Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 96/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 01-08-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 96/C DOSAR NR._
Ședința publică din data de 01 august 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CFJCV10:
Președinte – A. C. M. - judecător
Grefier - A. I. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – C. I. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii din data de 31 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 14.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat B. S. I., în stare de arest preventiv (deținut în Arestul IPJ B.), asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat S. C..
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat precizează că a luat legătura cu acesta și că nu are alte cereri de formulat.
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul la dezbateri.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea contestației formulate de către P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial B. împotriva încheierii pronunțate de către Tribunalul B. la data de 31 iulie 2014 și pe cale de consecință menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul B. S. I., având în vedere următoarele considerente:
La acest moment ne aflăm într-o situație atipică, în sensul că procurorul de caz împreună cu inculpatul și cu apărătorul acestuia a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției iar instanța de fond, la termenul din 31.07.2014, în loc să se pronunțe asupra acestui acord de recunoaștere a vinovăției, a pus în discuție oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive și fixarea unui nou termen de judecată pentru stabilirea valabilității condițiilor încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției.
Astfel, reprezentantul Ministerului Public apreciază că până la momentul la care instanța de fond se va pronunța asupra acordului de recunoaștere a vinovăției, se impune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, raportat la cele trei infracțiuni reținute în sarcina acestuia, împrejurarea că la momentul flagrantului inculpatul a fugit iar cu ocazia audierii în fața procurorului s-a descoperit că acesta avea marfa ascunsă în încălțăminte.
Având cuvântul, apărătorul din oficiu pentru intimatul inculpat solicită instanței respingerea contestației formulate împotriva încheierii de ședință din data de 31 iulie 2014 a Tribunalului B., apreciind că în mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar, având în vedere circumstanțele reale de comitere a faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului – în vârstă de 19 ani -, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a conștientizat gravitatea acestora.
În situația în care instanța va aprecia că inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, acesta va avea posibilitatea de a-și continua studiile muzicale, având și sprijinul familiei sale.
Având ultimul cuvântul, intimatul inculpat B. S. I. solicită instanței judecarea sa în stare de libertate, precizând că regretă această experiență, pe care nu o va mai repeta și dorește să își facă părinții mândri, continuându-și studiile la saxofon.
CURTEA:
Prin încheierea din 31 iulie 2014 a Tribunalului B. în temeiul art. 208 al. 2 coroborat cu art. 242 alin.2 raportat la art. 211 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive dispusă cu privire la inculpatul B. S.-I. cu măsura controlului judiciar.
În baza art. 215 alin. (1) Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Biroul Supravegheri Judiciare, din cadrul Serviciului de Investigații Criminale B. , conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În baza art. 215 alin. (2) Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar inculpatului i s-a impus să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita județului B. decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
- să comunice periodic, respectiv lunar, informații relevante despre mijloacele sale de existență;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme;
În baza art. 215 alin. (3) Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
La momentul rămânerii definitive a prezentei s-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză și comunicarea prezentei inculpatului și instituțiilor prevăzute în art. 215 al. 5 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că, Tribunalul B. a fost sesizat la data de 30.07.2014 cu acordul de recunoaștere a vinovăției privind pe inculpatul B. S.-I. cercetat în stare de arest preventiv ( măsura dispusă până la data de 01.08.2014 inclusiv ) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 al. 1 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal – 3 fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.
Faptele ce se rețin în sarcina inculpatului constau în aceea că:
- în data de 15 aprilie 2014 a vândut cantitatea de 1,35 grame cannabis contra sumei de 140 lei,
- în data de 29 aprilie 2014 a vândut cantitatea de 1,79 grame cannabis contra sumei de 280 lei,
- în data de 02 iulie 2014 a cumpărat în scopul revânzării cantitatea de aproximativ 3 grame cannabis .
Prin ordonanța din data de 9 aprilie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de „trafic de droguri de risc” prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că un tânăr în vârstă de aproximativ 20 ani din municipiul B., cunoscut sub apelativul „S.” are preocupări pe linia traficului de droguri de risc.
Prin ordonanța din 2 iulie 2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal (faptele din datele de 29 aprilie 2014 și 2 iulie 2014), în final în cauză urmând să se continue cercetările sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.
Prin ordonanța din aceeași dată s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de B. S.-I., pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal (3 fapte în datele de 15 aprilie 2014, 29 aprilie 2014 și 2 iulie 2014).
Prin ordonanța din data de 2 iulie 2014 s-a pus în mișcare a acțiunea penală împotriva inculpatului B. S.-I. pentru săvârșirea infracțiunilor de „trafic de droguri de risc” prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal (3 fapte).
În cuprinsul acordului de vinovăție s-a reținut că în data de 21.07.2014 inculpatul prin apărător ales R. A. din cadrul Baroului B. a inițiat propunerea încheierii unui acord de vinovăție cu privire la toate faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală – fila 312.
Fiind ascultat la sediul Ministerului Public, în data de 23 iulie 2014 în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat că recunoaște toate faptele astfel cum au fost descrise în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și că este de acord cu încadrarea juridică reținută în sarcina sa – filele 23-24.
În cursul urmăririi penale inculpatul a fost reținut pentru 24 ore în data de 02.07.2014. Prin încheierea Tribunalului B. nr. 61/UP din data de 03.07.2014 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 30 zile începând cu acea data și până la data de 01 august 2014 inclusiv.
La momentul dispunerii măsurii arestării preventive, s-a apreciat de către judecătorul de drepturi și libertăți că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de trafic de droguri de risc – 3 fapte . De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 al. 1 și 2 Cod procedură penală.
Analizând măsura preventivă, din perspectiva art.208 al.2 Cod procedură penală instanța reține următoarele:
Măsurile preventive reprezintă măsurile privative sau restrictive de libertate sau de drepturi care se pot lua în cauzele penale în care există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii pedepsită cu închisoarea pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
În conformitate cu prevederile procesual penale în materia măsurilor preventive interpretate în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, arestarea preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, motiv pentru care detenția preventivă nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că se imputa sau nu din pedeapsă.
Motivele ce au justificat privarea de libertate a persoanei și care au existat la momentul adoptării măsurii preventive, trebuie argumentate pertinent, prin mijloace rezonabile și suficiente pentru a impune în continuare privarea de libertate a persoanei.
În cauza analizată, instanța reține faptul că măsura arestării preventive a fost dispusă începând cu data de 03.07.2014 fiind avute în vedere cu prioritate circumstanțele reale ale cauzei.
Măsura preventivă a arestării s-a dispus în mod legal față de inculpat prin luarea în considerare a interceptărilor efectuate în cauză, care îl plasează pe inculpat în legătură cu persoane care consumă și vând droguri, dar și a declarației inculpatului care a recunoscut că a achiziționat droguri pe care le-a revândut, activitate pe care o efectua pentru a avea cantități diferite de droguri pe care le consuma el. Procesele verbale de redare a activității investigatorului sub acoperire conduc la concluzia că inculpatul a oferit acestuia în trei rânduri droguri cannabis, toate cele expuse apreciindu-se că conturează la acel moment „suspiciunea rezonabilă”, vizată de art. 223 al 1 Cod procedură penală, în sensul că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile de trafic de stupefiante ce i se impută de către Ministerul Public.
După dispunerea măsurii preventive se constată că inculpatul a inițiat propunerea încheierii unui acord de vinovăție cu privire la toate faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, propunere care s-a materializat în semnarea unui asemenea acord, totodată inculpatul a arătat instanței la acest moment procesual că experimentarea stării de arest constituie o lecție serioasă de viață, că intenționează să își reia viața alături de părinții săi pe care i-a dezamăgit și față de care vrea să își repare greșeala, instanța concluzionând că inculpatul înțelege atât gravitatea faptelor, dar și impactul social al acestora și manifestă un interes real pentru situația sa.
Astfel, instanța a reținut faptul că analiza circumstanțelor cauzei prin raportare la aspectul de atitudine procesuală a inculpatului, nu mai justifică menținerea sa în stare de arest preventiv, impunându-se înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai ușoară care să asigure în mod corespunzător scopul procesului penal. Menținerea stării de arest nu poate fi motivată doar prin referiri factuale privind gravitatea faptelor, în prezent neputând fi reținute motive pertinente și suficiente pentru a justifica menținerea inculpatului în arest preventiv. În acest sens, se rețin și aprecierile Curții Europene a Drepturilor Omului, formulate în cauza C. împotriva României, privitoare la îndatorirea instanțelor privind analiza variantelor alternative arestării preventive, de natură să asigure prezentarea sa în fața instanței, profilul personal al inculpatului, aspecte care conduc la alegerea măsurii cele mai potrivite.
Astfel, instanța a reținut faptul că la acest moment probele existente la dosarul cauzei nu mai justifică menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, dar având în vedere gravitatea acuzației ce poartă asupra inculpatului se impune menținerea supravegherii îndeaproape a acestuia de către organele judiciare sens în care se va înlocui cea mai aspră măsură preventivă cu o măsură preventivă mai ușoară care să asigure în mod corespunzător scopul procesului penal.
Față de considerentele de mai sus și ținând cont de prevederile art.242 alin.2 interpretate coroborat cu prevederile art.211 din noul Cod de procedură penală, instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura controlului judiciar, măsură care, prin obligațiile concrete ce vor fi impuse inculpatului conform dispozitivului prezentei este de natură să asigure buna desfășurare a cercetării cauzei în continuare și prezentarea inculpatului în fața organelor judiciare.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial B. solicitând admiterea contestației și rejudecând cauza să se mențină măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul B. S. I., întrucât la acest moment ne aflăm într-o situație atipică, în sensul că procurorul de caz împreună cu inculpatul și cu apărătorul acestuia a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției iar instanța de fond, la termenul din 31.07.2014, în loc să se pronunțe asupra acestui acord de recunoaștere a vinovăției, a pus în discuție oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive și fixarea unui nou termen de judecată pentru stabilirea valabilității condițiilor încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției.
Astfel, până la momentul la care instanța de fond se va pronunța asupra acordului de recunoaștere a vinovăției, se impune menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, raportat la cele trei infracțiuni reținute în sarcina acestuia, împrejurarea că la momentul flagrantului inculpatul a fugit iar cu ocazia audierii în fața procurorului s-a descoperit că acesta avea marfa ascunsă în încălțăminte.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului urmează a respinge contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial B. pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește contestația formulată de parchet, Curtea reține că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului B. S. F..
În continuare față de acest inculpat există suspiciunea rezonabilă și bănuiala legitimă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care acesta este cercetat, aceea de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal (3 fapte).
Astfel probele administrate până în prezent de organele de cercetare penală confirmă suspiciunea că inculpatul B. S. în data de 15 aprilie 2014 a vândut cantitatea de 1,35 grame cannabis contra sumei de 140 lei, în data de 29 aprilie 2014 a vândut cantitatea de 1,79 grame cannabis contra sumei de 280 lei investigatorului sub acoperire „A.” și în data de 02 iulie 2014 a cumpărat în scopul revânzării cantitatea de aproximativ 3 grame cannabis.
Potrivit art.242 al.2 Cod de procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 al.1 Cod de procedură penală.
Cu privire la circumstanțele cauzei, Curtea reține că potrivit acordului de recunoaștere a vinovăției privind pe inculpatul B. S.-I. cu care a fost sesizată instanța de fond de către parchet la data de 30.07.2014 s-a stabilit ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare și în baza art. 91 Cod penal să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 3 ani.
Chiar dacă, după sesizarea instanței cu acord de recunoaștere a vinovăției nu s-a trecut la efectuarea procedurii în fața instanței, potrivit art.484 și următoarele Cod de procedură penală, instanța de fond limitându-se la analizarea măsurii arestării preventive a inculpatului, conform dispozițiilor art.208 alin.2 Cod de procedură penală, nu se poate ignora manifestarea de voință exprimată de reprezentantul parchetului și de inculpat cu privire la pedeapsă și modalitatea de executare a acesteia.
În ceea ce privește conduita inculpatului, atitudinea acestuia de a fugi la momentul realizării flagrantului și inducerea în eroare a organelor de cercetare penală cu ocazia primei audieri au fost avute în vedere la analiza propunerii de arestare preventivă dispusă de judecătorul de drepturi și libertăți la data de 03.07.2014, când s-a apreciat că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
În data de 23 iulie 2014, inculpatul a fost ascultat la sediul Ministerului Public, în prezența apărătorului ales, declarând că recunoaște toate faptele astfel cum au fost descrise în ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale și că este de acord cu încadrarea juridică reținută în sarcina sa – filele 23-24, astfel că inculpatul a inițiat propunerea încheierii unui acord de vinovăție cu privire la toate faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
De asemenea inculpatul a arătat în fața instanței de fond că experimentarea stării de arest constituie o lecție serioasă de viață, că intenționează să își reia viața alături de părinții săi pe care i-a dezamăgit și față de care vrea să își repare greșeala, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul înțelege atât gravitatea faptelor, dar și impactul social al acestora și manifestă un interes real pentru situația sa, motive pentru care s-a și dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu controlul judiciar.
Curtea apreciază că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și conduita procesuală a acestuia, astfel că potrivit dispozițiilor 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală se va respinge contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial B., împotriva încheierii din data de 31.07.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 14.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul B. S. I., în sumă de 100 lei, se va achita din fondul Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial B., împotriva încheierii din data de 31.07.2014 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ 14, pe care o menține.
În baza art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul B. S. I., în sumă de 100 lei, se achită din fondul Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01.08.2014.
PreședinteGrefier
A. C. M.A. I. P.
Red.A.C.M/12.09.2014
Dact.A.P/ 12.09.2014/4 exemplare
Red.jud.fond M.G.D.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
