Revocarea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 792/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-10-2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.792/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 3 octombrie 2012
Instanța constituită din:
- Complet de judecată CRU2:
Președinte - N. H.
Judecător - N. Țînț
Judecător - E. B.
- Grefier - C. G.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V.– din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție –Biroul Teritorial B..
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. Î. C. DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.I.I.C.O.T.- BIROUL TERITORIAL C., împotriva încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio – video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat P. G. asistat de apărătorul ales, avocat K. L. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat D. R. D. și intimata inculpată E. I. asistată de apărătorul ales, avocat K. L. și apărătorul desemnat din oficiu, avocat T. A. R. .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales, avocat K. L. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială . nr._ pentru intimații inculpați E. I. și P. G. .
Avocatele T. A. R. și D. R. D. solicită a se constata încetarea delegaților pentru asistența juridică obligatorie a inculpaților E. I. și P. G. și, în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 să se dispună plata onorariului parțial .
Instanța, în baza art. 171 alin. 5 Cod procedură penală, constată încetate delegațiile din oficiu a doamnelor avocat T. A. R. și D. R. D. pentru intimații inculpații E. I. și P. G., având în vedere că aceste părți și-au angajat apărător ales și în baza art. 6 din Protocolul nr._/2008 privind plata onorariilor pentru avocații care acordă asistența juridică din oficiu în materie penală, urmează a se pronunța prin prezenta decizie privind plata sumei către Baroul B. a câte 25 de lei, reprezentând 25% din onorariul ce ar fi fost cuvenit doamnelor avocat T. A. R. și avocat D. R. D. dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată.
Reprezentantul Ministerului Public depune la dosarul cauzei, în ședință publică, motivele de recurs la care sunt atașate:copia după fișa dosar de la Î. C. de Casație și Justiție, copia de pe fișa de evidență de la DEPABD, copie decizia penală nr. 55/A a Curții de Apel Târgu M..
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, în temeiul dispozițiilor art. 385 13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că s-a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul C. prin care s-a admis cererea de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpați E. I. și P. G..
S-a criticat această încheiere de către Ministerul Public din următoarele considerente:
Primul motiv este cel invocat de inculpata E. I. relativ la necesitatea unui tratament medical în străinătate, apreciază că nu reprezintă o cauză prevăzută de lege de reevocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, de altfel aceasta nu a făcut dovada că afecțiunile invocate nu pot fi tratate pe teritoriul României. De asemenea, arată că inculpata ar fi avut posibilitatea de a solicita ridicarea interdicției de a părăsi țara, dar nu și a celorlalte obligații care au fost dispuse de instanță, pe o perioadă strict determinantă de tratamentul pe care aceasta urma să-l efectueze. Apreciază că, în situația în care inculpata ar părăsi teritoriul României ar putea lesne intra în legătură cu martori propuși în apărare care locuiesc în Cehia și care urmează a fi audiați de către instanța de fond la termenul de judecată din 19 decembrie 2012.
Nu lipsit de importanță este faptul că inculpata prin decizia nr. 55 din 22.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel Tg. M., depusă la dosarul cauzei, a fost condamnată la 5 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, în prezent această cauză se află pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție și are termen de judecată în data de 6 noiembrie 2012.
Consideră că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat faptul că probatoriul pe care se sprijină acuzațiile Ministerului Public a fost administrat în totalitate în condițiile în care nu au fost audiați martorii G. L. și T. L., propuși prin rechizitoriu, totodată, instanța de judecată a apreciat că cercetarea judecătorească urmează a fi efectuată numai cu administrarea probelor solicitate de inculpați, în apărare, cea ce ar exclude de plano ori ce altă cerere ar formula Ministerul Public în acest dosar.
De asemenea, Tribunalul C. a avut în vedere, la revocarea măsurii preventive, faptul că ambii inculpații au avut o comportare corectă și că nu au încercat să influențeze martorii s-au să zădărnicească într-un mod aflarea adevărului în cauză, consideră că aceste aprecierii sunt total eronate în condițiile în care faza urmării penale inculpații au încercat în mod evident să zădărnicească aflarea adevărului prin încercarea de a influența partea vătămată G. A., prin intermediul inculpatului M. Istavan. De remarcat că acest inculpat a fost trimis în judecată, în acest dosar, pentru comiterea infracțiunii de favorizarea a infractorului, iar poziția subiectivă de recunoaștere a faptei, pentru care este inculpat, este grăitoare în acest sens. Apreciază faptul că, deși inculpații s-au prezentat la toarte termenele de judecată nu ar fi în măsură să se revoce această măsură a obligării de a nu părăsi țara
Solicită a se observa că în data de 16 iulie 2012 inculpaților li s-a înlocui măsura obligării de nu părăsi localitatea cu măsura obligării de nu părăsi țara, permițându-li-se acestora de a-și desfășura activitatea la locațiile pentru care au depus contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată. Dacă cu acel prilej, instanța a apreciat ca pozitiv preocuparea inculpaților de a-și câștiga existența în mod licit, în motivare încheierii din data de 1.10.2012 s-a arătat că inculpatul P. G. își câștigă existența prin vânzarea unor lucruri second-hand aduse din străinătate, fapt care fundamentează decizia de revocare a măsurii preventive, însă această activitate o desfășura inculpatul în urmă cu câțiva ani în urmă, apreciind că între cele două încheieri de judecată există o contradicție.
În ceea ce privește motivele invocate de inculpata E. I. și anume aceea că este cetățean austriac, reținut ca motiv ce fundamentează decizia de revocare a măsurii preventive, arată că inculpata nu a făcut dovada, cel puțin nu în fața instanței de judecată, că acestui lucru, sens în care la motivele de recurs, depuse la acest termen de judecată, a fost atașat și o fișă de evidență din care rezultă că aceasta este cetățean român cu domiciliul în străinătate, baza de date fiind interogată la data de 2 octombrie 2012.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii atacate și rejudecând să se dispună menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, față de inculpații E. I. și P. G..
Avocat K. L., pentru intimați inculpați E. I. și P. G.,solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat având în vedere următoarele aspecte:
Precizează că temeiurile în baza căreia a formulat cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara sunt dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, care prevede posibilitatea sau obligația revocării acestei măsuri în condițiile în care au dispărut temeiurile care ar putea justifica menținerea acestei măsuri. Deși motivele parchetului au fost prezentate pe larg, cu toate aceste nu a înțeles temeiurile care justifică în continuare menținerea acestei măsurii preventive. În ceea ce privește audierea unor martorii din partea parchetului. respectiv G. L. și T. L., în primul rând martorul T. L. a fost propus de apărare în faza de urmărire penală și nu a fost audiat pentru că este în străinătate și îi este foarte greu să se deplaseze, din acest motiv urmează să se renunțe la administrarea acestei probe. Referitor la martora G. L., la ultimul termen de judecată însăși instanța, cu care parchetul a fost de acord, a invocat practic imposibilitatea audierii acestui martor, însă apărarea a insista ca să fie în continuare citat până ce probele, respectiv martorii propuși de apărare vor fi audiați, pentru a fi audiată și această persoană ca să fie terminat în condiții de contradialictate acest dosar.
În ceea ce privește boala inculpatei E. I. arată că a prezenta și această chestiune în condițiile în care s-a diagnosticat cu hernie de disc și chist la sân drept și i s-a recomand, în ceea ce privește hernia de disc, intervenția chirurgicală. Ori s-a dovedit că inculpata are asigurare medicală în Austria și în baza acestei asigurări orice intervenție de acest gen este gratuită, pe când în România aceste cheltuieli se ridică la sume uriașe, cu atât mai mult cu cât aceasta nu are nici un fel de asigurare medicală și în ceea ce privește veniturile realizare acestea sunt din ce în ce mai mici, contractul în baza căruia a lucrat în Deltă se finalizează odată cu sezonul. A dovedit că a încercat să facă totul ca să realizeze venituri în mod legal, a dovedit și inculpatul ca au fost de bună credință și că s-au prezenta la fiecare termen de judecată, Apreciază că, cercetarea judecătorească este finalizată, deci în nici un fel scopul acestei măsurii nu poate fi atins printr-o măsură restrictivă de libertate, întrucât nu există nici o modalitate de a aduce vreo atingere bunei desfășurării a procesului penal, în condițiile în care doar martori propuși de apărare mai sunt de audiat . Referitor l-a susține reprezentantul parchetului, respectiv faptul că acești martorii ar putea fi influențați în vreun fel, solicită a se avea în vedere că instanța de judecată a pus în vedere inculpaților să depună toate diligențele pentru a punea prezenta aceste persoane.
În ceea ce privește cealaltă susținere, respectiv presupusa faptă de favorizare a infractorului M. I., a prezenta de nenumărate ori, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs, solicitarea apărării de a se strânge probe pentru a dovedi starea de fapt reală, care la acest moment instanța de fond apreciază că este pe deplin clarificată și starea de fapt, iar aceasta a considerat că nu se mai impune și că nu mai există nici un temei pentru menținerea acestei măsuri.
Având în vedere cele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat
Inculpata E. I., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul P. G., având ultimul cuvânt, arată că nu are loc de muncă, nu are cu ce să-și câștige existența, a muncit în Deltă, dar s-a încheiat sezonul, are copil în întreținere care început școala, are un loc de muncă în Austria. În acest sens, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Constată că prin încheierea de ședință din data de 1.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul penal nr._ 12 s-a dispus în baza art.139 alin.2 Cod procedură penală revocarea măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpații E. I. ( fiica lui Dezideriu și V., născută la data de 5.03.1976 în loc. Miercurea C. jud. Harghita, CNP_) și P. G. V. ( fiul lui G. și V., născut la data de 29.05.1976 în mun. D., jud. B., CNP_).
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin încheierea din 16.07.2012 a Tribunalului C. s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpații E. I. și P. G. V. cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Văzând că probatoriul pe care se sprijină acuzațiile ce se aduc celor doi inculpați este administrat în totalitate, cercetarea judecătorească continuând în acest moment cu administrarea probelor solicitate de inculpați în apărare, luând în considerare și împrejurarea că inculpații s-au aflat sub măsuri preventive încă din data de 13.12.2011, că au avut o comportare corectă, s-au prezentat la fiecare termen de judecată, nu au încercat să influențeze martorii sau să zădărnicească într-un alt mod aflarea adevărului în cauză, apreciind că s-a atins un termen rezonabil în care inculpații au dreptul la eliberarea în cursul procedurilor judiciare și că această eliberare vizează și măsurile restrictive de libertate nu numai pe cele privative de libertate, prima instanță a apreciat că în baza art. 139 al. 2 coroborat cu art. 5 paragraful 3 din CEDO, se impune admiterea cererilor inculpaților de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara întrucât în momentul de față nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, respectiv prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, pericolul public pe care l-ar prezenta cercetarea în libertate a inculpaților a dispărând prin trecerea timpului raportat și la stadiul în care se află cercetarea judecătorească.
În plus, împrejurarea că inculpata E. I. ar putea beneficia de tratament gratuit în Austria, țara al cărei cetățean este, beneficiind și de un card de sănătate, precum și situația în care se află inculpatul P. V. care își câștigă existența prin vânzarea unor lucruri second hand aduse din străinătate, activitate licită, au fost apreciate de către prima instanță drept împrejurări menite să fundamenteze decizia de revocare a măsurii preventive alături de cel privind dispariția temeiului prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penal.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial C. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice prin care să se respingă cererile formulate de inculpații E. I. și P. V. privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara care le-a fost aplicată la data de 16.07.2012 de către Tribunalul C..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat de către parchet că motivul invocat de inculpata E. I. relativ la necesitatea unui tratament medical în străinătate nu reprezintă o cauză prevăzută de lege de reevocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara; de altfel aceasta nu a făcut dovada că afecțiunile invocate nu pot fi tratate pe teritoriul României. Inculpata ar fi avut posibilitatea de a solicita ridicarea interdicției de a părăsi țara, pe o perioadă strict determinantă de tratamentul pe care aceasta urma să-l efectueze dar nu și a celorlalte obligații care au fost dispuse de instanță. În situația în care inculpata ar părăsi teritoriul României ar putea lesne intra în legătură cu martori propuși în apărare care locuiesc în Cehia și care urmează a fi audiați de către instanța de fond la termenul de judecată din 19 decembrie 2012.
Nu lipsit de importanță este faptul că inculpata prin decizia nr. 55 din 22.06.2012, pronunțată de Curtea de Apel Tg. M., depusă la dosarul cauzei, a fost condamnată la 5 ani de închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, în prezent această cauză se află pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție și are termen de judecată în data de 6 noiembrie 2012.
În mod eronat, instanța de fond a apreciat faptul că probatoriul pe care se sprijină acuzațiile Ministerului Public a fost administrat în totalitate în condițiile în care nu au fost audiați martorii G. L. și T. L., propuși prin rechizitoriu, totodată, instanța de judecată a apreciat că cercetarea judecătorească urmează a fi efectuată numai cu administrarea probelor solicitate de inculpați, în apărare, cea ce ar exclude de plano ori ce altă cerere ar formula Ministerul Public în acest dosar.
De asemenea, Tribunalul C. a avut în vedere, la revocarea măsurii preventive, faptul că ambii inculpații au avut o comportare corectă și că nu au încercat să influențeze martorii s-au să zădărnicească într-un mod aflarea adevărului în cauză, aceste aprecierii sunt însă eronate în condițiile în care faza urmării penale inculpații au încercat în mod evident să zădărnicească aflarea adevărului prin încercarea de a influența partea vătămată G. A., prin intermediul inculpatului M. Istavan. De remarcat că acest inculpat a fost trimis în judecată, în acest dosar, pentru comiterea infracțiunii de favorizarea a infractorului, iar poziția subiectivă de recunoaștere a faptei, pentru care este inculpat, este grăitoare în acest sens.
Solicită a se observa că în data de 16 iulie 2012 inculpaților li s-a înlocui măsura obligării de nu părăsi localitatea cu măsura obligării de nu părăsi țara, permițându-li-se acestora de a-și desfășura activitatea la locațiile pentru care au depus contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată. Dacă cu acel prilej, instanța a apreciat ca pozitivă preocuparea inculpaților de a-și câștiga existența în mod licit, în motivare încheierii din data de 1.10.2012 s-a arătat că inculpatul P. G. își câștigă existența prin vânzarea unor lucruri second-hand aduse din străinătate, fapt care fundamentează decizia de revocare a măsurii preventive, însă această activitate o desfășura inculpatul în urmă cu câțiva ani în urmă, apreciind că între cele două încheieri de judecată există o contradicție.
În ceea ce privește motivele invocate de inculpata E. I. și anume aceea că este cetățean austriac, reținut ca motiv ce fundamentează decizia de revocare a măsurii preventive, arată că inculpata nu a făcut dovada, cel puțin nu în fața instanței de judecată, iar din fișa de evidență atașată motivelor scrise de recurs ale parchetului rezultă că aceasta este cetățean român cu domiciliul în străinătate, baza de date fiind interogată la data de 2 octombrie 2012.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală raportat la art. 141 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, Curtea constată că recursul declarat de P. este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 16 din 13.12.2011 a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 118/R/16.12.2011 a Curții de Apel B., s-a dispus, arestarea preventivă a inculpaților E. I., pentru comiterea infracțiunilor de: „trafic de persoane” prevăzută de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b din Codul Penal și „trafic de minori” prevăzută de art. 13 al. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 din Cod penal(2 acte materiale), art. 37 lit. b din Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și P. G. V., pentru comiterea infracțiunilor de „trafic de persoane” prevăzută de art. 12 al. 1,2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și „trafic de minori” prevăzută de art. 13 al. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 din Cod penal (2 acte materiale ), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 13.12.2011 și până la data 10 ianuarie 2012 inclusiv.
S-a reținut la momentul arestării preventive a celor doi inculpați că la dosar există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații Erderle I. și P. G. V. au comis infracțiunile de care sunt acuzați și care constau în esență în aceea că: în cursul lunii noiembrie 2010 inculpata E. I., cunoscând că numita G. A. a fost recrutată prin înșelăciune de către B. G. Z. și D. Josef A., a transportat-o pe în localitatea Lenora – Houza din Cehia unde a cazat-o împreună cu inculpatul P. G. V. exploatând-o prin obligarea la practicarea prostituției într-un stabiliment pe care îl administrau în acea localitate. S-a reținut de asemenea în sarcina inculpaților că în cursul lunilor noiembrie și decembrie 2010 inculpata Erderle I. a recrutat-o în două rânduri, prin înșelăciune pe minora L. L. M. în vârstă de 15 ani pe care a transportat-o în localitatea Lenora – Houza din Cehia unde a cazat-o împreună cu inculpatul P. G. V., exploatând-o prin obligarea la practicarea prostituției în stabilimentul pe care îl administrau în acea localitate
Temeiul care a fost avut în vedere la luarea acestei măsuri este cel prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 480/R/21.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul_ 12/a4 au fost admise recursurile inculpaților E. I. și P. G. și în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea D. fără încuviințarea instanței.
La termenul de judecată din data de 16.07.2012 inculpații au formulat cereri de înlocuire a măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prevăzut de art. 145 Cod procedură penală cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzut de art. 1451 Cod procedură penală, ceri admise de către Tribunalul C. prin încheierea din data de 16.07.2012.
La termenul de judecată din 1.10.2012 inculpații E. I. și P. G. au formulat noi cereri, prin care au solicitat revocarea măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi țara. În motivarea lor inculpata E. I. a arătat că este bolnavă și trebuie să se trateze în străinătate (în Austria) unde beneficiază de tratament gratuit spre deosebire de România unde trebuie să plătească tratamentul medical și unde lipsurile financiare o împiedică să se trateze în mod corespunzător iar inculpatul P. G. a arătat că dorește să-i acorde suport inculpatei E. I. pe durata tratamentului iar în plus, în țară nu își mai găsește un loc de muncă și intenționează să-și reia activitatea pe care o desfășura anterior, respectiv deplasările în străinătate pentru aducerea de bunuri second - hand și vânzarea lor în România.
Potrivit art. 139 alin. 2 Cod procedură penală măsura preventivă luată față de un inculpat trebuie revocată dacă nu mai există nici un temei care să justifice menținerea ei.
Curtea constată în primul rând că motivele pentru care cei doi inculpați au solicitat revocarea măsurii preventive prevăzut de art. 1451 Cod procedură penală care le-a fost aplicată, astfel cum se regăsesc în încheierea Tribunalului C., nu se circumscriu dispozițiilor art. 139 alin. 2 Cod procedură penală și nu pot sta la baza unei soluții de revocare a măsurilor preventive sub care se află, întrucât nu au nici o legătură cu temeiurile pentru care s-a luat față de ei măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara; au fost invocate împrejurări care în opinia inculpaților impun încuviințarea de către instanță a părăsirii teritoriului României. Or, o astfel de încuviințare nu impune revocarea măsurii preventive, fiind suficientă dispoziția instanței investită cu soluționarea cauzei de încuviințare a părăsirii teritoriului României pentru o durată de timp determinată, astfel cum corect a sesizat parchetul în motivarea recursului formulat.
În al doilea rând, instanța de recurs constată că în mod nefondat a apreciat prima instanță că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a obligării inculpaților de a nu părăsi țara au dispărut.
Dispariția acestor temeiuri nu poate rezulta doar din împrejurarea că a fost administrată cea mai mare parte a materialului probator în dosar și nici din trecerea timpului, iar raportarea la dispariția temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală este incorectă câtă vreme inculpații nu se mai află arestați preventiv în baza acestui text de lege ci tocmai modificarea condițiilor impuse de acest articol a determinat înlocuirea măsurii arestării preventive, pentru ambii inculpați cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Instanța de fond nu a arătat că ar fi dispărut indiciile comiterii faptelor de către inculpați sau că în urma materialului probator administrat s-ar întrezării o schimbare esențială a stării de fapt respectiv a acuzațiilor aduse inculpaților prin actul de sesizare al instanței, care coincid cu faptele reținute în sarcina acestora prin încheierea de luare a măsurii arestării preventive. Or, tocmai acele indicii referitoare la faptele comise de inculpați, care sunt de o gravitate deosebită și care au fost apreciate, pe baza materialului probator existent la dosar la acel moment a determinat instanța de recurs la data de 21.05.2012 să nu revoce măsura arestării preventive a inculpaților ci să o înlocuiască cu una mai ușoară privativă de drepturi.
Din analiza materialului probator administrat până în prezent Curtea reține că subzistă indiciile temeinice care fundamentează presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar necesitatea restrângerii în continuare a dreptului inculpaților la liberă circulație rezultă din riscul pe care îl comportă părăsirea teritoriului României de a nu mai reveni în țară pentru continuarea procesului și de a fugi sau a se ascunde în scopul de a se sustrage de la procesul care se desfășoară împotriva lor; riscul este cu atât mai crescut cu cât împotriva inculpatei E. I. o altă instanță (Curtea de Apel Tg. M.) a pronunțat o hotărâre de condamnare în apel – chiar nedefinitivă – pentru comiterea unor fapte similare cu cele deduse judecății în dosarul nr._ 12 al Tribunalului C.; de asemenea, având în vedere poziția procesuală a inculpaților de negare a tuturor învinuirilor care li se aduc și încercarea în faza urmării penale de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate G. A. (prin intermediul inculpatului M. Istavande) Curtea apreciază că există riscul influențării martorilor pe care inculpații i-au propus în apărare, unii dintre aceștia locuind în străinătate.
Împrejurarea că inculpații s-au prezentat la fiecare dintre cele 4 termene acordate în cauză, după punerea lor în libertate nu este concludentă în ceea ce privește conduita lor procesuală atâta timp cât intervalul de timp în care au avut această conduită conformă cu normele procesual penale este relativ scurt iar aceștia se aflau sub puterea unei măsuri preventive și a unor obligații precis stabilite – inclusiv aceea ce a se prezenta la instanță ori de câte ori este chemat – iar la momentul aplicării acestei măsuri li s-a atras atenția asupra posibilității revocării măsurii și înlocuirii ei cu măsura arestării preventive în cazul neîndeplinirii obligațiilor impuse.
În considerarea celor expuse, Curtea constată că sunt fondate criticile aduse de parchet hotărârii atacate; atâta timp cât temeiurile care au determinat luarea față de inculpați a măsurii preventive a obligației de a nu părăsi țara nu au dispărut, în mod greșit a precedat prima instanță revocând în baza art. 139 alin. 2 Cod procedură penală măsura preventivă sub puterea căreia se găsesc inculpații E. I. și P. G..
În consecință, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul promovat de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial C. împotriva încheierii de ședință din data de 1.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul_ 12, care va fi casată în ceea ce privește soluția de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații P. Gabiel V. și E. I..
Rejudecând cauza în aceste limite: în baza art. 139 Cod procedură penală se vor respinge cererile de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații P. Gabiel V. și E. I..
Se vor menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
În baza art. 189 Cod procedură penală se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție și se va plăti Baroului B. suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al avocaților din oficiu desemnați în recurs pentru inculpați.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial C. împotriva încheierii de ședință din data de 1.10.2012 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul_ 12, pe care o casează în ceea ce privește soluția de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații P. Gabiel V. și E. I..
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 139 Cod procedură penală respinge cererile de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații P. Gabiel V. și E. I..
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului de Justiție și se plătește Baroului B. suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al avocaților din oficiu desemnați în recurs pentru inculpați.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.10.2012.
PREȘDEINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. H. N. Țînț E. B.
GREFIER,
C. G.
Red. C.G.-24.10.2012
Dact. C.G.-29.10.2012
2 ex
Jud. fond-A.P.D.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 806/2012. Curtea de... → |
|---|
