Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 545/2012. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2012 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-06-2012
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL B.
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 545/R
Ședința publică din 7 iunie 2012
Instanța constituită din:
Complet de judecată CR2:
PREȘEDINTE – N. Țînț - judecător
Judecător – E. B.
Judecător – N. H.
Grefier – V. P.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – procuror R. Veșteameanu– din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B..
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul H. G. împotriva sentinței penale nr. 251/10.02.2012 în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 24 mai 2012 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 7 iunie 2012.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 251/10.02.2012 a Judecătoriei B., în baza art.215 al.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul H. G., la pedeapsa de 3 ani și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.61 al.1 Cod penal a menținut liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.519/2001 a Judecătoriei F..
În baza art.291 teza a II-a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art.61 al.1 Cod penal a menținut liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.519/2001 a Judecătoriei F..
În baza art.33 lit.b raportat la art.34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 7 luni închisoare, ce va fi executată în final de inculpat.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
În baza art. 346 alin 1 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată ..R.L, prin reprezentant legal . și a obligat pe inculpatul H. G. să achite acesteia suma de 18.562,29 lei reprezentând despăgubiri civile, la care s-a adaugat dobânda aferentă creditului restant până la achitarea integrală a acestuia.
A constatat că B. G. S. G. SA nu mai are calitatea de parte vătămată în cauză.
În temeiul art.348 Cod procedură penală a dispus desființarea înscrisului falsificat, respectiv adeverința de venit nr.116/15.08.2006 (fila 26 dosar urmărire penală).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 17.08.2006 inculpatul H. G. s-a prezentat la B. – Agenția F. și prezentând adeverința de venit nr.116/15.08.2006, prin care se atesta în mod nereal că ar fi angajatul . de Presă SRL, a solicitat și obținut un credit de nevoi personale în valoare de 10.000 lei.
Inculpatul nu a mai achitat nici una din ratele scadente, astfel că împotriva sa a fost formulată plângere penală de către partea vătămată. În cursul cercetărilor creanța a fost vândută de B. G. S. G. SA către ., reprezentant în România al ..R.L.
Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că a solicitat și obținut creditul în valoare de 10.000 lei, susținând că documentele pe care le-a depus la bancă le-a primit de la un anume B. D., căruia i-a dat și banii (filele 16-20 urmărire penală), persoană ce nu a fost însă identificată. A mai arătat inculpatul că a procedat în acest mod deoarece B. D. i-a promis că îl va angaja la firma lui, perspectivă ce nu s-a mai concretizat. În consecință, a apreciat că inculpatul a avut reprezentarea clară a faptului că adeverința de venit folosită pentru obținerea creditului nu corespunde realității, inducând astfel în eroare pe reprezentanții B. cu scopul de a dobândi un folos material injust.
Inculpatul nu s-a prezentat în instanță la nici un termen de judecată.
Astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, prin sentința penală nr.519/2001 a Judecătoriei F. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni de violare de domiciliu și viol, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 15.03.2005, cu un rest de 592 zile. Raportat la această condamnare în cauză sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal.
Procedând la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului instanța a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, referitoare la gradul concret de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite, urmările produse (valoarea creditului nu a fost una foarte ridicată; nu s-a recuperat nimic din prejudiciu), timpul scurs de la comiterea faptelor, de cca. 5 ani și 6 luni, care a atenuat semnificativ din impactul social al acestora, precum și de persoana inculpatului, care este recidivist, a recunoscut faptele, nu a manifestat preocupare pentru derularea procesului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul H. G., solicitând reducerea pedepsei, apreciată prea mare în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului. Cazul de casare invocat a fost cel prevăzut de art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală. Recurentul inculpat nu s-a prezentat în recurs, fiind reprezentat de avocat din oficiu.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate: înscrisuri, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/15.06.2010 întocmit de IPJ B., prin care s-a stabilit că scrisul de pe adeverința de venit nu aparține inculpatului, impresiunile de ștampilă de pe acest document nu au fost depuse cu ștampilele aparținând . de Presă, raportul de constatare tehnico-științifică nr._/26.05.2011, prin care s-a stabilit că semnăturile din angajamentul de plată, cererea de credit, oferta de credit, contractul de credit și graficele de rambursare au fost executate de inculpatul H. G. (filele 48-76 urmărire penală), declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale, acesta recunoscând în cursul urmăririi penale că a solicitat și obținut creditul în valoare de 10.000 lei, susținând că documentele pe care le-a depus la bancă le-a primit de la un anume B. D., căruia i-a dat și banii (filele 16-20 urmărire penală), persoană ce nu a fost însă identificată. Inculpatul a avut reprezentarea clară a faptului că adeverința de venit folosită pentru obținerea creditului nu corespunde realității, inducând astfel în eroare pe reprezentanții B. cu scopul de a dobândi un folos material injust, de vreme ce a susținut că a procedat în acest mod deoarece B. D. i-a promis că îl va angaja la firma lui, perspectivă ce nu s-a mai concretizat.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a valorificat criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând cont de gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptei, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii acesteia, de valoarea prejudiciului produs părții vătămate, dar și de persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, acesta săvârșirii fapta în stare de recidivă postcondamnatorie. În raport de aceste aspecte Curtea apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei stabilită inculpatului într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege.
Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. G. și va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 189, 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de inculpatul H. G. împotriva sentinței penale nr. 251/10.02.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul avocatului din oficiu, care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
N. Țînț E. B. N. H.
GREFIER
pt. V. P.
aflată în concediu de odihnă
semnează P. Grefier
L. Giurgeștean
Red. E.B./12.07.2012
Dact.C.G./16.07.2012
- 2 ex -
Jud.fond. C.G.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 626/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
