Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 872/2012. Curtea de Apel BRAŞOV

Comentarii

0

Decizia nr. 872/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-10-2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

Secția penală și pentru cauze cu minori

DECIZIA PENALĂ NR. 872/R DOSAR NR._

Ședința publică din 24 octombrie 2012

Instanța constituită din:

Complet de judecată CR3:

Președinte: C. C. G. - judecător

Judecător: A. M.

Judecător: S. F.

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror șef secție A. P. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA B., inculpatul varga jozsef zsolt, părțile civile T. V., T. G. și asigurătorul S.C. GENERALI R. ASIGURĂRI S.A. împotriva sentinței penale nr. 2575 din data de 22 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 11 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17 octombrie 2012 și apoi pentru data de astăzi, 24 octombrie 2012.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 2575/22 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria B. s-a dispus:

În baza art. 178 alin. 2 Cod penal, condamnarea inculpatului V. J. Z. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 alin 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b C. penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare, în baza art. 82 Cod penal, de 4 ani.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.

În baza art. 48 și art. 54 din Legea nr. 136/1995 a constatat că autoturismul condus de, inculpatul avea contract de asigurare obligatorie RCA pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ implicat în accidental rutier, cu asiguratorul A. –S. B., valabil la data producerii accidentului16.11.2006 .

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele cod civil și art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 7 din Ordinul nr. 3108/2004 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor a admis acțiunea civila formulată de partea civila S. C. Județean de U. B. și în consecință:

- a obligat asiguratorul de răspundere civilă obligatorie . SA - S. B. să plătească Spitalului C. Județean de U. B. suma de 6846,30 lei reprezentând valoarea prestațiilor medicale acordate victimei T. M. .

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil și art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 7 din Ordinul nr. 3108/2004 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor, a admis în partea acțiunea civilă formulată de partea civila T. G. C. și în consecință:

A obligat asiguratorul de răspundere civilă obligatorie . SA- S. B. să plătească acestei părți civile suma de 50.000 lei reprezentând daune morale, respinge restul pretențiilor civile .

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil și art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 7 din Ordinul nr. 3108/2004 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor a admis în partea acțiunea civilă formulată de partea civila T. V. și în consecința:

A obligat asiguratorul de răspundere civilă obligatorie . SA- S. B. să plătească părții civile suma de_,80 lei din care 5481,80 lei reprezentând despăgubiri materiale și 70.000 lei reprezentând daune morale.

A respins restul pretențiilor civile .

În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală a admis cererile formulate de părțile civile T. V. și T. G. C. privind restituirea cheltuielilor judiciare ocazionate de acest proces și în consecință obligă asiguratorul de răspundere civilă obligatorie . SA- S. B. să plătească parților civile suma de 2.000 lei reprezentând onorariu apărător ales.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul la data de 16.11.2006, în jurul orei 09,30 se afla la volanul autoutilitarei marca F. Ducato cu numărul de înmatriculare_ și se deplasa dinspre Hărman intenționând să se deplaseze către stânga la intersecția cu . observând că banda pe care ar fi trebuit să se încadreze pentru a urma direcția dorită era ocupată, s-a încadrat pe banda din dreapta care era destinată pentru direcția înainte.

În momentul în care semaforul s-a făcut verde, inculpatul a pornit de pe loc, a executat virajul către stânga și, din cauza poziționării intenționat eronate pe o bandă care nu era destinată direcției sale de mers, autoutilitara a descris un arc cerc mai larg decât cel normal .

Din cauza acestei traiectorii inculpatul a ajuns foarte aproape de bordura de pe partea dreaptă a b-dului Al V., unde victima T. M. se afla în traversarea carosabilului pe la trecerea de pietoni.

Traversarea victimei a început în timp ce semaforul îi indica culoarea verde dar, din cauza vârstei înaintate, schimbarea în roșu a semaforului a surprins-o în traversare.

Inculpatul din cauza neadaptării vitezei la traiectoria descrisă și neluând toate măsurile de siguranță pentru a acorda prioritate pietonilor aflați în traversarea carosabilului, nu a observat victima și a lovit-o cu partea stângă față a autoutilitarei, provocând decesul numitei T. M..

Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută de instanță pe baza următoarelor probe: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raport de constatare medico-legala, expertiză tehnico–auto, răspunsul la obiecțiunile ridicate, raport de expertiză criminalistică, declarațiile martorilor D. S. L. și P. C. – D. și declarațiile inculpatului in limitele prevăzute de art. 69 Cod procedură penală .

Din procesul verbal de cercetare la fața locului reiese că în data de 16.11.2006, în jurul orei 09,30, a avut loc un accident rutier la intersecția semaforizată a străzilor Hărmanului și . B., autoutilitara marca F. Ducato cu numărul de înmatriculare_, condusă de către inculpatul V. J. Z. a efectuat un viraj la stânga dinspre Hărman spre . a accidenta-o mortal pe victima T. M., care se afla în traversarea străzii Al V. dinspre Hărman spre . în accident a fost găsit pe partea carosabilă cu fața către . partea din spate spre intersecția . fost găsită la fața locului pe partea carosabilă a b-dlui Al V. întinsă pe spate cu capul către . spre . măsurat 3,6 m de la picioare până la începerea marcajului trecere pentru pietoni și 6 m de la piciorul stâng până la bordura dr. a b-dlui Al V. sens de mers spre .> Inculpatul în declarațiile date în faza de urmărire penală a susținut că se deplasa dinspre localitatea Hărman cu intenția de a vira spre stânga la intersecția . banda de staționare spre stânga era ocupată, inculpatul s-a încadrat pe banda a doua și nu a plecat pe culoarea verde semnalizată pe direcția înainte ci a așteptat culoarea verde pentru direcția la stânga. Când coloana de mașini pentru banda de mers la stânga s-a pus în mișcare, s-a pus în mișcare și inculpatul, și de aceea traiectoria mașini a descris un arc de cerc mai mare venind aproape de bordura din partea dreapta de pe .>

Inculpatul a mai susținut că nu a văzut-o pe persoana pe care a accidentat-o, fiind orbit de soare și posibil din cauza stâlpului stânga față. Inculpatul inițial a crezut că a fost lovit de cineva din spate, dar după ce s-a uitat în oglindă a văzut victima căzută și a oprit imediat.

Din raportul nr. 443 /Aut din data de 27.11.2006 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală B. reiese că ,, moartea numitei T. M. a fost violentă, ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale (hematom subdural drept, hemoragie subarahnoidiana, difuză, contuzie cerebrală gravă cu lcr sanguinolent) consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă și bază craniană. Leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în cadrul unui accident de trafic rutier.

Din raportul de expertiză tehnică nr._ întocmit de către expert D. D. se reține următoarele:

1) viteza de deplasarea a autoutilitarei F. Ducato condusă de către inculpatul V. Joszef Z., în momentul impactului cu victima avea valoarea de 45 km/h;

2) în condițiile producerii accidentului, victima T. M. este posibil să se fi angajat în traversare pe culoarea verde a semaforului pietonal dar din lipsa timpului necesar traversării celor 30,3 m. a fost surprinsă de culoarea roșie în timpul traversării;

3) conducătorul autoutilitarei F. Ducato cu numărul de înmatriculare_ în persoana numitului V. Joszef Z., este posibil să fi intrat în intersecție la apariția culorii verzi pentru direcția spre stânga, datorită timpilor de semaforizare și deplasare;

În cauză s-au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză de către IPJ B..

Din răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză se rețin următoarele:

1) victima nu a avut posibilitatea evitării accidentului, fiind surprinsă în traversarea pe marcajul pietonal, de culoare roșie a semaforului în timpul traversării;

2) șoferul autoutilitarei ar fi putut evita accidentul dacă, în apropierea trecerii pentru pietoni, ar fi redus viteza și ar fi asigurat culoarul necesar pentru degajarea acesteia de către pietonii rămași în traversare acordându-le prioritate;

În cauză s-a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice în cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.

Prin raportului de expertiză criminalistică nr184/10.09.2009 întocmit de Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj s-au stabilit următoarele:

1) în planul longitudinal, lovirea victimei a avut loc pe marcajul pietonal, cu cca. 1 m anterior primului fragment de material plastic constatat;

2) în planul transversal al drumului, pe sensul de mers .-dul Al V., la cca. 12 m în raport de bordura refugiului pentru calatori;

3) viteza de deplasarea probabilă a autoutilitarei, din momentul impactului a fost de 40 km/h și nu se poate stabili viteza inițială de deplasare a acesteia;

4) numitul V. J. Z. putea evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi luat măsurile de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol iminent;

5) accidentul s-a produs din cauza neluării măsurilor de evitare, în momentul declanșării stării de pericol iminent, de către numitul V. J. Z., la trecerea pentru pietoni existentă pe segmental de drum respectiv.

Martorul D. S. L. a precizat că nu au văzut momentul când victima a fost lovită ci colegul lui P. i-a spus că a fost lovită o doamna și s-a uitat spre trecerea pentru pietoni de pe . care martorul era întors cu spatele. Martorul s-a uitat și a văzut o dubă albă oprită și o femeie întinsă pe carosabil, pe trecerea de pietoni, iar dubița era oprită la câțiva metri de trecerea de pietoni . Martorul a coborât din mașină, iar colegul lui a tras mașina cât mai aproape de victimă, cu scopul de a o ajuta, însă acest lucru nu a fost posibil deoarece starea victimei era gravă și trebuia așteptată o ambulanță.

Martorul P. C. D. în declarațiile date a susținut că în timp ce stătea la semaforul de la intersecția Al V. - în plan secundar vedea . după ce vorbise cu colegul său vreo 20 de secunde a văzut o dubiță lovind o femeie pe trecerea de pietoni de pe . exact a auzit o bubuitură și a văzut femeia cazând, dar exact impactul nu l-a putut vedea, fiind acoperit de dubiță. După accident a mutat mașina lângă victimă, cu intenția de a-i acorda îngrijiri, dar văzând starea victimei și-au dat seama că nu o pot ajuta. Cu privire la poziția victimei, martorul a arătat că era căzută pe trecerea de pietoni, la câțiva metri de bordura din dreapta a străzii.

Față de cele reținute, instanța a constatat că fapta inculpatului V. Joszef Z. care, în data de 16.11.2006, în jurul orei 09,30, în timp ce se afla la volanul autoutilitarei marca F. Ducato cu numărul de înmatriculare_, nerespectând dispozițiile 45 alin 5, 120 alin 1 lit e, art. 48, 123 lit I, art. 54 alin. 1, art. 107 alin 1din OUG nr. 195/2002 a accidentat-o mortal pe numita T. M. în timp ce aceasta se afla în traversarea carosabilului pe la trecerea de pietoni întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa prevăzută de art. 178 alin 2 Cod penal.

În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor legale de către inculpatul V. Joszef Z., se rețin următoarele:

1) Inculpatul a declarat că banda care era destinată pentru efectuarea virajului către stânga era ocupata în totalitate, iar el era poziționat pe banda din dreapta. De asemenea, inculpatul a mai declarat că, a așteptat să se facă verde pentru a i se permite să vireze către stânga și apoi s-a pus în mișcare. Față de aspectele menționate de către inculpat se reține că acesta a încălcat prevederile art 45 alin 5 din OUG nr. 195/2002, în sensul că depășirea autoturismelor ce se aflau în stânga sa, s-a efectuat prin dreapta acestora.

2) De asemenea, raportat la cele menționate de către inculpat în sensul că s-a angajat în depășire în apropierea trecerii de pietoni unde a fost ucisă victima, în cauză se constată că au fost încălcate prevederile art. 120 alin.1 lit. e din OUG nr. 195/2002 .

3) Inculpatul nu a adaptat viteza la manevra pe care o inițiase, astfel că au fost încălcate și prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002, aspect care a fost concluzionat și de cele doua rapoarte de expertiză efectuate în cauză. Ambele rapoarte de expertiză au stabilit că viteza autoturismului condus de către inculpat a fost de 40 și respectiv 45 km/h, astfel că au fost încălcate prevederile art. 123 lit. i din OUG nr. 195/2002, care prevăd că viteza nu trebuie să depășească 30 km/h în localități în momentul schimbării direcție de mers prin efectuarea de viraje.

4) Inculpatul a încălcat prevederile art. 54 alin 1 din OUG nr. 195/2002 prin schimbarea direcției de mers fără a se asigura că poate efectua această manevra fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

5) Inculpatul a încălcat și prevederile art. 107 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr 195/2002, prin încadrarea efectuată pe banda necorespunzătoare direcției de deplasare.

Raportat la probele existente la dosar instanța retine că în cauza nu incidente prevederile art. 72 alin 4 din OUG nr. 195/2002, întrucât inculpatul nu s-a conformat întrutotul prevederilor legale care reglementau încadrarea pe benzi de circulație aferente direcție dorite.

Potrivit art. 47 Cod penal ,,nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută”.

Raportat la probele administrate în cauză, instanța va reține că nu sunt aplicabile prevederile art. 47 Cod penal, privind cazul fortuit.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul V. Joszef Z. a mai fost cercetat și în alte dosare penale, dar nu este recidivist.

Din fișa conducătorului auto rezultă că inculpatul V. Joszef Z. a fost sancționat contravențional de mai multe ori, pentru nerespectarea regulilor de circulație, fiindu-i de mai multe ori suspendat și reținut permisul de conducere (f.113-114).

Din referatul de evaluare se reține că includerea inculpatului într-un program de intervenție de natură cognitive-comportamentale, care să urmărească sporirea motivație pentru schimbare și consolidarea unei atitudini de respect față de valorile și normele sociale, ar facilita o reintegrarea socială realizabilă într-un termen scurt și o evoluție comportamentală viitoare pozitivă.

La individualizarea și dozarea pedepsei, instanța a ținut seama de dispozițiile generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special va avea efectul preventiv și educativ scontat.

Având în vedere că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și anume: inculpatul nu este recidivist, pedeapsa pentru fapta pentru care este cercetat este sub 18 ani, iar pedeapsa aplicată sub 3 ani și scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție, instanța în baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, fixând un termen de încercare de 4 ani conform prevederilor art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului V. Joszef Z. asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate în cazul în care săvârșește o nouă infracțiune în termenul de încercare.

Potrivit modificărilor aduse art. 71 alin.1 Cod penal prin dispozițiile Legii 278/2006, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c Cod penal și totodată, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. 4 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța reține următoarele:

Prin adresa nr._/29.11.2010 S. C. Județean de Urgență B. a comunicat instanței că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 6846,30 lei reprezentând valoarea prestațiilor medicale acordate victimei T. M..

T. V. s-a constituit ca parte civilă în cauză cu suma de 150.000 lei reprezentând daune morale, 6990,10 lei reprezentând daune materiale, 1394,70 lei cheltuieli privind efectuarea expertizei și 2000 lei onorarii avocat.

T. G. C. s-a constituit ca parte civilă cu suma de 150.000 lei reprezentând daune morale.

În dovedire pretențiilor civile părțile civile T. V. și T. G. C. au solicitat proba testimonială cu martorii Pistea L. ( f 74 ) G. M. (f.98) si Chitea A. (f. 99-100), înscrisuri: factura fiscală_ /26.11.2006, factura fiscală_/2006, chitanța nr._/26.11.2006, chitanța nr._/29.11.2006, chitanța_/23.11.2006, factura fiscala_/23.11.2006, chitanța_/26.05.2007, factura fiscala_/26.05.2007, factura nr. 148/24.11.2007, chitanța nr. 160/24.11.2007, chitanța . VRU_, chitanța nr. 56 /06.03.2007, chitanța nr. 63 /09.03.2007, chitanța nr. 64 /09.03.2007, chitanța nr. 153/09.03.2007, chitanța nr._/1 .

Conform art. 998 Cod civil, orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din cauza cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.

Potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauza prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa.

Potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunerea înaintea judecații trebuie și să o dovedească.

Analizând probatoriul administrat prin raportare la soluția pe latura penală a cauzei și elementele care au stat la baza acesteia, instanța constată că părțile civile au suferit atât un prejudiciu material (partea civilă T. V.), cât și un prejudiciu moral.

Prejudicial material este reprezentat în primul rând de cheltuielile de spitalizare de care a avut nevoie victima T. M. pe perioada internării în spital 16.11-26.11.2006 cât a fost în comă.

Pe perioada internării a fost nevoie de o anumita medicamentație, ce a fost procurată de la Cluj, soțul fiind cel care s-a ocupat de obținerea medicamentelor necesare și a stat tot timpul lângă victimă .

În al doilea rând, prejudiciul material este reprezentat de cheltuielile de înmormântarea a victimei, cheltuieli care au fost suportate de soțul acesteia, ritualul înmormântării și pomenile ulterioare fiind realizate în B..

Din declarațiile martorelor Chitea A. și G. A., instanța reține că la pomana de înmormântare au fost peste 100 de persoane, că meniul a fost compus din aperitive, ciorba si sarmale de post, băutura (tărie și vin) și cozonac. Tot din declarațiile acestor martore se mai reține că s-au făcut pomeni în memoria victimei la 40 de zile, la 6 luni și un an, pomeni la care au participat în jur de 40-60 de persoane. Din declarația martorei Chitea A. se mai reține că în memoria victimei a fost ridicat un monument funerar.

Prin urmare, instanța a reținut că au fost dovedite de către partea civilă T. V. următoarele categorii de cheltuieli: 75,7 lei contravaloarea îmbălsămării și a actului de deces (f. 81), 553 lei –contravaloarea materiale pentru înmormântare (sicriu, cruce, crucifix, etc. f. 82); 88 lei prosoape diferite (f. 83), 155 –coroane flori (f. 84), 47 felinar pentru candele (f.83), 75 lei contribuție casa rece, înmormântare, lumânări (f. 85), 1118,90 lei contravaloare mesei pomenire (f. 86), 375 lei parastas după 40 zile (f. 87), 640 lei contravaloare parastas 6 luni (f. 88), 602,50 lei parastas după 1 an (f. 89), 501,70 lei contravaloare I expertiză (f. 93), 1.000 onorariu avocat la urmărire penală (f. 94), onorariu avocat urmărire penală și instanța 1.000 lei (f. 97), 910 lei cheltuieli notar succesiune după victima T. M. (f. 92), respectiv un total de 5481,80 lei reprezentând despăgubiri materiale.

Prejudicial moral suferit de părțile civile este evident.

Accidentul în care a decedat victima T. M., reprezintă o adevărată tragedie atât pentru soț cât și pentru fiu care au pierdut o persoană apropiată, dispariția prematură și intempestivă fiind motiv de durere, tristețe și suferința profundă.

Deși nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de părțile civile, instanța apreciază că suma de 50.000 lei daune morale pentru partea civilă T. G. C. și suma de 70.000lei, pentru partea civilă T. V. reprezentând daune morale este menită să acoperea acele prejudicii de ordin moral suferite ca urmare a decesului soție și respectiv mamei.

Culpa exclusivă în producerea acestor prejudicii revine inculpatului.

Fiind întrunite și celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale așa cum sunt prevăzute de art. 998 și art. 999 Cod civil (existența unei fapte ilicite a inculpatului și a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu suferit de către părțile civile), instanța, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile T. G. C. și T. V..

În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit că autoturismul marca F. Ducato cu numărul de înmatriculare_ la data producerii accidentului avea asigurare obligatori la . SA- S. B., societate care a fost citată în calitate de asigurator.

Potrivit deciziei în interesul legii nr I/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de asigurator, răspunderea acestei putând fi angajată în mod direct cu citarea obligatorie a acesteia.

S-a apreciat că răspunderea civilă a asiguratorului este reglementata prin dispozițiile speciale ale legii civile (Legea nr. 136/1995), iar în cazul unui prejudiciu în care a fost implicat un autoturism pentru care s-a încheiat contract de asigurare de răspundere civilă obligatorie, coexistă răspunderea civile delictuală a învinuitului care prin fapta sa a cauzat efecte păgubitoare, bazată pe dispozițiile art. 998 Cod civil cu răspunderea contractuală a asiguratorului întemeiată pe contractul de asigurare în condițiile reglementate de Legea nr. 136/1995.

În cazul asigurărilor de răspundere civila, societatea de asigurare are obligația despăgubirilor persoanelor păgubite în limitele stabilite de contract sau lege odată cu producerea cazului asigurat conform art.7 din ordinul 3108/2004 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor.

Potrivit anexei nr. 3 din Ordinul 3108/2004 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asiguratorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului ,aplicabile asigurărilor RCA a căror valabilitate începe în anul 2006 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt următoarele: până la 150.000 lei pentru fiecare persoană dar nu mai mult de 500.000 lei indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Conform art. 49 din Legea nr. 136 /1995 asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudicii de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule precum și tramvaie și pentru cheltuieli făcute de asigurați în procesul civil .

Așadar, asiguratorul plătește nemijlocit celui păgubit prin accident de autovehicule în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, astfel că a obligat asiguratorul de răspundere civilă obligatorie . SA- S. B. să plătească părților civile sumele anterior precizate ca dovedite.

Referitor la acțiunea civilă a Spitalului C. Județean de Urgență B., instanța a avut în vedere prevederile art. 313 din Legea 95/2006, conform cărora, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistență medicală acordată.

Având în vedere decontul privind prestațiile medico-sanitare acordate victimei T. M. (f.28-29 dosar instanța), instanța în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil, art. 49 din Legea nr. 136/1995 și art. 7 din ordinul nr. 3108/2004 emis de Președintele Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor a admis acțiunea civilă formulată de partea civila S. C. Județean de Urgență B. a obligat asiguratorul de răspundere civilă obligatorie să plătească Spitalului C. Județean de Urgență B. suma de 6846,30 lei reprezentând valoarea prestațiilor medicale acordate victimei T. M..

Analizând cererea părților civile privind restituirea cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces, instanța a aplicat prevederile art. 274 Cod civil coroborat cu art. 1169 Cod civil și având în vedere și dispozițiile art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, ca norma de trimitere, instanța a admis cererea formulate de părțile civile T. V. și T. G. C..

Prin urmare, asiguratorul a fost obligat în cadrul acțiunii civile exercitate de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule și la plata cheltuielilor de judecată pe care persoanele păgubite le-au efectuat în cadrul procesului penal.

per a contrario, cheltuielile judiciare cuvenite statului și cheltuielile de executarea hotărârilor penale privind plata despăgubirilor (art. 22 din Ordinul nr. 3108/2004 ) nu intră sub incidenta legii speciale care reglementează limitele în care asiguratorul acorda despăgubiri, urmare a acțiunii civile exercitate de persoanele păgubite prin accidente de autovehicule.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria B., asigurătorul . Reasigurare SA București, părțile civile T. V. și T. G. C. și inculpatul V. J. Z..

Ministerul Public a criticat sentința pentru netemeinicie în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, sub aspectul cuantumului, având în vedere condițiile concrete de săvârșire a faptei, respectiv pe trecerea de pietoni, normele rutiere încălcate de către inculpat, circumstanțele personale ale inculpatului, mențiunile din cazierul auto al acestuia, mențiunile din referatul de evaluare ce demonstrează personalitatea inculpatului, toate aceste elemente sunt indicii relevante în sensul majorării cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a pedepsei în regim privativ de libertate.

În subsidiar, Ministerul Public a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86¹ Cod penal, cu majorarea termenului de încercare, orientat spre maximul special.

De asemenea, prin motivele scrise de recurs formulate de Ministerul Public, s-a solicitat aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, arătând că în practica judiciară mai recentă a acestei curți de apel, au existat situații în care s-a aplicat această pedeapsă complementară, însă că nu se justifică legal, deoarece, în condițiile în care se va suspenda sub supraveghere pedeapsa aplicată, sunt dispozițiile art. 86³ alin. 3 Cod penal, în sensul interzicerii inculpatului de a mai conduce autovehicule.

Suplimentar, Ministerul Public a solicitat și prelevarea de probe biologice conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Asiguratorul a criticat soluția doar în ceea ce privește greșita denumire a acestuia, precizând că urmare a fuziunii, prin Încheierea nr. 193/2001 pronunțată de Tribunalul București, denumirea corectă este . Reasigurare SA București, sens în care s-a depus la dosar încheierea menționată și certificatul constatator.

Ulterior, prin motivele scrise de recurs (filele 62-64 dosar), asiguratorul a solicitat achitarea inculpatului, pe considerentul că victima a traversat . a semaforului, astfel încât culpa îi aparține în totalitate și pe cale de consecință, respingerea tuturor acțiunilor civile.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale, arătând că instanța trebuie să statueze în echitate și că suma totală acordată de 120.000 lei este excesivă în raport cu practica judiciară în materie și este împovărător pentru orice societate de asigurare.

Părțile civile au solicitat (filele 40-41 dosar) majorarea daunelor morale la nivelul solicitat prin constituirea de parte civilă de câte 150.000 lei fiecare, arătând că soțul victimei este o persoană în vârstă, iar fiul acestuia se afla în preajma unei căsătorii, iar după acest tragic eveniment nu a mai avut tăria de a se atașa de cineva, tocmai văzând suferința tatălui său. În acest context, au ales să trăiască singuri și sunt profund marcați de această pierdere drastică.

Inculpatul a solicitat (filele 6-7) încetarea procesului, arătând că în cauză sunt întrunite condițiile cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 și că se pune problema dacă la momentul producerii accidentului inculpatul se face vinovat sau nu are nicio vină.

În acest sens, inculpatul a precizat că victima se afla pe culoarea roșie a semaforului, fapt este constatat, în momentul culorii roșii a semaforului victima nu mai avea ce căuta pe trecerea de pietoni, invocând mai multe norme rutiere: art. 31 din OUG nr. 192/2005 ce stabilesc ordinea de prioritate a mijloacelor de semnalizare rutieră și art. 57 alin. 2 din același act normativ.

Instanța de fond a subliniat încălcarea art. 123 lit. i din OUG nr. 195/2002, or, acest articol se referă la trecerile de pietoni nesemaforizate. Tocmai acesta este raționamentul pentru care a fost introdus acest articol, pe care instanța de fond l-a interpretat în defavoarea inculpatului.

• Inculpatul a arătat că nu a încălcat niciuna din cele 6 norme precizate în hotărârea de condamnare și că acestea nu au legătură cu cauza: în speță nu a existat depășire potrivit art. 45 alin. 5, ci o încadrare pe banda din dreapta, lângă acostament;
• Art. 120 lit. e din HG nr. 1391/2006 – depășire în apropierea trecerii de pietoni: fiind în dreapta nu putea depăși, ci a schimbat direcția de mers;
• Art. 48 din OUG nr. 195/2002 – neadaptarea vitezei: inculpatul a precizat că avea o viteză sub limita legală de 50km./oră, se afla în aliniament drept și fiind o intersecție semaforizată potrivit art. 123 lit. i, viteza de 30 km/oră se referă doar la intersecțiile nesemaforizate;
• art. 123 lit. i din HG nr. 1391/2006 nu este aplicabil, deoarece nu a schimbat direcția de mers în momentul impactului, trecerea nu se află în curbă;
• art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 – schimbarea direcției de mers fără să se asigure, inculpatul a arătat că nu a schimbat direcția de mers în momentul impactului;
• art. 107 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 – încadrarea necorespunzătoare direcției de mers: inculpatul a precizat că era încadrat pe banda de lângă acostament, nu a lovit victima în momentul încadrării, nu schimba direcția de mers, se afla intrat pe bandă, iar victima traversa pe roșu.

Nu interesează ce a făcut inculpatul când a plecat de la Sf. G., drumul era cu trei benzi de circulație și victima s-a aflat într-un moment nefericit pe culoarea roșie a semaforului. Aceea era o trecere foarte lungă și victima nu s-a oprit în locul de refugiu, ci și-a continuat drumul. Inculpatul a primit culoarea verde, victima a înaintat pe culoarea roșie, iar inculpatul cum a auzit acea bubuitură, s-a oprit a acordat primul ajutor și a chemat poliția.

În acest sens, inculpatul a solicitat aplicarea principiului in dubio pro reo, potrivit art. 66 Cod procedură penală.

Trebuie reținută conduita inculpatului înainte și la data evenimentului 16.11.2006 și faptul că regretă ceea ce s-a întâmplat.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul promovat de Ministerul Public și asigurător sunt fondate parțial, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, a încadrat juridic legal infracțiunea comisă, iar în procesul individualizării judiciare a pedepselor a dat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art. 72 Cod penal referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea concretă de comitere precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

Pentru o succesiune logică, motivele de recurs vor fi analizate în ordinea soluționării acțiunii penale și civile, chiar dacă se vor analiza intercalat.

Cu privire la solicitarea inculpatului de încetare a procesului în temeiul art. 10 lit. i/1 Cod procedură penală – există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, instanța are a observa că solicitarea în sine este eronată, deoarece o astfel cauză vizează alte categorii de infracțiuni, adică acele norme de incriminare care cuprind în chiar conținutul lor existența acelei cauze de nepedepsire, chiar dacă legiuitorul nu menționează expresis verbis acest lucru, dar se poate deduce din ansamblul normelor de drept penal și procesual penal, însă instanța nu va proceda la explicitarea acestui raționament pe considerentul că excede cadrului procesual.

Instanța se va limita a preciza despre cauzele de nepedepsire că nu se confundă cu cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, deoarece sunt cauze de impunitate, subiective, ce au în vedere conduita făptuitorului în timpul și după săvârșirea infracțiunii și care înlătură aplicarea pedepsei, fapta fiind infracțiune și doar consecința ei – răspunderea penală este înlăturată (de exemplu: desistarea și împiedicarea producerii rezultatului –art. 22 Cod penal- sau cauzele speciale prevăzută pentru anumite infracțiuni – denunțarea faptei, retragerea mărturiei mincinoase, numai în situațiile prevăzute expres de lege).

În consecință, este vorba de o gravă confuzie între cauzele de nepedepsire și cele care înlătură caracterul penal al faptei, cu atât mai mult, cu cât în situația infracțiunii de ucidere din culpă, pentru motivele de fapt invocate, se poate discuta numai de existența vreunei astfel de cauze.

Inculpatul a invocat dispozițiile art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 drept cauză de nepedepsire.

Instanța este obligată să precizeze că această solicitare este total lipsită de suport juridic, în condițiile în care aceste dispoziții, în forma în vigoare la data producerii accidentului (16.11.2006) prevedeau că:

„(1) Pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.

(2) Pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.

(3) Traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.

(4) Pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.

(5) Sunt asimilate pietonilor persoanele care conduc un scaun rulant de construcție specială, cele care conduc vehicule destinate exclusiv tragerii sau împingerii cu mâna, precum și cele care se deplasează pe patine sau dispozitive cu role.

(6) Se exceptează de la respectarea regulilor stabilite pentru pietoni polițistul rutier și persoanele care se află pe platforma drumului public și sunt autorizate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, să îndrume sau să dirijeze circulația rutieră, în condițiile stabilite prin regulament.

(7) Este interzisă ocuparea trotuarelor cu vehicule imobilizate, iar când aceasta este permisă, conform indicatoarelor sau marcajelor, lățimea minimă a trotuarului lăsat la dispoziția pietonilor trebuie să fie de cel puțin un metru”.

Prin urmare, inculpatul tinde a dovedi că victima se afla pe trecerea semaforizată, pe culoarea roșie a semaforului și că el nu a depășit, schimbat direcția de mers sau banda în momentul impactului.

Or, chiar inculpatul în declarațiile date în faza de urmărire penală a susținut că se deplasa dinspre localitatea Hărman cu intenția de a vira spre stânga la intersecția .>

Întrucât banda de staționare spre stânga era ocupată, inculpatul s-a încadrat pe banda a doua și nu a plecat pe culoarea verde semnalizată pe direcția înainte ci a așteptat culoarea verde pentru direcția la stânga. Când coloana de mașini pentru banda de mers la stânga s-a pus în mișcare, s-a pus în mișcare și inculpatul, și de aceea traiectoria mașini a descris un arc de cerc mai mare venind aproape de bordura din partea dreapta de pe .>

Inculpatul a mai susținut că nu a văzut-o pe persoana pe care a accidentat-o, fiind orbit de soare și posibil din cauza stâlpului stânga față. Inculpatul inițial a crezut că a fost lovit de cineva din spate, dar după ce s-a uitat în oglindă a văzut victima căzută și a oprit imediat.

Inculpatul vorbește de banda de staționare care era ocupată, dar în speță nu este vorba de această bandă, ci de banda de circulație la stânga spre . putea fi ocupată, deoarece autovehiculele nu pot staționa pe o bandă aflată lângă axul drumului.

În speță, instanța are în vedere rapoartele tehnico-științifice efectuate și toate confirmă că inculpatul s-a înscris pe o altă bandă decât direcția de mers (adică pe banda înainte, deși intenționa să vireze la stânga) și din acest motiv, la culoarea verde a semaforului pentru această direcție, nu a pus în mișcare mașina, ci a așteptat culoarea verde pentru direcția stânga, motiv pentru care, virând la stânga de pe o bandă destinată direcției înainte, a descris un arc de cerc mai mare, aproape de bordura din dreapta a b-lui V., moment în care s-a produs impactul cu victima ce traversa . pietoni.

În acest context, chiar este vorba de o depășire și anume a autovehiculelor ce se aflau pe banda cu direcția stânga, ce au fost depășite prin dreapta acestora și acesta a fost motivul pentru cate autovehiculul condus de inculpat se afla aproape de bordura din dreapta a b-lui V..

Astfel, inculpatul a încălcat prevederile art. 45 alin 5 din OUG nr. 195/2002, în sensul că depășirea autoturismelor ce se aflau în stânga sa s-a efectuat prin dreapta acestora.

Aceste dispoziții se coroborează cu art. 45 alin. 4 ce prevede că: „Nu constituie depășire, în sensul alin. (1), situația în care un vehicul circulă mai repede pe una dintre benzi decât vehiculele care circulă pe altă bandă în același sens de circulație”.

Inculpatul a mai invocat dispozițiile art. 57 alin. 2 ce prevăd că: „La intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către polițistul rutier, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația sau indicațiile acestuia”, ce se coroborează cu cele ale art. 31, acestea stabilind ordinea de prioritate a mijloacelor de semnalizare rutieră.

Instanța are a observa că inculpatul nu a respectat dispozițiile art. 57 alin. 2, deoarece nu a respectat semnificația benzilor de presemnalizare și în loc să se înscrie pe banda spre stânga, s-a înscris pe banda cu direcția înainte și încălcând semnificația de presemnalizare a benzilor, deși se afla pe banda cu direcția înainte, s-a înscris pentru virajul spre stânga și prin urmare, a schimbat direcția d emers fără să se asigure, încălcând dispozițiile art. 52 alin. 1 ce prevăd că: „Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic”.

Inculpatul încearcă să acrediteze ideea că viteza de maximum 30 km./oră este prevăzută doar în situația unei treceri de pietoni nesemaforizată, însă textul în vigoare la data comiterii faptei era în sensul contrar.

Astfel, art. 123 din HG nr. 1391/2006 prevede că: „Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații:

a) la trecerea prin intersecțiile cu circulație nedirijată;

b) în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai mică de 50 m;

c) la trecerea pe lângă grupuri organizate, coloane militare sau cortegii, indiferent dacă acestea se află în mers sau staționează pe partea carosabilă a drumurilor cu o singură bandă de circulație pe sens;

d) la trecerea pe lângă animale care sunt conduse pe partea carosabilă sau pe acostament;

e) când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă;

f) pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare;

g) în zona de acțiune a indicatorului de avertizare "Copii" în intervalul orar 7,00 - 22,00, precum și a indicatorului "Accident";

h) la trecerile pentru pietoni nesemaforizate, semnalizate prin indicatoare și marcaje, când drumul public are cel mult o bandă pe sens, iar pietonii aflați pe trotuar, în imediata apropiere a părții carosabile, intenționează să se angajeze în traversare;

i) la schimbarea direcției de mers prin viraje;

j) când vizibilitatea este sub 100 m în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente”.

În speță nu era vorba de o trecere aflată pe un drum cu cel o mult o bandă pe sens, ci de un drum cu mai multe benzi pe sens, astfel că apărarea inculpatului este lipsită de fundament.

În plus, virajul efectuat de inculpat spre stânga nu poate fi contestat, astfel că dispoziția înscrisă la lit. i este pe deplin aplicabilă.

În contextul efectuării acestui viraj (la culoarea verde pentru direcția stânga), traversarea victimei a început în timp ce semaforul îi indica pentru pietoni culoarea verde dar, din cauza vârstei înaintate, schimbarea în roșu a semaforului a surprins-o în traversare, fiind mai multe benzi de traversat.

Inculpatul din cauza neadaptării vitezei la traiectoria descrisă și neluând toate măsurile de siguranță pentru a acorda prioritate pietonilor aflați în traversarea carosabilului, nu a observat că victima nu finalizase traversarea și a lovit-o cu partea stângă față a autoutilitarei, provocând decesul acesteia.

Un aspect ce demonstrează atitudinea inculpatului, profilul acestuia și perseverența în încălcarea normelor de conduită în trafic este fișa conducătorului auto, din care rezultă că inculpatul a fost sancționat contravențional de mai multe ori pentru nerespectarea regulilor de circulație, fiindu-i de mai multe ori suspendat și reținut permisul de conducere (f.113-114).

În consecință, solicitarea inculpatului de încetare a procesului penal este neavenită.

Nu se poate dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, conform principiului susținut în apărare, că îndoiala profită inculpatului, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, în condițiile art. 66 Cod procedură penală, deoarece în speță a fost dovedită, cu prisosință, vinovăția acestuia, potrivit celor mai sus expuse.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a tratamentului penal, este de observat că Ministerul Public a solicitat majorarea acesteia și executarea în regim privativ de libertate sau, în subsidiar, cu suspendarea sub supraveghere a executării, în condițiile art. 86/1 Cod penal.

Referitor la cuantumul pedepsei, acesta a fost judicios individualizat de prima instanță, conform art. 72 Cod penal, astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare este în deplină consonanță cu aceste criterii.

Totuși, față de conduita inculpatului, de cazierul rutier al acestuia, de modalitatea concretă de comitere a faptei, de dispozițiile legale încălcate de acesta, instanța constată că este criticabilă modalitatea de executare a pedepsei, deoarece, în speță, suspendarea condiționată nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, fiind necesare garanții suplimentare că inculpatul va conștientiza gravitatea faptelor sale, așa cum a solicitat Ministerul Public.

Astfel, se constată că inculpatul a încălcat mai multe norme privind siguranței pe drumurile publice, dând dovadă de nepăsare față de normele legale care reglementează acest segment al relațiilor sociale ocrotite prin aceste norme de incriminare, ceea ce înseamnă că modalitatea suspendării condiționate nu este în măsură să satisfacă realizarea scopului pedepsei, astfel că instanța de control judiciar are a observa că scopul pedepsei poate fi atins numai prin obligarea inculpatului de a respecta anumite obligații, acestea vor contribui la conștientizarea de către acesta a gravității faptei comise, a necesității de a respecta regulile impuse traficului rutier și de a se abține pe viitor de la săvârșirea de fapte penale.

Nu sunt de neglijat concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B. (filele 120-121 dosar fond): inculpatul a precizat consilierului de probațiune că nu a mai fost sancționat contravențional pentru fapte la regimul circulației, aspect nereal și contrazis de bogatul cazier rutier al inculpatului care a fost sancționat de mai multe ori, a avut permisul suspendat, ceea ce denotă a atitudine de negare și de neasumare a responsabilității pentru propriile fapte.

Tot cu acest prilej a afirmat că nu își explică producerea accidentului, sugerând că victima ar fi putut fi lovită de alt autovehicul sau prinsă între autovehiculul său și un altul, ceea ce este de natură să contureze totala nepăsare a acestuia față de siguranța celorlalți participanți la trafic și neasumarea culpei sale.

Față de factorii pozitivi ce pot descuraja comportamentul infracțional al acestuia și cei negativi, instanța are a constata că nu se impune executarea în regim de detenție, dar sunt necesare măsuri stricte de supraveghere a inculpatului, inclusiv interdicția de a nu conduce nici un autovehicul pe toată perioada termenului de încercare, deoarece inculpatul reprezintă un real pericol în trafic și această interdicție va avea rolul de a-l ajuta să conștientizeze necesitatea respectării regulilor și faptul că nu este oportună o încredere excesivă în propriile abilități și că nici nu poate justifica o modalitate de executare care să nu aibă efect asupra inculpatului.

Prin urmare, recursul inculpatului este lipsit de temei, la fel și recursul asigurătorului pentru acest motiv.

În plus, față de natura și gravitatea infracțiunii, ce a avut ca rezultat moartea victimei, instanța are în vedere pericolul potențial extrem de ridicat pe care l-a prezentat inculpatul, astfel că se impune, pentru ca inculpatul să conștientizeze gravitatea faptelor sale, a consecințelor produse, a pericolului potențial pe care l-a prezentat pentru ceilalți participanți la trafic, se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În ceea ce privește recursurile părților civile și al asigurătorului, prin care s-a solicitat majorarea, respectiv reducerea daunelor morale, instanța are a constata că nu sunt justificate.

Astfel, s-a arătat că soțul victimei este o persoană în vârstă, iar fiul acestuia se afla în preajma unei căsătorii, iar după acest tragic eveniment nu a mai avut tăria de a se atașa de cineva, tocmai văzând suferința tatălui său și că în acest context, au ales să trăiască singuri și sunt profund marcați de această pierdere drastică.

Nici nu se poate pune la îndoială suferința părților civile care și-au pierdut soția și mama.

Totuși, față de împrejurarea că la un moment dat, orice persoană încetează din viață, nu se poate susține că fiul victimei a ales să nu se mai căsătorească, pe considerentul că văzând suferința tatălui său nu a mai avut tăria de a se atașa de cineva, pentru că dacă s-ar accepta această idee, ar însemna ca oamenii să nu se mai căsătorească sau să stabilească o relație asemănătoare deoarece la un moment dat, tot vor trăi această suferință, ceea ce este o interpretare nu doar lipsită de logică, ci și neconformă și excesivă.

Așa cum corect a stabilit prima instanță, în aceste situații suferința morală este evidentă, nu trebuie dovedită, singura chestiune fiind cea a evaluării și cuantificării daunelor morale, ce nu vor înlătura suferința, dar reprezintă o compensație a acesteia.

De asemenea, este adevărat că nimic nu va putea înlătura vreodată suferința și durerea părților civile, însă daunele morale nu pot reprezenta altceva decât un paliativ care va compensa, într-o anumită măsură, suferința produsă.

Aceste daune au fost evaluate prin raportare la intensitatea și persistența în timp a suferințelor cauzate părților civile, prin pierderea ireparabilă a soției și respectiv, mamei.

Pe de altă parte, instanța are a constata că, în sistemul de drept român despăgubirile civile, inclusiv cele morale, au exclusiv un caracter reparatoriu, iar nu sancționator și că acestea nu pot constitui o justificare pentru o eventuală îmbogățire fără justă cauză.

În plus, despăgubirile civile bănești nu pot fi niciodată suficiente prin ele însele pentru repararea integrală, ci cel mult pentru atenuarea consecințelor unui prejudiciu de ordin moral, acestea venind în completarea altor mijloace specifice de reparație, de natură morală, inclusiv pronunțarea unei hotărâri de condamnare în prezenta cauză.

În stabilirea acestora, instanța are în vedere și situația economică din România, nivelul venitului mediu, jurisprudența în materie (chiar dacă nu reprezintă un izvor de drept, sunt în măsură să ofere o referință și un sistem de evaluare) deoarece nu se poate face abstracție de toate aceste împrejurări și stabili o sumă exorbitantă chiar și pentru o persoană cu un venit mult peste venitul mediu.

În consecință, sumele de 70.000 lei pentru soțul victimei și de 50.00 lei pentru fiul acesteia (echivalentul a aprox. 16.000 euro și respectiv 12.000 euro) sunt suficiente pentru a atenua suferința morală produsă părților civile prin lipsirea de soția/mama, de suportul afectiv și moral al acesteia și nu se impune o majorare și nici o reducere a acestora, sumele solicitate de câte 150.000 lei, fiind nu numai exorbitante, dar și nerealiste.

Pentru aceleași considerente, nu se poate susține nici necesitatea reducerii acestora pentru că într-o astfel de situație, daunele morale ar deveni derizorii și nu ar mai fi de natură a alina suferința părților civile.

Prin urmare și aceste motive de recurs sunt lipsite de temei.

Este justificat însă, motivul referitor la corecta denumire a societății de asigurare.

Astfel, prin Încheierea nr. 193/2001 pronunțată de Tribunalul București, denumirea corectă este . Reasigurare SA București, sens în care s-a depus la dosar încheierea menționată și certificatul constatator și urmează ca instanța să aibă în vedere acest aspect, rezultat al fuziunii prin absorbție, cu atât mai mult cu cât societatea ce a fost obligată la plata despăgubirilor de către prima instanță nu mai există.

Așa fiind, se constată că sentința primei instanțe nu corespunde procesului de individualizare judiciară a tratamentului sancționator și stabilirii asigurătorului și potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și asigurătorul . Reasigurare SA București, se va casa sentința primei instanțe în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului V. J. Z. și stabilirii asigurătorului și rejudecând în aceste limite:

Se va înlătură aplicarea art. 81 Cod penal.

În baza art. 86/1 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani aplicate inculpatului V. J. Z., stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86/3 Cod penal inculpatul va fi obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a. să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;

b. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e. să nu conducă nici un vehicul.

Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 rap. la art. 83, 84 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere sau în cazul comiterii de noi infracțiuni.

Se va constata că asigurătorul obligat la plata despăgubirilor civile, astfel cum au fost stabilite de prima instanță, este . REASIGURARE SA (urmare a fuziunii prin absorbție a . SA București).

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge recursurile declarate de părțile civile T. V. și T. G. C. și inculpatul V. J. Z.

Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

I. Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B. și asigurătorul . Reasigurare SA București împotriva sentinței penale nr. 2575/22 decembrie 2011 a Judecătoriei B., pe care o casează în ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului V. J. Z. și stabilirii asigurătorului și rejudecând în aceste limite:

Înlătură aplicarea art. 81 Cod penal.

În baza art. 86/1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani aplicate inculpatului V. J. Z., stabilind un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86/3 Cod penal obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

1. să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul C.;
2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
5. să nu conducă nici un vehicul.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86/4 rap. la art. 83, 84 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere sau în cazul comiterii de noi infracțiuni.

Constată că asigurătorul obligat la plata despăgubirilor civile, astfel cum au fost stabilite de prima instanță, este . REASIGURARE SA (urmare a fuziunii prin absorbție a . SA București).

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

II. Respinge recursurile declarate de părțile civile T. V. și T. G. C. și inculpatul V. J. Z. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (în care se include și onorariul parțial al apărătorului din oficiu) și părțile civile T. V. și T. Geoge C. sumele de câte 225 lei cu același titlu, restul acestor cheltuieli rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. C. G. A. M. S. F.

Grefier

D. S.

red.SF/14.01.2013

tehnoredact.DS/15.01.2013 /3 ex.

jud.fond. A. A.E.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 107/2012. Curtea de...		Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 800/2012. Curtea de Apel BRAŞOV Revocarea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr. 792/2012. Curtea de Apel BRAŞOV Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 806/2012. Curtea de Apel BRAŞOV Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 107/2012. Curtea de Apel BRAŞOV Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 867/2012. Curtea de Apel BRAŞOV Încăierarea. Art. 322 C.p.. Decizia nr. 877/2012. Curtea de Apel BRAŞOV Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 134/2012. Curtea de Apel BRAŞOV Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 248/2013. Curtea de Apel BRAŞOV