Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 373/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 373/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-08-2014

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 373/Ap. DOSAR NR._

Ședința publică din data de 12 august 2014

Instanța constituită din:

Completul de judecată CATV3:

PREȘEDINTE: C. G. - judecător

JudecătoR: C. E.

Grefier: A. O.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror D. D. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă T. B. și de inculpatul A. V. împotriva sentinței penale nr. 175/S din 20 mai 2014 pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul inculpat A. V., în stare de arest preventiv(deținut în Penitenciarul C.), asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. A., lipsă fiind intimații părți civile B. O. S. și S. C. Județean de Urgență B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Întrebat fiind, apelantul inculpat A. V. arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu și menționează că a luat legătura cu acesta.

Întrebații fiind, atât reprezentantul parchetului cât și apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, aceștia arată că nu au cereri, chestiuni prealabile de formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. 4 raportat la art. 83 Cod de procedură penală, instanța pune în vedere apelantului inculpat A. V. că are dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-i-se că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații în fața instanței de apel, acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.

Fiind întrebat, personal, apelantul inculpat A. V. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Având în vedere că părțile nu au cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu dispozițiile art. 420 al. 6 Cod procedură penală acordă cuvântul în susținerea apelurilor formulate în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului formulat de către P. de pe lângă T. B. împotriva sentinței penale nr. 175 din 20 mai 2014 pronunțată de T. B.. Această hotărâre judecătorească este criticată sub aspectul netemeiniciei, motiv ce vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A. V..

În opinia parchetului, acest cuantum al pedepsei, și anume, 6 ani închisoare nu este în măsură să ducă la atingerea pe deplin a scopului pedepsei prevăzută de dispozițiile codului de procedură penală.

În raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea de tentativă de omor calificat pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, având în vedere și consecințele deosebit de grave pe care le-a avut această faptă, a se vedea stare de sănătate foarte gravă în care se află și în prezent victima acestei infracțiuni, apreciază că se impune stabilirea a pedepsei cu închisoare într-un cuantum mai ridicat, acesta urmând să se orienteze către maximul legal, și anume, aceea de 10 ani închisoare. Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat fiind între 5 și 10 ani închisoare.

Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate, iar cu ocazia rejudecării cauzei, reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate și majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului A. V..

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A. V., avocat M. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 175 din 20.05.2014 a Tribunalului B.. Referitor la starea de fapt, apreciază că nu se poate reține doar efectul acestei încăierări, într-adevăr, persoana vătămată a ajuns la spital într-o stare gravă, însă aceasta s-a refăcut și se poate deplasa singură. Trebuie avut în vedere și faptul esențial al acestei fapte, și anume, acela că inculpatul a intervenit în mijlocul încăierării care se petrecea adiacent curții sale, iar cei vizați erau rudele acestuia de către persoana vătămată și rudele acestuia din urmă. Inculpatul împreună cu fratele său, D., au venit acasă cu un taxi la solicitarea rudelor lor care le-au spus că sunt luați de bătaie în propria lor curte. Aceasta este prima cauză pentru care inculpatul s-a aflat acolo. El nu se afla acasă când a început încăierarea, el a intervenit în favoarea rudelor la solicitarea acestora. În aceste condiții, apreciază că sunt incidente prevederile art. 20 Cod penal – starea de necesitate – pentru a apăra integritatea corporală a rudelor. Pentru că inițial nu a fost o legitimă apărare, apreciază că a fost o stare de necesitate care a degenerat într-o legitimă apărare justificată, pentru că așa cum rezultă din declarațiile martorilor aflate la filele 119-120, fratele inculpatului, D., a luat un rud în cap și a căzut inconștient. Inculpatul a fost și el lovit cu acest rud în cap și în coaste,dar acesta a reușit să se ridice și să fugă. Această stare de temere a existat, astfel încât legitima apărare a fost depășită, transformându-se într-un exces neimputabil. Instanța de fond nu a reținut nicio circumstanță atenuantă care ar fi condus în cazul unui exces neimputabil.

Totodată, precizează faptul că prima persoană care l-a văzut pe inculpat după incident este o doamnă care stă undeva lângă pădure, pentru că aceasta a fugit în pădure deoarece unul dintre copii acestuia, respectiv cel mic, a stat în pădure până dimineață de frica persoanelor vătămate, care în prezent sunt private de libertate, deținute în Penitenciarul C., pentru săvârșirea unei fapte asemănătoare, respectiv Tâlhărie și violare de domiciliu. Această persoană l-a văzut pe inculpat plin de sânge, cu capul spart și lovit la umăr. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a fost agresat înainte de a comite această faptă. Din punctul său de vedere, starea de fapt indică cel puțin o cauză de neimputabilitate, excesul neimputabil care ar fi putut fi reținut ca și circumstanță atenuantă, legitima apărare care a depășit din cauza temerii că va putea fi omorât.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a admis acțiunea civilă a Spitalului C. Județean de Urgență B. care s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei, iar pentru persoana vătămată B. O. a admis suma de 15.000 de euro reprezentând daune morale. Inculpatul nu este de acord să plătească aceste daune morale pentru că persoana vătămată a fost cea care a generat conflictul, într-adevăr, că acesta a ajuns în spital, dar tot din cauza lui, pentru că el a fost cel care s-a dus să-și regleze conturile în urma unor jocuri care avuseseră loc cu o zi înainte de incident între niște rude.

Cu privire la apelul declarat de P. de pe lângă T. B. solicită respingerea acestuia, pentru aceleași motive pe care le-a susținut în susținerea apelului formulat de către inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra apelului declarat de către inculpatul A. V., pune concluzii în sensul respingerii, apreciind că prima instanță în mod corect a soluționat atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.

În ceea ce privește latura penală, apreciază că în mod corect prima instanță a avut în vedere întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești și a stabil în mod corect starea de fapt, a reținut cu exactitate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, și anume, incidentul petrecut în data de 27 cu două zile înainte de conflict, precum și modalitatea în care a fost generat scandalul din 29 septembrie 2013. Așa cum rezultă din conținutul declarațiilor martorilor B. O., B. I., O. M. atacul săvârșit de inculpat a fost unul direct și nu a fost precedat de un atac din partea persoanei vătămate. Inculpatul este cel care a lovit primul persoana vătămată în zona capului cu respectivul topor producând acesteia leziuni foarte grave care au pus în pericol chiar viața.

În mod corect, apreciază că prima instanță a constatat că nu sunt incidente dispozițiile referitoare la legitima apărare sau excesul neimputabil prevăzute la art. 19 și 26 din Codul penal, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la natura atacatului și, respectiv, la o apărare proporțională cu eventualul atac. Simpla conduită a inculpatului care a înțeles să lovească în mod direct victima este acea care a dus la săvârșirea și la comiterea faptei de tentativă la omor.

Pentru aceste motive, apreciază că în mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului, s-a stabilit că în cauză nu sunt incidente și nu pot fi reținute aceste dispoziții referitoare la legitima apărarea sau depășirea limitelor legitimei apărări.

Referitor la latura civilă, în mod evident victima infracțiunii de tentativă de omor a suferit aceste leziuni care i-au afectat și îi afectează în continuare și pe viitor viața, aceasta este imobilizată, uneori se mișcă cu mare greutate datorită consecințelor leziunilor suferite. Astfel că, în mod corect prima instanță a admis constituirea de parte civilă formulată de unitatea spitalicească în raport de deconturile și înscrisurile depuse la dosar.

Pentru toate aceste motive, pune concluzii de respingere a apelului formulat de către inculpat.

Apelantul inculpat A. V., personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, în sensul reducerii pedepsei aplicate de către prima instanță. Precizează că el când a venit acasă, nu avea de gând să omoare pe cineva, ci a venit acasă ca să-și apere familia, respectiv soția și copii săi. Când a coborât din taxi și s-a depărtat de autoturism la aproximativ 30 de metri, a fost lovit în cap cu un rud. În momentul când a venit a doua oară să-i dea în cap cu un rud, soția sa împreună cu copii strigau „să nu îl omoare”, atunci a luat un topor din curte l-a lovit și a fugit. Dacă nu apuca să fugă îl omora. Erau 40 de inși în curtea lui, fratele lui era căzut la pământ și nu știa dacă mai trăiește sau nu, pentru că a fost lovit în cap. În acel moment nu știa ce să facă. Nu putea să stea ca să-l omoare, pentru că are trei copii de crescut. Solicită să se aibă în vedere faptul că a rămas fără loc de muncă, înainte de comiterea faptei lucra la Regia de A., nu este cunoscut cu antecedente penale, a pierdut casa pe care o aveau și acum soția sa cu cei trei copii se descurcă foarte greu, mai stă pe la rude. A greșit, îi pare rău de cele întâmplate și regretă fapta comisă, dar nu a găsit altă modalitate pentru că altfel el era cel omorât.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor formulate în cauză.

C.,

Constată că prin sentința penală nr. 175/S/20.05.2014 a Tribunalului B., în baza art. 386 cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă la omor calificat reținută în sarcina inculpatului A. V. din art. 20 vechiul cod penal raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i vechiul cod penal în infracțiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 32 Noul Cod Penal, raportat la art.188 alin.1 și 2 Noul Cod Penal,

În baza art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 188 alin.1 și 2 Noul Cod Penal, cu aplicarea art. 5 noul cod penal - pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, s-a dispus condamnarea inculpatului A. V. - zis „V.” la pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, f noul cod penal.

În baza art. 65 al. 2 raportat la art. 66 lit. a, b, f, noul cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator.

În baza art. 72 noul cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 30.09.2013 la zi.

În baza art. 404 al. 4 lit. b noul cod de procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 7 din L 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 397 raportat la art. 25 Noul Cod procedură penală și art. 1349, 1357 cod civil s-a admis acțiunea civilă a părții civile S. C. Județean de Urgență B. și în consecință s-a obligat inculpatul la plata sumei de_,49 lei, reprezentând costul prestațiilor medico-sanitare acordate victimei B. O..

În baza art. 397 raportat la art. 25 Noul Cod procedură penală și art. 1349, 1357 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile B. O. și în consecință s-a obligat inculpatul la despăgubirea acestei părți civile cu suma de 15.000 euro, la cursul BNR din ziua plății reprezentând daune morale, respingând restul pretențiilor.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în data de 27 septembrie 2013, B. O. jr. zis T. a jucat barbut cu B. A. V. zis N., ocazie cu care a pierdut un telefon mobil pe care cei doi îl evaluaseră la suma de 20 de lei. În aceeași zi, după ce a făcut rost de cei 20 de lei, B. O. jr. i-a solicitat restituirea telefonului mobil, însă inițial a fost refuzat de către B. A. V.. Între membri celor două familii, B. și B., a început un conflict care s-a terminat prin sosirea organelor de poliție, care le-a solicitat celor doi capi de familie, B. O. senior și B. I., ca pe viitor să evite asemenea conflicte, să le aplaneze de la început. După intervenția poliției, B. O. jr. și-a primit telefonul înapoi, iar între membri celor două familii nu a apucat să se consume vreun conflict fizic. În data de 29 septembrie 2013, în jurul orei 16³⁰, G. F., un apropiat al familiei B., a refuzat să mai furnizeze curent electric către familia lui B. I.. Cele două familii locuiesc în aceeași curte, fără a avea gard despărțitor între case. Pe fondul acestui incident, în data de 29 septembrie 2013, duminica, în jurul orei 17⁰⁰, după ce membrii familiei B. au consumat băuturi alcoolice (bere), câțiva dintre aceștia au ieșit în fața casei lor pentru a-și face nevoile fiziologice, moment în care fiind văzuți de membri ai familiei B. au început să arunce cu pietre înspre casa lui B. O. jr. și să se certe cu cei care urinaseră în fața casei. În continuare, persoanele care se aflau în casa lui B. O. jr. au ieșit afară și au început să arunce cu pietre către casa lui B. I., s-au înarmat și au mers înspre locuința lui B. I..

Grupul familiei B. era format din: B. O. jr. zis T., B. V.-M. zis S., O. M. R., B. I. zis C., G. I. zis B.. Grupul familiei B. era format inițial din: B. I., B. I.-T., B. A. V. zis N., B. C. N., A. (fost B.) I., după care au apărut: A. V. zis V., A. D. G., A. C. D. și A. B..

Văzând iminența conflictului dintre cele două familii, B. A. l-a sunat pe socrul său, B. O. senior, care locuiește în apropiere, solicitându-i ajutorul.

Astfel, între cele două familii a început o încăierare, cei zece corixanți implicați aplicându-și lovituri reciproc, cu pumnii, picioarele și cu rudurile (pari).

În timpul conflictului, B. A. V. l-a sunat pe A. D. G. și i-a solicitat sprijinul, acesta plecând imediat împreună cu inculpatul A. V. zis V., A. C. și R. C., cu un taxi, către locul scandalului. Asupra acestui aspect inculpatul este constant în toate declarațiile date în cauză până în prezent.

Inainte să ajungă frații A., la fața locului a sosit B. O. senior, singur, fără a avea în mână vreo armă, cu scopul de a aplana conflictul, astfel cum îi sfătuiseră organele de poliție cu două zile înainte.

Cum au ajuns, frații A. s-au dat jos din taxi și au luat-o la fugă către locul unde se desfășura bătaia, respectiv în jurul casei lui B. I..

Pentru momentul următor instanța s-a raportat la depozițiile ce au fost prezentate de inculpat organelor judiciare întrucât relativ la prezentarea acestui moment toate declarațiile date în cauză diferă atât de declarațiile inculpatului, dar și între ele, necoroborându-se .

Astfel, inculpatul a declarat instanței că a coborât din taxi și a ajuns în curtea casei sale, parcurgând cca.30 m. A fost lovit de B. O. sen cu parul în cap, cu un par de 2 m lungime și grosime cca. 5 cm. și în același timp de Bibilon cu un par în spate. Tot în același timp l-a lovit cu pumnii și picioarele fiul lui B. O. și a căzut jos. S-a ridicat și a fugit. Atunci a luat toporul de la ciopler din curtea casei sale pentru că s-a speriat. A vrut să fugă către pădure, dar B. O. a venit spre el să îl mai lovească o dată în cap ridicând parul spre el, dar el mai repede decât partea vătămată i-a dat acestuia cu toporul în cap, în partea laterală a capului. Inculpatul precizează că el fugea și partea vătămată l-a prins din spate, astfel că dintr-o parte i-a aplicat lovitura. D. acesta a fugit după el, restul s-au împrăștiat după ce el s-a ridicat de jos ducându-se să ia toporul. Nu a mai fost atacat de nimeni. A reușit să fugă în pădure cu tot cu toporul. Restul oamenilor care rămăseseră acolo strigau: Omorâți-l, omorâți-l. A ajuns sub pădure la un frate al tatălui său. I-a povestit unchiului său cele întâmplate, acesta a chemat salvarea și poliția.

Această declarație furnizată instanței de către inculpat diferă într-o anumită măsură de cea dată în faza urmăririi penale la o zi după incident în prezența apărătorului, în care arată: ”în momentul în care am ajuns noi cu taxiul în fața porții, bătaia începuse deja, socrul meu fiind pe jos. În aceste condiții eu am luat-o la fugă către casa mea pentru a lua ceva în mână. Aici am găsit în fața casei, pe un ciopler un topor de aproximativ 70-80 cm cu care m-am îndreptat către locul unde avea loc altercația dintre cele două familii. Bătaia avea loc în jurul casei socrului meu B. I.. De cum am ieșit din raza casei mele, l-am văzut pe socrul meu trântit la pământ și lovit de către M. care era îmbrăcat într-o salopetă de U.. M. îl lovea pe socrul meu cu un rud,un băț. M. îi dădea în picioare, în coaste, l-a bătut rău. De cum am făcut 10 m de lângă casa mea, am fost lovit pe la spate de către N. și Bibilon cu un băț în zona capului, moment în care l-a văzut în fața mea pe B. O. care avea în mână un băț, B. O. a încercat să mă lovească cu bățul respectiv însă eu m-am ferit și i-am dat mai repede cu toporul în cap. Precizez că l-am lovit cu muchia toporului, nu cu tăișul acestuia. Imediat după asta am fugit către apă împreună cu frații și cumnații mei. Eu și frații mei am fugit separat de cumnați, noi am fugit primii. Când eu am fugit B. O. era jos și îi curgea sângele din cap „ – filele 53, 54 dosar urmărire penală.

Aceleași aspecte le-a declarat procurorului chiar și în ziua incidentului: „ …. Când am ajuns cu taxiul în fața porții am coborât și am fugit în curte să-mi iau ceva în mână: Eu m-am dus direct în casa mea să-mi iau un topor din fața casei de la ciopler. Când am ajuns noi scandalul era în curte la socrul meu în spatele casei acestuia. Scandalul era de fapt o bătaie generală între cele două familii, fiecare dădea cu bețe sau cu furca. Am văzut că aveau furcă tavi jr. și băiatul în salopetă O. M.. Cred că ei îl loveau pe socrul meu B. I.. Când am coborât cu toporul am dat de B. O. senior, dar mai înainte de asta am fost lovit de N. zis B. cu un băț în cap, lovitura fiind dată pe la spate. Deoarece în fața mea era la o distanță de aproximativ doi metri B. O. senior care avea în mână un băț cu care intenționa să mă lovească l-am lovit eu mai repede cu toporul în cap .. „

Inculpatul a justificat instanței schimbarea depoziției astfel:

„ Nu știu dacă am mai zis altceva la procuror față de ce am zis astăzi în instanță, dar eram zăpăcit de la lovitura primită, dar nu am mințit, am zis exact cum s-a întâmplat. Aveam pe mine o cămașă galbenă cu pătrățele și în timp ce mă lovea cu pumnii și picioarele când eram jos, B. O. jr, mi-a rupt cămașa de pe mine. Când am ajuns cu taxiul l-am văzut pe socrul meu pe un hol al casei. Nu am văzut ca acesta să fie lovit de cineva. Fiind lovit în cap și plin de ură l-am băgat în discuție pe socrul meu aiurea în declarația de la procuror. Eu l-am lovit în cap pe B. O. sen. cu muchia, nu cu tăișul toporului.”

Așadar potrivit propriei declarații, oricare ar fi starea de fapt prezentată de inculpat, instanța nu a identificat o stare de legitimă apărare în care inculpatul să se fi aflat când a lovit victima cu toporul .

Instanța a reținut pe de o parte că în ambele variante, de la momentul la care inculpatul susține că a fost lovit și până la momentul la care a declanșat atacul asupra părții vătămate există un interval de timp, în care acesta s-a înarmat cu toporul și a lovit partea vătămată. În acest sens practica ICCJ a reținut că nu se poate discuta despre existența legitimei apărări în condițiile în care între momentul atacului pe care se susține legitima apărare și cel al atacului care a determinat urmările a existat o perioadă de timp în care inculpatul dacă se simțea în pericol putea să adopte o altă modalitate de acțiune.

Pe de altă parte, în ipoteza exprimată în cursul urmăririi penale nu a fost vehiculată ideea unui atac direct și imediat asupra sa, el aflându-se la o distanță de 2 metri, partea vătămată fiind înarmat cu un băț în timp ce el avea asupra sa un topor, iar în varianta expusă instanței, inculpatul era fugărit doar de partea vătămată din spate și care l-ar fi prins dar așa cum a declarat - el mai repede decât partea vătămată i-a dat acestuia cu toporul în cap, în partea laterală a capului.

Nefiind îndeplinită condiția atacului direct și imediat asupra sa, instanța de fond nu a primit apărarea formulată de inculpat în sensul reținerii stării de legitimă apărare la momentul în care acesta a aplicat părții vătămate lovitura cu toporul în cap.

În urma loviturii, B. O. senior a suferit următoarele leziuni: Pneumoencefalie internă. Focar extins de fractură cominutivă cu înfundare temporo-parietală stângă. Acumulare hemoragică neomogenă mixtă parenchimatoasă intergirală și subdurală hemicraniu stâng. Acumulare hemoragică subdurală temporo-parietală dreaptă cu grosime maximă în vecinătatea vertexului de 12 mm. Edem cerebral difuz ... acumulare hemoragică la nivelul coasei creierului. Fractură bază craniu paramedian dreapta. Hematom epicranian temporo-parietal stâng și occipital drept (fila 110 dosar urmărire penală).

La momentul internării, lui B. O. senior i s-a stabilit următorul diagnostic: Comă GCS 7. Traumatism cranio-cerebral acut prin agresiune. Fractură cu înfundare temporo-parietală stângă. Hemoragie intraparenchimatoasă subdurală și subarahnoidiană stângă. Hemoragie subdurală temporo-parietală dreaptă. Edem cerebral. Plagă tăiată, dilacerare temporo-parietală stângă.

Imediat după ce i-a dat cu toporul în cap lui B. O. senior, A. V. a fugit de la locul faptei împreună cu frații săi către pădure. În momentul în care îl trăgeau, frații lui A. V. au rupt cămașa de pe acesta (fila 54), obiectul vestimentar fiind găsit la fața locului de către organele de urmărire penală (filele 12-13).

A. V. a fost examinat în data de 30 septembrie 2013, ocazie cu care s-a stabilit că și acesta a suferit următoarele leziuni: traumatism cranio-cerebral acut fără pierderea conștienței. Plagă contuză vertex. Contuzie umăr drept, contuzie antebraț stâng (fila 112 dosar urmărire penală) ce a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale. Din probele administrate în cauză nu rezultă indubitabil modul în care au fost produse aceste leziuni.

Pentru a reține această stare de fapt instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte desprinse din analiza ansamblului probatoriu: Geneza conflictului dintre cele două familii relativ la incidentul dedus judecății din 29.09.2013 nu poate fi stabilită cu exactitate în condițiile în care martorii din familia inculpatului susțin că au fost atacați de membri familiei părții vătămate, iar martorii din familia părții vătămate susțin exact contrariul, cert este că la momentul la care inculpatul a ajuns cu taxiul acasă era o învălmășeală în derulare astfel cum și inculpatul a admis în declarațiile sale. Declarațiile inculpatului astfel cum au fost mai sus examinate.

Cât privește declarațiile martorilor instanța a reținut deja în cele de mai sus că depozițiile ce au fost prezentate de inculpat organelor judiciare diferă de toate declarațiile date în cauză, dar și toate declarațiile de martori diferă între ele, necoroborându-se. Astfel, martorii B. I. și B. I. T. nu pot justifica schimbarea declarațiilor date în etape urmăririi penale în condițiile în care la audierea lor a asistat apărătorul ales al inculpatului, aspect confirmat instanței de acest apărător. Ceilalți martori din familia inculpatului au precizat că nu știu să citească și să scrie, că au semnat declarațiile fără să le fie citite, context în care instanța constatând că aceste declarații nu au fost luate în prezența unui martor asistent, a reținut doar depozițiile oferite de aceștia în cursul cercetării judecătorești.

Astfel au susțineri diferite de ale inculpatului: martorul A. I. fost B. I. arată că partea vătămată atunci când a apărut i-a lovit pe toți, arătând că partea vătămată, copiii săi, Bibilon și B. V. au luat-o la fugă către inculpat când a venit cu taxiul, l-a u lovit pe acesta cu ruduri până ce a căzut jos, mai departe nu a mai văzut ce s-a întâmplat; martorul B. C. N. a arătat că pe tatăl său – socrul inculpatului îl loveau, apoi partea vătămată și fiii săi îl loveau pe inculpat cu ruduri până ce acesta a căzut jos, mai departe nu a mai văzut ce s-a întâmplat; martora B. V. – soacra inculpatului a arătat că în timp ce îl ducea în casă pe soțul său B. I. a văzut că B. O. care apăruse striga să-i dea în cap inculpatului care apăruse, respectiv O., Bibilon, C., B. Sile, M. i-au dat în cap inculpatului cu furca, cu ruduri, și l-au trântit jos, mai departe nu a mai văzut ce s-a întâmplat; martora B. F. concubina inculpatului a susținut că atunci când inculpatul a apărut, tatăl ei era în curte trântit pe jos și, deși a stat afară până a venit poliția nu a văzut când inculpatul a dat cu toporul; martorii B. V. M. și B. A., fiul și nora părții vătămate au susținut că după ce inculpatul a coborât din taxi ar fi venit direct către tatăl său și i-ar fi presat capul din lateral cu două sticle care s-au spart, apoi inculpatul ar fi cerut concubinei sale să-i aducă un topor, aceasta l-a adus și l-a lovit pe tatăl său cu toporul în cap, după ce a căzut la pământ, inculpatul i-a mai aplicat o lovitură și a fugit în pădure; martorul B. O. jr. nu-și amintește nimic, el fiind grav afectat în învălmășeala din 29.09.2013 astfel cum a rezultat și din actele medicale aflate la dosarul cauzei; martorul B. I. zis C. a aratat că :” B. I. l-a chemat pe B. O. junior să calmeze scandalul creat a apărut inculpatul, a cerut toporul de la nevasta lui. Aceasta i-a adus un topor din casa de la ea și l-a lovit pe B. O. senior în cap. Nici inculpatul și nici socrul său B. I. nu a fost agresat de cineva până ce acesta să vină să-l lovească cu toporul. Din lateral inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu toporul în cap. Acesta a căzut imediat la pământ. Pe fiul părții vătămate B. O. junior A. D. l-a lovit în cap cu un băț. Imediat după ce l-a lovit pe B. O. senior, inculpatul a fugit cu toporul, a trecut râul și a fugit în poiană. Cu acesta au fugit și frații săi. Am văzut-o la locul incidentului și pe soacra inculpatului. Și aceasta arunca cu sticle și borcane, cu ce prindea în mână spre noi când am început să strigăm să nu mai lovească. Acest lucru se întâmpla când inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu toporul. După ce aceștia au fugit, scandalul s-a terminat.”

Martorul O. M. R. a arătat instanței următoarele: „De la casa mea până la locul respectiv este poiană și deși sunt 200 de metri am văzut că inculpatul era cu un topor. Am văzut că acesta l-a lovit cu toporul pe partea vătămată. Nu am văzut ca inculpatul să fi fost atacat de cineva atunci când a dat cu toporul. Când B. O. tatăl s-a prăbușit la pământ inculpatul a plecat spre vale cu topor cu tot împreună cu fratele său D., care mergeau pe picioarele lor împreună cu nevasta lui D.. După ce aceștia au plecat eu m-am apropiat de locul respectiv. Am mers acolo cu poliția în același timp. Atunci am observat că și B. O. junior era lovit și G. I.. După ce a venit poliția a venit și salvarea. Prima dată l-a luat pe partea vătămată, apoi pe fiul acestuia și pe G. I. l-a luat poliția. După ce poliția a plecat și noi am plecat. Incidentul s-a întâmplat într-o parte laterală a casei lui B. I., cam în zona unde se termină săgeata indicată cu 1 în fotografia de la fila 7 din dosar urmărire penală. Cum se intră pe poiana respectivă prima casă este a mea. Nu am văzut ca inculpatul să fi venit cu taxiul, după cum vorbeau vecinii că ar fi venit cu un taxi…… Nu l-am văzut pe partea vătămată să aibă ceva în mână … la acest moment nu-mi aduc bine aminte cum s-au întâmplat lucrurile exact, dar am declarat la poliție că l-am văzut pe vili din casa aflată la deal venind în fugă cu toporul … ”.

Martorul A. D. G. - frate cu inculpatul arată că atunci când a intrat cu inculpatul pe poartă au fost luați la bătaie, după ce el a fost lovit s-a prăbușit inconștient la pământ și nu știe ce s-a întâmplat în continuare. Martorul A. C. D. - frate cu inculpatul a susținut că inculpatul a fost lovit în cap cu furca de către B. V., fratele lor D. a fost lovit în cap, nu știe de cine a căzut jos inconștient, partea vătămată cu fiii lui și cu Bibilon dădeau în inculpat cu parul, s-a îndepărtat de acolo cu fratele D. apoi în urma lor a apărut inculpatul, care avea în mână un topor, nu cunoaște ce a făcut acesta cu toporul.

Martorul G. I. zis B. a arătat instanței că deși i-a spus procurorului că nu știe să citească a semnat declarația fără să-i fie citită, acesta a declarat instanței relativ la acest incident la care a asistat următoarele: „La un moment dat a apărut partea vătămată. Nu știu de unde. Nu avea nici un obiect în mână. Probabil că acesta a primit un telefon. A apărut între noi. Când a părut el, băieții lui O. și V. erau doborâți la pământ. Partea vătămată a cerut să se liniștească cu topii. Nu s-au liniștit cei prezenți ci băieții lui B. I. au tăbărât pe partea vătămată cu nudurile. Acesta avea o giacă mai groasă pe el. La un moment dat a apărut inculpat, dar nu am văzut de unde a apărut. Avea două sticle de băutură în mână. Nu erau de plastic. S-a băgat între cei care-l loveau pe partea vătămată și am văzut că i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu cele două sticle de băutură din ambele părți ale capului. Eu eram lovit și stăteam într-un picior. Sticlele nu s-au spart. Inculpatul a strigat către soția lui să aducă toporul. Aceasta a adus toporul. Nu am văzut de unde a adus toporul dar a apărut repede cu el. inculpatul i-a aplicat o lovitură cu tăișul toporului în cap părții vătămate. În acel moment inculpatul nu era atacat de nimeni. Eu am văzut acest lucru de la o distanță de circa 6 metri. Partea vătămată s-a prăbușit la pământ, după care inculpatul a venit la mine tot cu toporul. Eu i-am spus să nu dea în mine să-mi rămână familia și copiii fără mine. Mai departe am văzut că inculpatul a fugit.”

Martorul B. M. L. este taximetristul care l-a dus acasă pe inculpat împreună cu frații săi C. și D. și cu R. C. în ziua incidentului, a constatat că în zonă erau mai multe persoane acre fugeau unii după alții, nu a coborât din taxi și împreună cu R. au plecat cu taxiul din acel loc.

Martorul R. C. C. a susținut aceleași aspecte ca și martorul anterior, arătând în plus că inculpatul era băut în acea zi, dar era conștient de ceea ce face, nu a văzut ca inculpatul la coborâre să aibă sticle sau vreo sticlă în mână.

Față de ansamblul probatoriu al cauzei anterior expus instanța de fond a apreciat că în drept, fapta inculpatului A. V. care, în data de 29.09.2013, în jurul orei 17,15, cu ocazia unei altercații purtate în public între membrii a două familii vecine, cu intenție, l-a lovit cu un topor în cap pe B. O. sen. în vârstă de 46 de ani, însă rezultatul mai grav, decesul victimei, nu s-a produs din motive independente de voința autorului, întrunește din perspectiva dispozițiilor art. 5 al. 1 noul cod penal elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 Noul Cod Penal, raportat la art.188 alin.1 și 2 Noul Cod Penal, prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 386 Noul cod de procedură penală din fapta de tentativă la omor calificat reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu încadrată juridic în art. 20 vechiul cod penal raportat la art. 174 al. 1, 175 al. 1 lit. i vechiul cod penal.

Stabilind vinovăția inculpatului conform celor de mai sus, instanța de fond a realizat tragerea acestuia la răspundere penală.

P. urmare, instanța de fond a făcut aplicațiunea prevederilor art. 74 Noul Cod penal privind criteriile de individualizare judiciara a pedepsei, context în care s-a avut în vedere: împrejurările concrete în care s-a derulat starea de fapt – în public, în prezența mai multor persoane din două familii vecine care se încăierau inculpatul a avut o acțiune spontană pe fondul unui conflict minor petrecut cu două zile în urmă între copii acestor familii, natura infracțiunii - de violență îndreptate contra vieții, infracțiune care, prin rezultatul produs prezintă un pericol social ridicat, și datele personale ale inculpatului - care este o persoană în vârstă de 27 de ani, se află la prima confruntare cu legea penală, în cursul procedurii a manifestat inconsecvență în susțineri, a invocat o stare juridică care nu s-a confirmat în cauză prin probatoriul administrat, nu conștientizează impactul activității ilicite pentru societate.

În raport de toate circumstanțele reale și personale prezentate, instanța de fond a apreciat că este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, f noul cod penal .

Instanța de fond a apreciat, relativ la inculpat, că din perspectiva art. 5 Noul Cod penal infracțiunea de tentativă la omor pentru care acesta a fost trimis în judecată are o reglementare mai favorabilă din punct de vedere sancționator în noua lege penală. Pedepsele accesorii și complementare au fost stabilite în raport de dispozițiile art. 12 din legea 187/2012 care statuează că: ”În cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă”, în speță potrivit legii penale noi mai favorabilă în raport cu infracțiunea de tentativă la omor. În același sens a statuat și C. Constituțională prin decizia nr. 265 din 6 mai 2014.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că, în cauză, în termen legal partea vătămată B. O., prin apărător ales, s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei daune materiale reprezentând cumpărarea de medicamente și suma de 30.000 euro cu titlu de daune morale – fila 58 și S. C. Județean de Urgență B. s-a constituit parte civilă cu suma de_,49 lei reprezentând costul prestațiilor medico-sanitare acordate victimei B. O. filele - 33, 34 fond.

O condiție esențială pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală este aceea a certitudinii prejudiciului cauzat atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii sale. Cheltuielile pretinse cu acest titlu de partea civilă se circumscriu noțiunii de prejudiciu patrimonial în sensul legii civile, dar instanța a constatat că prejudiciul material invocat de partea civilă nu este dovedit sub aspectul întinderii pretinse, ca atare aceste pretenții nu pot fi admise.

Cât privește daunele morale, instanța de fond a luat în considerare vârsta părții civile, 47 de ani, faptul că acesta, ca urmare a loviturii cu toporul în cap ce i-a fost aplicată de inculpat, ca și persoană ajunsă la maturitate și întreținător al familiei, este privat de o viață normală, fiindu-i grav afectată capacitatea de mișcare, împovărând situația familiei sale prin aceea că necesită ajutor permanent și mai mult respectiva familie și-a pierdut întreținătorul, martorii G. I. zis „B.”, Ardelanu D. G. arătând că acesta până la momentul incidentului era un om normal, aparent sănătos, lucra cu carte de muncă și obținea un venit de circa 1800 lei lunar. P. urmare, este incontestabil faptul că partea civilă a fost supus, fără echivoc, unor suferințe fizice și psihice care din nefericire la acest moment nu au luat sfârșit.

Daunele morale trebuie să aibă un caracter reparatoriu pentru a se compensa lipsurile imense ce au apărut în viața părții civile dată fiind suferința pricinuită de . exercitată de inculpat asupra sa. Astfel, în acordarea daunelor morale din perspectiva art. 1349, 1357 al. 1 Cod civil, instanța de fond a apreciat că suma de 15.000 euro reprezentând daune morale pentru partea civilă B. O. realizează un echilibru între caracteristicile evocate ale daunelor morale.

Așa fiind, pentru considerentele expuse instanța, în baza art. 397 raportat la art. 25 Noul Cod procedură penală și art. 1349, 1357 Cod civil a admis în parte acțiunea civilă a părții civile B. O. CNP_ și în consecință a obligat pe inculpat la despăgubirea acestei părți civile cu suma de 15.000 euro la cursul BNR din ziua plății reprezentând daune morale, a respins restul pretențiilor.

În baza aceluiași temei legal a admis și acțiunea civilă a părții civile S. C. Județean de Urgență B. și în consecință a obligat inculpatul la plata sumei de_,49 lei reprezentând costul prestațiilor medico-sanitare acordate victimei B. O..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă T. B. și inculpatul A. V..

Parchetul de pe lângă T. B. critică această hotărâre judecătorească sub aspectul netemeiniciei, motiv ce vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A. V..

În opinia parchetului, acest cuantum al pedepsei, și anume 6 ani închisoare, nu este în măsură să ducă la atingerea pe deplin a scopului pedepsei prevăzută de dispozițiile codului de procedură penală.

Apelantul inculpat A. V. solicită admiterea apelului declarat de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 175 din 20.05.2014 a Tribunalului B.. Referitor la starea de fapt, apreciază că nu se poate reține doar efectul acestei încăierări. Într-adevăr, persoana vătămată a ajuns la spital într-o stare gravă, însă aceasta s-a refăcut și se poate deplasa singură. Trebuie avut în vedere și faptul esențial al acestei fapte, și anume, acela că inculpatul a intervenit în mijlocul încăierării care se petrecea adiacent curții sale, iar cei vizați erau rudele acestuia de către persoana vătămată și rudele acestuia din urmă. Inculpatul împreună cu fratele său, D., au venit acasă cu un taxi la solicitarea rudelor lor care le-au spus că sunt luați de bătaie în propria lor curte. Aceasta este prima cauză pentru care inculpatul s-a aflat acolo. El nu se afla acasă când a început încăierarea, el a intervenit în favoarea rudelor la solicitarea acestora. În aceste condiții, apreciază că sunt incidente prevederile art. 20 Cod penal – starea de necesitate – pentru a apăra integritatea corporală a rudelor. Pentru că inițial nu a fost o legitimă apărare, apreciază că a fost o stare de necesitate care a degenerat într-o legitimă apărare justificată, pentru că așa cum rezultă din declarațiile martorilor aflate la filele 119-120, fratele inculpatului, D., a luat un rud în cap și a căzut inconștient. Inculpatul a fost și el lovit cu acest rud în cap și în coaste, dar acesta a reușit să se ridice și să fugă. Această stare de temere a existat, astfel încât legitima apărare a fost depășită, transformându-se într-un exces neimputabil. Instanța de fond nu a reținut nicio circumstanță atenuantă care ar fi condus în cazul unui exces neimputabil.

Totodată precizează că prima persoană care l-a văzut pe inculpat după incident este o doamnă care stă undeva lângă pădure, pentru că aceasta a fugit în pădure deoarece unul dintre copii acestuia, respectiv cel mic, a stat în pădure până dimineață de frica persoanelor vătămate, care în prezent sunt private de libertate, deținute în Penitenciarul C., pentru săvârșirea unei fapte asemănătoare, respectiv tâlhărie și violare de domiciliu. Această persoană l-a văzut pe inculpat plin de sânge, cu capul spart și lovit la umăr. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul a fost agresat înainte de a comite această faptă. Din punctul său de vedere, starea de fapt indică cel puțin o cauză de neimputabilitate, excesul neimputabil care ar fi putut fi reținut ca și circumstanță atenuantă, legitima apărare care a depășit din cauza temerii că va putea fi omorât.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge apelurile declarate de parchet și de inculpat, ca nefondate.

Apelul parchetului, prin care se solicită majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, nu este fondat, urmând a fi respins, având în vedere că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei. Întrucât instanța de fond a arătat care sunt argumentele pentru care i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare, curtea își va însuși aceste motive, considerându-le pertinente.

P. susține că pentru reeducarea inculpatului ar fi necesară o pedeapsă mai mare, deoarece acesta a luat cu ușurință hotărârea de a comite fapta și a acționat cu o violență extremă, lovind victima cu un topor în zona capului. Nu pot fi reținute aceste aspecte, învederate de parchet, deoarece inculpatul A. V. nu prezintă un grad deosebit de pericol social, iar modalitatea în care a comis fapta nu justifică o majorare a cuantumului pedepsei aplicate. Inculpatul a lovit victima în condițiile în care între grupul din care aceasta făcea parte și grupul compus din rudele inculpatului a izbucnit un conflict, nefiind vorba așadar de o inițiativă a acestuia în comiterea faptei. Inculpatul A. V., deși s-a implicat ulterior în acest conflict, nu a avut un rol deosebit în acest conflict, ci lovind-o doar pe partea civilă Borzos O.. Deși inculpatul a lovit victima cu un corp contondent, în zona capului, fapta sa nu depășește gravitatea unei infracțiuni tipice de tentativă de omor, astfel încât să se poată considera că este necesară majorarea pedepsei aplicate.

Persoana inculpatului nu prezintă o periculozitate deosebită, care să necesite aplicarea unei pedepse ridicate, pentru a putea fi asigurată reeducarea. Dimpotrivă, deși trăiește într-un mediu social cu o infracționalitate peste medie, inculpatul nu are antecedente penale, este integrat în familie și în societate, având mijloace legale pentru procurarea existenței, la momentul săvârșirii faptei.

Este adevărat că fapta comisă de inculpat este una gravă, prin consecințele pe care le-a produs și prin cele pe care putea să le producă, pentru viața victimei, însă acest aspect a fost reflectat în cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de fond, care deși este orientată spre minimul special, nu este situată chiar la minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea de tentativă de omor. Față de aspectele legate de persoana inculpatului, circumstanțele comiterii faptei nu justifică majorarea cuantumului pedepsei aplicate. În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului, aceasta nu poate constitui un temei suficient pentru majorarea cuantumului pedepsei, deoarece inculpatul și-a făcut apărarea în cauză, în limitele îngăduite de Codul de procedură penală, nefiind reținută în sarcina acestuia vreo încercare de influențare a martorilor sau de împiedicare a bunei desfășurări a procesului penal. Nerecunoașterea faptei, așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și invocarea în favoarea sa a legitimei apărări, în condițiile în care fapta a fost comisă pe fondul unui conflict între două grupuri de persoane, nu constituie o atitudine procesuală care să impună o majorare a cuantumului pedepsei aplicate, pentru asigurarea reeducării inculpatului.

Apelul declarat de inculpatul A. V., prin care acesta invocă în favoarea sa cauza justificativă a legitimei apărări, va fi respins ca nefondat, deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile acestei cauze. Nu poate fi vorba în cauză de existența stării de necesitate, așa cum a susținut inculpatul prin apărător, deoarece starea de necesitate presupune existența unui pericol iminent, care să nu provină dintr-un atac al unei persoane. În cazul în care sursa pericolului o constituie un atac material, direct, material și injust, provenit din partea unei persoane, va fi incidentă legitima apărare, chiar dacă ar fi vorba de un atac îndreptat împotriva unei alte persoane decât inculpatul, cum se susține de către apărătorul inculpatului.

În speță însă, în mod just a motivat instanța de fond că nu sunt întrunite condițiile legitimei apărări, nefiind întrunite condițiile unui atac direct, material, imediat și injust, care să pună în pericol persoana inculpatului A. V. sau a altuia, așa cum prevede art. 19 alin. 2 Cod penal.

Este adevărat că inculpatul a comis fapta pe fondul unui conflict declanșat între două tabere, respectiv grupul familiei B., format din: B. O. jr. zis T., B. V.-M. zis S., O. M. R., B. I. zis C., G. I. zis B., pe de o parte, și grupul familiei B., format inițial din B. I., B. I.-T., B. A. V. zis N., B. C. N., A. (fost B.) I., după care au apărut inculpatul A. V. zis V., A. D. G., A. C. D. și A. B..

În momentul apariției inculpatului A. V., conflictul era declanșat, însă nu rezultă că inculpatul sau vreo altă persoană din cadrul grupului familiei acestuia ar fi fost atacat de către persoana vătămată B. O.. Declarațiile date de inculpat, pe parcursul procesului penal, nu au fost consecvente sub acest aspect. Inițial acesta a declarat că partea civilă avea în mână un băț, cu care ar fi intenționat să-l lovească, însă el l-a lovit primul, așa cum rezultă din declarația sa de la filele 53, 54 din dosarul de urmărire penală. Ulterior, în fața instanței, inculpatul și-a modificat această declarație, susținând că imediat cum a ajuns la locul conflictului, ar fi fost lovit de partea civilă B. O., cu un par de cca 2 m lungime și 5 cm. grosime, în zona capului, după care s-a ridicat, a fugit și a luat toporul, cu care l-a lovit apoi în cap pe acesta. Diferența dintre cele două declarații ale inculpatului este semnificativă, deoarece în cea dată în fața organelor de urmărire penală, acesta susține că nu a fost lovit de partea civilă, ci doar că aceasta avea intenția să-l lovească cu „un băț”, dar l-a lovit el mai întâi, iar în declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul susține că a lovit partea civilă după ce el a fost lovit mai întâi de către aceasta, cu „un par”. Încercarea inculpatului de a denatura declarația, astfel încât să rezulte existența legitimei apărări, este evidentă.

De altfel, niciuna din aceste declarații nu coincide cu declarațiile date de membrii familiei inculpatului, în care aceștia încearcă să acrediteze de asemenea ideea existenței unei legitime apărări. Astfel, martorul A. I. susține că partea vătămată și fii acestuia ar fi luat-o la fugă spre inculpat, când acesta a venit cu taxiul, și l-ar fi lovit, aspect neverosimil, deoarece aceștia nu ar fi avut vreun motiv să alerge spre inculpat, ca să-l lovească, imediat ce inculpatul a coborât din taxi, de vreme ce inculpatul nu a fost implicat în conflict până la acel moment.

Martora B. V. susține că partea civilă B. O. n-ar fi lovit pe inculpat, ci ar fi strigat la ceilalți membri ai grupului său să-l lovească, iar inculpatul ar fi fost lovit cu furca, cu ruduri, fiind trântit la pământ de către O., Bibilon, C., B. Sile și M..

Martora B. F., concubina inculpatului, susține că nu ar fi văzut când inculpatul a dat cu toporul, deși a stat afară până a venit poliția.

Martorii B. V. M., B. A., B. I. și G. I., care fac parte din grupul părții civile, au declarat că inculpatul i-ar fi cerut concubinei sale să-i aducă toporul, cu care a lovit apoi partea civilă, iar nu că inculpatul și-ar fi luat singur toporul așa cum a susținut acesta. Toți afirmă că inculpatul a lovit partea civilă fără ca aceasta din urmă să-l fi lovit mai înainte pe inculpat. Acest aspect rezultă din ansamblul declarațiilor date în cauză de persoanele care au fost de față la conflict.

Martorul O. M. R., care susține că a văzut conflictul de la casa sa, arată că a văzut când inculpatul a lovit partea civilă cu un topor în cap și că nu a văzut ca inculpatul să fi fost atacat de cineva la momentul respectiv.

Coroborarea tuturor declarațiilor conduc la concluzia că inculpatul nu a fost lovit de partea civilă Borzos O., în momentul în care l-a lovit pe acesta cu toporul în cap. În aceste condiții, chiar dacă, atunci când a venit inculpatul, era declanșat un conflict între cele două grupuri, de vreme ce partea civilă nu l-a atacat nici pe el și nici o altă persoană apropiată a inculpatului, nu sunt întrunite condițiile unui atac direct, material, imediat și injust, care să justifice apărarea inculpatului, prin lovirea părții civile cu toporul în cap.

Pentru aceste motive, nu poate fi reținută în favoarea inculpatului săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare, așa cum a susținut acesta, nefiind întrunite condițiile art. 19 Cod penal.

Nefiind întrunite condițiile unui atac din partea persoanei vătămate, nu poate fi vorba nici de existența circumstanței atenuante a depășirii limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 75 lit. b) Cod penal, deoarece pentru reținerea acestei circumstanțe atenuante trebuie să fie îndeplinite mai întâi toate condițiile unui atac direct, material, imediat și injust. Singura condiție care nu este îndeplinită, în cazul depășirii limitelor legitimei apărări, este cea a proporționalității dintre apărarea inculpatului și atacul părții civile. Or, din moment ce nu sunt întrunite condițiile de la art. 19 alin. 2 Cod penal, ale atacului, nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă legală menționată, așa cum a solicitat inculpatul, prin apărător.

Lovirea ulterioară a inculpatului, de către alți membrii din grupul părții civile, nu poate schimba nimic din cele reținute anterior, cu privire la vinovăția inculpatului.

Inculpatul A. V. a criticat sentința instanței de fond și cu privire la obligarea sa la plata daunelor morale, către partea civilă B. O., în cuantum de_ de euro. Acesta susține că nu ar trebui să plătească această sumă cu titlu de daune morale, deoarece partea civilă ar fi contribuit la declanșarea conflictului, în urma căreia aceasta a fost lovită de inculpat.

Nu poate fi primită această critică a inculpatului, deoarece în cauză s-a stabilit în mod cert că partea civilă nu l-a atacat pe inculpat, înainte ca acesta din urmă să o lovească cu toporul în cap. Cuantumul daunelor morale este menit să constituie o reparație a suferințelor provocate de inculpat părții civile, în urma producerii unor leziuni grave, care i-au pus viața în primejdie. Rănile provocate părții civile, de către inculpat, au fost deosebit de grave, având în vedere descrierile din actele medico-legale. Astfel, din actele de la dosar rezultă că, în urma loviturii, B. O. senior a suferit următoarele leziuni: Pneumoencefalie internă. Focar extins de fractură cominutivă cu înfundare temporo-parietală stângă. Acumulare hemoragică neomogenă mixtă parenchimatoasă intergirală și subdurală hemicraniu stâng. Acumulare hemoragică subdurală temporo-parietală dreaptă cu grosime maximă în vecinătatea vertexului de 12 mm. Edem cerebral difuz ... acumulare hemoragică la nivelul coasei creierului. Fractură bază craniu paramedian dreapta. Hematom epicranian temporo-parietal stâng și occipital drept. A fost nevoie de internarea acesteia, pentru tratarea rănilor provocate, la momentul internării, stabilindu-i-se părții civile următorul diagnostic: Comă GCS 7. Traumatism cranio-cerebral acut prin agresiune. Fractură cu înfundare temporo-parietală stângă. Hemoragie intraparenchimatoasă subdurală și subarahnoidiană stângă. Hemoragie subdurală temporo-parietală dreaptă. Edem cerebral. Plagă tăiată, dilacerare temporo-parietală stângă.

Toate aceste leziuni, ca și consecințele pe care le-au produs asupra sănătății părții civile, având în vedere imposibilitatea acesteia de a mai desfășura în continuare o viață normală, așa cum a avut înainte de lovire, justifică obligarea inculpatului la plata sumei de_ de euro, cu titlul de daune morale. Partea civilă lucra la momentul lovirii de către inculpat, iar după această dată nu a mai putut să desfășoare activitățile necesare întreținerii sale și a familiei sale, împovărând în plus familia sa, prin faptul că necesită ajutor din partea acesteia pentru îngrijire. Toate acestea sunt de natură să-i provoace părții civile suferințe fizice și psihice deosebit de mari, care justifică acordarea de daune morale în cuantum de_ de euro.

Având în vedere că inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv, în fața instanței de apel, în temeiul art. 422 Cod procedură penală va deduce în continuare măsura arestării preventive a inculpatului, începând cu data de 20.05.2014 la zi.

Pentru aceste motive,

În numele legii

Decide:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelurile declarate de P. de pe lângă T. B. și de inculpatul A. V., împotriva sentinței penale nr. 175/S/20.05.2014 a Tribunalului B., dată în dosarul nr._, pe care o menține.

În temeiul art. 422 Cod procedură penală deduce în continuare măsura arestării preventive a inculpatului A. V., începând cu data de 20.05.2014 la zi.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat, în cuantum de 200 de lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 150 lei, reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul rămânând în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 12.08.2014.

Președinte, Judecător,

C. G. C. E.

GREFIER,

A. O.

Red. C.G. /01.09.2014

Tehnoredact. A.O./02.09.2014/2 ex.

Jud. fond M. G. D.

← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine....		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 373/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 373/2014. Curtea de Apel BRAŞOV