Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 20/2016. Curtea de Apel BRAŞOV

Instanța constituită din:

Completul de judecată A12:

Președinte: A. C. M. – judecător

Judecător: E. B.

Grefier: R. O.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. – din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de apel formulate de apelantul condamnat E. A. – deținut în Penitenciarul Mărgineni, apel declarat împotriva sentinței penale nr. 244/S din data de 18 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B. – Secția penală, în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2016, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 21 ianuarie 2016.

C. DE A. B.,

Prin sentința penală nr. 244/S din 08.11.2015 a Tribunalului B. în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală cu aplicarea art. 466 alin. 1 Cod procedură penală s-a respins cererea formulată de către condamnatul E. A., ce vizează redeschiderea procesului penal ce a condus la pronunțarea sentinței penale nr. 367/3.09.2003 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală 4370/7.09.2004 a Î.C.C.J - Secția Penală.

În baza art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992 s-a respins cererea condamnatului E. A. de sesizare a Curții Constituționale.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 13.08.2015 s-a solicitat de către condamnatul E. A. redeschiderea procesului penal ce a condus la pronunțarea sentinței penale nr. 367/ 3.09.2003 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 4370/7.09.2004 a Î.C.C.J - Secția Penală.

În motivarea cererii condamnatul E. A. a arătat, în esență, că cererea a fost formulată în termenul de o lună vizat de art. 466 alin. 1 Cod procedură penală și că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a se proceda la rejudecarea cauzei ce îl vizează.

Condamnatul a mai invocat și neconstituționalitatea art. 466 alin. 1 Cod procedură penală în raport de art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 3 și art. 24 alin. 1 și 2 din Constituția României relativ la faptul că textul procesual indicat permite „sancțiunea decăderii din drept în lipsa comunicării hotărârii de condamnare”, „exprimarea persoanei asupra unei situații juridice complexe”, „generează inegalități în fața legii”.

La dosarul cauzei au fost atașate înscrisuri comunicate de către administrația locului de deținere, Penitenciarul Mărgineni.

Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că art. 466 alin. 1 Cod procedură penală arată că ”Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa ”.

Or în cauza de față condamnatului E. A. – dincolo de comunicarea, la data de 6.02.2015, a mandatului de executare emis în considerarea sentinței penale nr. 367/ 3.09.2003 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 4370/7.09.2004 a Î.C.C.J - Secția Penală – i s-a comunicat în mod expres, și sub semnătură, la data de 3.03.2015 posibilitatea formulării unei cereri de redeschidere a procesului penal în sensul art. 466 alin. 1 Cod procedură penală (fila 52, dosar instanță).

Acest condamnat, prin apărător ales, a înțeles să formuleze această cerere de redeschidere a procesului penal doar la data de 13.08.2015, cu mult peste termenul de o lună vizat de art. 466 alin. 1 Cod procedură penală.

Față de cele expuse apare ca evident că cererea condamnatului E. A. de redeschidere a procesului penal apare ca tardiv formulată, sens în care va fi respinsă ca atare.

Relativ la cele arătate nici aspectele invocate de apărătorul condamnatului E. A. - că textul procesual indicat permite „sancțiunea decăderii din drept în lipsa comunicării hotărârii de condamnare”, „exprimarea persoanei asupra unei situații juridice complexe”, „generează inegalități în fața legii” – nu apar că ar avea „legătură cu soluționarea cauzei”, în înțelesul art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992, sens în care s-a respins, în baza art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992, cererea condamnatului E. A. de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul condamnat, solicitând instanței admiterea apelului formulat, desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza să se dispună redeschiderea procesului penal ce a condus la pronunțarea sentinței penale nr. 367/3.09.2003 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală 4370/7.09.2004 a Î.C.C.J - Secția Penală, întrucât apreciază că cererea este formulată în termenul de o lună prevăzut de legea penală, iar petentul nu a avut cunoștință de procesul care s-a desfășurat în lipsa sa, iar când i-a fost comunicat faptul că poate formula cerere de redeschidere a procesului penal s-a aflat în puternică stare de tulburare, determinată de încarcerarea sa și își menține și excepția de neconstituționalitate a art. 466 alin. 1 Cod procedură penală ridicată la instanța de fond, întrucât apreciază că alineatul 1 al articolului 466 instituie o discriminare și această discriminare încalcă prevederile art. 16 din Constituția României, pentru persoana care, după săvârșirea infracțiunii, nu părăsește teritoriul țării și nu ajunge să fie extrădată pentru executarea pedepsei, termenul de 30 de zile curge de la notificare prin care i se aduce la cunoștință persoanei faptul că s-a desfășurat un proces penal împotriva ei. Față de persoana care este extrădată, deci care părăsește teritoriul țării și este prinsă în urma emiterii mandatului de arestare, în alt stat, termenul curge de la comunicarea hotărârii, aceasta din urmă fiind discriminată față de persoana aflată în țară. În același timp, prin faptul că nu i se aduce la cunoștință conținutul hotărârii de condamnare, persoana nu poate să formuleze o apărare. Fiind o cale de retractare, o persoană are nevoie să cunoască probele în baza cărora a fost condamnat, cel puțin așa cum sunt ele rezumate în cuprinsul unei hotărâri de condamnare.

C., verificând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer dispozițiile art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 417 alin.1 Cod de procedură penală, constată că apelul declarat de inculpat este nefondat.

C. rețin că în mod corect instanța de fond a reținut că cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul petent nu este formulată în termenul de o lună prevăzut de legea penală, acestuia fiindu-i comunicat în mod expres, și sub semnătură, la data de 3.03.2015 posibilitatea formulării unei cereri de redeschidere a procesului penal în sensul art. 466 alin. 1 Cod procedură penală (fila 269, dosar 1675/2002 vol. II), fapt recunoscut și de către petent în fața instanței de control judiciar, cu ocazia prezentării acestuia a adresei nr._ /2002 emisă de Tribunalul B..

Astfel, nu se poate reține că petentul condamnat nu a avut cunoștință de faptul că în termen de o lună poate solicita redeschiderea procesului penal, din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penale împotriva sa, acea notificare fiind din 03.03.2015, comunicată petentului la Penitenciarul Colibași. Faptul că acesta a formulat cerere cu mult peste termenul de o lună din ziua în care a luat cunoștință, respectiv la data de 13.08.2015 nu este justificată de către petent, iar termenul de o lună de zile prevăzută de legiuitor este termen de decădere din dreptul de a introduce o cerere de redeschidere a procesului penal de către petent, astfel că acest motiv de apel este nefondat.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, C. arată că prin sentința penală apelată instanța de fond a respins cererea condamnatului de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin.5 din Legea nr. 47/1992 „ Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”

Astfel, petentul avea posibilitatea de a ataca respingerea sesizării Curții Constituționale de către instanța de fond în termen de 48 de ore de la pronunțare, fapt care nu s-a întâmplat, astfel că acest motiv de apel este nefondat.

Față de cele arătate mai sus, C., în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală, analizând apelul potrivit art. 417 alin.2 Cod de procedură penală, va respinge apelul declarate de petentul condamnat.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală apelantul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul E. A. împotriva sentinței penale nr. 244 din 18 noiembrie 2015 a Tribunalului B., pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală obligă pe apelantul condamnat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. C. M. E. B.

GREFIER,

R. O.

Red. A.C.M./24.02.2016

Tehnored. R.O.

Tribunalul B. – Secția Penală

Judecător de fond: B. B.