Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 51/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-01-2015

ROMÂNIA

C. DE A. B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 51/Ap DOSAR NR._

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

- Completul de judecată CAT2

- Președinte - C. E. - judecător

- Judecător- M. D.

- Grefier- C. G.

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – A. P. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul P. A. împotriva sentinței penale nr. 304/S din data de 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 391 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea pentru data de 21 ianuarie 2015 și apoi pentru data de astăzi, 29 ianuarie 2015, când,

C U RT E A,

Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 304/S din data de 30.10.2014, Tribunalul B. a hotărât următoarele:

A respins cererea formulată de către inculpatul P. A. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, într-o singură infracțiune de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

A respins cererea formulată de către inculpat de înlăturare a agravantei speciale prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 289 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 374 alin. 4, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal, a condamnat inculpatul P. A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a, b, alin. 2 Cod penal ( interzicerea următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat ) pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată - 12 acte materiale.

În baza art. 297 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 Cod penal, a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a, b, alin. 2 Cod penal ( interzicerea următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată - 12 acte materiale.

În baza art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b, art. 45 Cod penal, a contopit aceste pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni închisoare, în final inculpatul P. A. executând pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare și2 anipedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal ( interzicerea următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, executabilă conform art. 68 lit. b Cod penal ).

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.

A dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 3 ani, termen de supraveghere stabilit potrivit art. 92 alin. 1 Cod penal și, corelativ, a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 93 alin. 1, 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune B. la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune B. informații și documente de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existență; să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 60 zile într-una din următoarele instituții din comunitate: Primăria B. sau Atelierul de M.F.C. B. din cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare.

În baza art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

În baza art. 399 alin. 3 coroborat cu art. 241 lit. b Cod procedură penală, a revocat măsura preventivă a controlului judiciar instituită prin încheierea nr. 38 din 18.04.2014.

A constatat că partea civilă S.N.T.F.C „ C.F.R C. ” S.A. - Sucursala de T. F. de C. B. a renunțat la pretențiile civile.

În baza art. 289 alin. 3 Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100 lei, dobândită de acesta urmare a comiterii infracțiunii de luare de mită.

A obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 353/P/2014, s-a dispus în baza art. 327 lit. a Cod procedură penală, trimiterea în judecată a inculpatului P. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal ( 12 acte materiale ) și,

- abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal ( 12 acte materiale ), ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că acesta, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ocupând funcția de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., în mod direct și pentru sine, a primit sume de bani de la călători frauduloși, în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia, aflându-se în exercitarea funcției de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A. și nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., constând în prețul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanța respectivă de deplasare și obținând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective.

Inculpatul P. A. a recunoscut și regretat săvârșirea faptei în modalitatea reținută în actul de sesizare, solicitând la termenul de judecată din 22.10.2014 judecarea sa pe calea procedurii simplificate prevăzută de art. 374, art. 375 Cod procedură penală, arătând că a achitat despăgubirile către partea civilă. Acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice în principal din cele două infracțiuni, respectiv luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, într-o singură infracțiune de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal. În subsidiar, inculpatul a solicitat înlăturarea agravantei speciale prevăzută de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

S. Națională de T. F. de C. ( S.N.T.F.C. ) „ C.F.R. C. ” S.A. este persoană juridică română, cu capital de stat, care desfășoară activități de interes național, în scopul realizării transportului feroviar public de călători, având caracter de serviciu public social, potrivit art. 2 alin. 2, art. 4, art. 9, art. 15 alin. 2 din H.G. nr. 584/1998 privind înființarea Societății Naționale de T. F. de C. „ C.F.R. C. ” S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române - C.F.R. C. și art. 2, art. 5, art. 6 din Statutul societății, anexă a H.G. nr. 584/1998. Astfel, S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A este o persoană juridică de interes public, cu capital integral de stat, orice persoană care exercită atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, având calitatea de funcționar public, în sensul art. 175 alin. 1, lit. c) Cod penal. Reglementările interne privind activitatea de control trenuri sub aspectul verificării documentelor de călătorie, constând în revizia legitimațiilor de călătorie de către personalul de tren, alcătuit din șef tren și conductor tren, precum și în controlul efectuat de către organele de control ale societății, reprezentate de controlorii de bilete, inspectorii de specialitate și revizorii regionali și centrali, sub conducerea unui revizor general, pot fi regăsite în Instrucția pentru Controlul Trenurilor nr. 80/01.01.1954 a Ministerului Căilor Ferate – Direcțiunea Generală a Exploatării; Dispoziția Directorului General al S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A. nr. 10/14.05.2004 privind organizarea activității serviciilor specializate în activitatea de control a activității personalului de tren, stație și legalității călătoriei; Dispoziția Directorului General al S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A. nr. 36/02.11.2006 privind Îndrumătorul pentru stabilirea gravității unor nereguli ce pot fi constatate în sarcina salariaților și a modului de tratare aplicabil, H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române, republicată, precum și în Statutul disciplinar al personalului din unitățile de transport, adoptat prin Decretul nr. 360/1976 al Consiliului de Stat și în Regulamentul intern al societății aprobat prin Hotărârea nr. 4/15.05.2012 a Consiliului de Administrație. Normele interne în domeniu se completează cu atribuțiile și sarcinile de serviciu ale personalului respectiv, stabilite prin fișele posturilor și alte dispoziții interne pe linia de muncă privind activitatea de control trenuri.

Astfel, personalul de tren, format din șef tren și conductor tren, alcătuind partida trenului, au ca atribuții principale în acest sens, după cum urmează:

- la . și notează în registrul special finanțat, sub semnătură, sumele de bani personale pe care le deține, solicitând consemnarea acestora în carnetul de activitate de către șeful de tură comanda personalului de tren; nu se admit diferențe în plus sau în minus față de banii declarați în carnetul de activitate la . de motivul invocat;

- să trateze călătorii constatați în tren fără legitimații de călătorie sau cu legitimație de călătorie incompletă, să verifice identitatea titularilor de legitimații nominale, să verifice legitimațiile de călătorie să fie valabile la trenul, clasa și data respectivă;

- revizia legitimațiilor de călătorie să se facă imediat după plecarea trenului din stația de formare sau stația din parcurs;

- să patruleze permanent prin sectorul său de activitate pentru a verifica și trata toți călătorii care urcă în tren din toate punctele prevăzute cu oprirea trenului și pentru a sesiza cu ușurință pătrunderea în sector a unui călător fraudulos provenind din sectoarele adiacente deservite de ceilalți conductori;

- solicită sprijin organelor de poliție din tren sau la prima stație cu post de poliție T.F. pentru identificarea călătorilor ce trebuie tratați pentru nereguli de la normele de transport;

- se preocupă permanent de creșterea veniturilor la calea ferată;

- pentru orice neregulă, precum afluența de călători, greutăți întâmpinate în colaborarea cu organele de poliție T.F. referitoare la predarea călătorilor frauduloși care nu pot fi identificați, face raport de eveniment și îl înaintează spre înregistrare șefului de tură de la comanda proprie sau din parcurs.

Prezenta cauză a avut ca mod de sesizare procesul-verbal din data de 17.03.2011, sub nr. 520/P/2011, încheiat de organele poliției judiciare din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi B. din cadrul Direcției Poliției Transporturi a Inspectoratului General al Poliției Române, în cauză fiind efectuate cercetări privind o faptă de luare de mită din data de 17.03.2011, reținută în sarcina numitului I. V., conductor tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., prin rezoluția procurorului dată în cauză la data de 08.06.2011, dispunându-se începerea urmăririi penale în acest sens.

Din cercetările ulterioare efectuate în cauză, a rezultat că astfel de fapte săvârșite de personalul din cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A. au o frecvență cu totul deosebită, reprezentând un fenomen generalizat de corupție în sânul societății comerciale naționale în cadrul activității de verificare a documentelor de călătorie. În cadrul urmăririi penale efectuate în cauză, la data de 05.11.2012, a fost audiat martorul R. Ș. A., ocupând funcția de director general al societății în perioada respectivă. Din declarația acestui martor, rezultă că societatea națională persoană vătămată are în principiu pierderi și nu are rentabilitate comercială, pierderile anuale ale companiei cauzate de călătoria frauduloasă se ridică la suma de 130-150 de milioane de lei noi, fiind aproximativ 30% din totalul încasărilor respective în condițiile în care singura sursă de venit a societății provine din încasările din vânzarea documentelor de călătorie, aceasta constituind aproximativ 25% din totalul veniturilor, restul până la 100% provenind din subvențiile de la stat, astfel că societatea are un deosebit interes în creșterea acestor venituri și a fost dispusă să ia măsurile necesare. Martorul a arătat că au fost adoptate o . reglementări specifice, însă aplicarea lor nu a dat rezultatul scontat, în fiecare caz în parte regăsindu-se diverse justificări, precum sancționarea blândă a unor astfel de abateri ale personalului, pe diverse considerente și luând în considerare cazurile respective în mod izolat, iar nu în ansamblul situației de fapt privind fenomenul de călătorie frauduloasă. Martorul a menționat ca măsură specială, atribuirea unui spor de salariu personalului de tren, reprezentând 10% din încasările pe care le efectuează prin eliberarea legitimațiilor de călătorie în tren ( B.T.T. – bilet tarif în tren ), acesta având un cost mai ridicat cu 50% decât cel de la casa de bilete.

În declarația sa, martorul S. M., care a deținut în perioada octombrie 2011 – iulie 2012, funcția de revizor general în cadrul Revizoratului General de Siguranța Circulației și Control din cadrul unității economice respective ( aceasta fiind funcția de conducere superioară în cadrul structurii ce avea în competență activitatea comercială privind colectarea veniturilor provenite din eliberarea legitimațiilor de călătorie și controlul acestei activități), a arătat că, în timpul exercitării funcției sale de conducere, a sesizat caracterul scăzut al veniturilor din legitimațiile de călătorie și a prezentat această situație factorilor de conducere a unității economice – Adunarea Generală a Asociaților și Consiliului de Administrație, precum și directorului general al unității, întocmind rapoarte specifice în acest sens. Acesta a apreciat că se datorează „ unor înțelegeri între persoanele cu funcții de control și personalul de tren, în sensul că aceștia ignorau aspecte legate de călătoria frauduloasă, practic personalul ar fi primit bani de la călătorii frauduloși pentru a le facilita călătoria, iar inspectorii și revizorii de specialitate care efectuau controlul asupra celor dintâi nu evidențiau aceste aspecte ”. În continuare, martorul a relevat că măsurile luate de conducerea unității pentru stoparea acestui fenomen, precum întocmirea unor programe încrucișate de control specific, înregistrarea video a activității comerciale și alte asemenea – au dat doar rezultate minime, o astfel de analiză fiind îngreunată de atitudinea personalului cu astfel de funcții.

Din declarația martorului T. I., conductor tren, rezultăcă această situație persistă de mai mult timp și are un caracter de obișnuință, fiind „ o practică generală în a se da bani organelor de control pentru ca acestea să nu constate nereguli ”, bani provenind de la călători frauduloși. Acesta a mai precizat că „ în ultimii doi ani cu siguranță nu au existat situații în care să am parte de controale din partea inspectorilor și aceștia să nu primească la sfârșit sume de bani, cu excepția momentelor când aceștia aveau suspiciuni că pe traseu s-ar afla și alte echipe de supra-control sau organe de poliție ”și că personalul de tren „ primește informații în mod constant de la inspectori referitor la programul pe care îl au și dacă urmează să fie controlați de către aceștia, acest lucru făcându-se pentru ca eu și colegul meu să ne pregătim în sensul că să fie bilete tratate în tren, să le lăsăm și călători netratați pentru a le putea tăia bilete și astfel să aibă activitate și totodată pentru a lua bani de la călători frauduloși și a nu le elibera bilete având astfel bani pentru a le da și lor ”.

Față de cele astfel reținute, s-a apreciat că astfel de fapte săvârșite de personalul de control din cadrul unității economice respective au o frecvență deosebită și nu sunt nicidecum singulare, apreciindu-se necesar a se proceda la verificarea situației de fapt privind eventuale fapte de luare și dare de mită în domeniul respectiv.

Astfel, procurorul a considerat întrunite condițiile privind folosirea în cauză a unor investigatori sub o altă identitate decât cea reală, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 224¹- 224⁴ din Codul de procedură penală, procedând la autorizarea investigatorilor cu numele atribuite M. E. și M. C. prin ordonanța din data de 05.06.2011, aceasta fiind prelungită ulterior în mod succesiv ( în principal, s-a autorizat angajarea investigatorului sub acoperire în cadrul Ministerului Transportului – S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A. și desfășurarea activităților specifice domeniului respectiv ).

În cursul urmăririi penale, la data de 05.06.2012, în baza art. 86¹alin. 7 Cod Procedură Penală și în condițiile speciale prevăzute de art. 86¹și art. 86²Cod Procedură Penală, procurorul a procedat la ascultarea în cauză a investigatorului sub acoperire cu numele atribuit M. E..Potrivit celor astfel consemnate, investigatorul a detaliat cele menționate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate și depuse la dosarul cauzei, descriind actele materiale și modalitățile în care acestea au fost reținute. Astfel, investigatorul sub acoperire a arătat că, angajat fiind în unitatea economică respectivă, în funcția de controlor bilete ( funcție de control imediat superioară personalului de tren pe linia de muncă a verificării documentelor de călătorie ) și, mai apoi, inspector de specialitate, cu atribuții privind verificarea activității personalului partidelor de tren ( conductori și șefi de tren ), aceștia din urmă îi înmânau, în diverse modalități, atât lui cât și colegilor săi având aceleași atribuții, sume de bani și alte foloase, pentru a ignora neregularitățile ce puteau fi reținute cu ocazia controalelor specifice respective, în special prezența unui număr mare de călători frauduloși, cărora componenții partidelor de tren le permiteau călătoria în schimbul unor sume de bani primite de la aceștia, pe care le însușeau fraudulos.

În perioada ulterioară, având în vedere noile date și informații puse la dispoziția procurorului de către investigatorul M. E., menționate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate în acest sens și aflate la dosarul cauzei, din care a reieșit dimensiunea extraordinară a fenomenului infracțional din unitatea publică - parte civilă, procurorul a procedat, începând prin ordonanța din data de 14.02.2012, la autorizarea unor investigatori sub acoperire care să aibă comportamentul unor călători frauduloși ( în principal, investigatorii fiind autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea ori să primească, bani sau alte foloase, de la funcționarii ocupând funcții specifice sau oricare alte persoane care au legătură cu cauza ). Fiecare ordonanță a procurorului privind autorizarea investigatorilor sub acoperire a fost dată în cauză în condițiile art. 224¹- 224⁴ din Codul de procedură penală, fiind motivată și cuprinzând toate mențiunile prevăzute în art. 224² alin. 4 Cod procedură penală. În acest sens, persoanele față de care a existat presupunerea că au săvârșit o infracțiune au fost enumerate expres în cuprinsul ordonanței, în măsura în care erau cunoscute la momentul respectiv, cu precizarea că vor fi avute în vedere oricare alte persoane implicate în săvârșirea unor astfel de fapte sau care au legătură cu cauza.

Chiar dacă în dispozitivul actului procesual nu s-a indicat expres că investigatorii nominalizați urmează să participe la anumite activități, în sensul comiterii de fapte similare laturii obiective a unor infracțiuni de corupție, respectiv să aibă comportamentul unor călători frauduloși, respectiv investigatorii fiind autorizați să promită, să ofere sau, după caz, să dea ori să primească, bani sau alte foloase, de la funcționarii ocupând funcții specifice sau oricare alte persoane care au legătură cu cauza, în considerentele ordonanțelor se indică expres activitățile în fapt și în drept pe care urmează să le desfășoare investigatorii, inclusiv autorizarea acestora de către procuror conform dispozițiilor art. 150 Cod procedură penală pentru participarea la anumite activități în sensul art. 138 alin. 1 lit. h Cod procedură penală. Or, C. Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție s-au pronunțat constant în sensul că o hotărâre, prin analogie și ordonanța procurorului formează un tot unitar, trebuie privite în ansamblul lor, în considerente fiind inserate temeiurile de fapt și de drept ale dispoziției magistratului din cuprinsul actului procesual.

Față de cele expuse, se poate observa că măsura introducerii investigatorilor sub acoperire a fost luată în mod progresiv de către procuror și în funcție de datele cunoscute în fiecare moment procesual relevant, fără a se urmări în mod nejustificat vreo anume persoană, având inițial ca temei de fapt existența unor indicii temeinice și concrete constând în numărul mare de fapte similare de luare de mită depistate într-o anume perioadă de timp și temeiurile soluțiilor pronunțate cu privire la acestea având motivarea principală a valorii mici a mitei, ajungându-se în final la reținerea unor astfel de indicii privind descoperirea unui fenomen generalizat de corupție în domeniul respectiv, cu implicarea mai multor persoane ocupând astfel de funcții, inclusiv superioare, identificate de la începutul anchetei sau pe parcursul desfășurării cercetărilor în cauză.

Investigatorii sub acoperire autorizați au desfășurat activități obișnuite și perfect asemănătoare cu cele ale unor călători frauduloși, în aceleași circumstanțe concrete despre care existau date că astfel de fapte se produc, constatarea săvârșirii acestora confirmând datele inițiale privind caracterul repetat al actelor materiale comise de inculpați și multitudinea participanților și a relațiilor infracționale dintre aceștia.

Mai mult, în perioada anterioară, în lunile octombrie-decembrie 2012, au fost luate în cauză măsuri preventive cu privire la un număr mare de inculpați ( aproximativ 150 ), ocupând funcții de conductor, șef tren, inspector și revizori de specialitate, reținându-se în sarcina acestora, comiterea de fapte similare de corupție, aceștia fiind reținuți în cauză și luându-se față de ei măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, cu obligații complementare, situația fiind de vădită notorietate publică.

Așadar, s-a reținut că în cauză nu a fost încălcat principiului loialității administrării probelor prevăzut de art. 101 Cod penal și sunt satisfăcute și exigențele C.E.D.O. în materie, așa cum reies acestea din jurisprudența constantă a Curții – Cauzele Ludi c. Elveției, Teixeira de Castro c. Portugaliei, Ramanauskas c. Lituaniei, Miliniene c. Lituaniei, C. și S. c. României.

La cererea procurorului, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a emis mandatul de supraveghere tehnică nr. 2/UP/06.02.2014, în baza încheierii nr. 3/UP/06.02.2014, pronunțată în dosarul nr._ al acestei instanțe, prin care a încuviințat, începând din data de 07.02.2014 până la data de 08.03.2014 inclusiv, supravegherea audio, video sau prin fotografiere, privind activitățile autorizate prin ordonanța procurorului, dată în cauză la data de 06.02.2014, realizate de către investigatorii cu identitate reală, menționați mai sus. Prin încheierea nr. 21/UP/07.03.2014, pronunțată în dosarul nr._ al aceleiași instanțe, s-a dispus prelungirea măsurii de supraveghere tehnică, pentru perioada 09.03.2014 – 07.04.2014, inclusiv.

Aceste mijloace de probă au evidențiat că, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P. A., ocupând funcția de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A. ,în mod direct și pentru sine, a primit sume de bani de la călători frauduloși, în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., constând în prețul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren pentru distanța respectivă de deplasare și obținând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective astfel:

1. În data de 10.03.2014, orele 07,30-08,30, pe trenul IR 1634, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos C. A. pe ruta B. - S., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 35 lei;

2. În data de 10.03.2014, orele 07,30-08,30, pe trenul IR 1634, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos I. G. pe ruta B. - S., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 35 lei;

3. În data de 10.03.2014, orele 07,30-08,30, pe trenul IR 1634, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos G. R. pe ruta B. - S., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 35 lei;

4. În data de 10.03.2014, orele 07,30-08,30, pe trenul IR 1634, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos G. P. pe ruta B. - S., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 35 lei;

5. În data de 10.03.2014, orele 18,30-19,30, pe trenul IR 1633, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos C. A. pe ruta S. - B., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 22 lei;

6. În data de 10.03.2014, orele 18,30-19,30, pe trenul IR 1633, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos I. G. pe ruta S. - B., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 22 lei

7. În data de 10.03.2014, orele 18,30-19,30, pe trenul IR 1633, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos G. R. pe ruta S. - B., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 22 lei;

8. În data de 10.03.2014, orele 18,30-19,30, pe trenul IR 1633, a primit suma de 10 lei, de la investigatorul călător fraudulos G. P. pe ruta S. - B., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 22 lei;

9. În data de 07.04.2014,pe trenul R 3005, a primit suma de 5 lei, de la investigatorul călător fraudulos M. A. pe ruta S. - B., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 12 lei;

10. În data de 07.04.2014, pe trenul R 3005, a primit suma de 5 lei, de la investigatorul călător fraudulos B. G. pe ruta S. - B., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 12 lei;

11. În data de 07.04.2014, pe trenul R 3005, a primit suma de 5 lei, de la investigatorul călător fraudulos G. R. pe ruta S. - B., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 12 lei;

12. În data de 07.04.2014, pe trenul R 3005, a primit suma de 5 lei, de la investigatorul călător fraudulos C. A. pe ruta S. - B., având costul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren în cuantum de 12 lei.

Starea de fapt a fost reținută pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a actelor premergătoare; procesele-verbale și declarațiile investigatorilor autorizați de procuror C. A., M. A., G. R., G. P., A. E. și I. G.; procesele-verbale privind identificarea inculpatului și de percheziție corporală; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice și a înregistrărilor din mediul ambiental; procesele-verbale privind stabilirea costului legitimației de călătorie în tren pentru data și ruta respective; adresa emisă de angajatorul parte civilă privind abaterile disciplinare ale inculpatului; declarațiile martorilor R. Ș. A., S. M. și T. I.; declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor.

În ceea ce privește faptele sus-numitului P. A., s-a reținut că inculpatul obișnuiește să se eschiveze în momentul primirii banilor de la călătorii frauduloși pentru a nu fi descoperit în activitatea infracțională. Astfel, în data de 10.03.2014, pe trenul IR 1634, conform proceselor-verbale ale investigatorilor și înregistrărilor ambientale, inculpatul a primit banii obiect al mitei poziționându-se în spatele călătorilor frauduloși, sumele fiind înmânate efectiv acestuia printre scaunele trenului, pentru a nu putea fi observabil în acel moment. În mod asemănător, la data de 07.04.2014, pe trenul R 3005, inculpatul a refuzat să primească banii obiect al mitei de la fiecare călător fraudulos și a chemat doar pe unul dintre aceștia, respectiv pe investigatoarea M. A., sa-i aducă suma totală pentru toți ceilalți într-un compartiment alăturat, ocazie cu care inculpatul, primind banii, a precizat acesteia din urmă ” sper că așa e… nu vreau să avem necazuri … nu mai știi ce să faci în ziua de astăzi, lumea e așa de rea… Bine, da?! ”.

De altfel, pentru fapte referitoare la același domeniu privind activitatea de revizie a legitimațiilor de călătorie, inculpatul P. A. a fost sancționat disciplinar în repetate rânduri, astfel cum reiese din deciziile nr. 964/L/22.08.2012 și nr. 53/27.01.2014, emise de Directorul Regionalei de T. F. de C. B., potrivit celor comunicate la dosarul cauzei cu adresa nr. BV12/1291/27.05.2014.

În drept, s-a reținut că, fapta inculpatului P. A. care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 10.03.2014 și 07.04.2014, ocupând funcția de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., în mod direct și pentru sine, a primit în 12 rânduri diferite sume de bani de la călători frauduloși, în cuantum total de 100 lei, în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal ( 12 acte materiale ).

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, referitoare la săvârșirea faptelor de luare de mită de către un organ care are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor, în cauză s-a reținut că, fapta de luare de mită a fost săvârșită de un șef de tren care are astfel de atribuții de constatare și de sancționare a contravențiilor în sfera lor de activitate, în conformitate cu art. 4 și art. 5 din H.G. nr. 203/1994 pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române.

Fapta inculpatului P. A. care, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 10.03.2014 și 07.04.2014, aflându-se în exercitarea funcției de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind 12 călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., în cuantum total de 276 de lei, constând în prețul legitimațiilor de călătorie necesare a fi fost eliberate în tren pentru distanțele respective de deplasare, și obținând pentru investigatorii călători frauduloși avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal ( 10 acte materiale ).

În speță, inculpatul P. A. a observat pe fiecare din călătorii frauduloși investigatori în cauză, luând act de lipsa documentelor lor de călătorie, sarcinile de serviciu având a fi puse în aplicare față de fiecare din călătorii frauduloși respectivi, prezența acestora în momentul depistării, în același loc și în același timp, nefiind în măsură să schimbe situația respectivă sub aceste aspecte, fiind un aspect aleatoriu. Astfel, sub aspect subiectiv, s-a apreciat că există o rezoluție infracțională unică, intenția inculpatului în săvârșirea faptelor s-a format cu privire la situația fiecărui călător fraudulos, suma de bani obiect al mitei fiind primită de la fiecare dintre aceștia, direct sau, la cererea expresă a inculpatului, prin intermediul celorlalți călători frauduloși însoțitori, observându-se și caracterul repetat și constant într-un interval scurt de timp al actelor de luare de mită și abuz în serviciu .

În ceea ce privește reținerea, ca urmare a faptelor inculpatului, atât a infracțiunii de luare de mită, cât și a infracțiunii de abuz în serviciu, ca pluralitate de infracțiuni, în forma concursului real, s-au avut în vedere doctrina și jurisprudența instanței supreme, de exemplu decizia penală nr. 2083 din 20.04.2004 a Î.C.C.J.

În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că inculpatul, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, ocupând funcția de conductor/șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., în mod direct și pentru sine, a primit sume de bani de la călători frauduloși, în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia. Astfel, inculpatul, aflat în exercitarea atribuțiilor de personal de tren, depistând călătorul fraudulos, avea obligația de serviciu de a lua act de lipsa legitimației de călătorie, caz în care inculpatului îi revenea sarcina de a analiza, mai întâi, posibilitatea emiterii unui bilet cu taxare în tren ( B.T.T. ), iar în caz negativ, inculpatul avea obligația identificării călătorului fraudulos prin solicitarea actului de identitate în vederea constatării și sancționării contravenționale, urmând a proceda întocmai în acest sens.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, sub aspectul situației de fapt, s-a reținut că inculpatul, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, aflându-se în exercitarea funcției de conductor/șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C.” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată, prin aceasta cauzând o pagubă S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., constând în prețul legitimației de călătorie necesar a fi fost eliberată în tren ( B.T.T. ), pentru distanța respectivă de deplasare și obținând pentru investigatorul călător fraudulos avantajul patrimonial privind neplata costului călătoriei respective.

Astfel, au fost reținute corect ca fiind săvârșite în concurs real, infracțiunile de luare de mită și abuz în serviciu, aceasta din urmă cu reținerea agravantei din legea specială - art. 13² din Legea nr. 78/2000, avându-se în vedere următoarele argumente:

- obiectul juridic special al celor două infracțiuni este diferit, în cazul luării de mită, sunt protejate relațiile sociale privind asigurarea probității funcționarului în exercitarea atribuțiilor de serviciu implicând combaterea exploatării lor în interes propriu, în timp ce în cazul abuzului în serviciu, obiectul protecției juridice îl constituie respectarea legalității în realizarea actelor de serviciu în scopul protecției directe a intereselor legitime ale persoanelor față de abuzul funcționarului – de unde și plasarea lor juridică în două categorii diferite de infracțiuni, și anume infracțiuni de corupție ( cap. I din titlul V Cod penal ) și respectiv infracțiuni de serviciu ( cap. II din titlul V Cod penal );

- elementul material al celor două infracțiuni diferă esențial sub aspectul naturii sale, în cazul luării de mită, acesta constând în pretinderea/primirea/acceptarea promisiunii unor foloase necuvenite, deci într-o acțiune, pe când în cazul abuzului în serviciu, în speța de față, elementul material rezidă într-o inacțiune, respectiv neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu privind luarea măsurilor regulamentare în cazul depistării călătorului fraudulos, fiind deci în ipoteza a două momente distincte de consumare a celor două infracțiuni, corespunzătoare fiecăruia dintre cele două elemente materiale;

- urmarea imediată este distinctă, ceea ce determină două clase diferite de infracțiuni, sub aspectul naturii rezultatului faptei, constând într-o stare de pericol și respectiv într-o vătămare materială concretă, în cazul luării de mită, urmarea fiind starea de pericol pentru buna desfășurare a raporturilor de serviciu, aceasta fiind deci o infracțiune de pericol, în timp ce în cazul abuzului în serviciu, urmarea imediată este reprezentată de cauzarea unei pagube, precum cazul în speță, fiind astfel în prezența unei infracțiuni de rezultat;

- existența independentă a celor două infracțiuni, infracțiunea de luare de mită continuând să subziste chiar dacă funcționarul nu ar fi satisfăcut cererea mituitorului, cu alte cuvinte cerința esențială privind primirea foloaselor necuvenite în legătură cu atribuțiile de serviciu nu presupune cu necesitate realizarea efectivă a sarcinilor de serviciu în modul astfel conceput inițial; în acest din urmă caz, dacă situația produsă întrunește elementele unei alte infracțiuni, precum neîndeplinirea efectivă a atribuțiilor de serviciu și cauzarea prin aceasta unui prejudiciu, aceasta nu este absorbită în luarea de mită, ci constituie o faptă penală distinctă, cele două infracțiuni aflându-se în concurs real;

- gradul diferit de pericol social al celor două infracțiuni, producerea unui prejudiciu ca urmare a actului ilicit al funcționarului public ridică gradul de pericol social al activității infracționale și necesită sancționare distinctă față de o situație în care lipsește o astfel de urmare imediată.

Dacă s-ar reține ipotetic exclusiv infracțiunea de luare de mită, iar infracțiunea de abuz în serviciu să fie absorbită în conținutul celei dintâi, luarea de mită ar dobândi un caracter complex, în lipsa unei astfel de intenții a legiuitorului. Pentru a fi în prezența unei infracțiuni complexe, este necesar ca în conținutul legal al acesteia să se regăsească o altă infracțiune cu toate elementele sale componente, fiind necesar ca această absorbție să opereze in abstracto. Cu alte cuvinte, ca infracțiunea absorbantă să nu se poată consuma fără comiterea faptei absorbite, de exemplu, în cazul producerii unui prejudiciu prin fapta ilicită a funcționarului în legătură cu care au fost primite foloasele necuvenite, dacă s-ar fi urmărit o astfel de absorbție, legiuitorul ar fi putut să includă expres acest aspect de fapt ( prejudiciul ) în conținutul constitutiv, de bază sau agravat al infracțiunii de luare de mită, ceea ce nu s-a întâmplat în dreptul penal material.

Față de aceste argumente, instanța de fond, în baza art. 386 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiate cererile formulate de către inculpatul P. A. privind schimbarea încadrării juridice.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P. A., au fost avute în vedere dispozițiile art. 74 Cod penal, respectiv pericolul social moderat al faptelor, împrejurările săvârșirii acestora, caracterul continuat al faptelor, împrejurarea că s-a desfăcut contractul de muncă încheiat între inculpat și S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A. - Sucursala B. dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, s-a reținut că acesta este în vârstă de 50 ani, este integrat în societate, lucrează în domeniul feroviar din iulie 1994, fiind șef de tren din februarie 1996, în prezent însă și-a dat demisia, are o locuință stabilă, căsătorit, un copil, a avut o poziție sinceră și de regret în cursul procesului penal, solicitând judecarea cauzei conform procedurii simplificate, sens în care s-au reținut dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal.

Ținând seama de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de atitudinea de regret manifestată pe parcursul procedurii judiciare, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, constatând îndeplinite toate condițiile impuse de art. 91 alin. 1 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, termen de supraveghere stabilit conform art. 92 alin. 1 Cod penal și corelativ, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 289 alin. 3 Cod penal, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100 lei dobândită de acesta urmare a comiterii infracțiunii de luare de mită.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P. A., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea cuantumului celor două pedepse aplicate și implicit a celei rezultante. În susținerea acestui motiv de apel, inculpatul, în memoriul scris de la filele 2-3 dosar, a arătat că, prima instanță nu a ținut seama de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, în cazul infracțiunii de luare de mită, aceasta fiind reținută ca urmare folosirii investigatorilor sub acoperire. Prima instanță nu a reținut gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de inculpat, având în vedere prejudiciul extrem de redus cauzat prin cele două infracțiuni. Lipsa de antecedente penale, situația familială, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunilor, ar fi trebuit să conducă la aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, respectiv, sub minimul special prevăzut de lege. În dezbaterea orală a apelului, inculpatul a mai arătat că, în cauze similare, instanța de apel ar fi pronunțat pedepse finale de 2 ani și 3 luni, respectiv de 2 ani și 5 luni, solicitând ca și această instanță să se orienteze la astfel de pedepse. A mai invocat și faptul că în prezent este în căutarea unui loc de muncă.

În fața instanței de apel, nu s-a administrat niciun mijloc de probă.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, C. constată că, apelul declarat este fondat, doar în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, pentru considerentele pe care le vom expune mai jos.

Prima instanță a stabilit corect starea de fapt, printr-o analiză minuțioasă a mijloacelor de probă administrate, în condiții de legalitate, în faza de urmărire penală, stare de fapt care, constă, în esență, în următoarele:

1. Inculpatul P. A., în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 10.03.2014 și 07.04.2014, ocupând funcția de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., în mod direct și pentru sine, a primit în 12 rânduri, diferite sume de bani de la călători frauduloși, în cuantum total de 100 lei, în legătură cu neîndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind pe aceștia.

În mod judicios, prima instanță a stabilit că această faptă a inculpatului întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal ( 12 acte materiale ).

2. Inculpatul P. A. în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 10.03.2014 și 07.04.2014, aflându-se în exercitarea funcției de șef tren în cadrul S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., nu a îndeplinit actele referitoare la revizia legitimațiilor de călătorie privind 12 călători frauduloși și a permis acestora călătoria cu mijloacele de transport pe calea ferată și prin aceasta a cauzat o pagubă S.N.T.F.C. „ C.F.R. C. ” S.A., în cuantum total de 276 de lei, constând în prețul legitimațiilor de călătorie necesare a fi fost eliberate în tren pentru distanțele respective de deplasare.

În mod judicios s-a apreciat că, această faptă a inculpatului întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 13² din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal ( 10 acte materiale ).

Așa cum rezultă din motivele de apel ale inculpatului, acestea nu vizează nici starea de fapt, nici încadrarea juridică, care de altfel, au fost corect stabilite de către prima instanță. Vinovăția inculpatului, rezultă fără niciun dubiu, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală în condiții de legalitate, cu declarația de recunoaștere a inculpatului din fața instanței, prin care a solicitat ca judecarea să se facă în baza procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.

Inculpatul îndeplinește condițiile pentru a fi subiect activ al infracțiunilor de care este acuzat, având calitatea de funcționar public, potrivit art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal, având în vedere că S.N.T.F.C. – C.F.R. C. S.A. este persoană juridică română, cu capital de stat, care desfășoară activități de interes național, în scopul realizării transportului feroviar public.

Prima instanță a analizat și a expus care sunt reglementările care prevăd atribuțiile de serviciu ale inculpatului, enumerându-le în considerentele sentinței apelate și expuse la începutul prezentei decizii, astfel că, nu se mai impune, reluarea acestora în cele ce urmează.

Se constată că, din coroborarea declarațiilor martorilor R. Ș. A., S. M. și T. I. rezultă în mod cert că, astfel de infracțiuni, precum cele două săvârșite de către apelantul P. A., au o frecvență mare, reprezentând un fenomen în cadrul S.N.T.FC. – C.F.R. C., aspect care a justificat introducerea în cauză a unor investigatori sub acoperire.

Prima instanță a realizat o analiză minuțioasă, atât a dispozițiilor legale procedurale privitoare la folosirea unor investigatori, dar și a jurisprudenței C.E.D.O. în materie, stabilind în mod judicios că introducerea investigatorilor sub acoperire a fost dispusă, în mod progresiv de către procuror, datorită faptului că infracțiunile de genul celor săvârșite de către inculpat, deveniseră un fenomen răspândit în rândul S.N.T.F.C., neurmărindu-se în mod direct doar persoana inculpatului.

Activitatea investigatorilor sub acoperire, legalitatea utilizării acestora și utilitatea acestui mijloc de descoperire a infracțiunilor, a fost minuțios analizată de către prima instanță, considerentele mai sus expuse, fiind însușite și de către instanța de apel.

Mai mult, anterior săvârșirii infracțiunilor din prezenta cauză, inculpatul P. A. a mai fost sancționat disciplinar, în repetate rânduri, așa cum rezultă din deciziile nr. 964 din anul 2012 și nr. 53 din anul 2014, menționate în adresa înaintată la dosarul cauzei nr. 12 din 27 mai 2014, împrejurare care vine să justifice încă odată, activitatea privitoare la introducerea investigatorilor sub acoperire și să dovedească alături de celelalte considerente pe care le-am expus anterior, respectarea principiului loialității probelor.

În calea de atac a apelului, inculpatul, așa cum am mai arătat, nu a formulat critici nici referitoare la starea de fapt, nici cu privire la legalitatea și temeinicia mijloacelor de probă, însă a invocat în scopul reducerii pedepsei, faptul că infracțiunea de luare de mită a fost reținută ca urmare a folosirii în mod exclusiv a unor investigatori sub acoperire.

C. constată că, atâta vreme cât s-a constatat legalitatea administrării probelor, în procedura de cameră preliminară și implicit a utilizării acestor investigatori sub acoperire, iar prima instanță a subliniat temeinicia și loialitatea administrării probelor, în considerentele expuse la începutul prezentei decizii, nu se mai poate invoca acest aspect, infracțiunile săvârșite de către inculpat fiind pe deplin dovedite, cu atât mai mult, cu cât inculpatul a înțeles să solicite ca judecarea cauzei să se realizeze în baza procedurii simplificate, aceasta presupunând recunoașterea stării de fapt așa cum este descrisă în actul de sesizare al instanței. Atâta vreme cât, utilizarea unui mijloc de probă folosit de procuror în dovedirea acuzațiilor, s-a stabilit a fi legală, temeinică, conformă jurisprudenței C.E.D.O., nu are relevanță asupra individualizării judiciare a pedepsei, natura mijloacelor de probă utilizate.

Operațiunea juridică de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, are în vedere așa cum legiuitorul a stabilit, în dispozițiile art. 74 Cod penal, împrejurări legate de faptă și cele privitoare la inculpat. În demersul juridic de stabilire a cuantumului unei pedepse, pornind de la criteriile enumerate de art. 74 Cod penal, instanța are în vedere mai întâi, împrejurările reale în care a fost comisă infracțiunea, iar apoi pe cele personale ale inculpatului.

Gravitatea infracțiunilor comise de către inculpatul apelant rezultă din caracterul continuat, din numărul mare de acte materiale, din intervalul scurt de timp, ce s-a scurs între actele materiale, dar nu în ultimul rând din împrejurarea în care au fost comise aceste infracțiuni, respectiv, în cadrul unui fenomen generalizat de corupție din cadrul S.N.T.F.C.

În privința individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatului și solicitarea de reducere a cuantumului acestora, C. constată că, pornind de la aspectele de ordin personal ale inculpatului, dar având în vedere și pedepsele aplicate în mod definitiv de către această instanță în cauze similare, cu inculpați care au comis același gen de infracțiuni, se impune o reducere a cuantumului ambelor pedepse aplicate inculpatului P. A..

În privința modului de comitere a infracțiunilor săvârșite de către inculpatul apelant, într-adevăr acestea au un caracter continuat, însă ele sunt săvârșite în aceleași împrejurări, respectiv o parte din actele materiale în același tren pe ruta B.-S., în urma săvârșirii infracțiunilor s-a cauzat un prejudiciu redus, care a fost achitat de către inculpat.

Aspectele de ordin personal, sunt unele favorabile, respectiv inculpatul este bine integrat în societate, lucrează în domeniul feroviar din anul 1994, este căsătorit, are un copil, a avut o poziție procesuală, după săvârșirea infracțiunii, de recunoaștere și regret, nu este cunoscut cu antecedente penale. S-au reținut, deja, de către prima instanță și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 lit. b Cod penal, având în vedere, pericolul social moderat al faptelor, prejudiciul redus și recuperat deja.

Circumstanțele personale favorabile, au fost dovedite de către inculpat cu înscrisurile depuse la filele 75-84 dosar primă instanță. Potrivit caracterizării de la fila 75, inculpatul are relații de bună vecinătate cu locatarii imobilului unde locuiește, participă la rezolvarea problemelor comunitare, are o conduită exemplară, în familie și societate. Potrivit caracterizării realizate de o colegă de muncă, inculpatul este cunoscut ca o fire disciplinată, fără probleme din punct de vedere profesional, lucrează de aproape 20 de ani în domeniul feroviar. Potrivit fișei de evaluare a activității profesionale de la fila 77, acesta a fost notat la un nivel orientat spre maxim, pentru activitatea profesională. De asemenea, inculpatul a urmat și forme pentru pregătire profesională, așa cum se desprinde din adeverința de la fila 78 dosar primă instanță, aspect care evidențiază interes pentru perfecționare profesională.

Toate aceste circumstanțe de ordin personal, justifică coborârea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, în limitele reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, dar și pe cele ale art. 76 alin. 1 Cod penal, care reglementează efectul circumstanțelor atenuante.

Cu ocazia dezbaterii apelului, inculpatul a mai invocat în susținerea cererii de reducere a pedepselor și faptul că, în cauze similare, pentru aceleași fapte, unui inculpat i-a fost aplicată o pedeapsă finală de 2 ani și 3 luni închisoare, deși avea câte 14 acte materiale pentru fiecare dintre infracțiunile pentru care a fost condamnat, respectiv luare de mită și abuz în serviciu ( dosarul nr._ al Curții de A. B. ).

Efectuând verificări în acest sens, s-a constatat că, într-adevăr, în dosarul penal nr._ al Curții de A. B., inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare ( 1 an și 10 luni pentru infracțiunea de luare de mită și 1 an și 3 luni pentru infracțiunea de abuz în serviciu, spor de pedeapsă de 5 luni închisoare ), deși avea un număr de 14 acte materiale. Și în acest dosar penal, era vorba de aceleași infracțiuni săvârșite în aceleași împrejurări ca și cele ale inculpatului apelant din această cauză.

Având în vedere că, inculpații au săvârșit același gen de infracțiuni, în aceleași împrejurări de fapt, iar circumstanțele personale ale ambilor inculpați le sunt unele favorabile, C. constată că se impune aplicarea unui regim sancționator asemănător, motiv pentru care, va proceda la reducerea pedepselor aplicate inculpatului P. A. de către prima instanță, după cum urmează:

Va reduce cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, de la 2 ani închisoare, la 1 an și 10 luni închisoare și cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 38, art. 39 lit. b Cod penal, va aplica pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul P. A. urmând să execute pedeapsa principală 2 ani și 3 luni închisoare.

Cu privire la susținerea Parchetului, în sensul de a se admite apelul inculpatului, doar pentru înlăturarea pedepsei accesorii, C. constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele pe care le vom expune mai jos.

Prima instanță a aplicat în mod legal și temeinic pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și lit. b Cod penal. Într-adevăr, în noul Cod penal, nu a fost reglementată situația pedepselor accesorii, în cazul suspendării sub supraveghere a pedepsei principale, așa cum se prevedea anterior, în dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal.

Apreciem că în noua reglementare, executarea pedepsei accesorii urmează soarta pedepsei principale, în sensul că executarea pedepsei accesorii se suspendă odată cu suspendarea executării pedepsei principale.

Aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală, în cazul în care aceasta din urmă este suspendată, este determinată și de faptul că s-ar ajunge la o situație paradoxală, în sensul că, pe parcursul suspendării și al duratei termenului de încercare, inculpatul ar avea interzise anumite drepturi ( ca pedeapsă complementară ), iar în ipoteza revocării suspendării și executării pedepsei în regim de detenție, inculpatul nu ar mai avea nicio astfel de interdicție, având în vedere că, pedeapsa complementară nu se execută pe parcursul executării pedepsei principale în regim de detenție, urmând a fi executată, în continuare, după executarea în regim de detenție a pedepsei a cărei suspendare a fost revocată.

Într-adevăr, dispozițiile art. 65 alin. 3 Cod penal prevăd că pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. Pedeapsa principală privativă de libertate la care face referire textul de mai sus, este pedeapsa închisorii, fără ca prin aceasta să înțelegem că pedeapsa accesorie s-ar aplica doar dacă pedeapsa închisorii se execută în regim de detenție. Prin urmare, pedeapsa accesorie se aplică pe lângă pedeapsa închisorii, independent de modalitatea în care se execută pedeapsa principală, evident, dacă sunt îndeplinite și celelalte cerințe ale art. 65 Cod penal.

Pentru toate aceste considerente, C. apreciază că, nu se impune înlăturarea pedepselor accesorii aplicate în mod legal și temeinic de către prima instanță.

Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, C. va admite apelul declarat de către inculpatul P. A. împotriva sentinței penale nr. 304/30.10.2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o va desființa cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului.

Rejudecând în aceste limite,

Va reduce cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, de la 2 ani închisoare, la 1 an și 10 luni închisoare.

Va reduce cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 1 an și 3 luni închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către inculpatul P. A. împotriva sentinței penale nr. 304/30.10.2014 pronunțată de Tribunalul B., pe care o desființează cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului.

Rejudecând în aceste limite,

Reduce cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, de la 2 ani închisoare, la 1 an și 10 luni închisoare.

Reduce cuantumul pedepsei principale stabilite pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată, de la 1 an și 6 luni închisoare, la 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 38, art. 39 lit. b Cod penal, aplică pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, inculpatul P. A. urmând să execute pedeapsa principală 2 ani și 3 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. E. M. D.

GREFIER

C. G.

Red. M.D./02.02.2015

Dact. O.S./05.02.2015

3 exemplare

Jud. fond: I. C.

← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... →

Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 51/2015. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 51/2015. Curtea de Apel BRAŞOV