Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 30/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-03-2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 30/AP Dosar nr._
Ședința publică din data de 3 martie 2014
Instanța constituită din:
Completul de judecată CAT5:
PREȘEDINTE: M. G. L.
JUDECĂTOR: A. P. D.
Grefier: A. O.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror I. C. – din cadrul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de revizuientul V. V. împotriva sentinței penale nr. 14/S din 21 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 3 martie 2014, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 14/S/21.01.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul revizuent V. V. împotriva sentinței penale nr.584/S/23.11.2009 a Tribunalului B., rămasă definitivă prin decizia penală nr.1608/16.05.2012 a ICCJ.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală a fost obligat revizuentul să plătească statului suma de 80 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul V. V. a formulat cererea de revizuire a sentinței penale nr. 584/S/23.11.2009 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul penal nr._, definitivă prin decizia penală nr. 1608/16.05.2012 a Înaltei Curți de Casație, întemeiată pe prevederile art. 394 alin. 1 lit. a, b, c, d, e Cod procedură penală.
În motivarea cererii petentul revizuent a arătat că dosarul de corupție i-a fost fabricat în vederea inculpării prietenului său – fostul ministru al transporturilor M. M., i-au fost încălcate drepturile procedurale fiind audiat olograf în lipsa unui apărător încălcându-se prevederile art. 171 Cod procedură penală, la efectuarea percheziției domiciliare nu a fost convocat apărătorul său ales, avocat Mitar G., și nici nu a fost desemnat să participe un apărător din oficiu, au fost sustrase probe esențiale din dosarul cauzei – fiind vorba de documente ridicate pe bază de proces – verbal de la A.R.R. București (contracte de consultanții), în faza urmăririi penale martorii audiați de procuror au fost amenințați raportat la conținutul depozițiilor administrate (declarațiile martorilor C. V., F. Drăguța, Sidei M., O. G.), redarea convorbirilor telefonice interceptate vizau perioade neacoperite de autorizația judecătorului, fiind falsificată data purtării convorbirilor interceptate, judecătorul care a menținut măsura arestării preventive pe parcursul cercetării judecătorești nu a fost aleatoriu investit cu soluționarea cauzei, procurorul D.N.A. – Serviciul Teritorial Timișoara, S. V. V., a reținut în mod nelegal ca fals viramentul bancar făcut la data 02.12.2005, în valoare de 500 lei către P. T., judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă nu era de serviciu în ziua respectivă (existând un dosar pe rolul Î.C.C.J. împotriva judecătorului N. A. pentru acest considerent – dosar nr._ ), între hotărârile pronunțate în fond și apel existând aspecte care nu se pot concilia.
De asemenea petentul revizuient a menționat că, toate aceste aspecte le-a invocat și în fața Î.C.C.J. în cadrul recursului promovat, dar toate cererile sale i-au fost respinse.
La data de 19.11.2013, revizuientul V. V. și-a completat cererea de revizuire în cuprinsul căreia a arătat că pe ordonanța de declinare a competenței de soluționare a cauzei a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj în favoarea D.N.A. – Serviciul Teritorial Timișoara, respectiv în referatul Poliției Lugoj, apare un fals grosolan raportat la suma ce făcea obiectul infracțiunii de corupție, astfel încât să se atragă competența ultimei instituții menționate. În plus, deși în fața Tribunalului T. a solicitat, în probațiune, efectuarea unei expertize grafoscopice a celor două înscrisuri menționate, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra solicitărilor sale. Revizuientul a arătat că, ordonanța de declinare a cauzei a dispărut de la dosar, iar denunțul inițial, formulat de martorul – denunțător V. M. I. împotriva numitului V. V. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, a fost modificat la D.N.A. – S.T. Timișoara pentru a permite reținerea unei încadrări juridice pentru fapte de corupție. Revizuientul a învederat că, nici instanțele brașovene nu au procedat la solicitarea duplicatului ordonanței de declinare aflat la P. de pe lângă Judecătoria Lugoj, deși lipsea veriga care a condus la instrumentarea dosarului de D.N.A. T..
Tribunalul a constatat că V. V. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cumpărarea influenței unui funcționar prevăzută de art. 6/1 din Legea nr. 78/2000 și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, împreună cu inculpații Laczko S. F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și P. T., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în forma complicității, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 257 Cod penal și art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Ca stare de fapt s-a reținut că, în perioada 2002 – 2003, inculpatul V. V. a pretins și primit suma de aproximativ 25.000 euro, de la reprezentanții mai multor societăți comerciale, pentru a le obține, prin intermediul unor persoane cu funcții în Ministerul Transporturilor, autorizații de transport bilaterale, prevalându-se de funcția de președinte al filialei T. a C.N.S.R.L. Frăția pe care o deținuse anterior, iar după punerea sa sub învinuire, a întocmit în fals contracte de comision și consultanță cu aceste societăți pentru a justifica obținerea autorizațiilor de transport, pe care le-a invocat în cursul urmăririi penale.
S-a mai reținut și faptul că inculpatul a remis suma de 50 milioane lei coinculpaților Laczko S. F. și P. T., în scopul oferirii ca folos material reprezentanților ., asupra cărora aceștia ar fi avut influență, pentru a-i facilita câștigarea unei licitații prin care se vindea o locomotivă tip LDH de a cărei achiziționare era interesat inculpatul V. V..
Inițial, cauza a fost înregistrată la Tribunalul T. (dosar nr. 6585/12.05.2006, număr nou_ ) pronunțându-se sentința penală nr. 378/13.07.2007. Prin decizia penală nr. 192/22.10.2007 a Curții de Apel Timișoara s-a dispus admiterea apelurilor declarate de D.N.A. – Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpatul V. V., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
La data de 06.11.2007, prin încheierea pronunțată în dosarul penal nr._ Î. C. de Casație și Justiție a admis cererea formulată de inculpatul V. Vlariu și a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Timișoara la Curtea de Apel B.. La data de 12.11.2007, Curtea de Apel Timișoara a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Curtea de Apel B..
Prin decizia penală nr. 13/., Curtea de Apel B. a dispus, în contextul admiterii apelurilor formulate de D.N.A. – Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul V. V. împotriva sentinței penale nr. 378/13.07.2007 a Tribunalului T., trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul B.. A fost totodată înlocuită măsura preventivă a obligării inculpatului V. V. de a nu părăsi localitatea Lugoj cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Prin sentința penală nr. 584/2009, Tribunalul B. a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu (cap.1) în acuzarea inculpatului V. V. din infracțiunea prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 Legii nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (pct. 1,2,4,5) în patru infracțiuni prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal și condamnarea inculpatului V. V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. (pct. 1 rechizitoriu, parte vătămată V. I.), cu aplicarea art. 81, 82 Cod penal, stabilind termen de încercare de 5 ani, cu aplicarea art. 13 Cod penal relativ la pedepsele accesorii prevăzute de art. 71, 64 Cod penal. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 18.04.2006 – 05.12.2007 și s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara aplicată inculpatului V. V. prin decizia penală nr. 13/A/19.02.2008 a Curții de Apel B., cu toate obligațiile impuse.
De asemenea, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală la art. 10 lit. a Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului V. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal (pct. 2, 4, 5 din rechizitoriu); în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului V. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de cumpărare a influenței prevăzută de art. 6 1 Legea nr. 78/2000 (cap. II rechizitoriu) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal raportat la art. 17 lit. c Legea nr. 78/2000. (cap. III rechizitoriu); în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală achitarea inculpaților Laczco S. F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 Legea nr. 78/2000 și P. T. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 Cod penal raportat la art. 6 Legea nr. 78/2000 (cap. II rechizitoriu).
Prin decizia penală nr.15/. a Curții de Apel B. s-a dispus admiterea apelului declarat de P. de pe lângă Î. C. de Casație și Justiție, DNA - Serviciul Teritorial B. împotriva hotărârii instanței de fond sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice în ceea ce îl privește pe inculpatul V. V., a modalității de individualizare a executării pedepsei aplicate aceluiași inculpat și cu privire la greșita respingere a cererii de confiscare a sumelor de bani.
În consecință, s-a dispus conform art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din patru infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal în infracțiunea continuată de trafic de influență prevăzută de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (4 acte materiale), inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare în modalitatea de executare prevăzută de art.86/1 Cod penal.
A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara aplicată inculpatului V. V. prin decizia penală nr.13/A/19.02.2008 a Curții de Apel B..
În temeiul art.257 alin. 2 Cod penal raportat la art.19 din Legea nr.78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul V. V. a sumelor de 9000 USD și 8000 euro primite de la denunțătorul Geczi T. și a sumei de 300 lei primită de inculpat de la denunțătorul G. D..
Au fost menținute celelalte dispoziții ale instanței de fond.
Prin decizia penală nr. 1608/16.05.2012, Î. C. de Casație și Justiție a respins recursurile formulate de Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial B. și inculpatul V. V..
Analizând cererea de revizuire formulată de condamnat, tribunalul a considerat că nu poate fi admisă în principiu întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 394 Cod procedură penală.
Relativ la temeiul prevăzut de art. 394 litera a Cod de procedură penală tribunalul a constatat că situațiile prezentate de către petent au fost cunoscute instanțelor judecătorești investite cu soluționarea fondului cauzei, nefiind vorba de împrejurări noi sau fapte noi învederate în cadru procedurii revizuirii.
Relativ la cazurile de la lit. b), c) și d) tribunalul a constatat că nu există hotărâri judecătorești de condamnare pentru mărturie mincinoasă ori o altă infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere săvârșită de un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală.
Cu privire la cazul prevăzut de lit. e) s-a constatat că în categoria hotărârilor care nu se pot concilia care sunt supuse revizuirii nu pot intra hotărâri ale instanțelor de grad diferit pronunțate în căile de atac exercitate în aceeași cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel revizuentul V. V. care a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale, arătând că a fost încălcat flagrant codul de procedură penală, fără a motiva cererea de apel.
Verificând hotărârea atacată Curtea reține că în mod legal și temeinic s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, întrucât motivele invocate de petent nu se încadrează în motivele de revizuire prevăzute expres în art. 394 Cod de procedură penală.
Tribunalul a analizat detaliat fiecare motiv invocat de petent în parte prin raportare la cazurile de revizuire, analiză pe care Curtea o consideră corectă.
Cazul prevăzut la litera a din art. 394 Cod de procedură penală nu se regăsește în speță întrucât nu ne aflăm în ipoteza unor fapte sau împrejurări necunoscute instanțelor ce l-au judecat pe petent, tezele probatorii invocate de revizuent în cererea de revizuire fiind invocate și în fața instanțelor ce l-au judecat, acestea pronunțându-se cu privire la administrarea de probe în cunoștință de cauză cu referire la aceste teze probatorii.
Analiza probelor solicitate de revizuent a fost făcută detaliat de procurorul ce a întocmit referatul, fiind reluată și de Tribunal în motivarea sentinței.
Astfel, cu privire la înscrisurile ridicate de la ARR, DNA- Serviciul Teritorial Timișoara a comunicat instanței de apel că au fost anexate la dosarul cauzei, asupra probelor cu expertize grafologică și grafoscopică instanțele de fond s-au pronunțat, audierea martorilor V. M., R. și avocat Mitar G. a mai fost solicitată, instanța de fond pronunțându-se asupra probelor.
Revizuentul nu a invocat fapte sau împrejurări necunoscute, ci aspecte deja discutate în cursul procesului în care a fost judecat, fie la instanța de fond fie la instanțele superioare în grad, aceste aspecte fiind analizate detaliat de tribunal.
Cu privire la cazurile de revizuire prevăzute la literele b, c și d Cod de procedură penală, Curtea constată că niciuna dintre ipotezele cuprinse în textele legale nu se regăsește în speță, atâta vreme cât niciun martor, expert sau interpret nu a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă și nici un membru al completului de judecată, procurorul sau organul de cercetare penală nu a săvârșit vreo infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. De asemenea nici un înscris ce a servit ca temei al hotărârii nu a fost declarat fals.
În speță sunt incidente dispozițiile art. 395 alineat 1 Cod de procedură penală întrucât nimic nu au împiedicat organele judiciare să constate caracterul mincinos al mărturiei martorului, expertului sau interpretului sau săvârșirea unei infracțiuni de către persoanele arătate la litera d a art. 394 Cod de procedură penală, dacă ar fi fost sesizate în acest sens sau s-ar fi sesizat din oficiu.
Cum în speță nu există nici hotărâre judecătorească și nici ordonanță a procurorului prin care să se fi dispus asupra fondului cauzei, în condițiile în care situațiile invocate trebuiau dovedite cu astfel de înscrisuri, nu pot fi reținute aceste cazuri ca și motive de revizuire.
Motivul invocat la litera e din art. 394 Cod de procedură penală nu poate fi reținut întrucât nu există două hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia în cauză, revizuentul fiind condamnat printr-o singură hotărâre definitivă.
Lipsa de asistență juridică obligatorie invocată de revizuent nu constituie motiv de revizuire și trebuie invocată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pronunțate în cauză. Aspectele privind nelegalitatea administrării unor probe, cum ar fi interceptarea convorbirilor telefonice, competența organelor de cercetare penală sau a parchetului specializat DNA, nu pot fi invocate decât în cursul procesului penal în care este judecat, fără a putea constituit motive de revizuire, întrucât art. 394 Cod de procedură penală conține o enumerare limitativă.
Pentru aceste considerente, întrucât motivele invocate de revizuent nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute limitativ la art. 394 Cod de procedură penală, în mod legal și temeinic tribunalul a considerat că cererea de revizuire este inadmisibilă în principiu, astfel că se va respinge ca nefondat apelul formulat de revizuentul V. V. împotriva sentinței penale nr. 14/S/21.01.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ pe care o va menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală va obliga apelantul V. V. la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste considerente,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de revizuentul V. V. împotriva sentinței penale nr. 14/S/21.01.2014, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul penal nr._ pe care o menține.
În baza art. 275 alineat 2 Cod de procedură penală obligă apelantul V. V. la plata sumei de 100 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2014.
Președinte Judecător
M. G. L. A. P. D.
Grefier
A. O.
Red.M.G.L./08.04.2014
Tehnoredact.AO/08.04.2014/4 ex.
Jud.fond A. C. T.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 991/2013. Curtea... → |
|---|
