Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 46/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 46/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 25-04-2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.46/C DOSAR NR._

Ședința publică din 25 aprilie 2014

Instanța constituită din:

Complet de judecată CFJC23:

PREȘEDINTE – C. C. G.

Grefier – A. O.

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public – procuror C. I.– din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. – S. T. B.

Pe rol fiind soluționarea contestațiilor formulate de inculpații L. A. N., M. V. M., P. D. A., P. I. I. și S. I. B. împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2014 pronunțată de T. pentru Minori și Familie B. în dosarul penal nr._ 13.

Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 369 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul inculpat L. A. N., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de apărătorul ales, avocat V. N., contestatorul inculpat M. V. M., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. E., contestatorul inculpat P. D. A., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Miniscloux A., contestatorul inculpat P. I. I., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de apărătorul ales, avocat C. V. și contestatorul inculpat S. I. B., în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul C.) și asistat de apărătorul ales, avocat N. I..

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța face cunoscut inculpaților motivul pentru care se află în fața curții de apel, și anume, pentru faptul că au formulat contestații împotriva încheierii din 22.04.2014 pronunțată de T. B. prin care s-a menținut starea lor de arest preventiv.

Întrebații fiind, apărătorii din oficiu arată că au luat legătura cu inculpații. De asemenea și apărătorii aleși arată că au legătura cu inculpații.

La întrebarea instanței, dacă sunt chestiuni prealabile de invocat sau cereri de formulat, domnul avocat N. I. arată că are de depus la dosar un memoriu scris de către inculpatul S. I. B., alte cereri nu are de formulat. De asemenea, nici ceilalți apărătorii atât aleși cât și din oficiu ai inculpaților, precum și reprezentantul parchetului arată că nu au cereri de formulat.

Având în vedere că nu sunt alte cereri, chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, în conformitate cu dispozițiile art. 388 Cod de procedură penală, acordă cuvântul în susținerea contestațiilor formulate în cauză.

Avocat ales V. N. pentru contestatorul inculpat L. A. N., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii din 22.04.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. și înlocuirea măsurii arestării preventive cu orice altă măsură restrictivă de libertate prevăzută la art. 202 al. 4 lit. b și d din Codul de procedură penală. Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul este de 8 luni de zile arestat preventiv în cauză și nici până acuma nu s-a trecut la judecarea cauzei în fond la administrarea probatoriului. Spune acest aspect fiindcă inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care este trimis în judecată și pe bună dreptate la două dintre infracțiuni, și anume, cea de trafic de minori dacă s-ar analiza cu atenție se poate observa că nu este el indiciat ca autor al infracțiunii, iar la cea de șantaj persoanele vătămate nu spun nimic despre el, doar că în alte două cazuri relatează că a fost și el pe acolo. Pentru aceste două fapte nu există probe care să demonstreze nevinovăția inculpatului și consideră că aceste probe, probabil, le va putea face cu ocazia audierii persoanelor vătămate în instanță. Singurele probe aduse împotriva inculpatului sunt acele declarații ale persoanei vătămate de origine poloneză la infracțiunea de trafic de persoane care a dat o amplă declarație care se află la dosar. Față de faptul că aceasta nu cunoaște limba română, crede că această declarație a fost puțin direcționată de organul de urmărire penală prin nuanțele care s-au dat acelei declarații. La început în acest dosar au fost cercetați 19 inculpați care au fost arestați preventiv, pe parcursul timpului atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au pus în libertate o parte dintre inculpați, înlocuind măsura arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate pentru fapte similare cu faptele pentru care inculpatul în momentul de față este arestat. Crede ar trebui să existe un echilibru și același regim sancționator și pentru inculpatul pe care îl asistă, având în vedere că pentru infracțiunile de trafic de persoane și cea de șantaj ceilalți coinculpați care erau arestați preventiv în cauză au fost puși în libertate. De asemenea, termenul scurs de 9 luni de zile apreciază că este un termen rezonabil atât pentru inculpat cât și pentru opinia publică din F. care nu mai este oripilată de faptele care s-au reținut în sarcina inculpaților, din moment ce o parte din ei au fost puși în libertate. Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una dintre măsurile prevăzute de art. 202 al. 4 lit. b și d Cod de procedură penală.

Avocat din oficiu G. E. pentru contestatorul inculpat M. V. M., având cuvântul, de asemenea, solicită admiterea contestației și nemenținerea stării de arest preventiv având în vedere că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Solicită să se aibă în vedere faptul că a trecut aproape 8 luni de zile de la momentul luării acestei măsuri, fapt pentru care pericolul social care a fost avut în vedere la acel moment nu mai există. De asemenea, solicită înlocuirea acestei măsuri preventive cu o măsură mai blândă, în baza art. 242 al. 2 Cod procedură penală, fie cu cea a controlului judiciar, fie cu cea a arestului la domiciliu, respectiv cele prevăzute la art. 202 al. 4 lit. b sau d Cod procedură penală, avându-se în vedere împrejurările concrete ale faptei, conduita procesuală a inculpatului, considerând că luarea unei măsuri mai blânde nu ar impieta cu nimic asupra bunei desfășurări a procesului penal.

Avocat din oficiu Miniscloux A. pentru contestatorul inculpat P. D. A., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii pronunțată la data de 22.04.2014 de către T. pentru Minori și Familie B. și nemenținerea arestării preventive, având în vedere că nu mai există indicii temeinice care să justifice această măsură luată de aproximativ 9 luni de zile. Consideră că în situația în care judecarea va avea loc în stare de libertate nu se va impieta în niciun fel buna desfășurare a procesului penal. Totodată, consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă la acest moment. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, în temeiul art. 242 al. 2 din Codul de procedură penală, respectiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, ori cu arestul la domiciliu.

Avocat ales C. V. pentru contestatorul inculpat P. I. I., având cuvântul, învederează instanței că situația acestui inculpat este cu totul specială față de cea a celorlalți coinculpați și până acum situația acestuia nu a fost remarcată nici de către Ministerul Public, nici de către judecătorii care au judecat acest dosar, dar nici de către apărare, și anume, faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii faptelor. Or față de această chestiune și văzând că nu i se reține starea de minorat, crede că ne aflăm într-o situație specială, atâta vreme cât arestul preventiv durează de 9 luni de zile din 7.08.2013 față de un inculpat care la data săvârșirii faptelor era minor. Se poate observa că, inculpatul P. I. I. este născut pe data de 1.12.1994 și a împlinit vârsta de 18 ani, abia la data de 1.12.2012. Acesta este acuzat de trafic de persoane, în formă continuată, cu două acte materiale raportat la persoanele vătămate C. și M., dar solicită a se observa că aceste fapte de trafic de persoane sunt comise în perioada minoratului pentru că ambele persoane vătămate, cum de altfel reține și Ministerul Public, aceste activități infracționale s-au desfășurate în perioada august-septembrie 2012, pe cale de consecință, înainte ca el să împlinească vârsta de 18 ani. Cu privire la infracțiunea de șantaj reținută în sarcina sa, se poate observa că din declarația părții vătămate I. A. M. singura persoană vătămată care are legătură cu inculpatul P. se reține un singur episod din vara anului 2010. Sigur că Ministerul Public reține o formă continuată a acestei infracțiuni de șantaj în sarcina mai multor inculpați printre care și P. I. I. raportat la aceeași persoană vătămată I. A. M. din perioada 2010 până în 2013. Însă, în mod explicit atât în rechizitoriu cât și în declarația persoanei vătămate I. A. M. aflată la filele 64-65 din volumul I din dosarul de urmărire penală, se poate observa că se relatează un singur episod la care ar fi participat P. I. I., și anume, vara anului 2010. Citind cu atenția declarația acestei persoane vătămate se relatează faptul că P. I. I. împreună cu alți coinculpați a fost acolo și a consumat băuturi alcoolice și alte alimente, însă nu se referă la P. I. I. ca fiind el cel care a exercitat în mod corect sau indirect amenințări sau violență asupra persoanei vătămate. Pe cale de consecință, eventual, ar putea fi un complice sau în măsura în care se va dovedi în cursul cercetării judecătorești că a avut o participație cu adevărat la acest șantaj.

Cu privire la infracțiunea de trafic de persoane de care este acuzat raportat la persoane vătămate C. și M., solicită instanței să analizeze în primul rând declarația persoanei vătămate C. pentru că este singura probă împotriva inculpatului P. I. I. și se poate observa că în privința acesteia nu se realizează niciuna dintre acțiunile tipice ale infracțiunii trafic de persoane. Nu rezultă de nicăieri din declarația acesteia că P. I. I. ar fi recrutat-o, transportat-o, transferat-o, cazat-o sau primit-o pentru că acestea cinci sunt forme alternative ale infracțiunii de trafic de persoane. Este adevărat, se reține faptul că și persoana vătămată C. a fost traficată și exploatată de către alți coinculpați din acest dosar și că întâmplător, într-o singură ocazie în preajmă era și inculpatul P. I. I.. De aici și până a se trage concluzia că există probe solide în privința autoratului acestei fapte raportat la această persoană vătămate în condițiile în care era și minor, toți ceilalți coinculpații fiind majori este cale lungă. Din punct de vedere al apărării există o suspiciune rezonabilă că s-ar fi săvârșit o astfel de infracțiune cel puțin din probele administrate până la acest moment este persoana vătămată cu identitate protejată M. despre care se reține în declarația acesteia și în acuzația formulată de către Ministerul Public că inculpatul P. I. I. ar fi fost una dintre persoanele care au recrutat-o pe această parte vătămată, dar în condițiile în care această presupusă recrutare și acțiune infracțională a inculpatului era comisă în perioada când acesta era minor. Față de aceste chestiuni, crede că perpetuarea unei stări de arest ce durează de la începutul lunii august 2013 față de un inculpat care la momentul săvârșirii tuturor acțiunilor concrete infracționale de care este acuzat era minor este atât disproporționată cât și inoportună.

Crede că admiterea contestației și dispunerea în mod favorabil asupra cererii formulate de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar cu limită teritorială mun. F. ar fi mai apropiată de situația particulară a inculpatului P. I. I.. Cu atât mai mult cu cât invocă și egalitatea de tratament juridic față de alți coinculpați, pentru că se poate observa că în acest dosar sunt și alte persoane care sunt acuzate de șantaj și care erau majori la data săvârșirii faptelor și alte persoane care sunt acuzate de trafic de persoane care, de asemenea, erau majore la data săvârșirii faptelor se află în stare de libertate, acum câteva luni acestor inculpați li s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura controlului judiciar. În atare situație, consideră că cu atât mai mult mai mult față de un inculpat care era minor la data săvârșirii faptelor este disproporționată această măsură. De asemenea, din punct de vedere a noii legislații penale care nu mai permite aplicarea unor pedepse pentru minorii care au săvârșit fapte în stare de minoritate, ci doar aplicarea a unor măsuri educative, văzând și dispozițiile legii penale mai vechi coroborate cu cele mai noi, acea că limitele de pedeapsă prevăzute pentru minori se reduc la jumătate, se poate observa că în condițiile în care s-ar ajunge la o soluție să se constate că faptele există și că au fost săvârșite cu această formă de vinovăție de către inculpatul P. I. I. nu s-ar putea aplica acestuia o măsură educativă privativă de libertate pentru că limitele reduse de pedeapsă pentru infracțiunea cea mai gravă, traficul de persoane sunt de la 3 la 10 ani reduse la jumătate. Pentru că acesta este minor limitele de pedeapsă ar fi de la 1 și jumătate la 5 ani, or o măsură educativă privativă de libertate în condițiile noii legi s-ar putea aplica numai dacă limitele de pedeapsă ar fi mai mari de 7 ani. Având în vedere minuta Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la aplicarea pe instituții autonome și văzând regimul sancționator aplicabil minorilor în vechea lege, crede că se vor avea în vedere limitele de pedeapsă reduse pentru minori.

Avocat ales N. I. pentru contestatorul inculpat S. I. B., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii din 22.04.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., nemenținerea măsurii arestării preventive pe care o consideră la acest moment mult prea îndelungată și excesivă. Eventual, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai blândă, respectiv cea a controlului judiciar având ca limită teritorială județul B. sau una mult mai restrictivă, și anume, arestul la domiciliu. Inculpatul pe care îl apără este arestat din data de 15 august 2014, de aproape de 8 luni și jumătate și trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc și una de trafic internațional de droguri. A se observa că inculpatul încă de la prima declarație și-a recunoscut partea sa de vină, respectiv, a recunoscut că a remis cantitatea de 180 de grame de cannabis coinculpatului G. și a beneficiat de prevederile art. 320 Cod de procedură penală vechi fiind condamnat la o pedeapsă de 3 sau 4 ani, fiind pus în libertate în apel chiar de către Curtea de Apel B.. Teoretic, inculpatul S. I. B. ar putea primi o pedeapsă cu suspendare. Vis-a-vis de acuzele de trafic internațional de droguri care i se aduc în sarcină, acestea sunt nefondate, întrucât D.-ul nu a făcut dovada implicării sale prin niciun act sau gest în aceea activitate, inculpatul putând să primească o pedeapsă cu suspendare. Or aceste prelungiri succesive a măsurii arestării preventive îi reduc substanțial această posibilitate. Nu în ultimul rând, solicită instanței să se aplece asupra situației personale ale inculpatului, chiar dacă s-a reținut de către judecătorul fondului cauzei în mod nejustificat faptul că acesta a mai fost condamnat anterior solicită a se observa că din data de 27.01.2013 anterior comiterii acestei fapte iunie 2014, inculpatul a fost reabilitat de drept. Astfel încât, părerea sa este că nu se mai poate face referire la aceea condamnare, a fost condamnat pentru un alt gen de infracțiune, respectiv pentru infracțiunea de conducere a unui autoturism fără permis. A trecut o perioadă însemnată de timp de la data când a comis acea faptă când avea 19 ani, iar până în 2013 la momentul săvârșirii celelalte infracțiuni. Totodată, să se aibă în vedere faptul că tatăl său este bolnav, a depus documente medicale justificative în acest sens, din care rezultă că are cancer la postată, a fost operat și va fi operat din nou, sens în care are nevoie de fiul său ca să-l ajute. Mama acestuia este plecată în Italia la muncă și nu-l poate ajuta. La termenule anterioare a depus ofertele de muncă de la o societate din F. care îl va angaja în momentul în care acesta va fi pus în libertate în funcția de muncitor necalificat.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că se impune respingerea contestațiilor formulate în cauză, ca nefondate. Este adevărat că în această cauză au fost arestate mai multe persoane care, ulterior, au fost puse în libertate, dar prezenții inculpați fiind cercetați în continuare în stare de arest preventiv apreciază că la momentul la care instanțele au dispus punerea în libertate a celorlalte persoane cercetate s-a avut în vedere gradul sau implicarea acestora la comiterea infracțiunii și s-a apreciat că raportat la persoanele care au rămas în stare de arest față de cele care sunt libere au avut o contribuție mai redusă sau judecătorul a apreciat că raportat la circumstanțele persoanele ale acelor persoane s-a impus luarea unei alte măsuri preventive.

Cu privire la faptul că inculpatul P. I. I. ar fi comis faptele în perioada în care era minor, chiar apărarea a susținut că în rechizitoriu s-a reținut și o infracțiune de șantaj în formă continuată, infracțiune de șantaj care s-ar fi consumat în perioada 2010-2013, trebuie avut în vedere că în momentul epuizării este anul 2013 cu privire la acea infracțiuni, iar în 2013 inculpatul P. I. I. era major. Dacă cu privire la anumite fapte pe care le-a comis în perioada înainte de a împlini vârsta de 18 ani, cu privire la alte fapte având în vedere infracțiunea continuată, momentul epuizării discutăm de comiterea faptei în stare de majorat.

În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de apărare cu privire la probele de la dosar la analiza acestor probe, consideră că instanțele pe parcursul celor 8-9 luni le-au avut în vedere și la fiecare termen au analizat aceste chestiuni invocate de către apărare. Cu privire la aceste chestiuni până în acest moment, spune că hotărârile judecătorești, acte reale, se bucură de o relativă autoritate de lucru judecat în sensul că cercetarea judecătorească nu a început și aspectele stabilite cu privire la existența probelor rămân oarecum definitive până în momentul în care va începe cercetarea judecătorească. Problema este dacă raportat la criteriile prevăzute de dispozițiile art. 223 al. 2 teza a doua din Codul de procedură penală se mai impune în continuare ca inculpații să fie cercetați în stare de arest preventiv. În opinia apărării, apreciază că în continuare aceste criterii sunt îndeplinite și pe noua reglementare nu mai există obligativitatea prezentării unor probe care să dovedească un anumit pericol. Legiuitorul a stabilit că judecătorul sau instanțele de judecată având în vedere criteriile stabilite de art. 223 al. 2 teza finală Cod de procedură penală să aprecieze dacă se constată că privarea unei persoane este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Starea și situația fiecărui inculpat se analizează în mod separat de către instanțele de judecată și acum nu trebuie să se ajungă la concluzia că dacă într-o cauză în care au fost arestați mai mulți inculpați, dacă o parte dintre ei au fost puși în libertate, atunci la termenele următoare pentru a se asigura un tratament egal vor fi puse în libertate și ceilalți inculpați. Apreciază că în momentul în care se va debuta cercetarea judecătorească, judecătorul fondului își va forma o opinie cu privire la persoana și la situația fiecărui inculpat prin audierea acestora, bineînțeles dacă inculpați vor dori să dea declarații în cauză.

Față de toate aceste considerente și ținând seama și de timpul scurs din momentul arestării preventive până în prezent având în vedere complexitatea cauzei, pe de o parte, dar și modificările legislative intervenite, apreciază că se impune respingerea contestațiile formulate în cauză, ca fiind nefondate.

În replică, domnul avocat C. V., e adevărat, că în rechizitoriu se reține forma continuată a infracțiunii de șantaj, respectiv trafic de persoane, chiar reprezentantul parchetul a spus că sunt comise în minorat, deși nu s-a reținut starea de minorat. Însă cu privire la infracțiunea continuată, atât în rechizitoriu cât și în declarația persoanei vătămate singurul episod relatat este din vara anului 2010. Faptul că se reține forma continuată fără să se relateze vreun alt episod pe parcursul următorilor ani, respectiv 2011, 2012, 2013 la care să fi participat inculpatul P. I. I. crede că este de natură să fie cenzurat de către instanță. Cu privire la cel de-al doilea aspect pe care vrea să-l învedereze este legat de ultima teza a art. 223 al. 2 Cod de procedură penală în care se vorbește de faptul că starea de arest preventiv trebuie să conducă la înlăturarea unei stări de pericol, or dacă această stare de pericol a existat, consideră că după 9 de luni a fost înlăturată această stare de pericol pentru ordinea publică, ca stare de pericol iminentă și ar putea fi asigurată această ordine publică și regulile de conviețuire socială și prin plasarea inculpatului P. I. I. sub o măsură mai puțin dură.

Contestatorul inculpat L. A. N., personal, având ultimul cuvânt, arată că a stat în arest preventiv 9 luni de zile atât de C. cât și de Paști, vrea să fie alături de familie deoarece este nevinovat pentru toate capetele de acuzare care i se aduc. Promite că va respecta toate obligațiile care îi vor fi impuse de către instanță, dacă va fi lăsat în libertate sub măsura controlului judiciar.

Contestatorul inculpat M. V. M., personal, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în star de libertate.

Contestatorul inculpat P. D. A., personal, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate deoarece are o mamă bolnavă care se află la al treilea preinfarct, chiar și la acest moment este în spital. În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, a se observa că nu există niciun client care să spună că a luat bani de la el. De asemenea, nu există nicio convorbire telefonică cu nicio parte vătămată. A fost urmărit timp de șase luni în anul 2013 și nu i se reține nicio acuzație în anul 2013, toate acuzațiile sunt din 2012. La dosar există doar niște simple declarații care sunt dictate de către anchetatori, sunt doar două declarații date de două fete pe care nici nu le cunoaște.

Contestatorul inculpat P. I. I., personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.

Contestatorul inculpat S. I. B., personal, având ultimul cuvânt, de asemenea, lasă la aprecierea instanței.

CURTEA

Constată că prin încheierea din data de 22.04.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., în baza art.208 al.2 și 3 Cod procedură penală raportat la art.207 al.4 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și menține starea de arest preventiv a inculpaților:

1. L. A.-N. – fiul lui F. N. și S. A., născut la data de 08.08.1981 în municipiul F. județul B., domiciliat în municipiul F., ..3, ., județul B., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP F., CNP._, mandat de arestare preventivă nr.29/08.08.2013 emis de T. pentru Minori și Familie B.;

2. P. D.-A. – fiul lui F. A. și M. C., născut la data de 22.12.1986 în municipiul F. județul B., domiciliat în municipiul F., ., județul B., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP F., CNP._, mandat de arestare preventivă nr.36/08.08.2013 emis de T. pentru Minori și Familie B.;

3. S. I.-B. – fiul lui A. și E., născut la data de 10.10.1987 în municipiul F. județul B., domiciliat în municipiul F., ., județul B., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP F., CNP._, mandat de arestare preventivă nr.46/15.08.2013 emis de T. pentru Minori și Familie B.;

4. P. I.-I. – fiul lui C. și F., născut la data de 01.12.1994 în municipiul F. județul B., domiciliat în municipiul F., ., județul B., posesor al C.I. . nr._ eliberat de SPCLEP F., CNP._, mandat de arestare preventivă nr.38/08.08.2013 emis de T. pentru Minori și Familie B.;

5. M. V.-M. – fiul lui V. și P., născut la data de 12.12.1978 în municipiul F. județul B., domiciliat în municipiul F., ..22, apt.30, județul B., posesor al C.I. . nr._ eliberată de SPCLEP F., CNP._, mandat de arestare preventivă nr.44/08.08.2013 emis de T. pentru Minori și Familie B.;

Totodată s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de inculpații de mai sus, prin apărători.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin încheierea din 17.12.2013, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul nr._ 13, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților L. A.-N., P. I.-L., A. I.-C., P. D.-A., S. I.-B., P. I.-I., M. V.-M., R. M.-I., P. Stroița-C., B. I.-M., D. I.-M. și A. G..

Prin încheierea din 10.02.2014, în procedura de cameră preliminară, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și a menținut starea de arest preventiv a inculpaților L. A.-N., P. D.-A., S. I.-B., P. I.-I., M. V.-M., în timp ce pentru inculpații B. I.-M. și D. I.-M.(și pentru alți inculpați, a căror situație nu face obiectul prezentei examinări) s-a înlocuit această măsură cu aceea a controlului judiciar.

De asemenea, prin încheierea din 10.02.2014 s-a constatat că reținerea în cauză a infracțiunii prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003 nu mai poate constitui temei al menținerii/insituirii măsurilor preventive, tribunalul raportându-se numai la celelalte presupuse infracțiuni reținute în sarcina inculpaților prin actul de inculpare, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul încheierii sus-menționate. Cu toate acestea, în ceea ce privește celelalte presupuse infracțiuni imputate inculpaților, modalitatea de săvârșire a acestora prin formarea unei grupări predispuse la activități infracționale constituie un element circumstanțial care prezintă relevanță în ceea ce privește modalitatea de individualizare a măsurilor preventive.

Prin încheierea din 06.03.2014, rămasă definitivă prin respingerea contestației, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților L. A.-N., P. D.-A., S. I.-B., P. I.-I. și M. V.-M..

În sfârșit, prin încheierea din 25.03.2014, ora 11, rămasă definitivă prin respingerea contestațiilor s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și s-a menținut starea de arest preventiv a acelorași inculpați.

Pe de altă parte, prin încheierea din 25.03.2014, ora 13, au fost respinse cererile și excepțiile formulate de către mai mulți inculpați, în ceea ce privește legalitatea sesizării instanței și legalitatea administrării probelor și efectuării actelor de către organele de urmărire penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Prin încheierea penală nr.16/CP/15.04.2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel B. a respins contestația formulată împotriva încheierii de mai sus, aceasta rămânând definitivă; în consecință, dosarul a fost înaintat instanței de judecată, stabilindu-se primul termen de judecată în prezenta cauză pentru data de 08.05.2014.

În conformitate cu prevederile art.208 al.2 Cod procedură penală, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului, iar în conformitate cu prevederile al.3 al aceluiași text de lege, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța de judecată dispune menținerea măsurii preventive, ori, în caz contrar, dispune revocarea acesteia, verificări care sunt efectuate periodic, la un interval de nu mai mult de 60 de zile.

Cu privire la legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpațilorL. A.-N., P. D.-A., S. I.-B., P. I.-I., M. V.-M., tribunalul a constatat că temeiurile avute în vedere inițial, în ceea ce privește arestarea tuturor celor 5 inculpați încă arestați în prezent în cauză nu au suferit modificări de la precedenta verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive a acestora, efectuată prin încheierea din 25.03.2014, cu excepția scurgerii unui nou interval de timp de la respectiva dată.

Astfel, instanța a reținut că din actele și lucrările dosarului, în acest stadiu procesual, în privința inculpatului L. A. N. se conturează o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de „șantaj” în formă continuată (art194 al.1 din fostul Cod penal, art.207 al.3 Noul Cod Penal), „trafic de persoane” în formă continuată (art.12 al.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001, art.210 Noul Cod Penal) și „trafic de minori”(art.13 al.1,2,3 din Legea nr.678/2001, art.207 Noul Cod Penal), cu privire la inculpatul P. D.-A. subzistă o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane” în formă continuată – art.12 al.1,2 lit.a din fostul Cod penal(art.210 al.1 Cod penal), cu art.41 al.2 din fostul Cod Penal, în privința inculpatului S. I.-B. există o suspiciune rezonabilă privind săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de risc”(art.2 al.1 din Legea nr.143/2000) și „complicitate la trafic internațional de droguri de risc”(art.26 din fostul Cod penal -art.48 Noul Cod Penal -raportat la art.3 al.1 din Legea nr.143/2000), în privința inculpatului P. I.-I. se conturează o suspiciune rezonabilă privind presupusa săvârșire a infracțiunilor de „șantaj” în formă continuată – art.194 al.1 din fostul Cod penal (actualmente art.207 al.3 Cod penal) cu art.41 al.2 și art.37 lit.a din fostul Cod penal și „trafic de persoane”, prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001(în prezent art.210 al.1 Cod penal), iar în privința inculpatului M. V.-M. se conturează suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 (în prezent art.210 al.1 Cod penal) cu aplicarea art.37 lit.b din fostul Cod penal.

În acest sens, tribunalul a avut în vedere că declarațiile martorilor și ale părților vătămate, notele de convorbiri telefonice, procesele verbale întocmite cu prilejul cumpărărilor autorizate de droguri alcătuiesc un ansamblu probator de natură a convinge un observator obiectiv că inculpații s-au implicat în fapte ce pot constitui infracțiunile care le sunt reținute în sarcină prin rechizitoriu (cu precizările de mai sus în ceea ce privește art.8 din Legea nr.39/2003). De asemenea, probele existente la dosar conturează în mod rezonabil bănuiala obiectivă că inculpații ar fi acționat în mai multe rânduri conjugat, colaborând între ei, în diferite formule, la săvârșirea unor presupuse fapte prevăzute de legea penală, ceea ce, chiar dacă nu mai este automat de natură să atragă o incriminare de sine stătătoare, constituie un element circumstanțial important în ceea ce privește periculozitatea presupusei activități infracționale și posibilitatea reintegrării imediate în comunitate a inculpaților.

Astfel cum au reținut și instanțele învestite anterior cu soluționarea cererilor privind măsurile preventive, inclusiv cele de control judiciar, în cauză există date suficiente pentru a contura împotriva inculpaților cel puțin o bănuială obiectivă și rezonabilă privind săvârșirea presupuselor infracțiuni menționate mai sus, în modalitatea descrisă prin actul de inculpare. Într-o enumerare concisă, se rețin, în principal, în acest sens declarațiile martorilor cu identitate protejată privind faptul că inculpatul L. A. N. împreună cu inculpații A. I. C., P. I.-L., P. I. I., P. D. A. recrutau fete minore și majore pe care le obligau să întrețină relații sexuale contra cost în România, Italia, Germania și Elveția, declarația părții vătămate O. I. C., care susține că R. M. ține legătura cu L., iar acesta, la rândul său, are fete care se prostituează pentru el și privind faptul că partea vătămată R. E. era supravegheată de inculpata P. A. M. din dispoziția inculpatului L. A.. Partea vătămată O. I. C. reclamă că ea însăși a fost recrutată prin inducere în eroare de inculpatul R. care i-a oferit diferite sume de bani, mâncare și țigări, susținând că dorește să se căsătorească cu ea, intenția inculpatului fiind însă aceea de a o transporta în Elveția în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, la acest moment declarațiile părții vătămate nefiind infirmate prin alte mijloace probă.

Apoi, tribunalul a reținut aspectele relatate de către partea vătămată O. T. A., în care aceasta a arătat că profitând de starea sa de vulnerabilitate inculpatul L. A. ar fi obligat-o la practicarea prostituției, activitate din care inculpatul a obținut sume de bani. În această activitate de practicare a prostituției de către ceastă parte vătămată ar fi fost implicat și inculpatul M. V. M..

Cu referire la inculpatul L. A., din probele administrate în cursul urmăririi penale s-a reținut că rezultă bănuiala obiectivă că acesta, împreună cu coinculpații P. I. L. și P. I. I. obișnuiau să săvârșească acțiuni de intimidare asupra unor părți vătămate care administrau localuri, prin distrugerea unor bunuri din localuri, terase ale localurilor, făceau consumație și treceau la amenințări când li se cerea să achite nota de plată, finalitatea gesturilor lor fiind aceea de a nu plăti nimic(a se vedea declarația martorei B. A.).

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. I. B., alături de coinculpații V. I., M. D., P. G. S. și P. D.-I. există de asemenea mijloace de probă la dosar care indică că aceștia ar fi fost implicați și ar fi colaborat în activități legate de traficul de droguri, elemente care se desprind din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesele verbale întocmite cu prilejul cumpărărilor autorizate de droguri, procesul-verbal întocmit la data de 24.06.2013 cu prilejul depistării inculpatului G. H.-M. având asupra sa mai multe bucăți de substanță solidă de culoare maro, cu aspect de rezină, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 27 iunie 2013 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR, din care rezultă că substanța solidă depistată asupra inculpatului G. H.-M. este rezină de cannabis și cântărește 184,09 grame (volumul I, fila 321-325), precum și procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției la domiciliul inculpatului P.. De asemenea, tribunalul are în vedere mai multe note de redare a convorbirilor telefonice(spre exemplu conversațiile telefonice purtate de către inculpatul P. D.-I. cu inculpatul G. H.-M. la data de 24.06.2013, convorbirile telefonice dintre acest ultim inculpat și numitul G. I.-C.), precum și declarațiile martorei cu identitate protejată „M.”.

Aspectele învederate de către apărătorii fiecăruia dintre inculpați, privind nevinovăția acestora, urmează a face obiectul examinării cu ocazia soluționării pe fond a cauzei; în acest sens, tribunalul reamintește că în discutarea măsurilor preventive instanța de judecată nu soluționează însăși fondul cauzei și nu infirmă prezumția de nevinovăție a inculpaților, care rămâne în ființă, tocmai acestea fiind motivele pentru care în acest stadiu nu se poate vorbi de probe care să dovedească vinovăția inculpaților, ci doar de elemente de ordin obiectiv care să contureze o bănuială rezonabilă împotriva inculpaților, cerință care este îndeplinită.

Cu referire la temeiurile măsurii arestării preventive, instanța de fond a avut în vedere că acestea au fost inițial dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală în cazul inculpaților L. A. N., P. D. A., P. I. I., M. V. M., R. M. I., P. Stroița C.,, A. G., B. I. M., D. I. M. și P. I. L. și art. 148 lit. a și f Cod procedură penală în cazul inculpatului S. I. B..

Prin încheierea din 10.02.2014 s-a constatat că, în urma intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, față de infracțiunile cu privire la care există în privința inculpaților arestați în cauză o suspiciune rezonabilă, astfel cum au fost menționate mai sus, sunt aplicabile în cauză prevederile art.223 al.2 Cod procedură penală. Prin urmare, instanța a reținut că în aprecierea situației fiecărui inculpat în parte urmează a se avea în vedere criteriile prevăzute de teza finală a al.2 al art.223 – gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acestora, eventualele antecedente penale și celelalte împrejurări privitoare la persoana inculpatului, precum și faptul dacă privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, instanța este ținută să aibă în vedere principiul proporționalității măsurilor preventive, scopul acestora, precum și păstrarea unei durate rezonabile a arestării preventive.

În privința inculpatului L. A.-N., tribunalul a constatat că presupusa activitate infracțională imputată acestuia este deosebit de complexă, existând date că, împreună cu alte persoane, inculpatul s-ar fi implicat în activități infracționale repetate desfășurate pe parcursul mai multor ani, acestea fiind întrerupte numai prin intervenția organelor statului. De asemenea, pe lângă infracțiunea de „șantaj” în formă continuată, există o suspiciune rezonabilă privind implicarea în activități de „trafic de persoane” și „trafic de minori” cu privire la mai multe persoane, una dintre victime având la data săvârșirii faptelor vârsta de 13 ani, ceea ce denotă o periculozitate sporită și, ca urmare, și un risc deosebit de reiterare a comportamentului antisocial în cazul lăsării în libertate la acest moment procesual. Exploatarea unei alte persoane, mai ales când este săvârșită prin mijloace violente, dar și atunci când are o modalitate de săvârșire mai insidioasă (profitându-se de starea de vulnerabilitate a acesteia sau prin încurajarea unei dependențe emoționale a victimei față de făptuitor) creează un impact psihologic extrem de puternic asupra victimei, ceea ce, în cazul lăsării inculpatului în libertate la acest moment procesual, înainte de a fi putut fi începută cercetarea judecătorească, ar putea influența în mod negativ buna desfășurare a procesului penal De asemenea, contrar susținerilor apărării, este indubitabil că fapte de această natură provoacă interes și un impact important în comunitatea din care face parte și inculpatul, perioada de timp scursă de la momentul săvârșirii faptelor, chiar dacă este nesemnificativă, nefiind de natură să înlăture pe deplin acest efect, dată fiind amploarea presupusei activități infracționale și presupusul mod de operare al inculpaților.

În plus, inculpatul în cauză a suferit două condamnări definitive anterioare pentru infracțiuni de violență, beneficiind de clemența organelor judiciare prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, ceea ce nu l-a împiedicat să se implice din nou în activități presupus infracționale.

Pentru toate aceste motive, tribunalul a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, temeiurile care au justificat inițial arestarea, chiar dacă au suferit modificări, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, în condițiile art.208 raportat la art.207 al.4 Cod procedură penală. Față de aceleași considerente, nu poate fi avută în vedere față de inculpat nicio altă măsură preventivă, acestea nepermițând un nivel de supraveghere și control a conduitei inculpatului care să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să înlăture starea de pericol pe care lăsarea în libertate a acestuia o prezintă pentru ordinea publică.

În privința inculpatului P. D.-A., tribunalul a constatat, astfel cum a făcut-o și prin încheierea precedentă, că împotriva acestuia subzistă o suspiciune rezonabilă privind implicarea, alături de alți inculpați(ceea ce denotă o periculozitate sporită și un risc crescut de reiterare a comportamentului infracțional) în activități de traficare a nu mai puțin de trei victime, desfășurate în mod constant pe o perioadă semnificativă de timp. De asemenea, și acest inculpat a suferit anterior o condamnare definitivă pentru comiterea unei infracțiuni de violență și i s-a aplicat o sancțiune administrativă pentru comiterea unei alte fapte, de furt calificat, ceea ce, în mod obiectiv și rezonabil, confirmă riscul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia pentru ordinea publică. Ținând seama și de considerentele expuse în cazul inculpatului L., privind, pe de o parte, riscul de influențare a bunei desfășurări a procesului penal prin efectul intimidant pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar avea asupra victimelor presupusei infracțiuni, iar, pe de altă parte, impactul social al acestei categorii de fapte, care, chiar dacă s-a diminuat, nu a dispărut prin trecerea perioadei de timp scurse de la momentul arestării inculpatului, tribunalul constată, de asemenea, că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, temeiurile care au justificat inițial arestarea, chiar dacă au suferit modificări, conducând în continuare la necesitatea privării de libertate a inculpatului, în condițiile art.207 al.4 Cod procedură penală, neputând fi avută în vedere față de inculpat nicio altă măsură preventivă, acestea nepermițând un nivel de supraveghere și control a conduitei inculpatului care să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să înlăture starea de pericol pe care lăsarea în libertate a acestuia o prezintă pentru ordinea publică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S. I.-B. tribunalul a constatat că împotriva acestuia se conturează o suspiciune rezonabilă privind achiziționarea, împreună cu un alt inculpat, a unei cantități semnificative de droguri de risc(184,09 grame de hașiș) din Italia și, ulterior, a înlesnirii introducerii acestei cantități de droguri pe teritoriul României, prin sprijinirea presupusei activități infracționale a numitului G. H.-M., care, între timp, a și recunoscut comiterea acestor fapte, suferind o condamnare definitivă. Or, față de cantitatea de droguri de risc aflată în discuție, față de natura faptei, respectiv achiziționarea de pe teritoriul unui alt stat și apoi introducerea în România a unor droguri de risc destinate comercializării, tribunalul a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual continuă să prezinte pericol pentru ordinea publică. Totodată, tribunalul constată că inculpatul se presupune că a acționat împreună cu alte persoane sau a sprijinit activitatea infracțională a altor persoane, ceea ce denotă de asemenea un caracter grav al faptelor imputate. În sfârșit, tribunalul constată că inculpatul a suferit anterior o condamnare definitivă a cărei executare a fost suspendată, în ciuda clemenței de care a beneficiat la momentul respectiv din partea organelor judiciare existând date că inculpatul s-ar fi implicat din nou în activități infracționale.

Referitor la aspectele invocate de apărare la acest termen de judecată, privind faptul că în privința condamnării sus-menționate ar fi intervenit reabilitarea de drept, astfel încât aceasta nu mai poate fi luată în considerare, tribunalul a constatat că nici în încheierile pronunțate în procedura de cameră preliminară și, de altfel, nici prin actul de inculpare nu se face referire la existența unei stări de recidivă a inculpatului, însă, ca simplu element de fapt, circumstanțial, dar relevant pentru conduita anterioară a inculpatului și a perspectivelor de reintegrare socială a acestuia în cazul lăsării în libertate, împrejurarea că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală nu poate fi ignorat și nu poate fi considerat nici lipsit de importanță.

În conformitate cu prevederile art.133 al.1 din Codul penal din 1969, reabilitarea, fie ea de drept sau judecătorească, face să înceteze decăderile și interdicțiile, precum și incapacitățile care rezultă din condamnare; prin urmare, reabilitarea elimină posibilele consecințe directe de drept penal care derivă dintr-o condamnare, ceea ce nu înseamnă că respectiva condamnare, ca stare de fapt, dispare și este interzisă orice referire la existența acesteia (tribunalul reamintește spre exemplu prevederile al.2 și 3 ale textului de lege menționat, care instituiau excepții exprese de la principiul reglementat prin al.1). Aceste dispoziții legale sunt reluate în exact aceleași coordonate prin prevederile art.169 din actualul Cod penal. Prin urmare, susținerile apărării, privind faptul că, anterior, judecătorul de cameră preliminară s-ar fi raportat netemeinic și la împrejurarea că inculpatul suferise în trecut o condamnare definitivă, ca element circumstanțial al conduitei acestuia, nu sunt fondate.

Mai mult, anterior s-a reținut față de inculpat și temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 lit.a din fostul Cod procedură penală, în prezent art.223 al.1 lit.a Cod procedură penală, existând riscul influențării bunei desfășurări a procesului penal în cazul lăsării în libertate a acestuia.

Ca urmare, tribunalul a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, temeiurile care au justificat inițial arestarea, chiar dacă au suferit modificări, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului în condițiile art.208 al.3 raportat la art.207 al.4 Cod procedură penală, neputând fi avută în vedere față de inculpat nicio altă măsură preventivă, acestea nepermițând un nivel de supraveghere și control a conduitei inculpatului care să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să înlăture starea de pericol pe care lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta-o pentru ordinea publică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. I.-I., tribunalul a constatat că și presupusa activitate infracțională imputată acestuia, și cu privire la care subzistă o suspiciune rezonabilă, are un caracter deosebit de complex, inculpatul presupunându-se că a fost implicat în activități de „șantaj” și „trafic de persoane”, desfășurate în mod repetat și pe parcursul unei lungi perioade de timp, inculpatul, alături de alți doi inculpați fiind suspectat că a fost implicat în activități de traficare a două victime. Astfel cum tribunalul deja a arătat, exploatarea unei alte persoane, mai ales când este săvârșită prin mijloace violente, dar și atunci când are o modalitate de săvârșire mai insidioasă (profitându-se de starea de vulnerabilitate a acesteia sau prin încurajarea unei dependențe emoționale a victimei față de făptuitor) creează un impact psihologic extrem de puternic asupra victimei, ceea ce, în cazul lăsării inculpatului în libertate la acest moment procesual ar conduce inevitabil la un efect intimidant asupra victimelor și ar putea influența în mod negativ buna desfășurare a procesului penal; de asemenea, săvârșirea acestei categorii de infracțiuni creează un impact major și cu privire la comunitatea în care ar urma să se întoarcă inculpatul, ceea ce se circumscrie noțiunii de pericol pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, inculpatul a suferit, încă în perioada minoratului, o condamnare penală definitivă, cu acea ocazie inculpatul beneficiind de clemența organelor judiciare – executarea pedepsei fiind suspendată condiționat, existând așadar indicii rezonabile de perseverență infracțională și de risc de reiterare a comportamentului antisocial.

În ceea ce privește argumentele aduse de către apărare la acest termen, privind faptul că infracțiunile imputate inculpatului ar fi fost comise în stare de minoritate, tribunalul a constatat că aceasta este o problemă de încadrare juridică, care nu poate fi examinată la acest moment procesual, ci numai după începerea judecății pe fondul cauzei. Totuși, tribunalul a constatat, în limitele de mai sus, că în privința infracțiunii de „șantaj”, prin actul de inculpare se reține că aceasta a fost comisă în formă continuată, și în intervalul 2010-2013. Or, în cazul infracțiunii continuate, relevant inclusiv sub aspectul stării de minoritate a presupusului făptuitor este momentul epuizării infracțiunii continuate, care se presupune că se plasează în timp, în cazul de față, ulterior majoratului inculpatului. În ceea ce privește infracțiunea de „trafic de persoane”, tribunalul reține că, într-adevăr, în acest stadiu al cercetărilor, prin actul de inculpare se face referire la săvârșirea acesteia în cursul anului 2012, inculpatul devenind major la data de 01.12.2012, împrejurare care nu are însă un impact direct asupra arestării preventive. Sub acest aspect, tribunalul reține că art.243-244 Cod procedură penală permit luarea oricăreia dintre măsurile preventive (inclusiv arestarea preventivă) chiar și asupra unui inculpat minor, cu atât mai mult cu privire la un inculpat major, care a comis o parte dintre faptele imputate în timpul minorității. De altfel, din punct de vedere al măsurii preventive, interesează vârsta inculpatului de la momentul luării, prelungirii sau menținerii măsurii preventive, nu aceea de la data săvârșirii faptei. Argumentul că, în condițiile aplicării legii penale mai favorabile, inculpatului în cauză nu i-ar putea fi aplicată în nici un caz o pedeapsă cu închisoarea pentru faptele respective, astfel încât arestarea preventivă nu i-ar putea fi în final dedusă, în ipoteza condamnării, nu are, din motive similare, relevanță – noul Cod penal nu oferă în nicio situație posibilitatea aplicării unei pedepse față de un minor, însă, așa cum tribunalul a arătat, permite arestarea preventivă a unui minor, tocmai pentru motivul, invocat de altfel în mod constant și de apărare, că măsurile preventive nu reprezintă niciodată o pedeapsă anticipată, ele neavând rol sancționatoriu, ci preventiv. De altfel, chiar măsurile educative ca atare pot fi atât privative, cât și neprivative de libertate. Cu privire la argumentul că, prin aplicarea prevederilor art.99 din Codul penal din 1969 în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal pentru faptele imputate inculpatului, dispozițiile art.114 al.2 lit.b din actualul Cod penal ar deveni inaplicabile, nefiind depășit pragul minim de pedeapsă prevăzut de lege, tribunalul constată că acestea sunt chestiuni ținând de fondul cauzei; ca principiu însă, noul Cod penal definește noțiunea de „pedeapsă prevăzută de lege” în aceleași condiții ca și Codul penal din 1969, respectiv pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei(art.187 Cod penal), iar în interpretarea unei dispoziții legale similare, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis în recurs în interesul legii că „în cazul învinuiților sau inculpaților minori între 14 și 16 ani, prin pedeapsă prevăzută de lege (…) se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispozițiile art.109 Cod penal”(Decizia nr.28/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite). Prin urmare, cu excepțiile expres prevăzute de lege, nu există o legătură directă între pedeapsa sau măsura educativă ce i s-ar putea aplica inculpatului la sfârșitul procesului penal și măsura preventivă luată față de acesta, iar tribunalul a arătat în cele de mai sus de ce aceasta este în continuare necesară și proporțională față de circumstanțele concrete ale faptei și cele persoanele ale inculpatului în cauză.

Ca urmare, tribunalul a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, temeiurile care au justificat inițial arestarea, chiar dacă au suferit modificări, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, în condițiile art.208 al.3 raportat la art.207 al.4 Cod procedură penală, neputând fi avută în vedere față de inculpat nicio altă măsură preventivă, acestea nepermițând un nivel de supraveghere și control a conduitei inculpatului care să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să înlăture starea de pericol pe care lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta-o pentru ordinea publică.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M. V.-M., tribunalul a constatat că împotriva acestuia există o suspiciune rezonabilă privind implicarea, alături de un alt inculpat, în recrutarea, prin folosirea de violențe și amenințări și, ulterior, exploatarea victimei majore O. T. A., presupusele activități de traficare desfășurându-se pe parcursul unei perioade foarte lungi de timp(intervalul 2008-2013).

Astfel cum tribunalul a arătat și în cazul celorlalți inculpați cercetați pentru fapte similare, exploatarea unei alte persoane, mai ales când este săvârșită prin mijloace violente, dar chiar și atunci când are o modalitate de săvârșire mai insidioasă (profitându-se de starea de vulnerabilitate a acesteia sau prin încurajarea unei dependențe emoționale a victimei față de făptuitor) creează un impact psihologic extrem de puternic asupra victimei, ceea ce, în cazul lăsării inculpatului în libertate la acest moment procesual ar crea un efect intimidant cu privire la persoana vătămată, care ar putea influența în mod negativ buna desfășurare a procesului penal; de asemenea, săvârșirea acestei categorii de infracțiuni creează un impact major și cu privire la comunitatea în care ar urma să se întoarcă inculpatul, ceea ce se circumscrie noțiunii de pericol pentru ordinea publică.

Mai mult, tribunalul a reținut că, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul M. ar fi săvârșit presupusele fapte care fac obiectul prezentei cauze în stare de recidivă postexecutorie, după ce a beneficiat de grațierea unei pedepse anterioare aplicate pentru infracțiunea de furt calificat, ceea ce denotă, de asemenea, suspiciuni temeinice de perseverență infracțională evidentă.

În aceste condiții, față de circumstanțele concrete ale faptelor care i se impută, de presupusul mod de operare și de presupusa întindere în timp a activității infracționale, tribunalul a constatat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, temeiurile care au justificat inițial arestarea, chiar dacă au suferit modificări, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, în condițiile art.208 al.3 raportat la art.207 al.4 Cod procedură penală, neputând fi avută în vedere față de inculpat nicio altă măsură preventivă, acestea nepermițând un nivel de supraveghere și control a conduitei inculpatului care să garanteze buna desfășurare a procesului penal și să înlăture starea de pericol pe care lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta-o pentru ordinea publică.

În favoarea inculpaților s-a invocat durata lungă a arestării preventive și faptul că aceasta ar putea să se transforme într-o pedeapsă anticipată, măsura preventivă având caracter represiv. Examinând durata arestării preventive în raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a constatat că aceasta trebuie apreciată în concret, în funcție de faptele imputate inculpaților, natura acestora, conduita anterioară, precum și cea procesuală a inculpaților, respectiv posibilitatea influențării bunei desfășurări a procesului penal în cazul lăsării în libertate a inculpaților. Or, în raport cu toate aceste criterii, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual durata arestării preventive a inculpaților rămâne rezonabilă.

Pentru considerentele expuse mai sus referitor la fiecare inculpat în parte, tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive rămâne, în cazul tuturor celor 5 inculpați, proporțională și adecvată pentru prevenirea unor comportamente antisociale și pentru garantarea bunei desfășurări a procesului penal, motive pentru care, în baza prevederilor art.242 Cod procedură penală au fost respinse cererile de înlocuire a acesteia cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi, formulate de către toți cei cinci inculpați, prin apărători aleși, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de al.2 al textului de lege menționat pentru înlocuirea măsurii preventive în ființă cu una mai ușoară.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestații cei cinci inculpați arestați preventiv în cauză.

Inculpatul L. A. N. solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii din 22.04.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B. și înlocuirea măsurii arestării preventive cu orice altă măsură restrictivă de libertate prevăzută la art. 202 al. 4 lit. b și d din Codul de procedură penală. Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul este de 8 luni de zile arestat preventiv în cauză și nici până acuma nu s-a trecut la judecarea cauzei în fond la administrarea probatoriului. Spune acest aspect fiindcă inculpatul nu a recunoscut faptele pentru care este trimis în judecată și pe bună dreptate la două dintre infracțiuni, și anume, cea de trafic de minori dacă s-ar analiza cu atenție se poate observa că nu este el indicat ca autor al infracțiunii, iar la cea de șantaj persoanele vătămate nu spun nimic despre el, doar că în alte două cazuri relatează că a fost și el pe acolo. Pentru aceste două fapte nu există probe care să demonstreze nevinovăția inculpatului și consideră că aceste probe, probabil, le va putea face cu ocazia audierii persoanelor vătămate în instanță. Singurele probe aduse împotriva inculpatului sunt acele declarații ale persoanei vătămate de origine poloneză la infracțiunea de trafic de persoane, care a dat o amplă declarație, care se află la dosar. Față de faptul că aceasta nu cunoaște limba română, crede că această declarație a fost puțin direcționată de organul de urmărire penală prin nuanțele care s-au dat acelei declarații. La început în acest dosar au fost cercetați 19 inculpați care au fost arestați preventiv, pe parcursul timpului atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au pus în libertate o parte dintre inculpați, înlocuind măsura arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate pentru fapte similare cu faptele pentru care inculpatul în momentul de față este arestat. Crede ar trebui să existe un echilibru și același regim sancționator și pentru inculpatul pe care îl asistă, având în vedere că pentru infracțiunile de trafic de persoane și cea de șantaj ceilalți coinculpați care erau arestați preventiv în cauză au fost puși în libertate. De asemenea, termenul scurs de 9 luni de zile apreciază că este un termen rezonabil atât pentru inculpat cât și pentru opinia publică din F. care nu mai este oripilată de faptele care s-au reținut în sarcina inculpaților, din moment ce o parte din ei au fost puși în libertate. Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu una dintre măsurile prevăzute de art. 202 al. 4 lit. b și d Cod de procedură penală.

Inculpatul M. V. M. solicită admiterea contestației și nemenținerea stării de arest preventiv, având în vedere că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Solicită să se aibă în vedere faptul că a trecut aproape 8 luni de zile de la momentul luării acestei măsuri, fapt pentru care pericolul social care a fost avut în vedere la acel moment nu mai există. De asemenea, solicită înlocuirea acestei măsuri preventive cu o măsură mai blândă, în baza art. 242 al. 2 Cod procedură penală, fie cu cea a controlului judiciar, fie cu cea a arestului la domiciliu, respectiv cele prevăzute la art. 202 al. 4 lit. b sau d Cod procedură penală, avându-se în vedere împrejurările concrete ale faptei, conduita procesuală a inculpatului, considerând că luarea unei măsuri mai blânde nu ar impieta cu nimic asupra bunei desfășurări a procesului penal.

Inculpatul P. D. A. solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii pronunțată la data de 22.04.2014 de către T. pentru Minori și Familie B. și nemenținerea arestării preventive, având în vedere că nu mai există indicii temeinice care să justifice această măsură luată de aproximativ 9 luni de zile. Consideră că în situația în care judecarea va avea loc în stare de libertate nu se va impieta în niciun fel buna desfășurare a procesului penal. Totodată, consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă la acest moment. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, în temeiul art. 242 al. 2 din Codul de procedură penală, respectiv cu măsura preventivă a controlului judiciar, ori cu arestul la domiciliu.

Inculpatul P. I. I., prin avocat, susține că situația sa este cu totul specială față de cea a celorlalți coinculpați și până acum situația acestuia nu a fost remarcată nici de către Ministerul Public, nici de către judecătorii care au judecat acest dosar, dar nici de către apărare, și anume, faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii faptelor. Or față de această chestiune și văzând că nu i se reține starea de minorat, crede că ne aflăm într-o situație specială, atâta vreme cât arestul preventiv durează de 9 luni de zile din 7.08.2013 față de un inculpat care la data săvârșirii faptelor era minor. Se poate observa că, inculpatul P. I. I. este născut pe data de 1.12.1994 și a împlinit vârsta de 18 ani, abia la data de 1.12.2012. Acesta este acuzat de trafic de persoane, în formă continuată, cu două acte materiale raportat la persoanele vătămate C. și M., dar solicită a se observa că aceste fapte de trafic de persoane sunt comise în perioada minoratului pentru că ambele persoane vătămate, cum de altfel reține și Ministerul Public, aceste activități infracționale s-au desfășurate în perioada august-septembrie 2012, pe cale de consecință, înainte ca el să împlinească vârsta de 18 ani. Cu privire la infracțiunea de șantaj reținută în sarcina sa, se poate observa că, din declarația părții vătămate I. A. M., singura persoană vătămată care are legătură cu inculpatul P. se reține un singur episod din vara anului 2010. Sigur că Ministerul Public reține o formă continuată a acestei infracțiuni de șantaj în sarcina mai multor inculpați printre care și P. I. I. raportat la aceeași persoană vătămată I. A. M. din perioada 2010 până în 2013. Însă, în mod explicit atât în rechizitoriu cât și în declarația persoanei vătămate I. A. M. aflată la filele 64-65 din volumul I din dosarul de urmărire penală, se poate observa că se relatează un singur episod la care ar fi participat P. I. I., și anume, vara anului 2010. Citind cu atenția declarația acestei persoane vătămate se relatează faptul că P. I. I. împreună cu alți coinculpați a fost acolo și a consumat băuturi alcoolice și alte alimente, însă nu se referă la P. I. I. ca fiind el cel care a exercitat în mod corect sau indirect amenințări sau violență asupra persoanei vătămate. Pe cale de consecință, eventual, ar putea fi un complice sau în măsura în care se va dovedi în cursul cercetării judecătorești că a avut o participație cu adevărat la acest șantaj.

Cu privire la infracțiunea de trafic de persoane, de care este acuzat raportat la persoanele vătămate C. și M., solicită instanței să analizeze în primul rând declarația persoanei vătămate C. pentru că este singura probă împotriva inculpatului P. I. I. și se poate observa că în privința acesteia nu se realizează niciuna dintre acțiunile tipice ale infracțiunii trafic de persoane. Nu rezultă de nicăieri din declarația acesteia că P. I. I. ar fi recrutat-o, transportat-o, transferat-o, cazat-o sau primit-o pentru că acestea cinci sunt forme alternative ale infracțiunii de trafic de persoane. Este adevărat, se reține faptul că și persoana vătămată C. a fost traficată și exploatată de către alți coinculpați din acest dosar și că întâmplător, într-o singură ocazie în preajmă era și inculpatul P. I. I.. De aici și până a se trage concluzia că există probe solide în privința autoratului acestei fapte raportat la această persoană vătămate în condițiile în care era și minor, toți ceilalți coinculpații fiind majori este cale lungă. Din punct de vedere al apărării există o suspiciune rezonabilă că s-ar fi săvârșit o astfel de infracțiune cel puțin din probele administrate până la acest moment este persoana vătămată cu identitate protejată M. despre care se reține în declarația acesteia și în acuzația formulată de către Ministerul Public că inculpatul P. I. I. ar fi fost una dintre persoanele care au recrutat-o pe această parte vătămată, dar în condițiile în care această presupusă recrutare și acțiune infracțională a inculpatului era comisă în perioada când acesta era minor. Față de aceste chestiuni, crede că perpetuarea unei stări de arest ce durează de la începutul lunii august 2013 față de un inculpat care la momentul săvârșirii tuturor acțiunilor concrete infracționale de care este acuzat era minor este atât disproporționată cât și inoportună.

Inculpatul S. I. B. solicită admiterea contestației formulate împotriva încheierii din 22.04.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., nemenținerea măsurii arestării preventive pe care o consideră la acest moment mult prea îndelungată și excesivă. Eventual, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai blândă, respectiv cea a controlului judiciar având ca limită teritorială județul B. sau una mult mai restrictivă, și anume, arestul la domiciliu. Inculpatul este arestat din data de 15 august 2014, de aproape de 8 luni și jumătate și trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc și una de trafic internațional de droguri. A se observa că inculpatul încă de la prima declarație și-a recunoscut partea sa de vină, respectiv, a recunoscut că a remis cantitatea de 180 de grame de cannabis coinculpatului G. și a beneficiat de prevederile art. 320 Cod de procedură penală vechi fiind condamnat la o pedeapsă de 3 sau 4 ani, fiind pus în libertate în apel chiar de către Curtea de Apel B.. Teoretic, inculpatul S. I. B. ar putea primi o pedeapsă cu suspendare. Vis-a-vis de acuzele de trafic internațional de droguri care i se aduc în sarcină, acestea sunt nefondate, întrucât D.-ul nu a făcut dovada implicării sale prin niciun act sau gest în aceea activitate, inculpatul putând să primească o pedeapsă cu suspendare. Or aceste prelungiri succesive a măsurii arestării preventive îi reduc substanțial această posibilitate. Nu în ultimul rând, solicită instanței să se aplece asupra situației personale ale inculpatului, chiar dacă s-a reținut de către judecătorul fondului cauzei în mod nejustificat faptul că acesta a mai fost condamnat anterior solicită a se observa că din data de 27.01.2013 anterior comiterii acestei fapte iunie 2014, inculpatul a fost reabilitat de drept. Astfel încât, susține că nu se mai poate face referire la aceea condamnare, a fost condamnat pentru un alt gen de infracțiune, respectiv pentru infracțiunea de conducere a unui autoturism fără permis. A trecut o perioadă însemnată de timp de la data când a comis acea faptă când avea 19 ani, iar până în 2013 la momentul săvârșirii celelalte infracțiuni. Totodată, să se aibă în vedere faptul că tatăl său este bolnav, a depus documente medicale justificative în acest sens, din care rezultă că are cancer la postată, a fost operat și va fi operat din nou, sens în care are nevoie de fiul său ca să-l ajute. Mama acestuia este plecată în Italia la muncă și nu-l poate ajuta. La termenule anterioare a depus ofertele de muncă de la o societate din F. care îl va angaja în momentul în care acesta va fi pus în libertate în funcția de muncitor necalificat.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că contestațiile formulate de inculpații arestați preventiv în cauză nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse, pentru următoarele motive:

În ceea ce privește existența unor indicii temeinice cu privire la participarea inculpaților la săvârșirea infracțiunilor de care sunt acuzați, în mod corect a reținut instanța de fond că, deși inculpații beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, în cauză sunt unele indicii temeinice cu privire la participarea acestora la săvârșirea acestora. Acest lucru a fost constatat de către mai mulți judecători și instanțe de judecată, de la momentul luării măsurii arestării preventive a inculpaților, până în prezent, fiind detaliate de fiecare dată motivele pentru care s-a reținut existența presupunerii rezonabile că inculpații ar fi comis faptele imputate. Așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se reține presupunerea rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni nu este necesar să existe probe similare celor pentru stabilirea vinovăției pe fond a inculpaților. Așadar, în cauză, probele administrate în cursul urmăririi penale relevă indicii temeinice că cei cinci inculpați ar fi putut săvârși infracțiunile de care sunt acuzați. Întrucât instanța de fond și instanțele anterioare care au analizat necesitatea prelungirii și menținerii arestării preventive a inculpaților au detaliat care sunt probele din care rezultă presupunerea rezonabilă cu privire la săvârșirea infracțiunilor imputate, Curtea își însușește aceste motivări, având în vedere că nu a intervenit nici un element nou care să impună o altă concluzie sub acest aspect. În cauză nu a început cercetarea judecătorească, iar relevanța probatorie a probelor administrate în cursul urmăririi penale nu s-a schimbat până în prezent.

Astfel, vor fi reținute în acest sens declarațiile martorilor cu identitate protejată, cu privire la faptul că inculpatul L. A. N., împreună cu inculpații A. I. C., P. I.-L., P. I. I., P. D. A., recrutau fete minore și majore pe care le obligau să întrețină relații sexuale contra cost în România, Italia, Germania și Elveția. De asemenea, se va reține și declarația părții vătămate O. I. C., cu privire la implicarea inculpatului L. A. în activitatea de trafic de persoane, declarația părții vătămate O. T. A., cu privire la participarea inculpatului L. A. la aceeași activitate de trafic de persoane, în care ar fi fost implicat și inculpatul M. V. M.. La fel, din declarația martorei B. A. rezultă că inculpatul L. A., împreună cu coinculpații P. I. L. și P. I. I., ar fi comis acțiuni de intimidare asupra unor părți vătămate care administrau localuri, prin distrugerea unor bunuri din localuri, terase ale localurilor, făceau consumație și treceau la amenințări când li se cerea să achite nota de plată, finalitatea gesturilor lor fiind aceea de a nu plăti nimic. Inculpatul S. I. B., alături de alți coinculpați, ar fi fost implicat și ar fi colaborat în activități legate de traficul de droguri, elemente care se desprind din notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, procesele verbale întocmite cu prilejul cumpărărilor autorizate de droguri, procesul-verbal întocmit la data de 24.06.2013 cu prilejul depistării inculpatului G. H.-M. având asupra sa mai multe bucăți de substanță solidă de culoare maro, cu aspect de rezină, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 27 iunie 2013 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR, din care rezultă că substanța solidă depistată asupra inculpatului G. H.-M. este rezină de cannabis și cântărește 184,09 grame (volumul I, fila 321-325), precum și procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziției la domiciliul inculpatului P.. De asemenea, mai pot fi avute în vedere conversațiile telefonice purtate de către inculpatul P. D.-I. cu inculpatul G. H.-M., la data de 24.06.2013, convorbirile telefonice dintre acest ultim inculpat și numitul G. I.-C., precum și declarațiile martorei cu identitate protejată „M.”.

În ceea ce privește existența în continuare a condiției prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, care impune privarea de libertate a inculpaților, Curtea constată că arestarea preventivă este singura măsură preventivă ce poate fi luată față de inculpații L. A.-N., P. D.-A., S. I.-B., P. I.-I., M. V.-M., fiind necesară atât pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal cât și pentru menținerea ordinii și liniștii publice.

Această necesitate rezultă în primul rând din gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați cei cinci inculpați arestați preventiv, alături de ceilalți inculpați, cercetați în stare de libertate în dosar. În cauză sunt cercetați un număr foarte mare de inculpați, acuzați că s-ar fi constituit într-un grup infracțional organizat, în scopul săvârșirii unor infracțiuni grave, care atentează la ordinea și liniștea publică a comunității din care aceștia fac parte. Este vorba de infracțiuni de trafic de persoane, din care unele ar fi fost comise prin violență, trafic internațional de droguri și șantaj, acesta din urmă fiind susceptibil a fi comis tot prin folosirea violenței fizice și psihice. Chiar dacă în acest moment se poate vorbi doar de acuzații aduse inculpaților sub acest aspect, nu de vinovăția acestora, Curtea constată că audierea părților vătămate, care susțin, printre altele, că cei cinci inculpați arestați preventiv ar fi participat la săvârșirea acestor infracțiuni, nu se poate face în bune condiții, decât cu inculpați aflați în stare de arest preventiv. Faptul că până la acest moment procesual nu s-a început cercetarea judecătorească în cauză nu poate conduce la o altă concluzie cu privire la posibilitatea desfășurării cercetării judecătorești cu inculpații aflați în stare de libertate. Complexitatea cauzei, precum și modificarea legislativă intervenită prin . noului Cod de procedură penală, care a impus trimiterea cauzei în faza camerei preliminare, au justificat amânarea acestui moment procesual până în prezent. Însă, având în vedere vulnerabilitatea martorilor și persoanelor vătămate ce trebuie audiate în fața instanței de fond, nu există posibilitatea luării unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate, care să înlăture pericolul intimidării acestora de către inculpați sau apropiați ai acestora.

Nu face obiectul stabilirii în acest moment procesual a faptului dacă inculpatul P. I. I. era sau nu minor la data săvârșirii faptelor de care este acuzat, deoarece acest lucru urmează a fi stabilit la soluționarea pe fond a cauzei. În prezent Curtea trebuie să analizeze doar dacă lăsarea în libertate a acestui inculpat prezintă pericol pentru ordinea publică. Or, față de faptul că există probe conform cărora acesta ar fi agresat persoanele vătămate, pentru a le determina să întrețină relații sexuale contra cost, precum și că acesta ar fi participat la săvârșirea infracțiunilor de șantaj asupra proprietarilor de localuri publice, prin distrugerea mobilierului, în mod corect a reținut instanța de fond că lăsarea în libertate a acestui inculpat prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică. La analizarea menținerii măsurii arestării preventive sunt analizate alte aspecte decât la soluționarea pe fond a cauzei, iar faptul că inculpatul ar fi săvârșit faptele de care este acuzat cu puțin timp înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, nu pot justifica luarea unei alte măsuri preventive față de acest inculpat, față de gravitatea pericolului pe care îl prezintă lăsarea lui în libertate.

Infracțiunile de trafic de persoane, de care sunt acuzați inculpații L. A. N., P. I. I., P. D. A. și M. V. M. sunt unele deosebit de grave și este nevoie de lămurirea tuturor aspectelor imputate inculpaților în actul de acuzare, având în vedere că aceștia nu recunosc acuzațiile care li se aduc. Or, verificarea acestor aspecte nu se poate realiza decât prin audierea persoanelor vătămate și a martorilor în condiții care să evite orice posibilitate de influențare sau de intimidare a acestora, respectiv cu inculpați aflați în stare de arest.

De asemenea, faptul că inculpatul S. I. B. este acuzat de comiterea unei infracțiuni grave, de trafic internațional de droguri, precum și faptul că prin lăsarea acestuia în libertate există pericolul părăsirii teritoriului țării, impun menținerea stării de arest a acestui inculpat. Pericolul părăsirii țării rezultă din faptul că infracțiunea de care este acuzat inculpatul a fost comisă în străinătate, unde acesta are posibilitatea să locuiască un timp mai îndelungat.

Perioada de arest preventiv nu a depășit o durată rezonabilă, având în vedere că inculpații sunt acuzați de un număr destul de mare de infracțiuni, iar numărul inculpaților este foarte mare. Or, complexitatea cauzei este una deosebită, fapt ce justifică o durată a arestării preventive de aproximativ 8 luni, în cazul celor cinci inculpați. Instanțele au făcut o analiză separată a fiecărui inculpat arestat în cauză, procedând la punerea în libertate a celorlalți inculpați care au fost arestați, având în vedere gradul de pericol pe care îl prezintă fiecare inculpat în parte. Din acest motiv nu poate fi invocată egalitatea de tratament a inculpaților arestați în cauză, față de ceilalți inculpați, deoarece pericolul social pe care îl prezintă fiecare inculpat în parte este analizat separat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

Decide:

În temeiul art. 206 alin. 3-5 Cod procedură penală respinge contestațiile formulate de inculpații L. A. N., M. V. M., P. D. A., P. I. I. și S. I. B. împotriva încheierii din ședința publică din data de 22.04.2014, a Tribunalului pentru Minori și Familie B., dată în dosarul nr._ 13, pe care o menține.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală onorariul avocaților din oficiu desemnați pentru inculpații M. V. M. și P. D. A., în cuantum de câte 100 de lei pentru fiecare, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 de lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 25.04.2014.

PREȘEDINTE

C. C. G.

Grefier

A. O.

red.C.C.G./06.05.2014

tehnoredact.A.O./06.05.2014/ 2 ex.

jud.fond A. I.

← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466...		Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 46/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 46/2014. Curtea de Apel BRAŞOV