Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 185/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 24-12-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 185/C Dosar penal nr._
Ședința publică din data de 24 decembrie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CFJC2:
Președinte: C. G. – judecător
Grefier: D. C.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror R. V. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta C. de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial B.
Pe rol fiind soluționarea contestației declarate de contestatorul – inculpat P. STROIȚA C. împotriva Încheierii din ședința publică din data de 23 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 3.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul inculpat P. Stroița C., asistat de avocat din oficiu S. C..
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu sunt cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului – inculpat P. Stroița C., respectiv avocat S. C. solicită admiterea contestației formulate împotriva Încheierii din ședința publică din data de 23 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 3, casarea Încheierii contestate, și, pe cale de consecință, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar. A se avea în vedere că, inculpatul este de peste trei luni de zile în arest la domiciliu, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă. De asemenea, a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. La dosarul cauzei a depus un precontract de muncă, astfel încât în situația în care contestația îi va fi admisă, inculpatul se va putea angaja, aspect care în momentul de față îi este imposibil. Are în întreținere doi copii minori, și este posibil ca în următoarea perioadă să se despartă de soția sa. Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației pentru motivele mai sus arătate.
Reprezentanta Ministerului Public, pune concluzii de respingere a contestației și menționează că, inculpatul a mai beneficiat odată de înlocuirea stării de arest preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, însă acesta și-a încălcat măsurile de supraveghere impuse de către instanță, ceea ce a condus la luarea măsurii arestării preventive în data de 27 iunie 2014. Apreciază că, luarea unei alte măsuri preventive la acest moment este ineficient, având în vedere comportamentul inculpatului și se impune un control mai strict al inculpatului pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Acesta nu prezintă nicio garanție că, luându-se o altă măsură decât controlul judiciar, acesta și-ar îndeplini obligațiile având în vedere trecutul său, în sensul neîndeplinirii obligațiilor impuse de instanță prin măsura controlului judiciar. Ulterior, inculpatul P. a solicitat încuviințarea de către instanță de a-și vizita copii care vor veni din Italia împreună cu mama lor și deși, nu a prezentat nicio dovadă în acest sens, totuși, instanța a îngăduit aceste vizite în datele de 25, 26, și 27 decembrie 2014 în intervalul ora 9-19, respectându-i-se dreptul la viață privată și dreptul la legături personale cu minorii, astfel încât apreciază că, prin prisma cererilor formulate de către inculpat, acestea și-au găsit soluționarea. Pentru aceste considerente, pune concluzii de respingere a contestației.
Contestatorul – inculpat P. Stroița C., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, arătând faptul că, nu mai are nici cea mai mică posibilitate de a se întreține. După ce instanța, îi aduce la cunoștință că potrivit legislației în vigoare, are posibilitatea de a se angaja inculpatul menționează că nu avea cunoștință despre acest aspect. Precizează că, nu și-a văzut copii de doi ani de zile, aceștia fiind plecați cu mama lor în Italia, împrejurare față de care solicită prelungirea orelor de vizită a acestora.
CURTEA
Constată că prin încheierea din data de 23.12.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în temeiul art.362 al.2 Cod procedură penală raportat la art.208 al.4 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia și menține măsura preventivă a arestului la domiciliu în ceea ce-l privește pe inculpatul P. STROIȚA C., fiul lui N. și O. L., născut la data de 27.09.1977 în Lugoj, județul T., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP F., CNP_, instituită prin încheierea din 04.09.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. și modificată prin încheierea din 09.09.2014 a aceleiași instanțe.
S-a respins cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu aceea a controlului judiciar.
În baza art.221 al.6 Cod procedură penală s-a încuviințat inculpatului P. STROIȚA C. părăsirea domiciliului la datele de 25.12.2014, în intervalul orar 9-19, 26.12.2014, în intervalul orar 9-19 și 27.12.2014, în intervalul orar 9-19, în vederea deplasării în orașul V., pentru a petrece Crăciunul împreună cu familia sa.
S-a dispus ca inculpatul să prezinte organului de supraveghere dovada deplasării și va indica adresa la care va locui familia sa în România și va respecta traseul ce va fi stabilit de organul de supraveghere în vederea deplasării. Respectarea de către inculpat a acestor dispoziții va fi asigurată de IPJ B., prin Poliția mun. F. și Poliția orașului V..
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de fond a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpatul P. (ca urmare a înlocuirii măsurii preventive mai stricte a arestării preventive) continuă să subziste la acest moment procesual, neintervenind modificări sub aceste aspecte în intervalul de timp scurs de la momentul ultimei mențineri a acesteia.
Astfel, tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere inițial (circumstanțiate în drept mai întâi prin prevederile art.148 al.1 lit. f din Codul de procedură penală din 1968, mai apoi prin dispozițiile art. 223 al.2 Cod procedură penală și art.218 Cod procedură penală) subzistă atât sub aspectul existenței unui suspiciuni rezonabile cât privește presupusa săvârșire a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul, cât și sub aspectul împrejurărilor legate de gravitatea faptelor imputate, presupusa modalitate concretă de comitere a acestora, întinderea în timp a presupusei activități infracționale, împrejurarea că inculpaților din prezenta cauză li se impută că au acționat într-o manieră conjugată cu alți inculpați, pe diferite paliere infracționale și în diferite formule, precum și față de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat în parte și de istoricul contactelor cu legea penală specifice fiecărui inculpat. În ceea ce-l privește pe inculpatul P., tribunalul mai reține că acesta a beneficiat anterior de înlocuirea arestării preventive cu măsura controlului judiciar, încălcând măsurile de supraveghere dispuse în cadrul acesteia, ceea ce a atras într-o primă fază reinstituirea măsurii arestării preventive, ulterior înlocuită cu arestul la domiciliu.
Deși faptele imputate inculpatului prin actul de trimitere în judecată pot fi considerate în abstract de o gravitate mai redusă decât cele presupus săvârșite de către alți inculpați cercetați în cauză, aflați în prezent în libertate, tribunalul reține, astfel cum a făcut-o și prin încheierile anterioare, că situația inculpatului P. Stroița C. este diferențiată în raport cu situația celorlalți inculpați din rațiuni obiective, acesta fiind singurul în privința căruia măsura controlului judiciar s-a dovedit până în prezent a fi ineficientă, astfel cum s-a reținut mai sus, inculpatul încălcându-și obligația de a respecta limita teritorială impusă, ceea ce a și determinat rearestarea sa de către instanța de control judiciar la data de 27.06.2014. În aceste condiții, având în vedere și intervalul de timp scurs de la instituirea măsurii arestului la domiciliu, tribunalul apreciază nefondată cererea de înlocuire a măsurii preventive formulată de către inculpat, în raport cu prevederile art.242 al.2 Cod procedură penală, urmând a o respinge, apreciind că în cauză se impune menținerea măsurii arestului la domiciliu, fiind în continuare necesar un control mai strict al conduitei inculpatului pentru perioada imediat următoare și limitarea în continuare a libertății de mișcare a acestuia, atât pentru prevenirea reiterării unui comportament antisocial și pentru asigurarea bunei desfășurări a instrucției penale.
În aprecierea acestei situații, tribunalul are în vedere și conduita procesuală a inculpatului. Astfel, deși acesta invocă în mod repetat starea sa medicală, acesta nu a prezentat instanței nici măcar un singur document de natură medicală care să susțină aceste afirmații. Fișa medicală solicitată anterior de către instanță, din oficiu, de la Penitenciarul C. nu susține nici ea afirmațiile inculpatului cu privire la afecțiunile de care suferă, nerezultând existența unor afecțiuni de natură urologică, respectiv oncologică, precum au fost cele invocate de către inculpat. Tribunalul nu neagă că este posibil ca inculpatul să aibă într-adevăr probleme medicale, însă sarcina probei acestora îi revine în întregime. Tribunalul a încuviințat inculpatului prin încheierea din 10.11.2014 părăsirea domiciliului pentru o perioadă determinată tocmai pentru efectuarea unor controale medicale, inculpatul nefiind în măsură să prezinte nicio dovadă (fișă de consultație, adeverință medicală etc.) cu privire la faptul că s-ar fi deplasat în acest scop la o unitate medicală, deși invocă o astfel de situație. De altfel, necesitatea efectuării unor controale medicale nu presupune neapărat că ar trebui schimbată măsura preventivă în cauză – inculpatul beneficiază în condițiile legii de asistență medicală de urgență (cum de altfel s-a și întâmplat în perioada imediat anterioară, inculpatul îmbolnăvindu-se de pneumonie și fiind internat o perioadă în spital), iar pentru afecțiuni de altă natură poate solicita oricând încuviințarea părăsirii domiciliului pentru o perioadă determinată, în măsura în care va fi în măsură să prezinte o trimitere ori recomandare medicală din care să rezulte o astfel de necesitate, o astfel de programare medicală putând fi efectuată chiar și telefonic.
Cât privește legăturile cu familia, măsura arestului la domiciliu nu împiedică, în principiu, inculpatul să mențină astfel de legături cu persoanele din familie.
În sfârșit, inculpatul invocă constant starea materială și dorința de a se încadra în muncă în justificarea unor cereri similare, cum a fost, spre exemplu, cea soluționată prin încheierea din 20.10.2014, când, fiind ascultat asupra cererii de înlocuire, inculpatul nu a putut preciza nici măcar denumirea societății comerciale unde urma să se angajeze. Este semnificativ că nici de această dată inculpatul nu a prezentat nici măcar un document care să ateste posibilitatea sa reală de a-și găsi un loc de muncă.
În aceste condiții, constatând că sunt îndeplinite cerințele art.208 al.2,3,4 Cod procedură penală raportat la art.207 al.4 Cod procedură penală, cu aplicarea art.223 al.2 Cod procedură penală, coroborat cu art.218 și urm. Cod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu al inculpatului P. și a menținut această măsură preventivă, respingând cererea de înlocuire formulată de inculpat.
Pe de altă parte, prin cererea formulată la termenul de judecată din 23.12.2014, inculpatul P. STROIȚA C. a solicitat, în subsidiar, în temeiul art.221 al.6 Cod procedură penală, să i se permită părăsirea imobilului în care se execută arestul la domiciliu pentru a petrece Sărbătoarea Crăciunului împreună cu familia sa, respectiv cu copiii săi. Fiind ascultat asupra cererii de înlocuire, inculpatul a arătat că soția și copiii săi vin în țară la data de 24.12.2014, dar că relațiile dintre inculpat și soția sa sunt în prezent reci, astfel că aceasta nu va dori să se deplaseze cu copiii la imobilul în care se execută arestul la domiciliu, urmând ca soția și copiii să locuiască la apartamentul acesteia din orașul V., jud.B..
Examinând cererea formulată, tribunalul a constatat că dreptul la viața familială este un drept fundamental, prevăzut de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exercițiul acestuia putând fi restrâns numai în condițiile existenței unui interes public care să impună o astfel de limitare și numai în măsura necesară pentru ocrotirea acestuia.
De asemenea, conform art.221 al.6 Cod procedură penală, la cererea scrisă și motivată a inculpatului, (…) instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului (…) în situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
Ca urmare, având în vedere că familia inculpatului locuiește în Italia, că, deși nu s-au prezentat documente în sensul că soția și copiii inculpatului vor sosi în țară pentru a petrece Crăciunul în România, afirmațiile inculpatului sub acest aspect sunt rezonabile și oricum conduita inculpatului sub aceste aspecte va putea fi verificată de organul de supraveghere, tribunalul constată că solicitarea inculpatului de a i se permite părăsirea domiciliului pentru a se putea deplasa la locuința în care vor locui soția și copiii săi, pentru a putea petrece sărbătoarea Crăciunului cu copiii este legitimă și poate fi acceptată fără a se periclita scopul măsurii preventive, prevăzut de art.202 al.1 Cod procedură penală, în condițiile în care se va circumscrie foarte exact intervalul de timp și regulile care urmează a fi respectate de către inculpat în acest interval.
În consecință, în temeiul art.221 al.6 Cod procedură penală, tribunalul a încuviințat inculpatului P. STROIȚA C. părăsirea domiciliului la datele de 25.12.2014, în intervalul orar 9-19, 26.12.2014, în intervalul orar 9-19 și 27.12.2014, în intervalul orar 9-19, în vederea deplasării în orașul V., pentru a petrece Crăciunul împreună cu familia sa, urmând ca inculpatul să prezinte organului de supraveghere dovada deplasării și să indice adresa la care va locui familia sa în România. Totodată, inculpatul va respecta traseul ce va fi stabilit de organul de supraveghere în vederea deplasării, urmând ca supravegherea acestor dispoziții sp fie asigurată de IPJ B., prin Poliția mun. F. și Poliția orașului V..
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul P. Stroița C., care a solicitat înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu o altă măsură preventivă, mai ușoară. Inculpatul solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii din ședința publică din data de 23 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ 3, casarea încheierii contestate, și, pe cale de consecință, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este de peste trei luni de zile în arest la domiciliu, iar temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă. De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. La dosarul cauzei a depus un precontract de muncă, astfel încât în situația în care contestația îi va fi admisă, inculpatul se va putea angaja, aspect care în momentul de față îi este imposibil. Are în întreținere doi copii minori, și este posibil ca în următoarea perioadă să se despartă de soția sa. Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației pentru motivele mai sus arătate.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că contestația inculpatului nu este întemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele motive:
Inculpatul a invocat în contestația formulată faptul că ar avea nevoie să se deplaseze din domiciliu, pentru a se angaja. Curtea constată că art. 221 alin. 6 Cod procedură penală permite persoanei aflate în arest la domiciliu să părăsească imobilul pentru prezentarea la locul de muncă. De asemenea, acest text permite inculpatului să părăsească imobilul, cu încuviințarea instanței, pentru a beneficia de îngrijiri medicale. Or, inculpatul poate să părăsească imobilul, cu încuviințarea judecătorului, chiar dacă se află în arest la domiciliu, nefiind necesară luarea unei alte măsuri mai ușoară, pentru asigurarea acestui scop.
De asemenea, inculpatul a mai invocat faptul că trebuie să ia legătura cu copii săi, care au venit în țară de sărbători, împreună cu soția sa. Curtea constată că instanța de fond, prin aceeași încheiere, i-a încuviințat inculpatului P. STROIȚA C. părăsirea domiciliului la datele de 25.12.2014, în intervalul orar 9-19, 26.12.2014, în intervalul orar 9-19 și 27.12.2014, în intervalul orar 9-19, în vederea deplasării în orașul V., pentru a petrece Crăciunul împreună cu familia sa. În consecință, nu este necesară înlocuirea măsurii arestului la domiciliu nici pentru realizarea acestui obiectiv, deoarece instanța de fond i-a permis inculpatului să aibă legături personale cu familia, iar orarul stabilit de instanță în acest sens este suficient de larg.
În ce privește necesitatea menținerii măsurii arestului la domiciliu, instanța de fond a motivat în mod corect că aceasta este generată de atitudinea anterioară a inculpatului, care denotă imposibilitatea atingerii scopului măsurilor preventive prin înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar.
Astfel, inculpatul a mai beneficiat o dată de înlocuirea stării de arest preventiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, însă acesta și-a încălcat măsurile de supraveghere impuse de către instanță, ceea ce a condus la luarea măsurii arestării preventive în data de 27 iunie 2014. Din acest motiv, luarea unei alte măsuri preventive, la acest moment, este ineficientă, având în vedere comportamentul inculpatului, care impune adoptarea unui control mai strict al său, pentru prevenirea sustragerii acestuia de la judecată și a săvârșirii de noi infracțiuni. Comportamentul anterior al inculpatului constituie o dovadă în sensul că acesta nu își va îndeplini obligațiile impuse de instanță prin măsura controlului judiciar.
Pentru aceste motive, precum și pentru motivele arătate de instanța de fond în încheierea atacată, curtea va respinge contestația inculpatului ca nefondată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
În temeiul art. 203 alin. 5 și art. 206 alin. 3 și 5 C.pr.pen. respinge contestația formulată de inculpatul P. Stroița C. împotriva încheierii de ședință din 23.12.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., dată în dosarul nr._ 3, pe care o menține.
În temeiul art. 272 C.pr.pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 de lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 100 de lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.12.2014.
Președinte,Grefier,
C. GhigheciDenis C.
Red.C.G./14.01.2015
Dact.D.C./14.01.2015/4 exemplare
Jud. Fond. A.I.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 2/2015. Curtea... | Abuzul în serviciu. Art.297 NCP. Decizia nr. 51/2015. Curtea de... → |
|---|
