Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 445/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 445/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-05-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 445/R DOSAR NR._

Ședința publică de la 9 mai 2013

Instanța constituită din

Completul de judecată CR1:

PREȘEDINTE: M. D.

Judecător: C. E.

Judecător: O. B.

Grefier: N. B.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. de pe lângă P. de pe lângă Judecătoria Zărnești, inculpații J. M. C., R. V., V. C., B. M., I. V. C., părțile responsabile civilmente O. P. SA, ., C. L. Boldești S. și partea vătămată P. E. împotriva sentinței penale nr. 338 din 23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul penal nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 aprilie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 18 aprilie 2013, când față de lipsa unui membru al completului de judecată, a amânat pentru data de 24 aprilie 2013, apoi din lipsă de timp pentru deliberare la data de 30 aprilie 2013 și 9 mai 2013, când,

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

I. P. sentința penală nr.338/23.11.2012, Judecătoria Zărnești a hotărât :

În baza art.334 Cod procedură penală, admite schimbarea de încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, pusă în discuție din oficiu, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, în infracțiunile de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.3 Cod penal cu aplic. art.33 lit.b Cod penal.

Admite excepția prescripției răspunderii penale a inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și, în consecință, constată intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni.

În baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 al.1 lit.d Cod procedură penală achită pe inculpații T. V. V., J. M. C., R. M.V., Lăsceanu Gh. C., B. R. M., I. V. C., V. S. M., S. I. A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.3 Cod penal.

În baza art.14, 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.998-999 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă P. E. și obligă în solidar părțile responsabile civilmente C. L. Boldești S. și O. P. SA la plata către această parte a sumei de 1.000.000 EUR, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale. Respinge ca nefondată cererea de acordare a daunelor materiale.

În baza art.14, 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de părțile civile S. C. de Urgență M. C. București și S. Județean de Urgență Ploiești și obligă în solidar părțile responsabile civilmente C. L. Boldești S. și O. P. SA la plata către prima unitate sanitară menționată a sumei de 63.826,15 lei și respectiv 15.643,63 lei către cea de a doua, ambele sume reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile P. E..

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca stare de fapt că, la data de 07.11.2001, în jurul orei 16,30, în imobilul din Boldești-S., ., jud. Prahova, a avut loc o deflagrație, neurmată de un incendiu de proporții, în urma căreia a rezultat vătămarea corporală gravă a numitei P. E., deteriorarea pereților și tavanelor locuinței în proporție de 75% și afectarea structurii de rezistență a clădirii, astfel cum se menționează în procesul verbal de cercetare la fața locului și în cel de intervenție la incendiu, întocmit de către pompierii stației Boldești. În ultimul înscris menționat se învederează ca focar și cauză a incendiului, soba cu acumulare de căldură și scăpări de gaze combustibile.

Explozia s-a produs în baia imobilului, subsecvent intenției părții vătămate de a aprinde arzătorul cazanului de apă, cu ajutorul unui chibrit. Suflul exploziei, care s-a declanșat doar la sursa de foc a chibritului, fără ca victima să fi apucat a manevra canaua de gaz, a proiectat-o pe aceasta în afara imobilului, flacără cauzându-i arsuri grave (gradul II-III-IV) pe aproximativ 47% din suprafața corpului, care au necesitat intervenții chirurgicale succesive și care i-au pus viata in primejdie viata si i-au cauzat infirmitate fizica permanenta posttraumatica si slutire, necesitând circa 1 an de îngrijiri medicale.

Judecătoria a avut în vedere că, în data de 07.11.2001, în jurul orei 16, venind de la serviciu, aceasta a constatat că în casă ardeau 2 sobe cu lemne și, intrând totodată în baie pentru a da drumul boilerului, a aprins lumina, sesizând deopotrivă un miros cu iz înțepător de canalizare. La simpla aprindere a chibritului, fără a se fi manevrat concomitent și canaua de gaz, s-a declanșat deflagrația care a cauzat părții vătămate arsuri de grad I, II, III si IV, precum și deteriorările locative sus-menționate. Victima a susținut totodată că mirosul de canalizare a mai persistat și în alte dăți, dar ca cel din ziua producerii incidentului prezenta un iz puternic de acetonă, diluant, gazolină.

În urma analizării materialului probator, Judecătoria Zărnești a îmbrățișat punctul de vedere formulat de către expertul N., potrivit căruia pungile de gaz existente în solurile îmbibate cu produse petroliere se pot deplasa, ocupând în general locurile joase, atunci când găsesc niște culoare de trecere, fie pe lângă traseele de cabluri telefonice, diferite conducte montate subteran sau cu ocazia efectuării unor săpături în zonă, acest lucru petrecându-se sporadic și cu totul aleatoriu atunci când aceste gaze întâlnesc împrejurări favorizante de deplasare. În opinia primei instanțe, „împrejurările favorizante de deplasare” au fost reprezentate, pe lângă distanța extrem de mică dintre conducte (ce poate fi constatată vizual în fotografiile anexate expertizei D.), de proasta îmbinare a tubulaturii de canalizare și insuficienta sa etanșeitate, constatată prin procesul de inspecție în construcții menționat, cumulat cu fisuri ale conductei de amestec, irenegabil deduse prin interpretarea relei-credințe a P. de a nu furniza absolut nicio documentație tehnică și de a arbora atitudinea unui diletantism total cu privire la propria activitate, greu de crezut dat fiind specificul activității pe care îl desfășoară.

Prima instanță, raportându-se la faptul că, atât expertul desemnat, cât și expertul consilier, au conchis că obturarea orificiilor gurilor de canalizare prin turnarea de asfalt nu au avut nicio influență asupra mecanismului de producere a exploziei, întrucât exista posibilitatea ventilării canalizării prin alt mod, a reținut că, din lantul cauzal a fost exclusă culpa D. sau a angajaților săi, apreciind că inculpații B. M., I. C., S. A., T. V. și V. M. nu sunt vinovați de săvârșirea faptei reținute în sarcina lor.

În ceea ce-l privește pe inculpatul V., prima instanță a reținut că, raportat la data de 28.09.2000, momentul recepției lucrării de canalizare în legătură cu ale cărei deficiențe s-a reținut drept probabil mecanismul de producere a exploziei, inculpatul îndeplinea funcția de vice-primar, făcând parte din comisia de recepție; la acea data însă, inculpatul nu deținea încă funcția de director al Direcției de P. L., înființată abia în 19.06.2001 și nu avea atribuțiile clar delimitate vizând controlul calității execuției și a comportării în timp a obiectivelor de investiții ce i-au fost trasate prin regulamentul de organizare și funcționare a acestei direcții. Astfel, prima instanță a apreciat că există un dubiu cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii cu privire la acest inculpat, răspunderea putând aparține doar Consiliului L. pe latură civilă.

În ceea ce-l privește pe inculpatului R., prima instanță a reținut că acesta a îndeplinit funcția de „șef atelier gaze gazolina” în perioada 14.06.1999 – 14.03.2001, începând cu această dată fiind numit în funcția de „șef birou gaze gazolină”. Este adevărat că la data exploziei, potrivit funcției pe care o avea la acel moment, inculpatului îi reveneau sarcini legate în mod direct de „activitatea gaze (producție - transport) și gazolina” (fila 134 vol. IV dosar urmărire penală), respectiv:

- controlul întregii activități din cadrul schelei cu privire la producția și transportul gazelor și gazolinei, luarea de măsuri pentru desfășurarea normală a procesului de producție;

- urmărirea programului de asigurare a funcționării instalațiilor în parametri normali și în deplină securitate;

- urmărirea executării reviziilor tehnice obligatorii și a reparațiilor planificate;

- urmărirea modului de întreținere și exploatare rațională a utilajelor și instalațiilor în scopul utilizării acestora fără întreruperi și la capacitate maximă.

Însă, având în vedere reaua-credință a P. SA de a nu furniza nicio documentație tehnică dintre cele solicitate, inclusiv cu privire la reviziile și reparațiile care intrau în atribuțiile de serviciu ale inculpatului și cu privire la care societatea a refuzat să dea vreo explicație, fie pentru că ele nu existau, ceea ce este greu de crezut, fie pentru că erau atestate deficiențe de natură a le putea plasa fără dubiu în lanțul cauzal al exploziei, Judecătoria Zărnești a reținut că în lipsa unor detalii concrete cu privire la pretinsa neîndeplinire a acestor atribuții de serviciu, nu poate fi atrasă răspunderea penală a inculpatului, ci doar cea a persoanei juridice, dacă răspunderea acesteia ar fi fost consacrată legislativ la momentul săvârșirii faptei.

În ceea ce îl privește pe inculpatul J., prima instanță a reținut că, potrivit art.7 alin.11 al contractului de concesiune încheiat între C. L. Boldești-S. și ., administrată de către cel dintâi și având ca obiect concesiunea exploatării activității de alimentare cu apa, canalizare și epurare menajeră a orașului, în sarcina concesionarului era prevăzută obligația de a respecta condițiile impuse de natura activității concesionate (condiții de siguranță în exploatare, protecția mediului, protecția muncii, condiții privind folosirea și conservarea patrimoniului, condiții de sănătate publică), articolul 10 reiterând faptul că responsabilitatea cu privire la respectarea legislației în domeniul protecției mediului și asigurarea sănătății publice revine în întregime concesionarului. La dosar au fost de asemenea atașate buletinele de analiză a apelor uzate la stația de epurare Boldești-S., nr.1151/25.10.2001 și nr.1276/22.11.2001, deci cu 2 săptămâni înainte și respectiv 2 după explozie, întocmite de către Apele Române S.G.A Prahova, ale căror concluzii relevă faptul că la momentul ambelor recoltări în proba de apă erau depășite limitele autorizate la indicatorii amoniu și substanțe extractibile, iar în cazul celei de a doua recoltări, subsecvent exploziei, limita era depășita și la indicatorii suspensii și cloruri.

Fără a ignora responsabilitatea administratorului societății în remedierea unor situații ca cele de mai sus, în cazul în care i-ar fi fost aduse la cunoștință, Judecătoria a reținut că, potrivit adresei nr.1181/02.05.2006 a ITM Prahova, în perioada august – noiembrie 2001, în cadrul societății și-au desfășurat activitatea un număr de 66 de angajați, organele de urmărire penală neidentificând, conform fișei postului, persoana responsabilă cu luarea unor măsuri în vederea înlăturării din apele reziduale a unor concentrații de substanțe potențial periculoase pentru sănătatea populației, neputând fi primită de plano ipoteza atragerii cu prioritate a răspunderii penale a administratorului. Cu titlu de exemplu, în cazul societății S. T&D s-a procedat în acest sens, încercându-se identificarea persoanelor responsabile.

În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, întrucât s-a reținut că s-a început urmărirea penală pentru o faptă care suportă atât încadrarea juridică a vătămării corporale din culpă, prevăzută de art.184 alin.2, 4 Cod penal, cât și a distrugerii din culpă, prevăzută de art.219 alin.1, 3 Cod penal, în raport de dispozițiile art.124 raportat la art.122 alin.1 lit.d Cod penal, s-a constatat intervenția prescripției răspunderii penale doar în privința primei infracțiuni, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, pronunțându-se achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere din culpă ca nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Sub aspectul laturii civile, mai precis a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale, Judecătoria Zărnești a reținut ca deplin întemeiată constituirea de parte civilă a părții vătămate. În ceea ce privește cuantumul acestora, prima instanță a avut în vedere toate intervențiile chirurgicale din raportul de expertiză medico-legală aflat la fila 17, vol. III dosar urmărire penală: internare in perioada 07.11.2001 – 01.02.2002 si 04.02.2002 – 07.03.2002, cu diagnosticul: ”arsuri prin flacăra explozie gradul II-III-IV la nivelul fetei, regiune cervicala, torace anterior, membre toracice și pelvine aprox 47%. Arsuri cai respiratorii superioare. Soc post-combustional”; internare in perioadele 12.03.2002 – 27.06.2002, 04.07 – 09.08.2002, 26.08.2003 – 22.09.2003, 22.09.2003 – 01.10.2003, 28.10.2003 – 07.11.2003; deciziile asupra capacității de munca nr.150/22.04.2002, 3432/21.10.2002, 2998/20.01.2003, confirma invaliditate grad II cu deficienta funcțională accentuată în perioada 2002 – 2003; examenul chirurgie plastica nr.606/27.04.2005 al SCU M. C. București diagnostichează: „sechele complexe cicatriciale post-combustionale ale feței, trunchiului, membrelor superioare si inferioare cu bride retractile cheloide, modificări osteo-articulare ale ambelor mâini cu tulburări funcționale medii spre severe; necesita in continuare intervenții tip reconstructiv”.

II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs:

  1. P. de pe lângă Judecătoria Zărnești, criticile aduse vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, prin motivele de recurs formulate oral, procurorul a criticat soluția primei instanțe sub aspecte de nelegalitate care au vizat schimbarea încadrării juridice grefată pe o greșită aplicare a legii.

Astfel, prin memoriul cu motivele de recurs (filele 20-30 dosar recurs), după ce au fost evidențiate actele procurorului și au fost menționate elemente de fapt din cuprinsul expertizelor efectuate în cauză, parchetul a susținut că prima instanță nu putea aplica dispozițiile art.334 Cod procedură penală, deoarece:

- pentru a ne afla în prezența art.219 alin.1 și 3 Cod penal, este necesar a constata că urmarea imediată a faptei constă fie în producerea unor consecințe deosebit de grave, fie în producerea unui dezastru;

- în ceea ce privește aplicabilitatea în speță a art.146 Cod penal, s-a apreciat că nu poate fi reținută o pagubă de peste 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității cauzată unei persoane fizice motivate de faptul că, pe de o parte, prin constituirea de parte civilă suma avansată de partea civilă a fost de 40.000-50.000 euro și se compunea la data constituirii din cheltuielile necesare pentru restabilirea aspectului fizic, precum și pentru cheltuielile cauzate de reparațiile locative, iar pe de altă parte, nu poate fi reținut argumentul primei instanțe în ceea ce privește perturbarea deosebit de gravă a activității unei persoane fizice, deoarece starea de sănătate a părții civile, încadrarea în gradul I de handicap și pensionarea acesteia din motive medicale sunt consecința infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, iar gradul de distrugere a locuinței, locuirea fiicei acesteia la vecini nu s-ar încadra în noțiunea de activitate definită în dicționarul explicativ al limbii române (DEX);

- potrivit art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice se impune când, în cursul judecății, se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare nu este cea corectă, urmând a fi pusă în discuția părților noua încadrare ce ar corespunde faptei cu care instanța a fost sesizată; în speță, actul de sesizare a instanței îl reprezintă plângerea formulată împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată;

- Tribunalul Prahova, admițând plângerea formulată împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești relativ la comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal;

- conform Deciziei nr.48/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, nu poate fi adoptată soluția reglementată de art.2781 alin.8 lit. c Cod procedură penală dacă nu a fost începută urmărirea penală în cauză sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.219 Cod penal; or, soluția procurorului de netrimitere în judecată în ceea ce privește infracțiunea prevăzute de art.219 Cod penal nu a fost infirmată, astfel că Judecătoria Zărnești nu putea proceda la schimbarea încadrării juridice.

P. concluziile orale, procurorul de ședință a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei achitări a inculpaților relativ la comiterea infracțiunii de distrugere din culpă, însă a menționat și faptul că prima instanță ar fi aplicat greșit legea în momentul în care a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare.

  1. Partea civilă P. E..
  2. Inculpații R. V., J. M. C., I. C., B. M. și V. C..

Inculpatul R. V. a susținut că nu i se poate reține nicio culpă aflată în raport de cauzalitate cu producerea exploziei ce a condus la producerea prejudiciului estetic părții vătămate. Acest inculpat a făcut vorbire în concluziile scrise ce conțin criticile aduse sentinței primei instanțe (filele 110-112, vol.II dosar recurs) de modificarea atitudinii procesuale a participanților la acest proces penal care s-a grefat pe o miză de 1.000.000 de euro, pe de o parte referindu-se la partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. ale cărei interese s-au repliat intereselor părții vătămate, iar pe de altă parte, procurorul de ședință s-a dezis de forma scrisă a recursului Ministerului Public. În continuare, acest recurent a susținut că gazul inflamabil ce a determinat explozia putea proveni de la rețeaua de alimentare cu gaz metan aparținând S.C. D. S.A., în condițiile în care gazul de sondă era absorbit prin conducta de transport, iar gazul din amestec (cu apă și țiței) transportat prin cealaltă conductă, nu ar fi putut migra fără să păteze solul.

Alături de inculpatul R. V., inculpații J. M. C., I. C. și B. M. au criticat sentința primei instanțe sub aspectul că li s-a refuzat dreptul la o soluție pe fond, indiferent de modalitatea de soluționare a prescripției răspunderii penale, în condițiile în care soluționarea pe fondul acuzației are consecințe asupra soluționării laturii civile a cauzei (filele 110-112, vol.II dosar recurs).

  1. Partea responsabilă civilmente C. L. al Orașului Boldești S..

Criticile aduse de această recurentă au vizat aspecte de nelegalitate, motivat de faptul că angajarea răspunderii juridice civile a Consiliului L. al orașului Boldești-S. nu putea avea loc decât în condițiile art.1000 alin.1 sau 3 Cod civil, în niciun caz în temeiul art.998, 999 Cod civil.

În ceea ce privește răspunderea civilă instituită de art.1000 alin.3 Cod civil, aceasta putea interveni numai solidar cu prepusul, respectiv inculpatul V. C., și numai în măsura în care se făcea dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.998-999 Cod civil: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția. Or, recurenta a susținut în memoriul cu motivele de recurs că aceste condiții de angajare a răspunderii civile delictuale nu au existat, deși se admite faptul că inculpatul V. a îndeplinit funcția de viceprimar la momentul recepției lucrărilor de canalizare.

Recurenta a mai susținut că lucrările de canalizare s-au finalizat în data de 28.09.2000, fiind executate de către S.C. Condurii Sult S.R.L., iar explozia a avut loc în data de 07.11.2001, în perioada de garanței a lucrării. De asemenea, a susținut faptul că, începând cu data de 09.10.2000, C. L. al orașului Boldești-S. a cesionat activitatea de alimentare cu apă către .., ocazie cu care i-au fost transmise în administrare bunurile aferente, astfel că paza juridică a bunurilor obiect al contractului de concesiune a aparținut concesionarului.

  1. Partea responsabilă civilmente S.C. O. P. S.A.

Criticile aduse de această parte au vizat atât motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie, după cum urmează:

Faptei săvârșite i s-a dat o greșita încadrare juridică, prin faptul că instanța a schimbat greșit încadrarea juridica din infracțiunea de vătămare corporala din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, în infracțiunile de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.

În dezvoltarea acestor critici, recurenta a arătat că, prin decizia penală nr.259/06.03.2008, Tribunalul Prahova a dispus desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților și trimiterea în vederea soluționării în fond a cauzei la Judecătoriei Ploiești, relativ la săvârșirea de către învinuiți a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și4 Cod penal. Or, Tribunalul Prahova nu a infirmat soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată prin Ordonanța din 28.02.2007 referitor la săvârșirea infracțiunii de distrugere. P. urmare, instanța superioară în grad, în complet de 3 judecători, a hotărât în sensul ca instanța inferioară, respectiv Judecătoria Ploiești – iar prin admiterea strămutării si prorogare de competență, Judecătoria Zărnești – să judece în limitele stabilite prin decizie, respectiv relativ la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă și, nicidecum, printr-o extindere nelegală și cu privire la infracțiunea de distrugere, astfel cum a procedat Judecătoria Zărnești.

De asemenea, a menționat faptul că partea vătămata nu s-a plâns în legătură cu soluția de neîncepere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de distrugere.

Cu toate acestea, deși relativ la infracțiunea de distrugere nu s-a promovat niciodată urmărirea penală, prima instanță a admis schimbarea încadrării juridice, în realitate, o veritabilă extindere a procesului penal și s-a pronunțat pe fond, relativ la infracțiunea de distrugere, fără ca în cauză să se fi efectuat mai mult decât acte premergătoare în faza de urmărire penala. Or, potrivit deciziei nr. XLVIII (48) din 4 iunie 2007, pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, în judecarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, elementele stabilite și verificările făcute în cadrul actelor premergătoare, nu sunt "probe" în sensul art. 63 și următoarele din Codul de procedură penală.

A fost criticată soluția primei instanțe care a constatat incidența art.219 alin.1 și 3 Cod penal în referire la art.146 teza I Cod penal cu privire la „paguba materiala mai mare de 200 000 lei”, câtă vreme partea vătămata nu a defalcat distinct sumele cheltuite cu repararea aspectului fizic și cu reparațiile locative, întrucât nu suma de 40.000 /50.000 euro este suma pe care a înțeles să o pretindă, ci 1.000.000 euro.

Cu privire la art.146 teza a II-a, au fost aduse critici în ceea ce privește reținerea primei instanțe a faptului că sunt îndeplinite condițiile art.146 Cod penal, respectiv consecințe deosebit de grave în raport de numărul de 1 an de zile medicale cauzate părții vătămate, încadrarea într-un grad de handicap și pagubele aduse imobilului locuit de partea vătămată.

Recurenta a susținut în memoriul cu motivele de recurs că sunt greșite reținerile primei instanțe sub acest aspect, câtă vreme „paguba materială mai mare de 200.000 lei” se referă numai la paguba materiala derivata din săvârșirea infracțiunii în legătură cu care a pronunțat schimbarea de încadrare juridică, respectiv distrugere. Or, procedând greșit, prima instanță a luat în considerare și presupusa pagubă cauzată părții vătămate ca urmare a vătămării corporale din culpă.

Un alt aspect de nelegalitate invocat în memoriul cu motivele de recurs este și cel care vizează greșita reținere a dispozițiilor art.146 Cod procedură penală referitoare la consecințele deosebit de grave.

Sub aspectul îndeplinirii condițiilor stabilite la art. 146 teza 2, respectiv, consecințe deosebit de grave sub forma unei perturbări deosebit de grave a activității unei persoane fizice, recurenta a susținut în memoriul cu motivele de recurs că și de această dată prima instanță a amestecat fapta de vătămare corporala gravă, cu fapta de distrugere, constatând că ar reprezenta o perturbare deosebit de grabă a activității unei persoane fizice. Astfel, s-a susținut că, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere din culpă, faptul că partea vătămată a suferit 1 an de zile de îngrijiri medicale, iar ca urmare a exploziei a fost încadrată într-un grad de handicap, această consecință ține de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, nu de distrugere, neputând fi reținute consecințele deosebit de grave.

În ceea ce privește deteriorarea pereților clădirii, afectarea structurii de rezistentă, deteriorarea acoperișului, acestea nu reprezintă o perturbare deosebit de grava a activității a unei persoane fizice întrucât activitatea de locuire nu se încadrează in dispozițiile art. 146 teza a II –a. De asemenea, s-a susținut că prima instanță nu a luat in considerare faptul că imobilul avariat era, la data producerii exploziei, în patrimoniul defunctei mame a părții vătămate, astfel încât paguba nu s-a produs în patrimoniul părții vătămate P. E., neexistând în acest sens o plângere făcută de mama părții vătămate cu privire la degradarea imobilului.

Un alt aspect de nelegalitate invocat în memoriul cu motivele de recurs este și cel care vizează ilegala majorare a pretențiilor părții vătămate.

Astfel, recurenta a susținut că partea vătămata P. E. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 15 miliarde lei (ROL) care reprezenta, la nivelul anului 2002, aproximativ 500.000 euro.

În cadrul audierii părții vătămate, în dosarul Judecătoriei Zărnești, după citirea actului de sesizare, aceasta a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 1.000.000 euro, reprezentând dublul sumei pe care a înțeles să o ceară în cadrul urmăririi penale. Or, potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 Cod procedură penală, constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fata instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare. În speță, actul de sesizare îl constituie plângerea persoanei la care se refera art.2781 alin.1, respectiv plângerea în fața judecătorului împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală formulată de P. E.. P. urmare, partea vătămata P. E. putea formula constituirea de parte civilă, reprezentând daune morale, în tot cursul urmăririi penale sau prin însăși plângerea adresată instanței de judecată care constituie act de sesizare a instanței. Deși această chestiune procedurală a fost invocată în fața instanței de apărătorii inculpaților și partea responsabilă civilmente, O. P. S.A., consemnându-se ridicarea acestei chestiuni în încheierea de ședință din data de 17.10.2011, Judecătoria Zărnești nu s-a pronunțat în ședință publică asupra tardivității cererii de majorare a pretențiilor și nici nu a analizat în motivarea sentinței tardivitatea formulării majorării pretențiilor civile.

Un alt motiv de nelegalitate invocat de această recurentă a vizat greșita obligare a . în solidar cu C. L. Boldești-S., apreciindu-se că au fost încălcate dispozițiile art.1000 alin.3 Cod civil.

Astfel, s-a susținut în memoriul cu motivele de recurs faptul că Judecătoria Zărnești a obligat nelegal . C. L. Boldești-S., în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 1.000.000 euro. Răspunderea comitentului este o răspundere ca garant pentru fapta prepusului în temeiul art.1000 alin. 3 Cod civil, iar prepusul răspunde pentru fapta proprie, în temeiul art.998-999 Cod civil. Dacă prima instanță a reținut neglijența prepusului R. V., prin faptul că nu ar fi urmărit modul de întreținere și exploatare rațională a utilajelor și instalațiilor în scopul utilizării acestora fără întreruperi și la capacitate maximă și de a urmări executarea reviziilor tehnice obligatorii și a reparațiilor planificate, întrunind astfel condițiile răspunderii delictuale a cărei caracteristică subiectivă este culpa cea mai ușoară, era obligată să aplice dispozițiile art.1000 alin.3 cod civil și să dispună nu obligarea în solidar a . și a C. L. Boldești-S., ci a prepusului R. V., pentru care s-a reținut săvârșirea faptei ilicite, în solidar cu ..A. De asemenea, în cazul comitentului C. L. Boldești-S., prima instanța era obligată sa aplice același temei de drept, art.1000 alin.3 Cod civil, prin obligarea prepusului V. C. în solidar cu C. L. Boldești-S., în calitate de comitent.

Aspectele de netemeinicie au vizat greșita interpretare a materialului probatoriu administrat în cauză de către prima instanță care a reținut faptul că explozia din data de 07.11.2001 s-ar fi datorat acumulării unor substanțe inflamabile în rețeaua de canalizare a orașului Boldești-S. ca urmare a scurgerii din conductele ce deserveau sonda 866 a Schelei Boldești, recurenta apreciind că la baza producerii exploziei a stat culpa angajaților D. S.A., culpă ce a permis acumularea de gaze în podul casei în care locuia partea vătămată P. E..

  1. Partea responsabilă civilmente S.C. D. S. S.A.

În cadrul dezbaterilor, prin concluziile orale ale apărătorului ales, această parte a susținut criticile aduse de parchet, în sensul că, în mod nelegal s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin reținerea infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 Cod penal.

III. La termenul de judecată din data de 11.04.2013, partea civilă a declarat că își retrage recursul declarat împotriva sentinței penale nr.338/23.11.2012 a Judecătoriei Zărnești.

IV. Examinând actele și lucrările dosarului prins prisma criticilor formulate, văzând și dispozițiile art.3856 alin.3, art.3857 Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Zărnești, inculpații B. M., I. C., J. M. C., V. C., C. L. al Orașului Boldești S., S.C. O. P. S.A. și S.C. D. S. S.A. împotriva sentinței penale nr.338/23.11.2012 a Judecătoriei Zărnești, extinde efectele acestor recursuri cu privire la inculpații T. V., V. M. și S. A. și casează sentinței penale nr.338/23.11.2012 a Judecătoriei Zărnești sub următoarele aspecte:

-greșita soluționare a acțiunii penale, după cum urmează:

  1. relativ la comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, în ceea ce-i privește pe inculpații B. M., I. C., J. M. C. T. V., V. M., S. A. și V. C. ;
  2. relativ la comiterea infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 Cod penal, în ceea ce-i privește pe toți inculpații.

-greșita soluționare a acțiunilor civile promovate de părțile civile P. E., S. Județean de Urgență Ploiești și S. C. de Urgență M. C. București și cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate părții civile P. E.;

-greșita modalitate de stabilire a suportării cheltuielilor judiciare avansate de stat.

A. Înainte de toate, în referire la instituția plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată, instanța nu poate să nu aibă în vedere că părțile sunt cele menționate în rezoluția/ordonanța procurorului de netrimitere în judecată.

Astfel cum va rezulta din analiza probatoriului de mai jos, în prezenta cauză au existat și alte persoane care s-au făcut vinovate de comiterea faptelor prin care s-a adus atingere relațiilor sociale ce se constituie în obiectul juridic specific al infracțiunilor obiect al judecății, însă aceste persoane nu au putut fi incluse în obiectul judecății deoarece:

-pe de o parte, art.317 teza I Cod procedură penală face vorbire de faptul că Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței. Or, în prezenta cauză, sunt incidente și dispozițiile art.2781 alin.9 Cod procedură penală, conform cărora actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei vătămate, respectiv partea vătămată P. E.. În coroborare cu dispozițiile art.2781 alin.4 teza I Cod procedură penală, înainte de admiterea plângerii părții vătămate, Tribunalul Prahova a citat„Persoana față de care s-a … scoaterea de sub urmărire penală”, astfel că, în aceste condiții, odată reținută cauza spre judecare, numai aceste din urmă persoane au putut avea calitatea de inculpați;

- pe de altă parte, teza a II-a a aceluiași art.317 Cod procedură penală, dispune că judecata se mărginește„… în caz de extindere a procesului penal, și la … persoana la care se referă extinderea”. Chiar dacă această teză face trimitere la instituția extinderii procesului penal cu privire la alte persoane – art.337 Cod procedură penală, totuși nu sunt îndeplinite condițiile impuse de acest din urmă articol, deoarece elementele de fapt care puneau în lumină și alți participanți au fost cunoscute încă din timpul efectuării actelor premergătoare, iar ulterior al urmăririi penale. Or, pentru a fi incidente dispozițiile art.337 Cod procedură penală, era necesar ca aceste elemente probatorii să se descopere „În cursul judecății”, numai că ele au fost cunoscute în prima fază a procesului penal, iar Curții îi scapă logica avută în vedere de organul de urmărire penală în desfășurarea primei faze fără ca aceste persoane – ale căror nume și contribuție vor fi arătate mai jos – să fie urmărite penal.

B. În cuprinsul memoriului cu motivele de recurs, parchetul a criticat soluția primei instanțe, susținând că în prezenta cauză nu pot fi reținute dispozițiile art.146 Cod penal, deoarece “ prin constituirea de parte civilă din data de 21.10.2011 – dosar Judecătoria Zărnești – suma avansată de partea civilă a fost de 40.000 – 50.000 euro și se compunea la acea dată din cheltuielile necesare pentru restabilirea aspectului fizic, precum și pentru cheltuielile cauzate de reparațiile locative. În ceea ce privește paguba de peste 200.000 lei, apreciem că aceasta trebuie să fie exclusive consecința infracțiunii de distrugere din culpă, fără a putea include și prejudiciul rezultat ca urmare a vătămării corporale. Or, din modalitatea de constituire a părții civile rezultă că suma avansată – sub 200.000 lei la momentul constituirii – cuprinde însumate ambele prejudicii”. Astfel, în opinia procurorului, nu a fost îndeplinită condiția referitoare la pagubă. În ceea ce privește a doua teză a art.146 Cod penal, parchetul s-a raportat la definiția din DEX pentru termenul de activitate, apreciind că activitatea de locuire nu se poate încadra în prevederile art.146 teza a II-a Cod penal.

În privința acestor critici scrise aduse de procuror, Curtea se va raporta și la concluziile orale ale procurorului de ședință care a susținut, pe de o parte, că în mod greșit inculpații ar fi fost achitați sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.219 alin.1 și 3 Cod penal, iar pe de altă parte că prima instanță a procedat în mod greșit la schimbarea încadrării juridice, deoarece s-ar fi impus extinderea acțiunii penale.

Potrivit art.146 Cod penal, P. consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

Având în vedere aceste dispoziții și circumscriindu-le elementelor de fapt care se desprind din probatoriul administrat în cauză, Curtea va respinge aceste critici ale parchetului, după cum urmează:

- potrivit procesului-verbal de intervenție nr.5425/07.11.2001 întocmit de Detașamentul de pompieri, Stația ASC Boldești, la rubrica “Alte efecte negative asupra construcțiilor, instalațiilor și utilizatorilor”, s-a menționat că “Structura de rezistență a fost afectată” (fila 8, vol. II dosar urmărire penală);

- potrivit declarațiilor părții vătămate constituite parte civilă, “… în ceea ce privește daunele provocate casei, acoperișul împreună cu încă 4 camere … au fost complet spulberate, s-au spart geamurile din aproape toată casa, iar mobilierul a fost afectat pe alocuri. Arăt că, subsecvent exploziei, fetița mea a locuit la vecini până în martie 2002, iar mama mea nu a putut locui decât într-o singură cameră a casei, mâncarea făcând-o la vecini, …, casa restabilindu-și conexiunea la gaz abia în data de 24 decembrie 2001. Arăt că reparațiile capitale la casă pentru a o readuce în starea în care era înainte, am reușit să facem abia în anul 2005 cu banii obținuți din vânzarea unui teren, iar până atunci, neavând resurse, am efectuat reparații sumare pentru a ne asigura un minim necesar locuibil” (filele 273-274, vol. I dosar Judecătoria Zărnești);

- în cuprinsul raportului de expertiză nr.246/P/2006 – expertiza D., se menționează de către expert: “Casa a fost extinsă, modernizată, reabilitată” (fila 83, vol.VI dosar urmărirea penală);

- aspectele de fapt de mai sus sunt puse în evidență prin declarațiile martorilor M. E., aceasta declarând că “… fetița părții vătămate a dormit circa două luni de zile la familia I.”, iar “… în urma exploziei, o singură cameră a rămas funcțională din cele 6, cea de la stradă, după care, în decurs de o lună de zile au reparat acoperișul și încă o cameră, așa încât familia a locuit doar în două camere timp de circa 2-3 ani” (fila 282, vol.I dosar Judecătoria Zărnești); de asemenea, martorul P. P. a menționat că “… am auzit producându-se explozia și când am ajuns la fața locului, am văzut geamurile care zburaseră la circa 15-20 de metri, la fel și acoperișul. … casa mi s-a părut distrusă în proporție de 40-50%. Eu am lucrat la restabilirea ei inițială … în urma acestui minim de reparații, două camere au devenit funcționale, nu însă și celelalte trei care prezentau găuri prin ziduri și nu se putea locui în ele. … Arăt că circa două luni cât am efectuat reparațiile, atât mama, cât și fetița părții vătămate au dormit la vecini” (fila 281, vol.I dosar Judecătoria Zărnești).

Or, în lumina aspectelor de fapt din alineatul precedent, Curtea nu poate să nu observe că sunt incidente dispozițiile art.146 teza a II-a Cod penal ce reglementează asupra consecințelor deosebit de grave în situația unei perturbări deosebit de grave cauzată activităților părții vătămate P. E..

În condițiile în care casa în care locuia partea vătămată a fost afectată într-un asemenea grad încât mama sa a locuit într-o singură cameră, cea de la stradă, până când au fost reparate spre locuire doar două camere, fetița părții vătămate a locuit în vecini timp de câteva luni de zile, rebranșarea la gaz a avut loc la aproximativ 2 luni de zile de la data exploziei, mai precis în ajunul Crăciunului când toată lumea este în toiul Sărbătorii Crăciunului, iar celelalte camere prezentau găuri prin zid și erau nelocuibile, ceea ce a determinat refacerea casei abia după 4 ani, iar în mare parte din această perioadă, partea vătămată a fost internată spre recuperare și nu a putut să se ocupe îndeaproape de reparațiile la imobil, este mai mult decât evident că activitățile părții vătămate au fost deosebit de grav perturbate.

Argumentele de mai sus au fost avute în vedere de Curte și la respingerea ca nefondate a criticilor ce au fost aduse, sub același aspect al imposibilității reținerii dispozițiilor art.146 Cod penal, de către recurenta-parte responsabilă civilmente S.C. O. P. S.A. (supra pct.II.5).

În cuprinsul memoriului cu motivele de recurs, această recurentă a susținut, suplimentar, faptul că imobilul avariat era, la data producerii exploziei, în patrimoniul defunctei mame a părții vătămate, astfel încât paguba nu s-a produs în patrimoniul părții vătămate P. E., neexistând în acest sens o plângere făcută de mama părții vătămate cu privire la degradarea imobilului.

Curtea va înlătura și aceste din urmă critici prin raportare la faptul că subiect pasiv al infracțiunii de distrugere este „… și persoana care avea un drept asupra acelui bun (locatar)” - V. Dongoroz, Explicații teoretice ale Codului Penal Român, Partea specială, vol.III, Ediția a II-a, Editura Academiei Române și Editura All B., București, 2003, pagina 515. Or, toate elementele probatorii din prezenta cauză au relevat faptul că, la data producerii exploziei, partea vătămată locuia în același imobil împreună cu fiica și mama sa.

C. În privința criticilor referitoare la cuantumul sumei ce face obiectul constituirii de parte civilă, Curtea le va respinge prin raportare la dispozițiile art.197 alin.4 Cod procedură penală.

Astfel, nulitatea invocată nu este una absolută – pentru că nu este expres prevăzută între cazurile enumerate limitativ de legiuitor în dispozițiile art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală, ci relativă, ceea ce înseamnă că încălcarea unei dispoziții legale ce reglementează desfășurarea procesului penal – în speță a prevederilor art.15 din Codul de procedură penală – trebuie să fie invocată, conform art. 197 alin. 4 din Codul de procedură penală, în cursul efectuării actului, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedura completă, când partea a lipsit la efectuarea actului.

În cauza de față, deși la prima instanță inculpații și părțile responsabile civilmente au fost asistate de apărători aleși care au fost prezenți (fila 284, vol.I dosar Judecătoria Zărnești), aceștia nu au învederat încălcarea acestor dispoziții procedural penale. Ba mai mult, deși audierea părții vătămate constituite parte civilă s-a realizat în data de 21.02.2011, chiar recurenta a învederat că invocarea acestei nulități a avut loc abia în data de 17.10.2011, la 4 termene de judecată după cel din data de 21.02.2011. Ca atare, nulitatea invocată a fost una tardivă și a fost acoperită prin administrarea de către prima instanță, atât a probelor în acuzare, cât și a celor în apărare, inclusiv sub acest aspect al cuantumului despăgubirilor civile solicitate, anterior invocării ei.

D. Având în vedere criticile orale aduse de procurorul de ședință care a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei aplicări a legii în momentul în care a procedat la schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, Curtea va avea în vedere următoarele aspecte de fapt și de drept:

- sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice, parchetul a susținut că, din punct de vedere procedural, singura modalitate în care prima instanță se putea pronunța asupra infracțiunii de distrugere din culpă era o extindere a acțiunii penale (fila 29 dosar recurs), potrivit art.336 Cod procedură penală;

- trecând peste o posibilă eroare de redactare a motivelor de recurs, deoarece art.336 Cod procedură penală face vorbire de extinderea procesului penal, iar nu de extinderea acțiunii penale – procurorul, în cazul acestei instituții putând declara că pune în mișcare acțiunea penală, pentru a putea fi aplicabile dispozițiile art.336 Cod procedură penală, este necesar ca în cursul judecății să se fi descoperit în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată; or, ceea ce a stat la baza schimbării încadrării juridice nu a fost descoperirea unei alte fapte, ci aceeași faptă care a condus la declanșarea prezentului proces penal;

- Curtea reamintește faptul că, în dreptul penal, prin pluralitate de infracțiuni, este desemnată situația în care o persoană săvârșește mai multe infracțiuni prin mai multe acțiuni sau inacțiuni distincte (concursul real) ori printr-o singură acțiune sau inacțiune (concursul ideal sau formal); de altfel, această situație de fapt a fost prevăzută de legiuitor în art.33 lit.b Cod penal, dispunându-se că există concurs de infracțiuni „când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni”;

- în cuprinsul memoriului cu motivele de recurs s-a dat citire Deciziei nr.48/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii și s-a făcut vorbire de faptul că Tribunalul Prahova a admis plângerea contra soluției de netrimitere în judecată adoptată de procuror, „în vederea soluționării pe fond a cauzei relativ la comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.” (fila 29 dosar recurs), iar soluția procurorului de netrimitere în judecată în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.219 Cod penal nu a fost infirmată, astfel că Judecătoria Zărnești nu putea proceda la schimbarea încadrării juridice;

- Curtea nu îmbrățișează aceste critici ale procurorului, câtă vreme art.2781 alin.8 lit.c Cod procedură penală, prevede că dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător. În această situație, soluția Judecătoriei Zărnești sub acest aspect este legală, Curtea urmând a adăuga faptul că, potrivit art.317 teza I Cod procedură penală, Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, astfel că, dacă prin fapta dedusă judecății,datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care le-a produs, au fost vătămate mai multe valori sociale dintre cele prevăzute de art.1 Cod penal, fiind în prezența unui concurs ideal de infracțiuni, se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei;

- mai mult decât atât, pentru a respinge aceste critici ale procurorului potrivit cărora prima instanțătrebuia să soluționeze cauza doar„relativ la comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal”, Curtea are în vedere că, în cadrul unității legale de infracțiune, legiuitorul a consacrat implicit, în partea specială a Codului penal, infracțiunea progresivă, această infracțiune fiind tratată în doctrina și practica judiciară. Dacă ar fi îmbrățișat punctul de vedere al parchetului, potrivit căruia instanța ar fi legată de încadrarea juridică menționată de judecătorul ce ar admite plângerea împotriva actelor procurorului, Curtea nu poate să nu observe că, dacă rezultatul infracțiunii s-ar amplifica, determinând o infracțiune mai gravă, nu s-ar mai putea proceda la o schimbare a încadrării juridice. O astfel de ipoteză este întâlnită în cazul faptelor comise din culpă prin care este vătămată integritatea corporală sau sănătatea, fapte ce determină inițial încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art.184 Cod penal, iar ulterior, intervine decesul victimei, ceea ce conduce la o altă încadrare juridică, cea prevăzută de art.178 Cod penal. În această situație ipotetică, prin îmbrățișarea punctului de vedere al parchetului, ar însemna că instanța învestită inițial cu o faptă încadrată juridic în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, nu ar putea proceda la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă, ceea ce este inacceptabil.

Aspectele de fapt și de drept de mai sus sunt deplin aplicabile și în ceea ce privește criticile aduse de ceilalți recurenți cu privire la o greșită schimbare a încadrării juridice dispusă de prima instanță. Chiar dacă s-a menționat faptul că rezoluția procurorului ar fi rămas definitivă sub acest aspect, pe lângă aspectele de mai sus, Curtea nu poate să nu reamintească faptul că orice conflict de drept penal – real sau aparent – rămâne definitiv soluționat printr-o hotărâre judecătorească, iar nu printr-un act al procurorului, deoarece, potrivit normelor înscrise în Constituția României, Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (art.126 alin.1).

Este de remarcat faptul că în cuprinsul memoriului cu motivele de recurs, recurenta-parte responsabilă civilmente O. P. S.A. a susținut că, în momentul în care partea vătămată a formulat plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, nu s-ar fi plâns și sub aspectul acestei infracțiuni. Curtea va înlătura aceste critici prin raportare la plângerea părții vătămate împotriva rezoluției nr.5431/P/2002, acesta menționând expres faptul că plângerea vizează faptul că „… am rămas desfigurată (mutilată) pe față, mâini și alte părți ale corpului pentru tot restul vieții, iar casa a fost parțial distrusă” (fila 1, dosar 5539/2004 al Judecătoriei Ploiești).

E. Inculpații au susținut că nu se fac vinovați de vreo omisiune, de vreo inacțiune ilicită, prin neîndeplinirea unei activități sau neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de o anumită persoană – “învinuiții au subliniat faptul că nu au știință că lucrările pe care le-au administrat/gestionat să fi avut în vreun fel legătură cu explozia din .” ( raportul de expertiză D., Capitolul 2 Constatări, Obiecțiile sau explicațiile părților, fila 82 vol. VI dosar urmărire penală).

Astfel, inculpații au susținut următoarele:

- inculpatul R. V. a susținut că nu i se poate reține nicio culpă aflată în raport de cauzalitate cu producerea exploziei ce a condus la producerea prejudiciului estetic părții vătămate. Acest inculpat a făcut vorbire în concluziile scrise ce conțin criticile aduse sentinței primei instanțe (filele 110-112, vol.II dosar recurs) de modificarea atitudinii procesuale a participanților la acest proces penal care s-a grefat pe miza de 1.000.000 de euro, pe de o parte referindu-se la partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A. ale cărei interese s-au repliat intereselor părții vătămate, iar pe de altă parte procurorul de ședință s-a dezis de forma scrisă a recursului Ministerului Public. În continuare, acest recurent a susținut că gazul inflamabil ce a determinat explozia putea proveni de la rețeaua de alimentare cu gaz metan aparținând S.C. D. S.A., în condițiile în care gazul de sondă era absorbit prin conducta de transport, iar gazul din amestec (cu apă și țiței) transportat prin cealaltă conductă, nu ar fi putu migra fără să păteze solul.

- inculpații J. M. C., I. C. și B. M., alături de inculpatul R., au criticat sentința primei instanțe sub aspectul că li s-a refuzat dreptul la o soluție pe fond, indiferent de modalitatea de soluționare a prescripției răspunderii penale, în condițiile în care soluționarea pe fondul acuzației are consecințe asupra soluționării laturii civile a cauzei (filele 110-112, vol.II dosar recurs).

Având în vedere criticile recurenților-inculpați, Curtea va avea în vedere că aceștia solicită aplicarea dispozițiilor art.13 Cod procedură penală ce reglementează continuarea procesului penal în cazul împlinirii termenului de prescripție (specială) a răspunderii penale, solicitare ce se grefează pe faptul că niciunul dintre aceștia nu se consideră vinovat în prezenta cauză de rezultatele produse, respectiv vătămarea corporală a părții vătămate P. E. și distrugerea imobilului de pe ..

În aceste condiții, trebuie analizate elementele de fapt care au concurat la producerea exploziei ce a condus la rezultatele de mai sus, iar de aici, prin raportare la obligațiile stabilite în sarcina fiecăruia dintre inculpați, să se stabilească, având în vedere și legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatele produse dacă, într-adevăr, niciunul dintre inculpații din prezenta cauză nu se face vinovat de acuzațiile ce le sunt aduse.

În urma probatoriului administrat în cauză, Curtea, suplimentar celor avute în vedere de prima instanță, reține următoarea situație de fapt:

1. În luna mai 1954 a fost pusă în producție sonda 866 aparținând S. P. SA – Schela Boldești (fila 6, vol.V dosar urmărire penală).

2. În data de 13.07.1969 a avut loc o perforare la sonda 866. Acest element de fapt rezultă din conținutul adresei nr.5888/24.07.2006 a P. S.A., S. Ploiești, adresă ce a fost înaintată expertului E. D. pentru a fi avută în vedere la efectuarea celei de-a treia expertiză în cauză, astfel cum se va arăta infra (filele 115-116, vol. VI dosar urmărire penală).

3. La data de 31.08.1998, a fost eliberată de către Primăria orașului Boldești-S. autorizația de construire nr.79 având ca obiect “Extindere rețele canalizare”, aceste lucrări fiind executate de S.C. “Condorii Sult” S.R.L., prin administrator Ș. G., investitorul fiind C. L. al orașului Boldești-S., parte responsabilă civilmente în prezenta cauză(filele 457 și 460, vol.VI dosar urmărire penală).

4. La data de 17.08.1999, organul specializat al statului cu respectarea disciplinei în construcții – Inspecția în construcții, lucrări publice, urbanism și amenajarea teritoriului, Județul Prahova – a efectuat un control asupra lucrărilor de extindere a rețelei de canalizare oraș Boldești-S. (filele 457-419, vol.VI).

La acest control au participat primarul orașului Boldești-S., E. V., iar din partea executantului T. G. în calitate de șef al punctului de lucru și N. I., în calitate de șef de echipă.

Potrivit procesului-verbal de inspecție încheiat în data de 17.08.1999

- “Executantul lucrării S.C. Condorii Sult SNC nu are implementat un sistem de asigurarea calității coerent. Personalul de execuție nu cunoaște prevederile normativelor I 22/84 și C 56/85 sub incidența cărora intră proiectarea și execuția acestui gen de lucrări”;

- “Nu s-au întocmit procedura de lucru conform legislației în vigoare pentru operațiile care se execută în șantier. … De exemplu, pe . echipa la montarea tuburilor din beton nu respecta soluția de îmbinare a tuburilor prevăzută în normativul I 22-84”;

- “Pe generatoarea superioară a tuburilor montate se aplică un strat de beton pe toată lungimea tubului, fără să existe în schemă de montaj a tuburilor și despre care personalul de execuție nu știe să dea explicații. Probabil că din cauza proastei calități a tuburilor din beton”;

- “S-au acoperit tuburile cu pământ înainte de a se face proba de etanșeitate a canalizării”.

În urma constatării acestor deficiențe, inspectorii au dispus: “sistează execuția lucrărilor la acest obiectiv de investiții”, iar ca termen de sistare “imediat” (fila 459, vol.VI dosar urmărire penală).

5. Cu toate acestea, nici executantul S.C. Condorii Sult SNC, dar nici reprezentantul beneficiarului, nu au luat vreo măsură care să conducă, cel puțin, la o ameliorare a situației constatate de organul specializat al statului cu respectarea disciplinei în construcții, astfel că, în data de 28.09.2000 s-a întocmit procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (fila 460, vol.VI dosar urmărire penală).

Comisia de recepție a fost formată din

Președinte: E. V. – Primar;

Membri: V. C. – Viceprimar (inculpat în cauză);

V. I. – comp. Urbanism;

Visanoiu D. – tehn. Urbanism;

Paturan St. – tehn. ADPP;

D. C. – contabil;

F. D. – Dir. Șantier (fila 460 verso, vol.VI ).

Conform anexelor nr.1 la acest proces-verbal de recepție, executantului i s-a pus în vedere să prezinte “procesele-verbale de lucrări ascunse aferente străzilor Viilor și Dealului” și “certificatele de calitate pentru întreaga cantitate de plăci carosabile cu capac și ramă, tuburi  300 mm și elemente cămin  1000 mm” (fila 461, vol.VI dosar urmărire penală).

Din cuprinsul anexei nr.3 la același proces-verbal de recepție la finalizarea lucrărilor, nu rezultă că s-ar fi depus certificatele de calitate pentru tuburile ce au fost folosite la extinderea rețelei de canalizare (fila 462, vol.VI dosar urmărire penală).

6. La data de 09.10.2000, între C. L. al orașului Boldești-S., în calitate de concedent, reprezentat de Primarul E. V., pe de o parte, și S.C. “J. C.” S.R.L. – parte responsabilă civilmente în prezenta cauză, reprezentată de M. J. – inculpat în cauză, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de concesiune nr.4609 privind exploatarea activității de alimentare cu apă, canalizare și epurare menajeră a orașului Boldești-S..

Potrivit clauzelor contractuale cuprinse în art.8 intitulat “Obligațiile concedentului”, acesta din urmă avea următoarele obligații (fila 444, vol. VI dosar urmărire penală):

- “… să nu îl tulbure pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din prezentul contract de concesiune”;

- “… nu are dreptul să modifice în mod unilateral contractul de concesiune, în afara cazurilor prevăzute de lege”;

- “… este obligat să notifice concesionarului apariția oricăror împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor concesionarului”.

Curtea reține că la încheierea acestui contract, concedentul C. L. al orașului Boldești-S. nu i-a adus la cunoștință concesionarului S.C. “J. C.” S.R.L. aspectele constatate în data de 17.08.1999 de Inspecția în construcții, lucrări publice, urbanism și amenajarea teritoriului, Județul Prahova ce au fost reținute supra la pct.4.

7. La data de 15.08.2001, între autoritatea contractantă Primăria orașului Boldești-S., în calitate de achizitor, și S.C. “S. T&D” S.R.L. B. – parte responsabilă civilmente în prezenta cauză, în calitate de executant, s-a semnat contractul de execuție lucrări nr.4999 având ca obiect “reparații îmbrăcăminți asfaltice . din ofertă materializate în situațiile de lucrări” (filele 465-474, vol.VI dosar urmărire penală).

Din partea constructorului, șef de șantier a fost desemnat inculpatul B. M., iar ca maistru inculpatul I. C..

La data de 15.04.2002, s-a încheiat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (fila 225, vol.VI dosar urmărire penală).

8. Partea vătămată P. E., împreună cu mama și fiica sa, locuiau în imobilul de pe . din orașul Boldești-S., județul Prahova, imobil racordat la rețeaua de canalizare executată astfel cum s-a arătat supra și la rețeaua de gaze a D.. Astfel cum rezultă din nota de relații pe care partea vătămată a adresat-o organelor de cercetare penală, “instalația de gaze se afla prin podul casei (îngropată în pământ de la poartă până la contor, apoi prin pod coborând în fiecare cameră unde exista sobă)” – fila 68, vol.III dosar urmărire penală. Este de menționat și faptul că, în baia imobilului, se afla un cazan destinat încălzirii apei, acesta fiind racordat la rețeaua de gaze a D. (fila 12, vol.II dosar urmărire penală).

9. La o distanță de 70 de metri de imobilul în care locuia partea vătămată, în partea de nord lateral stânga, se afla sonda 866 aparținând S. P. SA – Schela Boldești, sonda aflându-se în funcțiune (fila 3, vol.V dosar urmărire penală).

10. Imobilul de la nr.10 era situat între căminele C23 și C22, iar rețeaua de canalizare se intersecta cu conductele S. P. între căminele C23 – C9 (fila 9, vol.V dosar urmărire penală). De asemenea, lângă imobilul de la nr.10 de pe . de schelă ce ducea la Sonda 866, era amplasat un cămin de colectare canalizare notat cu “S 12”, astfel cum se va arăta infra la pct.12.

11. Potrivit notei tehnice referitor extindere rețea canalizare, proiect nr.4/_, . fost semnată de beneficiarul, constructorul și proiectantul rețelei de canalizare, “Urmare a execuției lucrărilor de canalizare între căminele C23 – C9, s-au întâlnit unele rețele de transport fluid de sonde, gaze naturale și apoi conducte metalice cu diametrul nominal între 4” și 10”, rețele care nu au fost cunoscute pe parcursul proiectării și menționării în avize” (fila 10, vol.V dosar urmărire penală).

12. Conform planului de situație și legendei explicative a acestui plan, atât prin fața casei părții vătămate (. prin lateral stânga al aceleiași case (drumul de schelă), trecea rețeaua de canalizare. În planul de situație, se observă cum exista un racord între sifonul din baia imobilului nr.10, sifon notat cu “S 11” și căminul de colectare canalizare notat cu “S 12”. De asemenea, din același plan de situație rezultă că, pe lângă această rețea de canalizare notată cu “C”, se afla la o distanță mică – neprecizată în acest plan – rețeaua de conducte aparținând “Schelei de foraj din Boldești S.” (filele 43-44, vol. IV dosar urmărire penală);

13. În referire la elementele de fapt ce se desprind din planul de situație și legenda explicativă a acestui plan cu privire la distanța mică dintre rețeaua de canalizare și cea aparținând S. P., Curtea reține că aceasta era “ o distanță extrem de mică, de ordinul a 0,2 – 0,3 m … ” (fila 84 alin.3, vol.VI dosar urmărire penală).

14. Astfel cum am arătat supra la pct.8, imobilul în care locuia partea vătămată era racordat la rețeaua de gaze a D..

Branșamentul era executat la limita proprietății cu . rezultă și din planul de situație și legenda explicativă a acestui plan (filele 43-44, vol.IV dosar urmărire penală), unde branșamentul a fost notat cu “bg”. Este de făcut precizarea că în interiorul proprietății, la o distanță ce nu apare a fi măsurată, s-a realizat și un branșament de gaze montat suprateran, evidențiat în planul e situație cu mențiunea “bg A”.

15. În data de 07.11.2001, partea vătămată P. E. a ajuns acasă, venind de la serviciu, în jurul orei 16:00.

Aceasta a servit masa, a constatat că în soba din camera de zi ardea focul, iar din camera de zi a intrat în baia în care se afla cazanul pentru încălzirea apei, intenționând să-l aprindă.

Odată ce a intrat în baie, partea vătămată a simțit un miros înțepător de canalizare, însă nu și-a dat seama că mirosul era degajat de substanțe inflamabile ce proveneau din sifonul din baie – sifon notat cu “S 11” în planul de situație și legenda explicativă a acestui plan de la filele 43-44, vol.IV dosar urmărire penală, sifon ce era racordat la căminul de colectare canalizare notat cu “S 12” în același plan de situație, astfel că, în momentul în care a aprins chibritul, s-a produs o explozie puternică, neurmată de incendiu, în urma căreia a rezultat vătămarea corporală gravă a părții vătămate P. E. ce a suferit arsuri pe 70% din suprafața corpului, iar imobilul în are locuia a fost deteriorat într-o proporție covârșitoare, în condițiile în care acoperișul casei a fost și 4 camere au fost grav afectate – a se vedea filele 118-119, vol.VI dosar urmărire penală.

Substanțele inflamabile ce au determinat producerea exploziei:

- proveneau din rețeaua de conducte aparținând “Schelei de foraj din Boldești-S.” ;

- inițial acestea s-au infiltrat în sol;

- după ce au ajuns în acest sol, dată fiind “distanța extrem de mică, de ordinul a 0,2 – 0,3 m” (supra pct.12) de locul în care se aflau îngropate conductele de canalizare pentru care constructorul nu a respectat soluția de îmbinare a tuburilor prevăzută în normativul I 22-84 ( a se vedea supra pct.4), au ajuns în rețeaua de canalizare, iar de aici, pe conducta de canalizare ce făcea racordul către imobilul de la nr.10 al străzii Viilor, acumulându-se în sifonul băii unde se afla și cazanul pentru încălzirea apei.

Esențial în soluționarea prezentului conflict de drept a fost stabilirea substanțelor care au determinat producerea exploziei, iar de aici, a persoanelor care au încălcat relațiile sociale ce se constituie în obiectul juridic specific al infracțiunilor obiect al judecății.

Curtea reține că soluția adoptată de prima instanță prin care s-a stabilit că substanțele inflamabile ce au determinat producerea exploziei nu au provenit de la rețeaua de furnizare a gazelor naturale aparținând părții responsabile civilmente D. S.A., ci au provenit, prin migrare în sol, din rețeaua de conducte aparținând “Schelei de foraj din Boldești-S.”, deci a părții responsabile civilmente S.C. O. P. S.A., este una corectă, în continuare urmând a răspunde criticilor aduse de această recurentă sentinței primei instanțe:

- recurenta-parte responsabilă civilmente S.C. O. P. S.A. a criticat sentința primei instanțe sub aspectul că, în adresa nr.6144/17.04.2006 a .., s-a menționat că imobilul părții vătămate se afla situat între căminele C23 și C22, precizându-se faptul că rețeaua de canalizare se intersectează cu conductele S. între canalele C23-C29, deci într-o altă locație.

- Curtea va înlătura aceste critici prin raportare la planul de situație și legenda explicativă a acestui plan (filele 43-44, vol.IV dosar urmărire penală), din care rezultă că, atât prin fața casei părții vătămate (. prin lateral stânga al aceleiași case (drumul de schelă), trecea rețeaua de canalizare. În planul de situație, se observă cum exista un racord între sifonul din baia imobilului nr.10, sifon notat cu “S 11” și căminul de colectare canalizare notat cu “S 12”. De asemenea, din același plan de situație rezultă că, pe lângă această rețea de canalizare notată cu “C”, se afla la o distanță mică – neprecizată în acest plan – rețeaua de conducte aparținând “Schelei de foraj din Boldești S.”. Mai mult, chiar din înscrisurile provenind de la S.N.P. P. S.A. București ( actual O. P. S.A. – parte responsabilă în cauză), rezultă că imobilul de la nr.10 al străzii Viilor era racordat la rețeaua de canalizare, căminul de racord fiind situat pe drumul de schelă, notat „DRUM SCHELĂ” în planul de situație de la fila 29, vol.II dosar urmărire penală;

- recurenta-parte responsabilă civilmente S.C. O. P. S.A. a susținut că explozia s-a datorat acumulării de gaze naturale în baia în care se afla cazanul destinat încălzirii apei menajere. În acord cu considerentele primei instanțe, nu a putut exista o astfel de acumulare de gaz metan, pentru simplul motiv că în ziua respectivă a funcționat soba cu lemne, partea vătămată declarând că „după ce am terminat masa, am mers în casă, am verificat dacă mai erau lemne în sobă, am constatat că cele 2 sobe ardeau și aveau lemne suficiente, după care am aprins lumina la baie, cu scopul de a aprinde boilerul pentru încălzirea apei” (fila 18, vol.II dosar urmărire penală). Mai mult decât atât, un aspect pe care prima instanță nu l-a observat, este și cel menționat în procesul-verbal întocmit în data de 07.11.2001, ora 16:30, cu ocazia cercetării la fața locului, organul de cercetare penală menționând faptul că partea vătămată nu a manevrat robinetul montat pe conducta de gaze ce alimenta boilerul din baie, deoarece „caneaua de la gaze se afla în poziția închisă”.

- așadar, trecând peste faptul că nu s-ar fi putut acumula gaze anterior sosirii părții vătămate în baia imobilului, deoarece, pe de o parte, condițiile unei deflagrații ar fi preexistat câtă vreme sobele erau aprinse, iar pe de altă parte, partea vătămată a aprins becul când a intrat în baie – „… am constatat că cele 2 sobe ardeau și aveau lemne suficiente, după care am aprins lumina în baie …”, este exclusă și acumularea de gaze până la aprinderea chibritului de către partea vătămată, deoarece nu s-a acționat asupra robinetului de pe conducta ce alimenta boilerul de încălzire a apei;

- nu mai puțin, Curtea are în vedere că partea vătămată a relevat aceste elemente de fapt la nici 9 zile de la producerea exploziei, respectiv 16.11.2001 (filele 18-19, vol.II dosar urmărire penală), când nu se stabilise măcar cadrul procesual pentru a o putea acuza pe aceasta de un subiectivism relativ la partea responsabilă civilmente și când ceea ce o interesa pe partea vătămată era supraviețuirea sa;

- această recurentă a susținut că nu s-a făcut dovada unor fisuri sau spărturi în ceea ce privește conductele ce-i aparțineau, acestea corespunzând din punct de vedere calitiv. În referire la aceste susțineri, Curtea nu poate să nu observe faptul că, având o vechime de peste 47 ani și 6 luni (vezi supra pct.1), totuși, la 15 ani de la darea în funcțiune, în data de 13.07.1969 a avut loc o perforare la sonda 866 (vezi supra pct.2);

- recurenta-parte responsabilă civilmente S.C. O. P. S.A. a mai criticat sentința primei instanțe și sub aspectul că nu s-a făcut dovada unor scurgeri din conductele sale, iar acestea erau într-o stare tehnică apte să fie folosite, în condiții de siguranță. Pe lângă argumentele avute în vedere de prima instanță, Curtea reține că dovada existenței scurgerilor din conductele acestei părți responsabile civilmente rezultă coroborarea verificărilor efectuate în data de 23.11.2001 când a fost efectuat un control prin sondaj de către D., a buletinelor de analiză nr.1151/25.10.2001 și 1276/22.11.2001 și a adresei nr.5888/24.07.2006 emisă de P. S.A.;

- astfel, conform înscrisului de la fila 30, vol.II dosar nr.5431/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, „s-au prelevat probe cu aparatul Variotec și nu s-au constatat pierderi gaze (CH4) pe treapta 30% și 100%” (gaz metan), însă „s-au prelevat probe cu aparatul Variotec pe treapta II (alte gaze) și s-a constatat că la sondajele S7, S8, S9, S10, S11 (sifon baie), S12 (cămin de colectare), variotecul a înregistrat procent de 100% părți pe milion”. Nu trebuie trecut cu vederea faptul că aceste verificări au fost efectuate la mai puțin de 6 zile de la data producerii exploziei, iar verificările au fost efectuate prin sondaj, atât deasupra solului, pe drumul de schelă pentru mențiunile „S7, S8, S9, S10”, cât și în baia casei în care locuia partea vătămată unde s-a făcut mențiunea „S11 (sifon baie)”, respectiv la căminul de colectare situat pe drumul de schelă, cămin ce avea legătură directă cu sifonul din baia casei în care locuia partea vătămată, „S12 (cămin de colectare)”;

- așadar, aceste „alte gaze” au fost puse în evidență deasupra solului în care erau îngropate conductele aparținând O. P. S.A., conducte aflate la o distanță de numai 0,2-0,3 m de rețeaua de canalizare (a se vedea supra pct.13) și, ce este mai important, într-o perioadă în care sonda 866 nu a funcționat decât în intervalul 12-13.11.2001, iar asupra conductei de gaze naturale aparținând D. S.A. nu s-a intervenit. Aspectul potrivit căruia sonda 866 nu a funcționat decât în intervalul 12-13.11.2001 rezultă din adresa nr.5888/24.07.2006, în cuprinsul acesteia menționându-se următoarele:

  • „8.11.2001 Înlocuit tijă polizată și remediat defecțiuni cap pompare
  • 9.11.2001 Înlocuit pompa
  • 10.11.2001 după înlocuire pompă, sonda nu curge. Intervenit extras pompa, ieșit mufa uzată tijă ¾ la 1850 m, introdus mufă pentru cep ¾
  • 11.11.2001 continuat cu introducere mufă pentru cep ¾ la 1850, instrumentat prins extras pompa la zi, introdus pompa, ora 22 pornită, așteaptă curs
  • 12.11.2001 așteptând cursul, sonda nu curge, intervenit umplut tubingul cu 1000 l apă sărată ține, manevrat pompa curge
  • 13.11.2001 10x75%=2 tone
  • 14.11.2001 Intervenit extras ruptură corp tija ¾ la 1850 m, pregătește introducere corunca
  • 16.11.2001 Introdus corunca pentru corp tija ¾ la 1850 m, operat prins extras pompa la zi, introdus pompa cu înlocuire tije 3/4= 50 buc. Ora 3 pornită cu tubing gol așteaptă curs se transportă tije la secție” (filele 115-116, vol.VI dosar urmărire penală)

- în aceste condiții, având în vedere că explozia a avut loc în data de 07.11.2001, iar sonda a funcționat doar în intervalul 12-13.11.2001, era firesc faptul ca, în data de 23.11.2001 când s-a realizat în teren, lângă casa părții vătămate, controlul având ca obiect detectarea pierderilor de gaze prin folosirea laboratorului mobil, „variotecul a înregistrat procent de 100% părți pe milion” în privința „altor gaze”, deci un procent mic, dar care totuși a existat, toate acestea grefându-se pe sondaje efectuate la suprafață, iar nu în solul în care se aflau îngropate conductele O. P. S.A.;

- de asemenea, Curtea reține că, în momentul efectuării sondajului despre care s-a făcut vorbire mai sus, „s-au prelevat probe pe întreaga zonă cu laboratorul auto și nu s-au depistat pierderi gaze (CH4)”, deci nu s-au detectat pierderi de gaz metan, iar potrivit adreselor C.N. Apele Române nr.1151/25.10.2001 și 1276/22.11.2001, urmare a recoltării au fost puse în evidență “substanțe extractibile”.

- potrivit declarației părții vătămate P. E. din data de 16.11.2001, „ după ce am terminat masa, am mers în casă, am verificat dacă mai erau lemne în sobă, am constatat că cele două sobe ardeau și aveau lemne suficiente, după care am aprins lumina la baie cu scopul de a aprinde boilerul pentru încălzirea apei. În momentul în care am intrat în baie, am simțit un miros înțepător de canalizare, fără să-mi dau seama că este vorba de substanțe inflamabile” (fila 18, vol.II dosar urmărire penală), respectiv că “mirosul care a persistat în baie era un miros înțepător care venea de la canalizare, asemănându-se cu acetonă, diluant, gazolină, ceva care nu mi-a ajutat la identificarea mirosului respectiv” (fila 19, vol.II dosar urmărire penală);

- potrivit plângerii mamei părții vătămate, martora P. M., aceasta a învederat aspecte potrivit cărora „În ziua de 07.11.2001, cei de la Schelă au umblat la niște ventile din stradă pentru ventilație, iar după producerea accidentului, au venit și au închis ventilele. În ziua de 08.11.2001, s-au făcut măsurători de cei de la Distribuția Gazului și s-au găsit scurgeri de gaze pe stradă și în canalele de colectarea apei, fără a menționa acest fapt în procese verbale de constatare. În ziua de 12.11.2001 (luni) s-au făcut măsurători pe stradă și în canalele de colectare a apei, atât de cei de la gaze, cât și cei de la Schela de foraj și au constatat scurgeri de gaze de la țevile de gaze amplasate pe stradă (rețelele lor). … Aproape în fiecare zi am miros de gaze în baie și nimeni nu poate să spună care este cauza, cu toate că rețeaua mea de la gaze este oprită”. Or, această plângere a fost adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești în data de 14.11.2001, la o săptămână de la data producerii exploziei, iar elementele de fapt din cuprinsul acesteia se coroborează cu declarațiile părții vătămate, martorului S. S. și înscrisul de la fila 30, vol.II dosar urmărire penală;

- martorul S. S. a declarat că “… în perioada cât am lucrat acolo, respective 15 zile, persista miros de gaze ce se infiltrau pe acea rețea de canalizare (baie, bucătărie)” (fila 20 verso, vol.II dosar urmărire penală).

- recurenta-parte responsabilă civilmente S.C. O. P. S.A. a mai criticat sentința primei instanțe și sub aspectul că Judecătoria Zărnești a ignorat probele existente la dosar care conduceau la concluzia că vinovați de producerea exploziei au fost angajații D. S.A.. În acest paragraf, Curtea a arătat care sunt motivele pentru care explozia nu a avut drept cauză acumularea gazului metan și nu le va mai relua. Însă, va răspunde criticilor aduse de partea responsabilă civilmente O. P. S.A., potrivit cărora un argument care ar putea sta la baza angajării răspunderii D. ar fi faptul că partea vătămată prezenta arsuri în zona superioară, ceea ce denotă că explozia s-a propagat din podul casei. Astfel, la o analiză sumară a fotografiilor care o înfățișează pe partea vătămată cu leziunile suferite, se poate cu ușurință observa dispunerea acestora pe tot corpul, iar faptul că a suferit arsuri și la nivelul membrelor inferioare se poate observa din analiza primei fotografii de la fila 82, vol.IV dosar urmărire penală unde se observă o rană întinsă pe toată suprafața gambei piciorului drept. Mai mult decât atât, nu se poate trece cu vederea faptul că ușița boilerului (cazanului) era situată la o înălțime foarte mică de podeaua băii, astfel cum rezultă din prima fotografie de la fila 12, vol.II dosar urmărire penală, ceea ce presupunea o aplecare a părții vătămate pentru a-l putea aprinde.

Atât inculpații R. V. și V. C., cât și părțile responsabile civilmente O. P. S.A. și C. L. al orașului Boldești-S., au susținut că cei doi inculpați au respectat dispozițiile legale și măsurile de prevedere în exercitarea domeniului lor de activitate, astfel încât cei doi nu se fac vinovați de acuzațiile ce li se aduc.

În acord cu prima instanță, Curtea reține că inculpatul R. V. avea atribuții pe linia reviziilor tehnice obligatorii și reparațiilor planificate, răspunde de pregătirea instalației în vederea executării reparațiilor și controlează asigurarea tuturor măsurilor de securitate a acesteia. Însă, Curtea nu împărtășește punctul de vedere al primei instanțe relativ la faptul că, în lipsa relațiilor pe care S. P. (actuala parte responsabilă civilmente O. P. S.A.), a refuzat să le furnizeze, nu poate fi atrasă răspunderea acestui inculpat.

Deși inculpatul R. V. a susținut că „ … nu a luat în primire toate sau o parte din conductele de transport despre care nici P. nu a putut oferi documentații sau relații exacte” (fila 111, vol.II dosar recurs), Curtea reține că inculpatul nu își poate invoca propria culpă pentru a se apăra în cauză, el trebuind să refuze funcția raportat la aceste aspecte evidențiate sau să facă o notă observatorie la momentul preluării funcției.

În condițiile în care, într-adevăr, inculpatului nu i s-a pus la dispoziție întreaga documentație la preluarea funcției, iar P., într-adevăr, cum a reținut și Judecătoria Zărnești, nu a prezentat nici organelor de urmărire penală, nici instanței, documentațiile solicitate, aceste aspecte nu pot înlătura răspunderea penală a inculpatului, însă au o relevanță deosebită în raporturile civile dintre inculpat și partea responsabilă civilmente, în ipoteza unui eventual litigiu civil (acțiune de regres) între inculpat și partea responsabilă civilmente asupra despăgubirilor civile solicitate de partea civilă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul V. C., chiar dacă prima instanță a reținut că există un dubiu cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii cu privire la acest inculpat, Curtea nu îmbrățișează acest punct de vedere. Astfel, cum s-a arătat supra la pct.6, în data de 28.09.2000 s-a întocmit procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor (fila 460, vol.VI dosar urmărire penală), iar din comisia de recepție a făcut parte și inculpatul V. C., neevidențiindu-se cu acea ocazie vreo opoziție a acestuia sau a celorlalți membri ai comisiei de recepție cu privire la calitatea lucrărilor efectuate, deși Inspecția în construcții, lucrări publice, urbanism și amenajarea teritoriului a Județului Prahova dispusese sistarea lucrărilor ca urmare a deficiențelor constatate cu privire la extinderea canalizării, printre deficiențele constatate fiind și cea care viza “soluția de îmbinare a tuburilor”,respectiv “S-au acoperit tuburile cu pământ înainte de a se face proba de etanșeitate a canalizării” (a se vedea supra, pct.4).

Or, astfel cum s-a reținut de prima instanță, dar și de Curtea de Apel în dezvoltarea stării de fapt, la baza producerii exploziei din data de 07.11.2001, au stat atât produsele inflamabile scurse din conductele aparținând sondei 866 a schelei Boldești aparținând O. P. S.A. și care au migrat prin sol, cât și proasta soluție de îmbinare a tuburilor rețelei de canalizare, rețea care nu a fost supusă probei de presiune, fapt ce a determinat pătrunderea substanțelor inflamabile în rețeaua de canalizare, iar de aici, prin conducta ce lega căminul de colectare și sifon, în baia casei în care locuia partea vătămată.

În ceea ce privește criticile recurentei-părți responsabile civilmente C. L. al orașului Boldești-S., potrivit cărora lucrările de canalizare s-au finalizat în data de 28.09.2000, fiind executate de către S.C. Condurii Sult S.R.L., iar explozia a avut loc în data de 07.11.2001, în perioada de garanței a lucrării, asupra acestui aspect Curtea se va apleca infra când va analiza dacă și alte persoane s-au făcut vinovate de producerea exploziei din data de 07.11.2001.

În referire la faptul că, începând cu data de 09.10.2000, C. L. al orașului Boldești-S. a cesionat activitatea de alimentare cu apă către .., ocazie cu care i-au fost transmise în administrare bunurile aferente, astfel că paza juridică a bunurilor obiect al contractului de concesiune a aparținut concesionarului, Curtea nu poate să nu aibă în vedere aspectele de fapt reținute supra la pct.6, respectiv faptul că, la încheierea contractului de concesiune, concedentul C. L. al orașului Boldești-S. nu i-a adus la cunoștință concesionarului S.C. “J. C.” S.R.L. aspectele constatate în data de 17.08.1999 de Inspecția în construcții, lucrări publice, urbanism și amenajarea teritoriului, Județul Prahova.

În lumina aspectelor de fapt de mai sus, Curtea reține că inculpații R. V. și V. C. se fac vinovați de producerea exploziei din data de 07.11.2001, ce a avut ca urmare vătămarea corporală din culpă a părții vătămate P. E., aceasta suferind arsuri pe 47% din suprafața corpului, necesitând internare cca. 1 an de zile, leziunile punându-i viața în pericol (filele 17-18, vol.III dosar urmărire penală), iar imobilul în care locuia a fost deteriorat într-o proporție covârșitoare, în condițiile în care acoperișul casei și 4 camere au fost grav afectate.

Astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 23, vol.II dosar recurs, inculpatul V. C. a decedat la data de 05.01.2012. În aceste condiții, suntem în prezența cazului prevăzut de art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală, urmând a se dispune încetarea procesului penal pornit față de inculpatul V. C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 Cod penal, ca urmare a decesului făptuitorului.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R. V., fapta acestuia care, în calitate de șef atelier gaze gazolină al Schelei Boldești, S. P. Ploiești (actual O. P. S.A.), nu a luat măsurile care se impuneau pe linia reviziilor tehnice obligatorii și reparațiilor planificate, acesta răspunzând de pregătirea instalației în vederea executării reparațiilor și controlarea asigurării tuturor măsurilor de securitate a acesteia, fapt ce a determinat în data de 07.11.2001, producerea unei explozii în baia casei în care locuia partea vătămată P. E., aceasta suferind arsuri pe 47% din suprafața corpului, necesitând internare cca. 1 an de zile, leziunile punându-i viața în pericol, iar imobilul în care locuia a fost deteriorat într-o proporție covârșitoare, în condițiile în care acoperișul casei și 4 camere au fost grav afectate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 teza I Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.

În privința infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, astfel cum a reținut și prima instanță, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În ceea ce privește infracțiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 teza I Cod penal, legiuitorul a prevăzut pedeapsa de la unu la 6 ani, astfel că nu a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce-i va fi aplicată inculpatului R. V. pentru comiterea acestei infracțiuni, Curtea va avea în vedere dispozițiile art.72 Cod penal prin care sunt reglementate criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind în prezența unei infracțiuni prin care au fost produce consecințe deosebit de grave, respectiv a fost grav perturbată activitatea părții vătămate, persoana infractorului care este la primul conflict cu legea penală, are vârsta de 52 de ani.

Curtea apreciază că scopul și funcțiile pedepsei pot fi atinse prin aplicarea minimului pedepsei prevăzute de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art.82 Cod penal. Îi vor fi aduse la cunoștința inculpatului R. V. dispozițiile art.83 Cod penal, urmând a se face aplicarea art.13 Cod penal relativ la inaplicabilitatea pedepsei accesorii inculpatului R. V. și suspendarea executării acesteia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

F. Temeiul achitării inculpaților B. M., I. C., J. M. C., iar prin extinderea efectelor recursurilor declarate în cauză de inculpații B. M., I. C., J. M. C., V. C., C. L. al Orașului Boldești S., S.C. O. P. S.A. și S.C. D. S. S.A., și în privința inculpaților T. V., V. M. și S. A..

În condițiile în care s-a reținut că, la încheierea contractului de concesiune nr.4609/09.10.2000, concedentul C. L. al orașului Boldești-S. nu i-a adus la cunoștință reprezentantului concesionarului S.C. “J. C.” S.R.L., respectiv inculpatului M. J., aspectele constatate în data de 17.08.1999 de Inspecția în construcții, lucrări publice, urbanism și amenajarea teritoriului, Județul Prahova ce au fost reținute supra la pct.4, inculpatul nu putea să aibă cunoștință de aceste defecțiuni în executarea extinderii rețelei de canalizare, defecțiuni care au contribuit la producerea exploziei din data de 07.11.2001.

De asemenea, chiar dacă prima instanță a reținut în ceea ce-i privește pe inculpații T. V., S. A. și V. M., toți fiind angajați ai părții responsabile civilmente D. S.A., faptul că nu și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu relative la executarea reviziilor instalațiilor de utilizare a gazelor naturale la abonații casnici din zona S. a orașului Boldești-S., în particular în ceea ce privește instalația aferentă imobilului de pe ., aceeași instanță a stabilit că explozia din data de 07.11.2001 nu a avut drept cauză o defecțiune la această instalație.

Lipsa legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul produs a fost reținută și în ceea ce-l privește pe inculpații B. M. și I. C., director tehnic, respective șef punct de lucru din partea părții responsabile civilmente la execuția lucrărilor de asfaltare a străzii Viilor din orașul Boldești-S., canalizarea putându-se ventila chiar și în situația obturării orificiilor capacelor montate pe căminele de canalizare.

Cu toate că prima instanță a reținut lipsa legăturii de cauzalitate în privința acestor inculpați, temeiul de achitare a inculpaților de mai sus, angajați ai acestor părți responsabile civilmente, a fost cel prevăzut de art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală, respectiv faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Curtea nu îmbrățișează acest punct de vedere, câtă vreme în enumerarea cazurilor prevăzute în art.10, legiuitorul a avut în vedere o anumită ordine succesivă, pornind de la cauzele de fond și continuând cu cele de formă ce se constituie în impedimente de pornire și exercitare a acțiunii penale.

În aceste condiții, temeiul de achitare ce trebuia a fi reținut era cel prevăzut de art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, atât pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, cât și pentru infracțiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 în varianta unei consecințe deosebit de grave, astfel că

- în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, Curtea va dispune achitarea inculpaților B. M., I. C., J. M. C. T. V., V. M. și S. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penală;

- în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, Curtea va dispune achitarea inculpaților B. M., I. C., J. M. C.T. V., V. M. și S. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 Cod penal.

G. Alte persoane responsabile de producerea exploziei din data de 07.11.2001, dar care nu au fost vizate de actele premergătoare efectuate în cauză și nici de urmărirea penală.

Astfel cum s-a arătat supra la pct.3, la data de 31.08.1998, a fost eliberată de către Primăria orașului Boldești-S. autorizația de construire nr.79 având ca obiect “Extindere rețele canalizare”, aceste lucrări fiind executate de S.C. “Condorii Sult” S.R.L., prin administrator Ș. G., investitorul fiind C. L. al orașului Boldești-S. (filele 457 și 460, vol.VI dosar urmărire penală).

Deși Inspecția în construcții, lucrări publice, urbanism și amenajarea teritoriului, Județul Prahova, în urma efectuării unui control asupra lucrărilor de extindere a rețelei de canalizare oraș Boldești-S. a constatat mai multe deficiențe, iar inspectorii au dispus “sistează execuția lucrărilor la acest obiectiv de investiții” cu termen de sistare “imediat” (fila 459, vol.VI dosar urmărire penală), nici reprezentantul beneficiarului, dar nici al constructorului, nu s-au conformat celor dispuse de organul specializat al statului.

În aceste condiții, răspunzători de producerea exploziei au fost atât E. V., primarul orașului Boldești-S., dar și S.C. Condorii Sult SNC și reprezentanții acesteia, în calitate de executant al lucrării de extindere a canalizării.

Cu toate acestea, având în vedere considerentele expuse supra ( A), aceste persoane fizice nu au putut fi trase la răspundere în cadrul acestui proces penal.

H. În privința soluționării acțiunii civile, Curtea reține că sunt fondate criticile aduse sentinței primei instanțe.

În primul rând, în mod greșit Judecătoria Zărnești a hotărât obligarea în solidar a părților responsabile civilmente C. L. al Orașului Boldești S. și S.C. O. P. S.A. la plata despăgubirilor civile cu titlu de daune morale către partea civilă P. E. și a despăgubirilor civile cu titlu de daune materiale către S. Județean de Urgență Ploiești și S. C. de Urgență M. C. București.

Astfel, răspunderea comitentului este o răspundere ca garant pentru fapta prepusului în temeiul art.1000 alin.3 Cod civil (forma în vigoare la data de 07.11.2001), iar prepusul răspunde pentru fapta proprie, în temeiul art.998-999 Cod civil (forma în vigoare la data de 07.11.2001).

În mod corect recurentele C. L. al Orașului Boldești S. și S.C. O. P. S.A. au susținut în memoriile cu motivele de recurs faptul că prima instanță ar fi trebuit să dispună obligarea comitenților – părți responsabile civilmente în solidar cu prepușii lor.

În al doilea rând, dacă fiecare dintre comitenți este garantul propriului prepus, atunci, pentru fiecare comitent în parte, se instituie solidaritatea cu propriul său prepus, în limitele părții de prejudiciu cauzate de acest prepus. D. urmare, față de victimă doar prepușii sunt solidar răspunzători pentru întreg prejudiciu, în vreme ce fiecare comitent este solidar cu propriul său prepus doar în limitele părții de prejudiciu pe care a produs-o acest prepus, astfel că, în cauza de față, se va reține o culpă de 50% în sarcina fiecărui prepus.

În al treilea rând, despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori de alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.

Or, în prezenta cauză, este evident faptul că partea civilă P. E. a suferit un prejudiciu moral suficient de întins ca urmare a nefericitului eveniment din data de 07.11.2001.

Cu toate acestea, Curtea reține că suma de 1.000.000 de euro acordată cu acest titlu de prima instanță este una exagerată și ar conduce la o îmbogățire fără just temei a părții civile și ar reprezenta echivalentul a peste 2.225 de salarii medii din România la nivelul anului 2013, fiind evident faptul că la nivelul anului 2001 când s-a produs accidentul, proporția era mai mult mare, prin paritatea dolar/euro (moneda unică europeană nu exista la data respectivă).

În aceste condiții, Curtea va reduce cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate părții civile P. E. de la 1.000.000 euro, la 250.000 euro.

Potrivit certificatului de moștenitor nr.8/04.04.2012 emis de BNP M. E.-C., V. Ș., în calitate de fiu al inculpatului V. C., i-a revenit întreaga masă succesorală a defunctului inculpat.

În lumina celor de mai sus,

- în baza art.14 Cod procedură penală, art.346 alin.1 Cod procedură penală, art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 Cod civil (forma în vigoare la data de 07.11.2001), Curtea îi va obliga în solidar pe inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., la plata către partea civilă P. E. a sumei de 250.000 Euro, echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

- în privința sumei de 250.000 euro, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale acordate părții civile P. E., la plata căreia au fost obligați în solidar inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., Curtea:

  • îl va obliga pe inculpatul R. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente O. P. S.A., la plata sumei de 125.000 Euro, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată,
  • îl va obliga pe V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., în solidar cu C. L. al Orașului Boldești S., la plata sumei de 125.000 Euro, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată.

- în baza art.14 Cod procedură penală, art.346 alin.1 Cod procedură penală, art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 Cod civil (forma în vigoare la data de 07.11.2001), Curtea îi va obliga în solidar pe inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., la plata către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești a sumei de 15.643,63 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale.

- în privința sumei de 15.643,63 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale acordate părții civile S. Județean de Urgență Ploiești, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., Curtea:

  • îl va obliga pe inculpatul R. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente O. P. S.A., la plata sumei de 7.821,8 lei, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată,
  • îl va obliga pe V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., în solidar cu C. L. al Orașului Boldești S., la plata sumei de 7.821,8 lei, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată.

- în baza art.14 Cod procedură penală, art.346 alin.1 Cod procedură penală, art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 Cod civil (forma în vigoare la data de 07.11.2001), Curtea îi va obliga în solidar pe inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., la plata către partea civilă S. C. de Urgență M. C. București a sumei de 63.826,15 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale;

- în privința sumei de 63.826,15 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale acordate părții civile S. Județean de Urgență Ploiești, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., Curtea:

  • îl va obliga pe inculpatul R. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente O. P. S.A., la plata sumei de 31.913,1 lei, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată,
  • îl va obliga pe V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., în solidar cu C. L. al Orașului Boldești S., la plata sumei de lei 31.913,1, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată.

I. În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, art.192 alin.1 pct.3 lit.b Cod procedură penală, inculpatul R. V. va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente O. P. S.A., la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

J. Vor fi menținute celelalte dispoziții, iar în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul R. V. împotriva aceleiași sentințe să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive

În numele legii

Decide

I. În baza art.3854 alin.2 Cod procedură penală raportat la art.369 Cod procedură penală, ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă P. E. împotriva sentinței penale nr.338/23.11.2012 a Judecătoriei Zărnești.

II. În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală și art.3857 alin.1 Cod procedură penală, admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Zărnești, inculpații B. M., I. C., J. M. C., V. C., C. L. al Orașului Boldești S., S.C. O. P. S.A. și S.C. D. S. S.A. împotriva sentinței penale nr.338/23.11.2012 a Judecătoriei Zărnești, extinde efectele acestor recursuri cu privire la inculpații T. V., V. M. și S. A. și casează sentinței penale nr.338/23.11.2012 a Judecătoriei Zărnești sub următoarele aspecte:

-greșita soluționare a acțiunii penale, după cum urmează:

  1. relativ la comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin. 2 și 4 Cod penal, în ceea ce-i privește pe inculpații B. M., I. C., J. M. C. T. V., V. M., S. A. și V. C. ;
  2. relativ la comiterea infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 Cod penal, în ceea ce-i privește pe toți inculpații.

-greșita soluționare a acțiunilor civile promovate de părțile civile P. E., S. Județean de Urgență Ploiești și S. C. de Urgență M. C. București și cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate părții civile P. E.;

-greșita modalitate de stabilire a suportării cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Rejudecând în aceste limite,

A. În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, achită inculpații B. M., I. C., J. M. C. T. V., V. M. și S. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.

B. În baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală, încetează procesul penal față de inculpatul V. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, ca urmare a decesului făptuitorului.

C. În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, achită inculpații B. M., I. C., J. M. C.T. V., V. M. și S. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 Cod penal.

D. În baza art.11 pct.2 lit.b Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală, încetează procesul penal pornit față de inculpatul V. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 Cod penal, ca urmare a decesului făptuitorului.

E. În baza art.219 alin.1 și 3 Cod penal, condamnă inculpatul R. V. pentru comiterea infracțiunii de distrugere din culpă, prevăzută de art.219 alin.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa principală de 1 an închisoare.

În baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

Aduce la cunoștința inculpatului R. V. dispozițiile art.83 Cod penal.

Face aplicarea art.13 Cod penal relativ la inaplicabilitatea pedepsei accesorii inculpatului R. V. și suspendarea executării acesteia pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

G. În baza art.14 Cod procedură penală, art.346 alin.1 Cod procedură penală, art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 Cod civil (forma în vigoare la data de 07.11.2001), obligă în solidar inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., la plata către partea civilă P. E. a sumei de 250.000 Euro, echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale.

În privința sumei de 250.000 euro, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune morale acordate părții civile P. E., la plata căreia au fost obligați în solidar inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C.,

- obligă pe inculpatul R. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente O. P. S.A., la plata sumei de 125.000 Euro, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată,

- obligă pe V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., în solidar cu C. L. al Orașului Boldești S., la plata sumei de 125.000 Euro, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată.

H. În baza art.14 Cod procedură penală, art.346 alin.1 Cod procedură penală, art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 Cod civil (forma în vigoare la data de 07.11.2001), obligă în solidar inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., la plata către partea civilă S. Județean de Urgență Ploiești a sumei de 15.643,63 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de duane materiale.

În privința sumei de 15.643,63 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale acordate părții civile S. Județean de Urgență Ploiești, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C.,

- obligă pe inculpatul R. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente O. P. S.A., la plata sumei de 7.821,8 lei, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată,

- obligă pe V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., în solidar cu C. L. al Orașului Boldești S., la plata sumei de 7.821,8 lei, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată.

I. În baza art.14 Cod procedură penală, art.346 alin.1 Cod procedură penală, art.998, 999, 1000 alin.3 și 1003 Cod civil (forma în vigoare la data de 07.11.2001), obligă în solidar inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., la plata către partea civilă S. C. de Urgență M. C. București a sumei de 63.826,15 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de duane materiale.

În privința sumei de 63.826,15 lei, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale acordate părții civile S. Județean de Urgență Ploiești, la plata căreia au fost obligați în solidar inculpatul R. V. și V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C.,

- obligă pe inculpatul R. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente O. P. S.A., la plata sumei de 31.913,1 lei, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată,

- obligă pe V. Ș., în calitate de moștenitor al inculpatului V. C., în solidar cu C. L. al Orașului Boldești S., la plata sumei de lei 31.913,1, reprezentând 50% din întreaga sumă acordată.

J. În baza art.191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, art.192 alin.1 pct.3 lit.b Cod procedură penală, obligă inculpatul R. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente O. P. S.A. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

III. Menține celelalte dispoziții.

IV. În baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. V. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art.192 alin.2 și 3 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat R. V. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recursul acestuia, celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.05.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

M. D. C. E. O. B.

Grefier,

N. B.

Red. C.E.-21.08.2013

Dact.N.B.-28.08.2013

3 ex

Jud. fond-A. C.

← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 46/2013. Curtea de...  Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 457/2013.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 445/2013. Curtea de Apel BRAŞOV