Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 523/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 22-10-2014
ROMÂNIA
C. DE A. B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 523/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CATM6:
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
JudecătoR: R. C. D.
Grefier: D. B.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă T. B., împotriva sentinței penale nr. 1826/S din 4 iulie 2014 pronunțată de T. B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 1 octombrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru 15.10.2014, iar apoi pentru astăzi 22.10.2014.
CURTEA
Asupra prezentei cauze penale, constată următoarele.
P. sentința penală nr.1826 din 4 iulie 2014 Judecătoria B. a dispus în baza art. 469 al. 3 Cod procedură penală, raportat la art. 469 alin. 1, 466 alin. 1, 2 Cod procedură penală admiterea cererii de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată G. P. A. cu privire la cauza în care a fost trimis în judecată în dosarul de urmărire penală nr.8457/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., înregistrată pe rolul instanței sub număr _ .
În baza art.469 alin.7 Cod procedură penală a constatat desființată de drept sentința penală nr.1788/21.09.2010 a Jud. B., pronunțată în dosarul nr._ .
I) 1. Cu aplicarea art.5 Cod penal
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2¹ lit. a Cod penal din 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.375 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul G. P. A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate G. T. C., faptă din 26.10.2006.
A interzis inculpatului G. P. A. drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
2. Cu aplicarea art.5 Cod penal,
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, al. 2¹ lit. a, b Cod penal din 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.375 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul G. P. A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate M. M., faptă din 15.11.2006.
A interzis inculpatului G. P. A. drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
3. Cu aplicarea art.5 Cod penal,
În baza art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e Cod penal din 1969 cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.375 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul G. P. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate P. C. C., faptă din 25.09.2007.
A interzis inculpatului G. P. A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. b Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 al.1 Cod penal a contopit cele trei pedepse stabilite, inculpatul G. P. A. urmând a executa pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 5 ani închisoare.
A interzis inculpatului G. P. A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
A constatat că inculpatul G. P. A. în prezent se află în executarea unei pedepse de 8 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 334/2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În baza art.7 alin.1 din Legea nr.78/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul G. P. A. în vedere introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul N. de Date Genetice Judiciare .
II) În baza art.118 Cod penal, cu aplicarea art.5 Cod penal, a dispus luarea față de inculpatul minor D. A. a măsurii educative a supravegherii pe o durata de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 alin.2 lit. c alin. 21 lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 si următoarele Cod penal.
În baza art.67 alin.2 din Legea nr. 253/2013 a dispus încredințarea supravegherii minorului mamei acestuia, D. C., sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă T. B..
În baza art. 121 alin.1 lit.e Codul penal a obligat pe inculpatul D. A. să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă T. B. la datele fixate de acesta.
A pus în vedere inculpatului minor D. A. dispozițiile art.123 Cod penal.
A constată că inculpatul D. A. a fost reținut pentru 24 de ore în data de 13.12.2006.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G. T. C. și a obligă în solidar cei doi inculpați, iar inculpatul D. A. în solidar și cu părțile responsabile civilmente D. C. și D. A., la plata către partea civilă sumei de 600 lei cu titlu de daune materiale.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P. C. și a obligat pe inculpatul G. P. A. la plata către partea civilă suma de 600 lei cu titlu de daune materiale.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate M. M..
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria B. a reținut următoarele.
P. rechizitoriul nr. 8457/P/2006 din data de 30.01.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în lipsă și, respectiv, în stare de libertate a inculpaților:
G. P. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tâlhărie (faptă din 26.10.2006) prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2¹ lit. a Cod penal;
- tâlhărie (faptă din 15.11.2006) prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2¹ lit. a, b Cod penal;
- furt calificat (faptă din 25.09.2007) prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal;
toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
și D. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
Totodată, prin același act de sesizare, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita Mocsel E. cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
Ca stare de fapt s-a reținut că în data de 26.10.2006, în zona complexului Uranus din municipiul B. inculpații G. P. A. și D. A. au sustras de la partea vătămată G. T. C. un telefon mobil marca Nokia 6220 prin întrebuințare de violențe.
De asemenea, s-a reținut că în data de 15.11.2006, la intersecția .. Carierei din municipiul B. inculpatul G. P. A. împreună cu o persoană necunoscută, au sustras de la partea vătămată M. M. un telefon mobil marca Nokia 6170, prin amenințare cu un cutter, iar la data de 25.09.2007 același inculpat G. P. A., pe . mun. B., a sustras de la partea vătămată P. C. o . bunuri.
În faza de judecată s-a administrat proba cu declarația inculpatului minor D. A. (f. 82), declarațiile părților vătămate P. C. C. (f. 83), G. T. (f.305) și declarațiile martorilor din rechizitoriu C. D. (f. 306), B. I. și Bercuță C. F. (file 42, 43 vol. II).
Inculpatul G. P. A. a fost trimis în judecată în lipsă, în faza de urmărire penală emițându-se de către Judecătoria B. MAP nr. 76/04.10.2007, mandat care nu a fost executat efectiv, astfel că nu a putut fi audiat.
De asemenea, inculpatul minor D. Alexadru, după audierea sa în fața instanței, s-a sustras de la judecată și nu a mai putut fi adus în fața instanței, deși s-au făcut numeroase acte de căutare.
P. sentința penală nr.1788/21.09.2010 a pronunțată Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penala nr. 9/A/15.02.2011 a Tribunalului pentru Minori si Familie B., prin nerecurare la 01.03.2011, s-a dispus:
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2¹ lit. a Cod penal condamnarea inculpatului G. P. A. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate G. T. C., faptă din 26.10.2006.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2¹ lit. a, b Cod penal condamnarea aceluiași inculpat G. P. A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate M. M., faptă din 15.11.2006.
În baza art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e Cod penal condamnarea aceluiași inculpat G. P. A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate P. C. C., faptă din 25.09.2007.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul G. P. A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
2. În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin. 2¹ lit. a Cod penal cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal condamnarea inculpatului minor D. A. la pedeapsa închisorii de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 și art. 110 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a) și b Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83, 84 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau a neexecutării cu rea credință a obligațiilor civile.
În baza art. 88 Cod penal s-a constatat că inculpatul D. A. a fost reținut pentru 24 de ore în data de 13.12.2006.
În baza acestei sentințe penale s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr 2330/01.03.2011 emis de Judecătoria B. .
P. rechizitoriul întocmit la data de 25.03.2011 de P. de pe lângă Judecătoria B., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul_/197/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate și în lipsă, a inculpatului G. P. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut că în data de 24.09.2007, în jurul orelor 21.30, în timp ce se afla pe ., inculpatul a sustras de la partea vătămată P. A. un telefon mobil marca Nokia_, exercitând acte de agresiune împotriva acesteia și a martorei T. D. care încerca să o ajute.
P. sentința penală nr. 2075/25.10.2011 a Judecătoriei B. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, această pedeapsă fiind contopită cu restul de pedeapsă neexecutat de 151 de zile din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 383/2007 a Judecătoriei B. cu privire la care s-a dispus revocarea liberării condiționate, rezultând o pedeapsă de 5 ani și 6 luni. Urmare a contopirii pedepsei de mai sus cu pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1788/2010 a Jud. B., definitivă la data de 01.03.2011 prin decizia penală nr. 9/2011 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., instanța a stabilit o pedeapsă rezultantă finală de 8 ani și 3 luni închisoare.
P. sentința penală nr.1380/12.07.2013 pronunțată de Judecătoria B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 828/R/16.10.2013 a Curții de A. B. în baza art.5221 alin.2 Cod procedură penală s-a admis cererea de rejudecare după extrădare formulată de inculpatul G. P. A..
În baza art. 406 alin.1 Cod procedură penală s-a anulat sentința penală nr. 2075/25.10.2011 a Judecătoriei B. și mandatul de executare a pedepsei emis în baza acestei sentințe.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și 320/1 alin.7 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatul G. P. A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3 83/2007 a Jud. B. și s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare stabilită prin prezenta cu restul neexecutat de 151 de zile, și s-a aplicat în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II si b Cod penal pe durata executării pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată P. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată ca arest preventiv în Germania de la data de 05.11.2011 la 19.01.2012 și de la 20.01.2012 la zi.
Din considerentele sentinței menționate se arată că pedepsele aplicate prin sentința penală nr.1788/21.09.2010 nu vor fi contopite .
La data de 14.10.2013 sub numărul_ s-a înregistrat cererea formulată de condamnatul G. P. A. prin care a solicitat în baza art.5221 Cod procedură penală rejudecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. în care s-a pronunțat sentința penală nr.1788/21.09.2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr.9/15.02.2011 a Tribunalului pentru Minori și Familie B..
În motivarea cererii condamnatul a precizat că a fost în imposibilitatea obiectivă de a se apăra în procesul pornit împotriva lui, întrucât nu se afla la acel moment în țară și nu avut cunoștință că este inculpat pentru săvârșirea unor infracțiunii pe teritoriul țării.
După . noului Cod de procedură penală condamnatul și-a precizat cererea ca fiind cerere de redeschidere a procesului penal .
În motivarea cererii se arată că a lua cunoștință de existența dosarului penal nr._ al Judecătoriei B. la data de 03.10.2013 .
Din actele de la dosar instanța a reținut faptul că inculpatul G. P. A. nu a avut cunoștință că față de el se fac cercetării cu privire la comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a și e Cod penal faptă ce s-ar fi comis în data de 25.09.2007.
Conform celor de mai sus instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii conform art.469 alin.3 raportat la art.469 alin.1 și art.466 Cod procedură penală, iar după admitere a procedat la rejudecarea cauzei conform art.470 Cod procedură penală.
În fază de judecată inculpatul a solicitat soluționarea cauzei conform procedurii în cazul recunoașterii vinovăției, cerere admisă de instanță conform art.375 alin.1 Cod procedură penală, astfel că nu au fost administrate alte probe, soluția fiind pronunțată pe baza probelor din faza de urmărire penală care au fost însușite de inculpat. Referitor la pretențiile civile inculpatul G. P. A. a precizat că este de acord cu acestea.
D. urmare, în urma rejudecării, instanța a pronunțat hotărârea menționată anterior.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria B. care a criticat sentința pronunțată sub aspectul temeiniciei admiterii cererii formulate de către condamnatul G. P. A..
În dezvoltarea motivelor de apel, Ministerul Public a menționat că în mod greșit prima instanță a admis cererea condamnatului în condițiile în care acesta cunoscut faptul existenței hotărârii de condamnare cel mai târziu la data de 18 iulie 2012, data formulării unei contestații la executare a sentinței penale nr.2075/25.10.2011 a Judecătoriei B., sentință în care au fost contopite și pedepsele aplicate prin sentința penală nr.1788/21.09.2010.
Pe de altă parte, conform art.466 alin.1 din Codul de procedură penală, persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă, pateu solicita redeschiderea procesului penal în teren de o lună din ziua în care a luat la cunoștință, prin orice notificare că s-a desfășurat un proces penal în lipsa lui.
În raport de aceste prevederi legale, se conchide de către Ministerul Public că cererea fost formulată la data de 14.10.2013 cu depășirea acestui termen.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, având în vedere și caracterul total devolutiv al căii de atac prezente, conform art.417 din Codul de procedură penală, C. consideră că apelul este întemeiat, însă pentru cu totul alte considerente decât cele invocate de către apelantă.
În primul rând, referitor la termenul prevăzut de art.466 alin.1 din Codul de procedură penală, C. apreciază ca neîntemeiat acest motiv de apel, în condițiile în care cererea condamnatului a fost formulată la data de 14.10.2013, dată la care aceste prevederi legale nu erau în vigoare.
Astfel, conform art.5221 din Codul de procedură penală din 1969, condamnatul nu era obligat a respecta vreun termen pentru introducerea cererii de rejudecare.
. noilor prevederi ale Codului de procedură penală în cauza prezentă nu are vreo înrâurire asupra termenului de introducere a cererii, legea procesual penală neretroactivând.
În aceste condiții, motivul de apel invocat de către Ministerul Public nu va fi însușit de către instanța de apel, cererea de rejudecare fiind formulată în termen.
Pe de altă parte, însă, în cauză apelul declarat va fi admis din perspectiva respectării de către condamnat a cerințelor legale necesar a fi întrunite pentru a se da curs solicitării de rejudecare a dosarului penal nr._ al Judecătoriei B..
Potrivit art. 5221 Cod procedură penală „în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.”
Extrădarea condamnatului s-a realizat de către autoritățile judiciare germane care au procedat la arestarea condamnatului la data de 5 noiembrie 2011, cererea autorităților judiciare române fiind aprobată la data de 19 decembrie 2011, renunțându-se la regula specialității.
În interpretarea textului de lege menționat, trebuie pornit de la scopul reglementarii procedurii rejudecării cauzei după extrădare, și anume garantarea dreptului persoanei extrădate la un proces echitabil, cu respectarea, în principal, a dreptului său la apărare. În același sens sunt și dispozițiile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora noua procedură de judecată are drept scop salvgardarea dreptului la apărare al persoanei care, judecată și condamnată în lipsă, nu a avut cunoștință de procesul pornit împotriva sa și, prin urmare, nu a fost în măsură să-și facă apărările.
Dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricționat nu numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor, ci și când rezultă că a avut cunoștință, în alt mod, despre desfășurarea judecății. Aceeași interpretare rezultă și din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia, în ipoteza în care o persoană a avut cunoștință despre desfășurarea judecății și cu toate acestea nu s-a prezentat în fața instanțelor, este vorba despre o conduită procesuală culpabilă a persoanei extrădate care nu poate fi invocată în susținerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 32 alin.1 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Interpretarea menționată este sprijinită și de modul în care legiuitorul a înțeles să modifice dispozițiile art. 5221 în noul Cod de procedură penală, confirmând criteriile pentru admisibilitatea cererii de rejudecare enunțate anterior. Astfel, în art. 466 alin. (2) din noul Cod se prevede că „este considerată persoană judecată în lipsă inculpatul care: a) nu a avut cunoștință de proces; b) deși a avut cunoștință de proces în orice mod, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.”
Caracterul conform cu cerințele impuse de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale al unei judecăți desfășurate în lipsa inculpatului, în condițiile în care acesta a renunțat la dreptul de a se prezenta la judecată, a fost deja constatat de C. Europeană a Drepturilor Omului în cauze precum Mihăies împotriva Franței (decizia din 25 mai 1998), Poitrimol împotriva Franței (hotărârea din 23 noiembrie 1993), Colozza împotriva Italiei (hotărârea din 12 februarie 1985).
Posibilitatea soluționării cauzei în lipsa inculpatului este recunoscută și prin Rezoluția nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în lipsă. Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să aibă dreptul de a fi judecată din nou dacă dovedește faptul că absența sa de la judecata inițială este datorată unor cauze independente de voința sa și că nu a avut posibilitatea de a înștiința instanța.
O abordare similară este regăsită și în Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009.
În cauză se constată, contrar celor susținute de intimatul condamnat, că acesta avea cunoștință de existența procedurilor penale care îl priveau. Lipsa acestuia de la judecată îi este imputabilă, în condițiile în care din actele dosarului rezultă indubitabil faptul că avea cunoștință de derularea procedurilor judiciare împotriva sa, iar cu toate acestea a părăsit teritoriul țării. Pe de altă parte, autoritatea judiciară română a procedat la citarea sa la singura adresă de domiciliu cunoscută. Faptul părăsirii ulterioare a teritoriului țării de către condamnat, nu reprezintă un temei justificativ suficient care să impună rejudecarea cauzei, în condițiile în care, astfel după cum se va arăta, acesta avea la cunoștință că este supus unei proceduri penale în fața autorităților române.
Noțiunea de „proces”, astfel după cum este prevăzut de art.466 alin.2 din Codul de procedură penală, nu trebuie interpretată restrictiv și limitativ, în sensul că se are în vedere doar faza de judecată a cauzei, ci trebuie analizată în ansamblul ei, prin includerea tuturor etapelor pe care un dosar îl poate parcurge, deci inclusiv perioada urmăririi penale, cât și cea de executare a celor dispuse de către instanță alături de perioada cercetării judecătorești.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr.624 din 29 februarie 2012 a Secției penale, când a analizat condițiile admisibilității unei cereri de rejudecare întemeiată pe prevederile art.5221 din Codul de procedură penală din 1969, fiind analizate cu această ocazie și prevederile procedurale ce urmau a intra în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Raportat la obiectul prezentei cauze, C. remarcă faptul că în mod neîntemeiat prima instanță a dat curs cererii condamnatului G. P. A., în situația în care nu s-a demonstrat, dincolo de orice dubiu, faptul că acesta nu a avut cunoștință de existența prezentului proces penal.
Este cert că G. P. A. a lipsit de la judecarea cauzei de către Judecătoria B., precum și de către T. pentru Minori și Familie B., însă acesta a avut cunoștință de derularea față de el a procedurilor judiciar penale în cauza pendinte.
În acest sens, se remarcă faptul că în cursul urmăririi penale în cauză la data de 20 noiembrie 2006 intimatului i-a fost adusă la cunoștință încadrarea juridică a faptei precum și dreptul la apărare, fiind audiat în calitate de învinuit în legătură cu infracțiunea comisă la data de 26.10.2006.
De asemenea, la data de 28 noiembrie 2006 condamnatului i-a fost adusă la cunoștință încadrarea juridică și dreptul la apărare, fiind audiat în calitate de învinuit în legătură cu infracțiunea săvârșită la data de 15.11.2006.
Totodată, în legătură cu ultima faptă, din data de 25 septembrie 2007 se constată că la dosar există declarația martorei Mocsel E., care a participat la comiterea infracțiunii din acea zi împreună cu G. P. A., din care rezultă faptul că ulterior săvârșirii acțiunii infracționale acesta a fugit fiind urmărit de către organele de poliție, iar a doua zi s-a dus la domiciliul martorei pentru a se interesa despre cele declarate de aceasta în fața organelor judiciare. Ulterior, la data de 2809.2007, în timp ce G. P. A. se afla la domiciliu au venit organele de poliție, motiv pentru care acesta a fugit din casă.
Totodată, în aceeași ordine de idei, se remarcă faptul că din verificările efectuate de către organele de poliție în legătură cu punerea în executare a mandatului de arestare preventivă emis pe numele condamnatului la data de 4.10.2007, s-a stabilit că G. P. A. a părăsit teritoriul țării deplasându-se în Polonia, unde a folosit datele de identificare ale fratelui său, G. R. A., îngreunând astfel procedura de identificare în vederea punerii în aplicare a măsurii preventive (fila 4 dosar nr._ ).
În aceste condiții, este evident faptul că numitul G. P. A. a avut la cunoștință de derularea procedurilor judiciare în prezenta cauză, procesul penal fiind început, fapt pentru care, raportat la prezenta cerere, se constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind împlinită condiția esențială prevăzută de art.466 alin.2 din Codul de procedură penală, lipsa de la proces fiind imputabilă condamnatului.
Pentru aceste considerente, cererea condamnatului G. P. A. de rejudecare a dosarului penal nr._ al Judecătoriei B. va fi respinsă, sentința penală nr.1826/4 iulie 2014 urmând a fi desființată în totalitate.
Cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 pct.2 lit.a și al art. 423 alin.1 - 2 din Codul de procedură penală, ADMITE apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva sentinței penale nr.1826 din 4 iulie 2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o desființează în totalitate.
Rejudecând, în baza art.469 alin.4 din Codul de procedură penală, respinge ca nefondată cererea persoanei condamnate G. P. A. privind redeschiderea procesului penal ce a făcut obiectul dosarului penal nr._, în care s-a pronunțat sentința penală nr.1788 din 21 septembrie 2010 a Judecătoriei B..
În baza art.275 alin.3 și a art.422 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării în apel rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariul în cuantum de 200 RON al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. B. C. R. D.
GREFIER
D. B.
Red. R.D./3.11.2014
Dact.B.D./4.11.2014
Jud. fond A.A.
2 exemplare -
| ← Traficul de influenţă. Art.291 NCP. Decizia nr. 520/2014.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 456/2015. Curtea de... → |
|---|
