal, constând în interzicerea dreptului de a mai conduce pe durata termenului de încercare.
La dosarul cauzei, în recurs, a fost depusă decizia penală nr. 243/R/14.03.2013 a Curții de Apel B..
Examinând sentința recurată în raport de toate actele și lucrările aflate la dosarul primei instanțe, în aplicarea dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect stabilită, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond analizându-le și valorificându-le în mod judicios, în aplicarea procedurii prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală la care inculpatul M. A. a înțeles să apeleze; fără niciun dubiu în cauză rezultă vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, faptele constând în aceea că, în data de 04.03.2012, în jurul orelor 00.15, în condițiile în care exercitarea dreptului de a conduce îi era suspendată din 17.12.2011, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe raza municipiului B. având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,80 g/l alcool în sânge la ora 00.45 și, respectiv, 1,60 g/l la ora 01.45.
La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță a evaluat corespunzător criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal prin raportare la infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată – art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv, art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002; cuantumul stabilit reflectă atât gradul ridicat de pericol social al faptei ( rezultat din nivelul deosebit de ridicat al alcoolemiei în prezența căruia inculpatul a condus, pe timp de noapte, un autovehicul, pe drumurile publice, fiind oprit în trafic de un echipaj de poliție ), cât și datele care caracterizează persoana inculpatului; relativ la acest din urmă aspect, se constată că prima instanță a realizat o analiză riguroasă a circumstanțelor personale valorificând în mod judicios datele aflate la dosarul cauzei.
Este real că inculpatul nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, dat fiind că, prin sentința penală nr. 2091/13.11.2012 a Judecătoriei B., definitivă decizia penală nr. 243/R/14.03.2013 a Curții de Apel B., inculpatul a fost condamnat la 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. Însă, la momentul judecării sale în primă instanță, această condamnare nu era definitivă, iar din fișa de cazier judiciar rezulta că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Din datele rezultate din dosar, în mod special adeverința emisă în data de 16.01.2013 ( fila 16 dosar J. B. ), rezultă că inculpatul a avut o conduită dezirabilă, fiind caracterizat pozitiv de către S.C. SILNEF MG S.R.L.
De asemenea, cu semnificație sub aspectul individualizării pedepsei este și conduita pe care inculpatul a înțeles să o adopte pe parcursul instrumentării prezentei cauze: a recunoscut faptele comise.
Observând limitele de pedeapsă obținute prin reducerea cu o treime, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală - de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare, respectiv, de la 4 luni la 2 ani închisoare – apreciem că pedepsele aplicate, reflectă valorificarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, fiind apte să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Cât privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea constată că a fost corespunzător aleasă față de circumstanțele personale ale inculpatului.
Ca să își poată îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei și modalității de executare atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și capacității acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.
Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, să se adapteze normelor de conviețuire socială înțelese în sens larg.
Buna conduită anterioară a inculpatului, coroborată cu atitudinea manifestată în fața organelor judiciare demonstrează justețea concluziei primei instanțe în sensul că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă.
Din nicio probă nu a rezultat că este necesar a supune conduita inculpatului unui control permanent, realizabil prin intermediul măsurilor de supraveghere ori obligațiilor prevăzute de art. 863 Cod penal; împrejurarea că prin decizia penală nr. 243/R/14.03.2013 Curtea de Apel B. a modificat modalitatea de executare inițial stabilită prin sentința penală nr. 2091/13.11.2012 a Judecătoriei B., din art. 81 Cod penal în art. 861 Cod penal, nu constituie un argument în alegerea acestei din urmă modalități de executare și în prezenta cauză câtă vreme condițiile reale ale comiterii infracțiunilor din cele două dosare nu sunt identice; din considerentele hotărârilor anterior menționate rezultă că inculpatul a și produs un accident de circulație, pe când în prezenta cauză conduita sa doar a pus în pericol siguranța circulației, aspect, de altfel, reținut corect și de prima instanță.
Așa fiind, constatând că în speță nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 Cod procedură penală și niciun alt motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 201/12.02.2013, pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în care este inclusă și suma de 50 lei acordată cu titlu de onorariu parțial avocatului desemnat inițial din oficiu pentru inculpat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de P. de pe lângă J. B. împotriva sentinței penale nr. 201/12.02.2013, pronunțată de J. B. în dosar penal nr._, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. H. E. B. N. Țînț
GREFIER
O. S.
Red.N.Ț./14.05.2013
Dact.O.S./14.05.2013
2 exemplare
Jud. fond: M. C.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 327/2013. Curtea de... → |
|---|
