Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 749/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 749/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-09-2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 749/R DosaR nr._ Ședința publică din 30 septembrie 2013

Instanța constituită din:

Complet de judecată CR3:

Președinte: C. G. - judecător

Judecător: S. F.

Judecător: A. M.

Grefier: D. S.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. A. - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE L. J. ZĂRNEȘTI, inculpatul moșoiu petrU M., asigurătorul S.C. U. A. SA și partea civilă B. I. împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 15 ianuarie 2013 pronunțată de J. Zărnești în dosarul penal nr._ .

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, susținerile, întrebările și răspunsurile părților prezente, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 23 septembrie 2013, apoi pentru data de 27 septembrie 2013 și apoi pentru data de astăzi 30 septembrie 2013, când,

curtea,

Asupra recursului penal de față:

P. sentința penală nr. 24/15 ianuarie 2013 J. Zărnești a hotărât următoarele:

În baza art.178 alin.1 și alin.2 Cod penal a dispus condamnarea inculpatului M. P. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpǎ.

În baza art.184 alin.1 și alin.3 Cod penal a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

În baza art. 34 alin. 1 lit. b raportat la art. 33 lit. b Cod penal a contopit cele două pedepse urmând ca în final inculpatul M. P. M. sǎ execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 alin. 1 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicată prin prezenta sentință pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate prin prezenta sentință pe durata termenului de încercare.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art.998 și art. 999 cod civil raportat la art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995 a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă BUMBǍCARIU I. și a obligat asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și art. 999 Cod civil raportat la art. 50 alin. 1 din Legea nr.136/1995 a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. C. E. și a obligat asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 15.000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art.998 și art. 999 Cod civil raportat la art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. și a obligat asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 597.03 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul M. P. M. la plata către stat a sumei de 1950 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 50 lei, reprezintǎ onorariu apǎrǎtor din oficiu.

Onorariul apǎrǎtorului din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul M. P. M. la plata către partea civilă A. C. E. a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecatǎ.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În ziua de 06.10.2006, în jurul orei 07.20, inculpatul M. P. – M. a plecat de la locuința bunicilor lui, din Moieciu de Jos, jud. B., conducând autoturismul marca Ford Focus, având nr. de înmatriculare_, în direcția B..

Când a ajuns în stația de autobuz din Tohanul Nou, jud. B., în jurul orei 07.35, inculpatul a oprit autoturismul pentru a le prelua pe partea civilǎ A. C. E., care a urcat în autoturism pe locul din dreapta spate, pe victima BUMBǍCARIU I. N., care a urcat în autoturism pe locul din stânga spate și pe martora RUȘMǍNICǍ (devenitǎ P.) R. A., care a urcat în autoturism pe locul din dreapta fațǎ.

Aceste aspecte rezultǎ din coroborarea declarațiilor inculpatului, cu declarațiile pǎrții civile A. C. E. și cu declarația martorului RUȘMǍNICǍ (devenitǎ P.) R. A..

Dupǎ aceea, inculpatul a condus autoturismul pe DN 73, iar, când a ajuns în zona Km 117 + 950 m, a intrat într-o curbǎ la dreapta, în sensul sǎu de mers, unde, din cauza vitezei de aproximativ 90 Km/h și a carosabilului umed, întrucât afarǎ ploua, nu a reușit sǎ menținǎ autoturismul pe sensul sǎu de mers și astfel a pǎtruns pe contrasens.

În acest timp, din sens opus circula autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul BǍBUȘ A., cu o vitezǎ de aproximativ 70 Km/h și în care se mai aflau martorul A. A., situat pe scaunul din mijloc fațǎ și martorul B. F., situat pe scaunul din dreapta fațǎ.

În momentul în care autoturismul condus de inculpat a ieșit din curba la dreapta, în sensul sǎu de mers și a intrat în drumul în aliniament, inculpatul a observat autoutilitara venind din fațǎ, motiv pentru care a virat brusc spre dreapta, în sensul sǎu de mers, însǎ, din cauza vitezei și a distanței mici dintre autovehicule, nu a mai reușit sǎ evite impactul cu autoutilitara, al cǎrei șofer, la rândul lui, virase spre dreapta sensului sǎu de mers.

În aceste condiții, cele douǎ autovehicule au intrat în coliziune, impactul având loc pe sensul de mers al autoutilitarei marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, sensul B. – Pitești, într-un loc situat între începutul urmelor de frecare cu nr.3 din planșa foto CFL nr.8 – indicat cu douǎ sǎgeți – și începutul urmelor de frecare cu nr.4 din planșa foto CFL nr.8 – indicat cu plǎcuța nr.4, acest loc fiind și locul în care s-a constat prezența unei mari densitǎți de fragmente ale subansamblurilor avariate (fila 24 DUP).

În urma impactului, cele douǎ autovehicule au fost antrenate în mișcǎri plan paralele, evoluând spre marginile pǎrții carosabile și oprindu-se în afara acesteia, în finalul traiectoriei postcoliziune, autoturismul marca Ford Focus, având nr. de înmatriculare_, rǎsturnându-se pe plafon.

În susținerea acestei concluzii, instanța a constatat cǎ, în momentul cercetǎrii la fața locului, efectuatǎ de organele de poliție, au fost identificate, pe partea carosabilǎ, urme de zgâriere a îmbrǎcǎminții asfaltice, imprimate integral pe sensul de mers B. – Pitești (filele 24-26 DUP, foto 8-10).

Instanța a constatat cǎ aceste urme au fost create de elemente ale caroseriilor ambelor autovehicule.

Astfel, în urma impactului ce a implicat roata stângǎ fațǎ a autoutilitarei, a avut loc avarierea arborelui planetar al acesteia, un element al cuplajului unghiular axial tripod, constatat pe partea carosabilǎ (foto 13 CFL), care a imprimat urma indicatǎ prin plǎcuța criminalisticǎ nr.4, notatǎ în continuare urma 1 (foto 10 CFL).

În paralel cu urma 1, în partea stângǎ a acesteia, a fost creatǎ și o urmǎ intermitentǎ, notatǎ în continuare urma 2, de cǎtre un alt reper aparținând punții din fațǎ a autoutilitarei, care descrie, alǎturi de urma 1, traiectoria postcoliziune a autoutilitarei și poziția roții stânga fațǎ a acesteia în momentele imediat ulterioare impactului.

În cuprinsul raportului de expertizǎ criminalisticǎ nr.191/30.09.2008, întocmit de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice Cluj, în continuare Raportul, ale cǎrui concluzii au fost însușite de instanțǎ, expertul criminalist a arătat cǎ, practic, dupǎ impact, care conform testelor de coliziune realizate în aceastǎ materie, poate dura aproximativ 0.15-0.2 secunde, subansamblurile deformate ale punții autoutilitarei au intrat în contact cu carosabilul, fapt care reprezintǎ un prim element în stabilirea poziției ocupate, în momentul impactului, de roata stângǎ fațǎ a autoutilitarei, respectiv cu aproximativ 2.5-3 m anterior debutului acestor urme (fila 180 DUP).

Alǎturi de urma 1 și urma 2, pe sensul de mers al autoutilitarei, sensul B. – Pitești, s-a mai identificat o urmǎ, în continuare urma 3, care însǎ nu a fost creatǎ de subansambluri avariate ale autoutilitarei, ci de janta roții stânga spate a autoturismului marca Ford Focus având nr. de înmatriculare_ (foto 9 CFL și fig.5 Raport – fila 181 DUP).

Astfel, obiectele creatoare ale celor douǎ urme au lǎțimi diferite, iar urmele, chiar dacǎ ambele dinamice, sunt imprimate cu frecvențǎ diferitǎ, în cazul urmei 3 obiectul creator fiind într-un contact de o mai mare intensitate cu partea carosabilǎ, spre deosebire de urmele 1 și 2.

Pe de altǎ parte, între autoutilitarǎ și autoturism a avut loc un impact ce a implicat partea stângǎ spate a autoturismului. În zona stânga spate a autoturismului, cu referire la prag, portierǎ, aripa spate și stâlpul C, s-au identificat deformǎri remanente ample și nu doar urme de frecare și, de asemenea, s-au constatat deformǎri ale jantei roții stânga spate (foto 23 și 26 CFL).

Instanța a constatat cǎ impactul a avut ca rezultat detașarea completǎ a anvelopei de pe janta stângǎ spate a autoturismului, astfel încât, deplasarea pe carosabil, în faza post-coliziune, fǎrǎ anvelopǎ, justificǎ imprimarea urmei 3.

De asemenea, forma jantei în urma deformǎrii justificǎ faptul cǎ a avut loc un contact nemijlocit cu partea carosabilǎ a drumului public în faza post-coliziune.

Instanța a constatat cǎ ipoteza imprimǎrii urmei 3 de cǎtre elemente ale autoutilitarei nu se justificǎ nici prin traiectoria ce ar fi trebuit sǎ o urmeze autoturismul în faza postcoliziune.

Astfel, autoturismul a imprimat, pe acostament, alǎturi de urma de frecare având lungimea de 19.6 m și o altǎ urmǎ de frecare, având o lungime de 4.6 m.

În aceste condiții, ar rezulta cǎ, în momentele imediat ulterioare coliziunii, autoturismul a descris o traiectorie înclinatǎ semnificativ spre marginea din dreapta a carosabilului, pe sensul sǎu de mers, sensul Pitești – B., cu 65º în raport cu axul drumului, urmând ca, ulterior, direcția sa sǎ se fi schimbat la una înclinatǎ cu doar 7º, în raport cu același reper, fǎrǎ ca aceastǎ schimbare de direcție sǎ fie rezultatul unei alte coliziuni (fig.8 Raport, fila 184 DUP).

Instanța a constatat cǎ, în urma coliziunii dintre autoutilitarǎ și autoturismul condus de inculpat, a rezultat vǎtǎmarea corporalǎ a pǎrții civile A. C. E., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, precum și decesul numitei BUMBǍCARIU I. N., din cauza dilacerǎrii și hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fracturǎ de boltǎ și bazǎ cranianǎ, în cadrul unui politraumatism cu fracturi de membre, fracturi costale și rupturi de organe interne – pulmon, ficat (filele 45-47 și 50 DUP).

Aceste aspecte rezultǎ din coroborarea declarațiilor inculpatului (filele 52-56 DUP), cu declarațiile pǎrții civile A. C. E. (filele 48-49 DUP), cu declarațiile martorilor RUSMǍNICǍ (devenitǎ P.) R. A. (filele 69-75 DUP), BǍBUȘ A. (filele 62-65 DUP și 63 DJ), A. A. (filele 77-78 DUP și 117 DJ urma) și B. F. (filele 80-81 DUP și 92 DJ), cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșele foto (filele 16-37 DUP), cu raportul de constatare medico-legalǎ nr.368/Aut/07.10.2006, întocmit de Serviciul județean de medicinǎ legalǎ B. (filele 45-47 DUP), cu raportul de constatare medico-legalǎ nr.3554/E/10.10.2006, întocmit de Serviciul județean de medicinǎ legalǎ B. (fila 50 DUP), precum și cu concluziile raportului de expertizǎ criminalisticǎ nr.191/30.09.2008, întocmit de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice Cluj (filele 177-193 DUP).

Astfel, din probele administrate în cauză, instanța a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, în data de 06.10.2006, în jurul orei 07.40, inculpatul M. P. – M. a condus autoturismul marca Ford Focus, având nr. de înmatriculare_, pe DN 73, în direcția Pitești – B., iar, când a ajuns în zona Km 117 + 950 m, a intrat într-o curbǎ la dreapta, în sensul sǎu de mers, unde, din cauza vitezei de aproximativ 90 Km/h și a carosabilului umed, întrucât afarǎ ploua, nu a reușit sǎ menținǎ autoturismul pe sensul sǎu de mers și astfel a pǎtruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul BǍBUȘ A., în urma impactului rezultând vǎtǎmarea corporalǎ a pǎrții civile A. C. E., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, precum și decesul numitei BUMBǍCARIU I. N..

În drept, instanța a constatat că, fapta inculpatului M. P. – M. care, în data de 06.10.2006, în jurul orei 07.40, a condus autoturismul marca Ford Focus, având nr. de înmatriculare_, pe DN 73, în direcția Pitești – B., iar, când a ajuns în zona Km 117 + 950 m, a intrat într-o curbǎ la dreapta, în sensul sǎu de mers, unde, din cauza vitezei de aproximativ 90 Km/h și a carosabilului umed, întrucât afarǎ ploua, nu a reușit sǎ menținǎ autoturismul pe sensul sǎu de mers și astfel a pǎtruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul BǍBUȘ A., în urma impactului rezultând vǎtǎmarea corporalǎ a pǎrții civile A. C. E., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ, prevǎzutǎ de art.184 alin.1 și alin.3 Cod penal.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, conținutul infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de lovire a pǎrții civile A. C. E. prin mijlocirea autoturismului marca Ford Focus având nr. de înmatriculare_, condus de inculpat.

P. aceastǎ acțiune i s-au cauzat pǎrții civile leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale.

Rezultatul produs s-a datorat activitǎții inculpatului de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fǎrǎ a respecta mǎsurile de prevedere, acesta conducând autoturismul cu o vitezǎ neadaptatǎ condițiilor de drum, fapt ce a determinat pǎtrunderea pe contrasens și . autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul BǍBUȘ A..

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpǎ cu prevedere, prevăzând că prin acțiunea sa ar putea sǎ punǎ în pericol siguranța celorlalte persoane, însǎ a crezut cǎ acțiunea sa este sigurǎ, bazându-se pe calitǎțile sale de șofer, fapt ce s-a dovedit a fi fǎrǎ temei.

La stabilirea în concret a pedepsei, instanța a ținut seama, pe de-o parte, de faptul cǎ inculpatul nu este recidivist, iar pe de altǎ parte, de gravitatea rezultatului produs, precum și de ansamblul de reguli ce au fost nesocotite de inculpat și care au favorizat producerea acestui rezultat.

În aceste condiții, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ, prevǎzutǎ de art.184 alin.1 și alin.3 Cod penal.

Având în vedere faptul că săvârșirea unei infracțiuni contra persoanei îl face nedemn pe inculpat să fie ales într-o autoritate publică sau într-o funcție electivă publică, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, instanța i-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa cu închisoarea și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, în condițiile prevăzute de art.71 Cod penal.

În drept, instanța a constatat că, fapta inculpatului M. P. – M. care, în data de 06.10.2006, în jurul orei 07.40, a condus autoturismul marca Ford Focus, având nr. de înmatriculare_, pe DN 73, în direcția Pitești – B., iar, când a ajuns în zona Km 117 + 950 m, a intrat într-o curbǎ la dreapta, în sensul sǎu de mers, unde, din cauza vitezei de aproximativ 90 Km/h și a carosabilului umed, întrucât afarǎ ploua, nu a reușit sǎ menținǎ autoturismul pe sensul sǎu de mers și astfel a pǎtruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul BǍBUȘ A., în urma impactului rezultând decesul numitei BUMBǍCARIU I. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art.178 alin.1 și alin.2 Cod penal.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, conținutul infracțiunii s-a realizat prin acțiunea de lovire a numitei BUMBǍCARIU I. N. prin mijlocirea autoturismului marca Ford Focus având nr. de înmatriculare_, condus de inculpat.

P. aceastǎ acțiune i s-au produs numitei BUMBǍCARIU I. N. leziuni traumatice care au cauzat decesul acesteia.

Rezultatul produs – decesul victimei BUMBǍCARIU I. N. – s-a datorat activitǎții inculpatului de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fǎrǎ a respecta mǎsurile de prevedere, acesta conducând autoturismul cu o vitezǎ neadaptatǎ condițiilor de drum, fapt ce a determinat pǎtrunderea pe contrasens și . autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul BǍBUȘ A..

În aceste condiții, instanța i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art.178 alin. 1 și alin. 2 Cod penal.

Având în vedere faptul că săvârșirea unei infracțiuni contra persoanei îl face nedemn pe inculpat să fie ales într-o autoritate publică sau într-o funcție electivă publică, precum și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, instanța i-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa cu închisoarea și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.

Având în vedere cǎ infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul M. P. – M. în prezenta cauzǎ au fost sǎvârșite prin aceeași acțiune și înainte de a fi condamnat definitiv pentru una dintre ele, instanța, în baza art.34 alin. 1 lit. b raportat la art. 33 lit. b Cod penal, a contopit pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare cu pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare, stabilite prin prezenta sentință, în pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare, urmând ca în final inculpatul M. P. M. sǎ execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art.81 alin.2 Cod penal având în vedere că pedeapsa stabilită pentru concurs nu depășește 2 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior și, raportat la persoana acestuia și atitudinea acestuia de recunoaștere a săvârșirii faptei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei. Față de toate acestea, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

Având în vedere faptul că s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei instanța, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate, pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii cu intenție a unei noi infracțiuni.

Potrivit art. 346 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală, în caz de condamnare instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile.

Partea vătămatǎ BUMBǍCARIU I., în calitate de moștenitor al victimei BUMBǍCARIU I. N., s-a constituit parte civilǎ în prezenta cauză cu suma de_ lei, reprezentând daune materiale și morale.

Conform art. 998 Cod civil, acela care a cauzat altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, iar potrivit art. 999 Cod civil, omul este responsabil și de prejudiciul ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Rezultă astfel că, pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală trebuie să existe un fapt ilicit, să existe un prejudiciu, între faptul ilicit și prejudiciu să existe raport de cauzalitate și, nu în ultimul rând, să existe vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Instanța a constatat cǎ fapta inculpatului M. P. – M. care, în data de 06.10.2006, în jurul orei 07.40, a condus autoturismul marca Ford Focus, având nr. de înmatriculare_, pe DN 73, în direcția Pitești – B., iar, când a ajuns în zona Km 117 + 950 m, a intrat într-o curbǎ la dreapta, în sensul sǎu de mers, unde, din cauza vitezei de aproximativ 90 Km/h și a carosabilului umed, întrucât afarǎ ploua, nu a reușit sǎ menținǎ autoturismul pe sensul sǎu de mers și astfel a pǎtruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul BǍBUȘ A., în urma impactului rezultând decesul numitei BUMBǍCARIU I. N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpǎ, prevǎzutǎ de art. 178 alin. 1 și alin. 2 Cod penal.

În ceea ce privește capǎtul de cerere având ca obiect acordarea de daune materiale, instanța l-a respins ca neîntemeiat pentru cǎ nu s-a depus la dosar nicio dovadǎ care sǎ ateste existența acestui prejudiciu, simpla afirmație a pǎrții civile nefiind suficientǎ.

În ceea ce privește capǎtul de cerere având ca obiect acordarea de daune morale, instanța a constatat urmǎtoarele.

Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Pe de altă parte, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

În aceste condiții, raportat la circumstanțele prezentei cauze – rezultatul produs, constând în decesul fiicei pǎrții civile, fapt care în mod cert i-a produs o suferințǎ psihicǎ pǎrții civile – instanța a apreciat că suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație justă.

Potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.136/1995, privind asigurǎrile și reasigurǎrile în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar potrivit art. 51 alin. 1 din aceeași lege, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

În aceste condiții, instanța, în baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și art. 999 Cod civil raportat la art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă BUMBǍCARIU I. și a obligat asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămatǎ A. C. E. s-a constituit parte civilǎ cu suma de 5000 lei, cu titlu de daune materiale și cu suma de_ lei, cu titlu de daune morale.

Instanța a constatat cǎ fapta inculpatului M. P. – M. care, în data de 06.10.2006, în jurul orei 07.40, a condus autoturismul marca Ford Focus, având nr. de înmatriculare_, pe DN 73, în direcția Pitești – B., iar, când a ajuns în zona Km 117 + 950 m, a intrat într-o curbǎ la dreapta, în sensul sǎu de mers, unde, din cauza vitezei de aproximativ 90 Km/h și a carosabilului umed, întrucât afarǎ ploua, nu a reușit sǎ menținǎ autoturismul pe sensul sǎu de mers și astfel a pǎtruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul BǍBUȘ A., în urma impactului rezultând vǎtǎmarea corporalǎ a pǎrții civile A. C. E., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ, prevǎzutǎ de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal.

În ceea ce privește capǎtul de cerere având ca obiect obligarea inculpatului la plata cǎtre partea civilǎ A. C. E., a sumei de 5000 lei, reprezentând daune materiale, instanța l-a respins ca neîntemeiat pentru cǎ nu s-a depus la dosar nicio dovadǎ care sǎ ateste existența acestui prejudiciu, simpla afirmație a pǎrții civile nefiind suficientǎ.

Din această perspectivă, prin acțiunea inculpatului, în mod cert, s-a adus atingere integrității fizice a pǎrții civile și i s-a creat de asemenea o stare de teamă, iar durerile fizice și suferințele psihice provocate de atare leziuni pot și trebuie să fie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

În aceste condiții, inculpatul are obligația de a despǎgubi integral partea civilǎ, aceasta fiind îndreptǎțitǎ la despǎgubiri echivalente cu efortul suplimentar pe care trebuie sǎ îl depunǎ în scopul asigurǎrii traiului pe care l-a avut anterior, printr-o cantitate mai mare de muncǎ ori prin sporirea intensitǎții muncii sale, de naturǎ sǎ grǎbeascǎ procesul de obosealǎ și epuizare fizicǎ.

Astfel, raportat la circumstanțele prezentei cauze – numărul de zile de îngrijiri medicale și gravitatea leziunilor suferite – instanța apreciază că suma de_ lei, reprezentând daune morale, reprezintă o reparație justă.

Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr.136/1995, privind asigurǎrile și reasigurǎrile în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar potrivit art.51 alin.1 din aceeași lege, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art.50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

În aceste condiții, instanța, în baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și art. 999 Cod civil raportat la art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. C. E. și a obligat asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 15.000 lei, reprezentând daune morale.

Partea vătămatǎ S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. s-a constituit parte civilǎ în prezenta cauză cu suma de 597.03 lei, reprezentând daune materiale constând în cheltuieli pentru îngrijirile medicale acordate pǎrții civile A. C. E..

Instanța a constatat cǎ fapta inculpatului M. P. – M. care, în data de 06.10.2006, în jurul orei 07.40, a condus autoturismul marca Ford Focus, având nr. de înmatriculare_, pe DN 73, în direcția Pitești – B., iar, când a ajuns în zona Km 117 + 950 m, a intrat într-o curbǎ la dreapta, în sensul sǎu de mers, unde, din cauza vitezei de aproximativ 90 Km/h și a carosabilului umed, întrucât afarǎ ploua, nu a reușit sǎ menținǎ autoturismul pe sensul sǎu de mers și astfel a pǎtruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul BǍBUȘ A., în urma impactului rezultând vǎtǎmarea corporalǎ a pǎrții civile A. C. E., care a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 28-30 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ, prevǎzutǎ de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal.

În urma accidentului, în perioada 06.10.2006 – 09.10.2006, partea civilǎ A. C. E. a fost internatǎ în S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. (fila 18 DJ).

Din actele depuse la dosar, instanța a constatat cǎ prejudiciul material, constând în cheltuielile în sumǎ de 597.03 lei, efectuate pentru îngrijirile medicale acordate pǎrții civile A. C. E., a fost dovedit de partea civilǎ S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. (filele 18-19 DJ).

Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, privind asigurǎrile și reasigurǎrile în România, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri, iar potrivit art. 51 alin. 1 din aceeași lege, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

În aceste condiții, instanța, în baza art. 14 și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și art. 999 Cod civil raportat la art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚǍ B. și a obligat asigurǎtorul . la plata cǎtre partea civilǎ a sumei de 597.03 lei, reprezentând daune materiale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă J. Zărnești, asigurătorul . București parte civilă B. I. și inculpatul M. P. M..

Ministerul Public a criticat soluția instanței pentru netemeinice, arătând că în mod neîntemeiat s-au reținut în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante, în condițiile în care atât în faza de urmărire penală, cât și la cercetarea judecătorească inculpatul nu a recunoscut cele două infracțiuni, astfel că se impune reanalizarea și redozarea pedepselor aplicate și majorarea acestora, iar ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 86/1 Cod penal.

Partea civilă B. I. a solicitat admiterea recursului, arătând că în mod nejustificat s-au respins daunele materiale, care sunt dovedite cu înscrisurile aflate la filele 66, 80 și cu declarații de martori și a solicitat acordarea daunelor materiale și majorarea cuantumului daunelor morale.

Asigurătorul a criticat decizia pentru netemeinicie, motivele de recurs fiind dezvoltate la filele 55-65 dosar, solicitând achitarea inculpatului în baza art. 11 punct 2 lit. a raportat la art. 10 litera d Cod procedură penală, pentru că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea periculoasă constând în decesul victimei B. I. N. și vătămarea corporală a părții vătămate A. C. E..

În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special, raportat la culpa inculpatului, cu aplicarea dispozițiilor art. 81 Cod penal.

De asemenea, a solicitat respingerea pretențiilor de despăgubiri ale părților civile B. I. și A. C. E. față de inculpatul M. I. P. și față de asigurător și în subsidiar, acordarea daunelor proporțional cu partea de culpă a inculpatului.

Inculpatul M. I. P. M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și achitarea sa pentru faptele reținute, arătând că la dosar se află concluziile scrise depuse în fața instanței de fond, că lucrările de expertiză efectuate în cauză sunt pe departe de a lămuri cui aparține culpa în producerea acestui accident și că nu se poate trece peste ultimul răspuns care creează acest element de incertitudine. Inculpatul a arătat că este elocventă declarația martorei Rusmănică R. A., fila 70 dosar urmărire penală, care a menționat că inculpatul când a observat autoutilitara F. că a pătruns pe contrasens, îndreptându-se spre ei, inculpatul a tras de volan dreapta și că în aceste condiții, există această dovadă, dincolo de orice incertitudine, că autoutilitara F. a pătruns pe contrasens și că această declarație a martorei se coroborează cu primul raport de expertiză. Celelalte lucrări au un caracter neprofesionist, iar concluzia unică este că nu inculpatului îi aparține responsabilitatea în producerea accidentului.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că toate recursurile sunt nefondate.

Starea de fapt reținută de instanță este corectă și în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, care dovedesc, fără putință de tăgadă, că inculpatul M. P. M. se face vinovat de producerea accidentului, așa cum rezultă din probele științifice administrate în cauză.

De altfel, în recurs, în virtutea respectării principiului aflării adevărului, instanța a solicitat INEC să suplimenteze raportul de expertiză efectuat, în sensul de a ase stabili cu exactitate locul impactului între cele două autovehicule.

În suplimentul aflat la filele 46-49 dosar, expertul a stabilit că în momentul impactului autoutilitara F. se afla pe sensul de mers B.-Moeciu, astfel că inculpatul a pătruns pe contrasens, așa cum a stabilit raportul de expertiză efectuat în cauză tot de INEC.

În consecință, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, în sensul că în zona Km 117 + 950 m, a intrat într-o curbǎ la dreapta, în sensul sǎu de mers, unde, din cauza vitezei de aproximativ 90 Km/h și a carosabilului umed, întrucât afarǎ ploua, nu a reușit sǎ menținǎ autoturismul pe sensul sǎu de mers și astfel a pǎtruns pe contrasens, intrând în coliziune cu autoutilitara marca F. Ducato, având nr. de înmatriculare_, condusǎ regulamentar de martorul Bǎbuș A., în urma impactului rezultând decesul numitei Bumbǎcariu I. N..

Așa fiind, solicitarea inculpatului și a asigurătorului de achitare nu pot fi primite.

De altfel, prima instanță, a motivat în mod exhaustiv, arătând care sunt considerentele pentru care a dispus condamnarea inculpatului, motivare pe care Curtea și-o însușește integral, fără a mai relua aceste motive, cu precizarea că această concluzie a fost confirmată, în plus, prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în recurs și care a confirmat vinovăția inculpatului.

Chiar dacă martora Rusmănică a relatat că autoutilitara a intrat pe sensul de mers al inculpatului, probele științifice efectuate în cauză nu pot fi combătute cu depoziția unui singur martor, cu atât mai mult cu cât și schița întocmită la locul impactului, imediat după producerea acestuia, atestă că de fapt, autoturismul condus de inculpat a pătruns pe contrasens, probe ce nu pot fi răsturnate prin simpla depoziție a unei martore.

Celelalte chestiuni supuse devoluțiunii căii de atac sunt cele ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei, criticată de Ministerul Public și asigurător, primul în sensul majorării pedepsei și schimbării modalității de executare cu suspendarea sub supraveghere și secundul, în sensul reducerii pedepsei.

Din această perspectiv, instanța de recurs are a observa că pedepsele aplicate inculpatului sunt conforme prevederilor art. 72 Cod penal, gradului de pericol social concret al faptelor, modalitatea de comitere a acestora, rezultatul produs, dar și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior comiterii infracțiunilor deduse judecății, aspecte în raport cu care se constată că și modalitatea de executare a fost judicios aleasă de prima instanță și că pedepsele aplicate sunt suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală și nu se impune modificarea acestora, nici în sensul majorării, dar nici al reducerii.

În ce privește recursul asigurătorului privind modul de soluționare a acțiunii civile, instanța de control judiciar are a observa că instanța de fond a procedat la o analiză exhaustivă a probelor de la dosar și la o evaluare eficace și justă a despăgubirilor civile.

Cu privire la daunele materiale, se constată că deși derivă din fapta ilicită, prejudiciul material trebuie dovedit, potrivit regulilor din procedura civilă, deoarece și creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, aspecte avute în vedere de instanță, suma acordată a fost dovedită cu acte, așa cum a fost calculată de prima instanță și solicitată de către parte civilă S. C. Județean de urgență B. și respinse față de parte civilă A. C. care nu a justificat în nici un fel acordarea sumei solicitate cu titlu de daune materiale.

Și daunele morale au fost judicios calculate și acordate de instanță; deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

În aceste condiții, raportat la circumstanțele prezentei cauze – rezultatul produs, constând în decesul fiicei pǎrții civile, fapt care în mod cert i-a produs o suferințǎ psihicǎ pǎrții civile – instanța apreciază că suma de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, reprezintă o reparație justă.

În ceea ce privește capǎtul de cerere având ca obiect obligarea inculpatului la plata cǎtre partea civilǎ A. C. E., a sumei de_ lei, reprezentând daune morale, instanța a constatat că acestea constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Astfel, raportat la circumstanțele prezentei cauze – numărul de zile de îngrijiri medicale și gravitatea leziunilor suferite – instanța a apreciat, în mod just, că suma de_ lei, reprezentând daune morale, reprezintă o reparație justă.

P. urmare, hotărârea atacată este în afara oricărei critici și pe cale de consecință, potrivit art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge recursurile declarate de P. de pe lângă J. Zărnești, asiguratorul . București, partea civilă B. I. și inculpatul M. P. M. și se va menține hotărârea atacată.

Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.

Pentru aceste considerente,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de P. de pe lângă J. Zărnești, asiguratorul . București, partea civilă B. I. și inculpatul M. P. M. împotriva sentinței penale nr. 24/15 ianuarie 2013 pronunțată de J. Zărnești, pe care o menține.

Obligă recurenții asiguratorul . București, parte civilă B. I. și inculpatul M. P. M. să plătească statului sumele de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, restul acestor cheltuieli rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. G. S. F. A. M.

Grefier

D. S.

red.SF/27.12.2013

tehnoredact.DS/30.12.2013/2 ex.

jud.fond. S. M.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 751/2013. Curtea...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 769/2013. Curtea de... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 749/2013. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 749/2013. Curtea de Apel BRAŞOV