Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 371/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 371/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-07-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 371/.._
Ședința publică din data de 30 iulie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CATV2:
Președinte: E. B. – judecător
Judecător: M. G. L.
Grefier: C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror D. D. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului formulat de către inculpata M. A. împotriva sentinței penale nr. 210/S pronunțată de Tribunalul B. la data de 20 iunie 2014 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 iulie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 30 iulie 2014, când,
CURTEA:
Constată că prin sentința penală nr.2010/S/20.06.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata M. A. din infracțiunea prevăzută de art. 32 al. 1 raportat la art.188 Cod penal în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art.193 Cod penal.
În baza art.32 al. 1 raportat la art.188 Cod penal - pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor, a fost condamnată inculpata M. A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, f Cod penal .
În baza art. 65 al. 1 raportat la art. 66 lit. a, b, f, Cod penal i s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a fi tutore sau curator.
În baza art.72 Cod penal s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 14.04.2014 la zi.
În baza art.404 al. 4 lit. b Cod de procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatei.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a constatat că partea vătămată R. L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.397 raportat la art.25 Noul Cod procedură penală și art. 1349,1357 din Noul Cod Civil:
S-a admis acțiunea civilă a părții civile S. Județean C. de Urgență B. și în consecință a fost obligată inculpata către această parte civilă la plata sumei de 1663,02 lei reprezentând costul prestațiilor medico-sanitare acordate părții vătămate R. L. .
S-a constatat că următoarele obiecte – aflate la Camera de corpuri delicte a instanței – fila 7 dosar, constituie mijloace materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei:
- coletul nr. 3 - cuțit cu următoarele dimensiuni: lungimea totală de aproximativ 21,5 centimetri și lungimea lamei de aproximativ 12,5 centimetri, mâner din plastic de culoare neagră, fixat cu trei nituri metalice pe fiecare latură,
- coletul nr. 4 - urmă substanță cu aspect de sânge ridicat prin transfer pe tampon steril, de pe chiuveta din baie,
- coletul nr. 5 - urmă de substanță cu aspect de sânge ridicată prin transfer pe tampon steril, de pe covor,
- coletul nr. 2 - tricou de culoare albastră, aparținând persoanei vătămate R. L., ridicat cu ocazia cercetării la fața locului,
- coletul nr. 7 - obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte ridicate de la garderoba Spitalului C. Județean de Urgență B., aparținând persoanei vătămate R. L., după cum urmează: maieu de culoare roșie, cu inscripție „Lover Boys” în zona pieptului, bluză cu mânecă lungă, de culoare roșie, cu înscris pe partea posterioară „TV Hassfurt”, o geacă din tercot, de culoare kaki închis, cu etichetă „Mod Agostino B.”, o pereche de pantaloni, tip blue jeans, de culoare albastru deschis, cu eticheta „Madoc”, o șapcă de culoare neagră, cu inscripția „New balance”, o pereche de pantofi, cu șiret de culoare neagră, mărimea 44.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din 08.05.2014 al P. de pe lângă Tribunalul B. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest, a inculpatei M. A. sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art.32 al.1 raportat la art.188 Cod penal.
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv proces verbal de constatare, procese verbale de cercetare la fața locului, inclusiv planșe fotografice, declarațiile părții vătămate Razc L., declarațiile inculpatei M. A., raportul de expertiză medico-legală nr. 823/E din 14.04.2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B., declarația martorilor Kolcza Szilard A., M. M., F. I., proces verbal de redare rezumativă a convorbirii purtată de inculpată cu operatorii Serviciului de Telecomunicații Speciale – Secția pentru apelul unic de urgență, planșă fotografică cu aspecte fixate cu ocazia examinării criminalistice a obiectelor de îmbrăcăminte și încălțăminte, ridicate, obiecte, corp delict, ridicate de la fața locului sau de la garderoba Spitalului C. Județean de Urgență B., precum și mijloacele de probă administrate nemijlocit de instanță, respectiv declarațiile părții vătămate și ale martorilor M. M. și Kolcza Szilard A., declarație a inculpatei, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpata M. A. o cunoaște pe persoana vătămată R. L., de aproximativ 9 ani, fiind colegi de serviciu și, discutând probleme personale, au devenit prieteni, în cursul anului 2005, mutându-se împreună într-o cameră dintr-un . pe . din municipiul B.. Chiar dacă au locuit împreună, între inculpată și persoana vătămată nu a existat o relație de concubinaj, în sensul existenței unor relații intime, modalitatea de adresare a inculpatei față de persoana vătămată, ca de altfel și a celorlalte persoane din anturajul persoanei vătămate fiind „M.’ ” sau „Unchiul”.
La data de 13.04.2014, în jurul orei 1930, în timp ce se afla la locuința persoanei vătămate Razc L., pe fondul consumului de alcool, a unei stări generale tensionate generate de neînțelegerile constante pe care le avea cu concubinul său, martorul Kolcza Szilard A. și a unui conflict spontan, inculpata M. A., a lovit-o pe persoana vătămată, de două ori, cu un cuțit de bucătărie, în zona abdominală respectiv la baza hemitoracelui drept.
Din Raportul de expertiză medico-legală nr.823/E din 14.04.2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B. a rezultat că persoana vătămată prezenta plagă fuziformă, cum marginile netede, de cca 2.5/0,5 cm, pe abdomen, la nivelul hipocondrului drept (sub rebordul costal drept), oblică de sus în jos și de la stânga la dreapta, plagă fuziformă de 2,3/0,5 cm, la baza hemitoracelui drept 1/3 inferioară, ușor oblic de sus în jos și de la stânga la dreapta, concluzionându-se că leziunile traumatice s-au putut produce, prin lovire cu un instrument tăietor – înțepător (posibil cuțit), că pot data din data de 13.04.2014 și necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale, calculate de la data producerii, dacă nu survin complicații, apreciindu-se că leziunile i-au pus în primejdie viața persoanei vătămate;
Inculpata a ridicat-o pe persoana vătămată R. L. pe pat, a dezbrăcat-o pentru a vedea ce răni are, a spălat-o cu un prosop ud, i-a pansat leziunile, i-a dat persoanei vătămate alte haine și, de asemenea, a spălat, de pe covor, pata de sânge care se formase în timp ce persoana vătămată fusese căzută pe podea.
La ora 2042, la solicitarea persoanei vătămate, inculpata a apelat Serviciul 112, declarând operatorilor că cea dintâi, fiind în stare de ebrietate, a venit anterior la locuință, fiind înjunghiată în zona abdominală.
La sosirea ambulanței, persoana vătămată R. L. a spus echipajului format din 2 cadre medicale că „nu s-a întâmplat nimic”, iar inculpata a arătat că persoana vătămată a venit acasă, în această stare, din altă parte și nu știe ce i s-a întâmplat persoanei vătămate, ulterior în faza de urmărire penală, recunoscând fapta.
În drept, a considerat tribunalul că fapta inculpatei M. A., astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art.32 al.1 raportat la art.188 Cod penal.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în loviri sau alte violențe, date fiind zona vizată, intensitatea loviturii concretizată în urmările produse descrise în raportul medico-legal aflat la dosarul cauzei, obiectul folosit – un cuțit, apt de a produce moartea, concluzia din actul medical în sensul că leziunile suferite au provocat un număr ridicat de zile de îngrijiri medicale și au pus victimei viața în primejdie, concluzionându-se că forma de vinovăție a fost intenția indirectă.
În procesul de individualizare judiciară a pedepsei s-a avut în vedere împrejurările concrete în care s-a derulat starea de fapt, respectiv comiterea spontană a faptei urmare a unui conflict verbal și fizic minor cu victima, pe fond de consum de băuturi alcoolice separat de către ambele părți, luând în considerare și natura infracțiunii de violență îndreptată contra vieții, infracțiune care prin rezultatul produs prezintă un pericol social ridicat, împrejurarea că inculpata a prezentat inițial primelor persoane cu care a intrat în contact o altă situație referitor la partea vătămată, faptul că inculpata se află la primul conflict cu legea penală, iar conform declarațiilor celor doi martori audiați de instanță rezultă că aceasta este o persoană integrată în familie și societate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpata M. A. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală și rejudecând să se dispună o nouă hotărâre având în vedere faptul că faptei i s-a dat o altă încadrare juridică. A arătat că fapta inculpatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de tentativă la infracțiunea de omor, întrucât inculpata nu a vrut să suprime viața persoanei vătămate, ci doar a dorit să-i aplice o corecție acesteia, deoarece persoana vătămată îi ceruse să întrețină relații sexuale, inculpata refuzând acest lucru. A arătat că inculpata nu a acceptat niciun moment posibilitatea uciderii persoanei vătămate, ea fiind cea care a sunat la numărul de urgență.
A mai considerat că pedeapsa este mult prea mare având în vedere circumstanțele atenuante, circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatei. Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, aceasta este bine integrată în societate, înainte de săvârșirea faptei, aceasta avea un loc de muncă stabil. Între persoana vătămată și inculpată nu a existat niciun conflict anterior, că a fost o relație de respect reciproc.
Verificând în aplicarea art. 378 Cod procedură penală, hotărârea atacată sub toate aspectele, pe baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, C. constată următoarele:
Prima instanță a stabilit o corectă stare de fapt, recunoscută de altfel de către inculpată ce a dat declarații în faza de urmărire penală prin care a recunoscut că i-a aplicat părții vătămate două lovituri de cuțit, din poziția față în față, precizând că a luat un cuțit din bucătărie cu care a săvârșit fapta. Declarațiile date de inculpată în faza de urmărire penală se coroborează cu cele date de partea vătămată, cu cercetarea la fața locului și a obiectelor de îmbrăcăminte purtate în acea seară de partea vătămată precum și cu concluziile Raportul de expertiză medico-legală nr. 823/E din 14.04.2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B.
În faza de judecată, inculpata nu a dorit judecarea sa în procedură simplificată, invocând o provocare a părții vătămate, constând în aceea că i-ar fi propus să întrețină relații sexuale, dar acest aspect rămâne la stadiul de simplă afirmație nedovedită, fiind în mod corect înlăturată de prima instanță. Nu s-a dovedit că în acea seară a existat o asemenea discuție, partea vătămată negând acest aspect și nici că ar fi existat vreodată relații intime între cei doi, martorii audiați, apropiați ai inculpatei, în speță concubinul și mama sa vitregă, neprecizând astfel de aspecte. Din modalitatea în care inculpata i se adresa părții vătămate, cu apelativul M., ar rezulta mai degrabă existența unei altfel de relații între cei doi, iar nu a uneia în care relațiile sexuale să-și găsească vreun loc.
Situația de fapt reținută de prima instanță nu a fost contestată de inculpată, singurul aspect nerecunoscut de aceasta fiind cel legat de presupusele avansuri de natură sexuală făcute de partea vătămată, avansuri ce i-ar fi declanșat accesul de furie, aspect ce atât tribunalul cât și C. consideră că nu este dovedit, fiind deci înlăturat.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, în mod corect a stabilit tribunalul că intenția cu care inculpata a săvârșit fapta este una indirectă, caracterizată prin acceptarea rezultatului socialmente periculos, iar față de acest rezultat, inculpata a avut o atitudine de indiferență totală, nu-și ia nicio măsură de prevedere și nu se bazează pe nimic atunci când consideră că nu poate produce acest rezultat.
Spre deosebire de culpa cu prevedere, când autorul se bazează pe ceva anume atunci când, deși prevede rezultatul, consideră că nu se poate produce, dovedindu-se în cele din urmă că fără temei s-a bazat pe acel ceva, la intenția indirectă, acceptarea se face cu indiferență față de rezultatul care se prevede de la bun început.
Inculpata nu a urmărit să-l omoare pe cel pe care-l cunoștea de 9 ani, cu care era coleg de serviciu, care avea grijă uneori de copilul minor al inculpatei și cu care a avut o bună relație de-a lungul anilor, dar, atunci când lovești cu un cuțit, de două ori, în zona abdominală și la baza hemitoracelui drept, o persoană în vârstă, după care lași persoana lovită mai bine de o oră fără a face nimic concret pentru a-i proteja sănătatea, accepți posibilitatea de a se produce decesul acesteia.
În practică și doctrină s-a stabilit în mod constant că încadrarea juridică a faptei este dată de zona vizată, intensitatea loviturilor, numărul acestora, obiectul folosit, dacă este apt sau nu să producă decesul.
Astfel, cuțitul este un obiect apt să cauzeze decesul unei persoane, zona vizată, abdomenul și hemitoracele, sunt zone cu potențial crescut de risc de deces, din pricina organelor interne ce pot fi afectate de lovituri, intensitatea loviturilor rezultă din raportul de expertiză medico legală ce a stabilit un număr de 35 de zile de îngrijire medicală și faptul că loviturile i-au pus viața în pericol, fiind deci suficient de intense iar nu superficiale. Inculpata a aplicat două lovituri cu cuțitul, fiind destule cazuri în practică când s-a cauzat decesul cu o singură lovitură, astfel că, și acest aspect conduce la încadrarea juridică dată de prima instanță.
P. urmare, tribunalul în mod corect a încadrat fapta în tentativă de omor, ținând cont de criteriile arătate mai sus.
Cu privire la individualizarea pedepsei, C. reține că inculpata și partea vătămată erau colegi de serviciu, că mai locuiau împreună, copilul minor al inculpatei aflându-se și sub îngrijirea părții vătămate, între cei doi au existat de-a lungul anilor o relație apropiată, fără tensiuni sau conflicte. Partea vătămată a declarat că nu are pretenții materiale de la inculpată, că niciodată nu a avut nici un conflict cu aceasta, a avut grijă de copilul său, aceasta purtându-se frumos cu partea vătămată.
Din declarațiile martorilor rezultă că inculpata trecea printr-o etapă foarte tensionată în relația de cuplu, constând în certuri și despărțiri frecvente, ajungând să consume în ultima vreme, pe acest fond, și alcool. În ziua faptei, inculpata se certase din nou cu concubinul său și consumase alcool, ajungând la locuința părții vătămate în această stare de surescitare nervoasă determinată de cei doi factori.
Pe acest fond, furia acumulată de inculpată a răbufnit iar persoana vătămată a fost atacată fără niciun motiv clar, din moment ce între cei doi nu existau neînțelegeri și nu aveau nimic de împărțit, ba dimpotrivă, partea vătămată era persoana unde inculpata venea cu copilul său pentru a se adăposti atunci când se certa cu concubinul său. Altfel cum declară și inculpata în fața primei instanțe, în ziua incidentului a fost o izbucnire a ei pe care o regretă profund.
Se mai observă că inculpata este o persoană fără antecedente penale și integrată profesional și familial, nefiind deci un element negativ în comunitatea în care trăiește, ceea ce întărește ideea că fapta a fost o răbufnire de moment a unei persoane aflată într-o tensiune permanentă căreia nu i-a mai putut face față.
Toate aceste aspecte ce au legătură cu fapta săvârșită vor fi avute în vedere de instanța de control judiciar ca și elemente circumstanțiale atenuante, conform art. 75 alineat 2 litera b Cod penal.
În altă ordine de idei, interzicerea de către prima instanță a drepturilor de a fi tutore și curator inculpatei este considerată de Curte ca o pedeapsă excesivă, ce nu are legătură cu fapta săvârșită, nefiind necesar pentru a asigura represiunea penală interzicerea acestor drepturi, dată fiind natura faptei și persoana inculpatei. Interzicerea acestor drepturi trebuie înlăturată din conținutul pedepsei complementare și implicit, trebuie înlăturată și din conținutul pedepsei accesorii.
P. urmare, în conformitate cu dispozițiile art.421 punctul 2 litera a Cod de procedură penală, se va admite apelul formulat de inculpata Mârză A. împotriva sentinței penale nr. 210/S/20.06.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ pe care o va desființa cu privire la individualizarea pedepsei principale, complementare și accesorii aplicate.
Rejudecând în aceste limite:
Va reține în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută la art. 75 alineat 2 litera b Cod penal, efectul acestei rețineri fiind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
În baza art. 32 alineat 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera b Cod penal și art. 76 alineat 1 Cod penal va fi condamnată inculpata M. A. pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal.
Se aplică deci o pedeapsă principală orientată către minimul astfel obținut ca efect al circumstanțelor atenuante, singura modalitate legală de individualizare a executării acestei pedepse fiind executarea efectivă în penitenciar.
În baza art. 65 al. 1 raportat la art. 66 lit. a și b Cod penal i se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Se va adăuga la durata arestării preventive și perioada din 20.06.2014 până în prezent.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Se va dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpata M. A. împotriva sentinței penale nr. 210/S/20.06.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ pe care o desființează cu privire la individualizarea pedepsei principale, complementare și accesorii aplicate.
Rejudecând în aceste limite:
Reține în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută la art. 75 alineat 2 litera b Cod penal.
În baza art. 32 alineat 1 Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, art. 75 alineat 2 litera b Cod penal și art. 76 alineat 1 Cod penal condamnă pe inculpata M. A. - fiica lui I. și F., ns. la 31.03.1977 în mun. B., jud. B., cetățean român, necăsătorită (divorțată), studii 12 clase, vânzătoare la . B., domiciliată în mun. B., .. 31, ., ., cu reședința în mun. B., .. 50, ., CNP_, fără antecedente penale, la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 65 al. 1 raportat la art. 66 lit. a și b Cod penal aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.
Adaugă la durata arestării preventive și perioada din 20.06.2014 până în prezent.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art. 275 alineat 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune avansarea sumei de 200 de lei în conturile Baroului B. reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 30.07.2014
PreședinteJudecător
E. B. M. G. L.
Grefier
pentru C. G.,
aflată în concediu de odihnă, semnează
grefier șef secție D. B.
Red. M.G.L/13.08.2014
Dact. A.P/13.08.2014/5 exemplare
Jud.fond: M.G.D.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
